Pagină:The-higher-powers.pdf/13: Diferență între versiuni

De la Ro JW United
Jump to navigation Jump to search
(Neverificat: Pagină nouă: lUNE 1, 1929 Cfhe WATCH TOWER the city of Jerusalem. It was a deep valley with a high and precipitous cliff on the Jerusalem side. Not only was all waste and rubbish burned here...)
 
 
Corp-mesaj (pentru a fi introdus):Corp-mesaj (pentru a fi introdus):
Linia 1: Linia 1:
lUNE 1, 1929
+
din cetatea Ierusalim. Aceasta era o vale adâncă, cu o pantă mare și abruptă la marginea Ierusalimului. Acolo erau arse nu numai toate reziduurile și gunoaiele, ci în această vale erau aruncate pentru a fi nimicite cadavrele animalelor moarte, ca de pildă pisici, câini, cai. Decretul cetății era ca nimic ce avea viață să nu fie aruncat în vale. Astfel, vedem că aceasta nu putea reprezenta în vreun fel chinul veșnic, deoarece nimic ce avea viață nu a fost vreodată aruncat în ea. Istoria ne mai spune că trupurile moarte ale celor mai răi criminali nu aveau parte de o înmormântare potrivită și erau de asemenea aruncate în această vale, iar acolo erau complet distruse.
 
+
Pentru a distruge acest gunoi și aceste cadavre, acolo era mereu păstrat un foc arzând. Multe orașe din Statele Unite au astfel de locuri în prezent pentru distrugerea gunoiului din oraș. Fiecare a fost de obicei o vale sau o depresiune. Cadavrele și alte reziduuri aruncate în aceste văi ar fi dat naștere la epidemii, așa că se obișnuia să se împrăștie pucioasă peste acestea, care servea nu numai ca dezinfectant, dar și grăbea distrugerea cadavrelor, deoarece pucioasa arde mai distructiv decât orice altă substanță cunoscută.
Cfhe
+
Acest foc nu era lăsat să se stingă. A stinge un foc înseamnă a-l opri cu forța. Când un foc arde tot și se trece pentru motivul că nu mai este nimic de ars, acel foc nu este un foc care nu se stinge. Să se observe că atunci când Isus a vorbit despre 'focul care nu se stinge niciodată', EI n-a vrut să spună că acel foc nu se va trece niciodată, ci că nimănui nu i se va da voie să-l oprească, să-l stingă. Astfel, vedem că acest foc ilustrează nimicirea completă a ceea ce a fost pus în foc și în felul acesta devine cea mai bună ilustrație posibilă a „nimicirii veșnice" a tuturor păcătoșilor cu voia care vor fi nimiciți în moartea a doua.
 
+
Acest foc care nu se stinge niciodată este același lucru cu iazul de foc și pucioasă amintit de mai multe ori în Apocalipsa. Și, în limbajul cel mai adevărat, iazul de foc și pucioasă este declarat a fi „moartea a doua". - Apocalipsa 20:14; 21:8.
WATCH TOWER
+
Acum observați faptul că sheol din Vechiul Testament și hades din Noul Testament, traduse amândouă corect „iad" și „mormânt", se referă la moartea adamică, în timp ce gheena, din Noul testament, este un simbol sau o ilustrație a morții a doua, care înseamnă nimicire veșnică sau anihilare.
 
+
Care este diferența dintre moartea adamică și moartea a doua? Răspunsul este că moartea adamică înseamnă nimicire temporară, asemănată cu adormirea, deoarece o persoană care doarme, în majoritatea cazurilor se trezește. Multe texte vorbesc despre moartea adamică ca despre somn. Moartea a doua nu este numită niciodată adormire, pentru motivul că din această moarte nu există nici o trezire, nici măcar o promisiune sau vreo speranță de înviere pentru cei care merg în ea. Ei sunt nimiciți complet și pentru totdeauna, iar apostolul vorbește despre aceasta ca despre nimicirea veșnică. Pe de altă parte, toți care mor de moartea adamică și merg în sheol sau hades MOV fi treziți.
the city of Jerusalem. It was a deep valley with a
+
Vrem să dovedim această afirmație din urmă. în Psalmul 49:1 5 citim: „Dar mie Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din locuința morților". Cuvântul tradus „locuința morților" este sheol și nota marginală îl traduce „iad", lată aici o afirmație clară că oamenii care se află în iad vor fi răscumpărați din el. Când Isus a murit, El a fost în iad pentru trei zile și Petru ne spune că Dumnezeu nu l-a lăsat sufletul în iad, ci L-a înviat din morți. (Fapte 2:31, 32). Din nou, în Apocalipsa 20:13 citim: „Moartea și iadul au dat înapoi pe morții care erau în ele". în toate aceste cazuri cuvântul „iad" este sheol sau hades, și nu gheena.
high and precipitous cliff on the Jerusalem side. Not
+
Acum să vedem ce se înțelege prin cuvintele textului nostru. „Dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate- I; este mai bine pentru tine să intri în împărăția lui Dumnezeu numai cu un ochi, decât să ai doi ochi și să fii aruncat în focul gheenei".
only was all waste and rubbish burned here, but also
+
în 1 Ioan 2:16 citim: „Căci tot ce este în lume: pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții, nu este de la Tatăl, ci de la lume". Așa cum este folosit aici, cuvântul „lume" înseamnă organizația Diavolului; deci pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții își au originea de la Diavol și nu plac Tatălui. Pofta ochilor se referă la acele lucruri pe care le vedem cu ochii noștri și le poftim sau le dorim, lucruri care dacă le-am obține nu ar plăcea lui Dumnezeu și ne-ar împiedica să obținem împărăția.
the carcasses of dead animals, such as cats, dogs,
+
Să examinăm unele din întrebuințările acestui cuvânt „poftă", așa cum ne este dat în Cuvântul lui Dumnezeu. Copiii lui Israel au simțit o poftă de carne în timp ce rătăceau prin pustiu și Dumnezeu le-a dat să mănânce prepelițe. (Numeri 11:4) Isus și-a avertizat urmașii să nu se uite după o femeie pentru a o pofti. (Matei 5:28) Din nou, în Iacov 4:5 citim: „Spiritul care locuiește în noi poftește cu invidie". Astfel, vedem că invidia este pofta. De asemenea, în 1 Timotei 6:9 se găsesc aceste cuvinte: „Cei ce vor să se îmbogățească, dimpotrivă, cad în ispită, în laț și în multe pofte nesăbuite, ... căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor". Iar în 2 Timotei 4:3 citim: „Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute și își vor da învățători după poftele lor". Acum, ce înseamnă aceasta? Aceasta înseamnă că va veni timpul când oamenii se vor împotrivi cu încăpățânare adevărului, nu-l vor asculta și vor pofti după sau vor dori învățători care să le predice ceea ce vor ei să audă, învățători ale căror urechi doresc să știe ce vor ascultătorii lor să le fie predicat, și care nu vor predica altfel de frică să nu-și piardă salariile.
horses, etc., were thrown into this valley, to be destroyed. The city ordinance was that nothing that
+
Acum avem o excelentă idee despre ce înseamnă cuvântul „poftă".}}
had life should be cast into the valley. Thus we can
 
see that it could not possibly represent eternal torment, because nothing that had life was ever cast into
 
it. History also tells us that the dead bodies of thl'
 
worst criminals were denied a proper burial and were
 
likewise thrown into this valley and there completely
 
destroyed.
 
To destroy this rubbish and these carcasses, a fire
 
was always kept burning there. Jlany cities in the
 
United States have just such places for the destruction of the rubbish of the city at the present time.
 
The speaker has seen seyeral of them, and each one
 
has ahvays been a valley or some depression. The
 
dead carcasses and other waste matter thrown into
 
these Yalleys would breed pestilence, and so it was
 
customary to sprinkle brimstone over these, which
 
not only served as a disinfectant but also ha<.;tened
 
the complete dl'struction of the careasses, sinee hrimstone will burn more destruetiYely than an:" otlllr
 
known substance.
 
This fire was not permitted to be qU<:,ll(·h('(l. To
 
quench a fire means to forcibly pnt it 01lt. VItcn It
 
fire burns up eVl'rything and goes out for the rea SOil
 
that there is nothing more to burn, that fire is 110t :t
 
quenehl'd fire. Let it be noted, tlwn, that wltf'n ,Tpslls
 
spoke of 'the fire that is never qUl'lH'hed', he did llOt
 
mean that the fire would ne,'er go out, but he did
 
mean that nobody would be permitted to put it out,
 
to quench it. Thus, we can see that this fire pictures
 
the complete destruction of that which was pnt into
 
the fire, and thus becomes the best possible picture of
 
the "everlasting destruction" of all those wilful sillners who are to be destroyed in the second death.
 
This fire that iN llev<:,r quenched is identically the
 
same thing as the lake of fire and brimstone mentiollPd several times in Rewlation. And in most
 
positive language the lake of fire and brimstone is
 
declared to be' ·the second death ".-Hev. 20: 1-1; 21: 8.
 
Now note the faet that sheal, of the Old Testament,
 
and hades, of the New Testament, both eorrectly
 
translated" hell" and" grave ", refer to the :damic
 
death, while uellenna, of the New Testament, is a picture or illustration of the seeond death, whirh mean"
 
everlasting destruction or annihilation.
 
Vhat is the particular difference between .unmic
 
and serond death? The answer is that Adamic dl'atil
 
is temporary destruction, likened to sll'ep, because a
 
sleeping person generally awakens. llany texts speak
 
of the Adamic death as sleep. Thc seeond death is
 
never raUed sleep, for the reason that therE' is no
 
awakening from the second death, and not even a
 
 
 
173
 
 
 
promise or any hope of a resurrection for those who
 
go into it. They are rompletely and for ever destroyed,
 
and the apostle speaks of this as everlasting destruction. On the other hand, all who die the Adamic
 
death, and go into sheol or hades, will be awakened.
 
I want to prove this last statement. In Psalm 49: 15
 
we read that "God will ransom my soul from the
 
power of the grave". The word translated "grave"
 
is sheol, and the margin translates it "hell". Here,
 
then, is a plain statement that people in hell are to be
 
ransomed from hell. When Jesus died he was for
 
three days in hell, and Peter tells us that God left
 
not his soul in hell, but raised him from the dead.
 
(Arts 2 : 31, 32) Again, in Revelation 20: 13 we read:
 
,. Death and hell delivered up the dead whirh were
 
in them. 0' In all these cases the word" hell" is sh eol
 
or hades, and not fjehcnna.
 
~ow lE't us see ,vhat is meant by the words of our
 
text. "If thine e~'e offend thee, pluck it out: for it
 
is hetter for thee to ellter into the kingdom of God
 
with one eye, than, having' two e:n's, to be cast into
 
hdl fire. 0'
 
In 1 J aIm 2: 16 we read: "For all that is in the
 
world, the lust of the flesh, and the lust of the eyes,
 
and the pridr of life, is not of the Father, but is of
 
t he world." As here used, the word "world" means
 
the Devil's organization; and hence the lust of the
 
flesh and the lust of the eyes and the pride of life
 
originate with the Devil and are not pleasing to the
 
Father. The lust of the eyes refl'rs to those things
 
that we sec with our eyrs and lust for, or desire,
 
whieh, if obtained, would not be pleasing to God and
 
would hinder us from obtaining the kingdom.
 
Let us examine some of the uses of this word
 
"lust" as given to us in God's Yord. The children
 
of INrarl fell a lusting for flesh while wandering
 
in the wilderness, and God gave thl'm quails to eat.
 
(~um. 11: 4) Jesus warned his followers against
 
looking 011 a woman to lust after her. (1lat1. 5: 28)
 
.g·ain, in ,Tames -1 : 5 we read: "The spirit that dwelleth ill us lusteth to em'~'." Thus we see that envy is
 
lust. .:Iso in 1 Timoth:,' 6: 9 arc these words: "They
 
that will be rirh fall into temptation and a snare,
 
and into many foolish and hurtful lusts, ... for tlw
 
love of money is the root of all [forms of] evi I." And
 
still again, in 2 Timothy 4: 3 we read: "The time
 
will come when the:,' will not endure sound doctrine;
 
but after their own lusts shall they heap to themseln's
 
teaehers, having itf'hing cars." Now what does this
 
mean? It means that the time will rome wlwn men
 
will stubborn]:,' resist the truth, will not listen to it,
 
and will lust after or desire teachl'rs who will preach
 
just what they ,vant to hear, teachers whose ears arc
 
itching to know just what their audiences want them
 
to preach, and who will not preach otherwise for fear
 
of losing their salaries.
 
Xow we have an excellent idea of what the word
 

Versiunea curentă din 21 mai 2020 19:35

Această pagină nu a fost verificată


din cetatea Ierusalim. Aceasta era o vale adâncă, cu o pantă mare și abruptă la marginea Ierusalimului. Acolo erau arse nu numai toate reziduurile și gunoaiele, ci în această vale erau aruncate pentru a fi nimicite cadavrele animalelor moarte, ca de pildă pisici, câini, cai. Decretul cetății era ca nimic ce avea viață să nu fie aruncat în vale. Astfel, vedem că aceasta nu putea reprezenta în vreun fel chinul veșnic, deoarece nimic ce avea viață nu a fost vreodată aruncat în ea. Istoria ne mai spune că trupurile moarte ale celor mai răi criminali nu aveau parte de o înmormântare potrivită și erau de asemenea aruncate în această vale, iar acolo erau complet distruse. Pentru a distruge acest gunoi și aceste cadavre, acolo era mereu păstrat un foc arzând. Multe orașe din Statele Unite au astfel de locuri în prezent pentru distrugerea gunoiului din oraș. Fiecare a fost de obicei o vale sau o depresiune. Cadavrele și alte reziduuri aruncate în aceste văi ar fi dat naștere la epidemii, așa că se obișnuia să se împrăștie pucioasă peste acestea, care servea nu numai ca dezinfectant, dar și grăbea distrugerea cadavrelor, deoarece pucioasa arde mai distructiv decât orice altă substanță cunoscută. Acest foc nu era lăsat să se stingă. A stinge un foc înseamnă a-l opri cu forța. Când un foc arde tot și se trece pentru motivul că nu mai este nimic de ars, acel foc nu este un foc care nu se stinge. Să se observe că atunci când Isus a vorbit despre 'focul care nu se stinge niciodată', EI n-a vrut să spună că acel foc nu se va trece niciodată, ci că nimănui nu i se va da voie să-l oprească, să-l stingă. Astfel, vedem că acest foc ilustrează nimicirea completă a ceea ce a fost pus în foc și în felul acesta devine cea mai bună ilustrație posibilă a „nimicirii veșnice" a tuturor păcătoșilor cu voia care vor fi nimiciți în moartea a doua. Acest foc care nu se stinge niciodată este același lucru cu iazul de foc și pucioasă amintit de mai multe ori în Apocalipsa. Și, în limbajul cel mai adevărat, iazul de foc și pucioasă este declarat a fi „moartea a doua". - Apocalipsa 20:14; 21:8. Acum observați faptul că sheol din Vechiul Testament și hades din Noul Testament, traduse amândouă corect „iad" și „mormânt", se referă la moartea adamică, în timp ce gheena, din Noul testament, este un simbol sau o ilustrație a morții a doua, care înseamnă nimicire veșnică sau anihilare. Care este diferența dintre moartea adamică și moartea a doua? Răspunsul este că moartea adamică înseamnă nimicire temporară, asemănată cu adormirea, deoarece o persoană care doarme, în majoritatea cazurilor se trezește. Multe texte vorbesc despre moartea adamică ca despre somn. Moartea a doua nu este numită niciodată adormire, pentru motivul că din această moarte nu există nici o trezire, nici măcar o promisiune sau vreo speranță de înviere pentru cei care merg în ea. Ei sunt nimiciți complet și pentru totdeauna, iar apostolul vorbește despre aceasta ca despre nimicirea veșnică. Pe de altă parte, toți care mor de moartea adamică și merg în sheol sau hades MOV fi treziți. Vrem să dovedim această afirmație din urmă. în Psalmul 49:1 5 citim: „Dar mie Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din locuința morților". Cuvântul tradus „locuința morților" este sheol și nota marginală îl traduce „iad", lată aici o afirmație clară că oamenii care se află în iad vor fi răscumpărați din el. Când Isus a murit, El a fost în iad pentru trei zile și Petru ne spune că Dumnezeu nu l-a lăsat sufletul în iad, ci L-a înviat din morți. (Fapte 2:31, 32). Din nou, în Apocalipsa 20:13 citim: „Moartea și iadul au dat înapoi pe morții care erau în ele". în toate aceste cazuri cuvântul „iad" este sheol sau hades, și nu gheena. Acum să vedem ce se înțelege prin cuvintele textului nostru. „Dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate- I; este mai bine pentru tine să intri în împărăția lui Dumnezeu numai cu un ochi, decât să ai doi ochi și să fii aruncat în focul gheenei". în 1 Ioan 2:16 citim: „Căci tot ce este în lume: pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții, nu este de la Tatăl, ci de la lume". Așa cum este folosit aici, cuvântul „lume" înseamnă organizația Diavolului; deci pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții își au originea de la Diavol și nu plac Tatălui. Pofta ochilor se referă la acele lucruri pe care le vedem cu ochii noștri și le poftim sau le dorim, lucruri care dacă le-am obține nu ar plăcea lui Dumnezeu și ne-ar împiedica să obținem împărăția. Să examinăm unele din întrebuințările acestui cuvânt „poftă", așa cum ne este dat în Cuvântul lui Dumnezeu. Copiii lui Israel au simțit o poftă de carne în timp ce rătăceau prin pustiu și Dumnezeu le-a dat să mănânce prepelițe. (Numeri 11:4) Isus și-a avertizat urmașii să nu se uite după o femeie pentru a o pofti. (Matei 5:28) Din nou, în Iacov 4:5 citim: „Spiritul care locuiește în noi poftește cu invidie". Astfel, vedem că invidia este pofta. De asemenea, în 1 Timotei 6:9 se găsesc aceste cuvinte: „Cei ce vor să se îmbogățească, dimpotrivă, cad în ispită, în laț și în multe pofte nesăbuite, ... căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor". Iar în 2 Timotei 4:3 citim: „Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute și își vor da învățători după poftele lor". Acum, ce înseamnă aceasta? Aceasta înseamnă că va veni timpul când oamenii se vor împotrivi cu încăpățânare adevărului, nu-l vor asculta și vor pofti după sau vor dori învățători care să le predice ceea ce vor ei să audă, învățători ale căror urechi doresc să știe ce vor ascultătorii lor să le fie predicat, și care nu vor predica altfel de frică să nu-și piardă salariile. Acum avem o excelentă idee despre ce înseamnă cuvântul „poftă".}}