Această pagină nu a fost verificată
88
TURNUL DE VEGHE
BROOKLYN, N. Y.
și omul Moise pe care l-a simbolizat, dar înainte spre adevăratul Mielul de răscumpărare, însuși. Cu umilința minții el îi direcționa spre partea vitală și indespensabilă pe care el o împlinea prin voia lui Dumnezeu în justificarea numelui lui Iehova. El îi ajuta astfel să înțeleagă cât de minunată a fost iubirea lui Iehova, cât de perfectă a fost exprimarea altruismului său în furnizarea unui asemenea Miel prețios, chiar singurul său Fiu iubit. Percepând această inegalabilă exprimare a iubirii, face pe cineva să laude pe Iehova zicând: „Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul său de nespus.” (2 Corinteni 9:15) Isus a fost un martor credincios și adevărat arătând respect agenților și aranjamentelor lui Iehova și prin urmare el însuși nu s-ar fi putut pune în mod corect afară din ilustrație. Dacă cineva iubește, se închină și laudă pe marele Iehova în mod suprem, cineva nu poate ignora și pune deoparte numirile și aranjamentele, anume, că Isus este marele său ofițer executiv, „calea, adevărul și viața.” Nimeni nu trebuie să se aghețe pe o parte în trecut, ci trebuie să gândească, să creadă și să acționeze potrivit aranjamentelor lui Dumnezeu pentru prezent și viitor. Acel cineva trebuie să accepte și să se hrănească din cel pe care Iehova îl furnizează la marea masă de paște. Isus este instrumentul ales al lui Iehova pentru justificarea numelui său; prin urmare este voința lui Iehova ca întrega creație să-l onoreze și să i se închine. - Evrei 1:6
22 Comentariul lui Luca cu privire la prima cină comemorativă spune: „Și el a luat pâine, a dat mulțumiri, a frânt-o și le-a dat spunând, Acesta este corpul meu care este dat pentru voi: faceți aceasta în amintirea mea.” (Luca 22:19) Fiind timpul paștelui, era la îndemândă doar pâine nedospită pentru a fi folosită de Isus, potrivit decretului lui Dumnezeu. Absența fermentului a ilustrat pe mai deparde lipsa de păcat a umanității lui Isus, integritatea sa păstrată perfect în carne, chiar dacă corpul său a fost frânt într-o manieră blestemată pentru păcatele altora. Isus a spus: „Luați, mâncați; acesta [în simbol] este corpul meu care se frânge pentru voi.” Pâinea nedospită literală a fost mâncată cu gura discipolilor, dar acest mâncat a fost doar simbolic cu privire la mâncatul mai important, anume, o hrănire din prețiosul merit dătător de viață al umanității perfecte a lui Isus, cel frânt în sacrificiu pentru ca omenirea condamnată să poată primi viață. Nici o altă cale pentru om nu este posibilă pentru a obține viață. (Faptele Apostolilor 4:12) Cuvintele sale spuse înainte de aceasta aruncă lumină cu privire la înțelesul din restul discursului său: „Eu sunt pâinea vie care a venit din cer: dacă cineva mănâncă din această păine, va trăi pentru totdeauna: și pâinea pe care o voi da este carnea mea, pe care o voi da pentru viața lumii.” (Ioan 6:51) Din moment ce toți imitatorii lui Isus sunt prin natură o parte a „lumii”, ei, ca și toți ceilalți din lume, trebuie să se hrănească din și să fie susținuți prin meritul vieții Salvatorului omenirii. Aceasta fac Creștinii, nu doar în noaptea comemorării, ci pe tot parcursul fiecărui an al sejurului petrecut aici în carne. La timpul potrivit toată omenirea care primește viață va mânca „Păinea vieții”.
CUPA
23 Mielul de paște pe care l-au mâncat evreii din Egipt a fost scurs de sângele său. Legământul veșnic al lui Dumnezeu cu Noe a cerut aceasta. ”Carnea cu viața ei, care este sângele ei, să nu o mâncați.” (Genesa 9:4) Dar la cina comemorativă Isus a putut folosi sângele strugurelui și a făcut aceasta pentru a ilustra un adevăr important. „De asemenea cupa de după cină, spunând, Această cupă este noul testament în sângele meu, care este vărsat pentru voi.” (Luca 22:20) „Aceasta faceți, de câte ori beți din el, în amintirea mea.” (1 Corinteni 11:25) El le-a oferit la toți cupa: „Și el a luat cupa, a dat mulțumiri și le-a dat-o spunând, Beți toți din ea: pentru că acesta este sângele meu a noului testament, care este vărsat pentru mulți pentru iertarea păcatelor.” (Matei 26:27,28) Isus a spus așa știind că legea lui Iehova a declarat: „Viața cărnii este în sânge: și Eu mi l-am dat pe altar pentru voi pentru a face o ispășire pentru sufletele voastre: pentru că sângelele este cel care poate face ispășire pentru suflet.” - Leveticul 17:11.
24 Ca și purificator de păcat, sângele lui Isus este ceea în ce el ne spală pe noi de păcatele noastre. (Revelația 1:5) Dar aici la comemorare Isus a ilustrat sângele său ca ceva de băut și imitatorii săi credincioși, față de care este plăcerea bună a Tatălui său de a le da regatul, trebuie să-l bea. La comemorare, vinul ilustrează într-un mod simplu sângele lui Isus pe temeiul pe care noul testament sau legâmânt este făcut și prin care iertarea păcatelor este acordată Creștinilor și tuturor celor care vin sub noul testament. Dar a bea din acel vin simbolizează ceva mai mult decât iertarea păcatelor. Simbolizează moartea din care există o înviere spre o viață mai plină.
25 Se ajunge la această concluzie luând împreună a cuvintele lui Iehova și Logosului său: „Îmi voi înclina chiar fața împotriva acelui suflet care mănâncă sânge și-l voi tăia din poporul său.” (Leviticul 17:10) Această poruncă, împotriva băutului sângelui, a fixat o pedeapsă de moarte. Dar Isus în armonie totală cu voință lui Iehova a poruncit discipolilor săi să bea sângele său, sub simbolul vinului și de asemenea în mod figurativ. Cu privire la băutul figurativ el a spus: „Adevărat, adevărat vă spun, că dacă nu mâncați carnea Fiului omului și nu beți sângele său, nu aveți viață în voi. Cine mănâncă carnea mea și bea sângele meu are viață eternă; și Eu îl voi ridica la ultima zi. Pentru că carnea mea este carne într-adevăr și sângele meu este o băutură într-adevăr. Acela care mănâncă carnea mea și bea sângele meu locuiește în mine și Eu în el.” (Ioan 6:53-56) Isus arată astfel că cei care îi beau sângele sunt cei în unitate cu el și prin urmare în unitate cu Tatăl său pentru că el și Tatăl său sunt una. Rețineți, de asemenea, că Isus a declarat că el îi va ridica pe aceștia în ultima zi, arătând prin urmare că „viața în voi” va fi câștigată prima dată după moarte din care va fi din nou o ridicare. Expresia sa „viața în voi” o arată a fi imortalitate, „coroana vieții,” o condiție de viață
