Pagină:Woman-1949.djvu/8: Diferență între versiuni

De la Ro JW United
Jump to navigation Jump to search
 
(Nu s-au afișat 6 versiuni intermediare efectuate de alți 2 utilizatori)
Corp-mesaj (pentru a fi introdus):Corp-mesaj (pentru a fi introdus):
Linia 2: Linia 2:
 
                          
 
                          
 
{{raw:data:c|
 
{{raw:data:c|
{{raw:data:p|c|el niciodată nu se contrazice pe sine însuși sau intră în conflict cu sine însuși. În ceea ce privește oportunitățile spirituale din lumea nouă, Cuvântul său dă promisiuni egale credincioșilor fideli, indiferent de situația lor pământească actuală. Cu toate acestea, atotînțeleptul Dumnezeu nu trece cu vederea faptul că urmașii lui Hristos pe pământ sunt încă în trup și încă în această lume, al cărui zeu este Satana Diavolul, ispititorul Evei. (2 Cor. 4:4) Creștinii sunt încă bărbați și femei după trup. Dacă Dumnezeu nu ar lua în considerare această diferență sexuală, atunci nu ar autoriza căsătoria între creștini sau ca femeile creștine să nască copii. Dar Dumnezeul Cel Preaînalt ajustează relația bărbat cu femeie în interesul amândurora și le atribuie privilegiile lor de serviciu în organizația sa teocratică.}}
+
{{raw:data:p|c|niciodată nu se contrazice sau nu intră în conflict cu el însuși. În ceea ce privește oportunitățile spirituale din lumea nouă, Cuvântul Său oferă o promisiune egală credincioșilor fideli, indiferent de situația lor pământească actuală. Cu toate acestea, Dumnezeul atotînțelept nu trece cu vederea faptul că imitatorii lui Cristos de pe pământ sunt încă în trup și încă în această lume, a cărei dumnezeu este Satan Diavolul, ispititorul Evei. (2 Cor. 4:4) Creștinii încă sunt bărbați și femei după trup. Dacă Dumnezeu nu ar fi luat în considerare această diferență sexuală, atunci nu ar fi autorizat căsătoria între creștini sau ca femeile creștine să poarte copii. Dar Dumnezeul Preaînalt ajustează relația dintre bărbat și femeie în interesul ambilor și le atribuie privilegiile lor de slujire în organizația Sa teocratică.}}
{{raw:data:p|8|Credința și înțelepciunea deplină acceptă cu umilință și recunoștință aranjamentele pe care le face Dumnezeu. Lui nu trebuie să i se găsească vină cu privire la ce dispoziție face asupra sexelor și nici nu trebuie să fie învinuit. Doar pentru că Eva a cedat seducției în Eden și apoi și-a folosit farmecele și influența cu Adam pentru a-l tranforma în criminal împotriva legii lui Dumnezeu, Dumnezeu nu poate fi învinuit pentru că a făcut femeia, iar bărbatul nu trebuie să descarce pe femeie. Iehova Dumnezeu este marele teocrat și Creator. La fel ca un olar cu lutul său, el are puterea și dreptul de a face din aceeași bucată de material creativ un vas pentru un serviciu onorabil și un alt vas pentru pentru un serviciu aparent josnic, totuși util și indispensabil. Nici un vas care își lasă mâinile cu o misiune de serviciu nu are dreptul să se plângă și să spună: „De ce m-ai făcut în felul acesta? De ce mă mâhnești cu serviciul în această poziție?” Asta ar fi rebel, neteocratic. Este o onoare și o favoare să-l slujești în orice poziție. Rom. 9: 20-24.}}
+
 
{{raw:data:p|9|Prin urmare, nu ar trebui să sune ca o notă discordantă în urechile feminine atunci când același apostol care sună egalitatea pentru femeie cu cuvintele: „Nu există nici bărbat, nici femeie; căci toți sunteți una în Cristos Isus”, arată că pe pământ există limitări privitoare la privilegiile de serviciu ale femeilor creștine. Nu a fost o decizie masculină arbitrară din partea sa. Prin inspirație, el a avut mintea lui Iehova marele Teocrat în această privință și a arătat motivul restricțiilor impuse asupra surorilor sale creștine. El a arătat că era privilegiul ca pe pământ să demonstreze supunere, conformitate și să facă acest lucru, nu ca o sarcină neplăcută, ci într-un spirit asemănător cu Cristos pentru că îngerii din ceruri privesc. Datorită Teocrației lui Iehova, principiul conducerii se manifestă în întregul univers și, în consecință, toate creaturile trebuie să învețe supunerea în conformitate cu voința divină sau teocratică. Deci apostolul scrie: „Dar aș vrea să știți că capul fiecărui bărbat este Cristos; iar capul femeii este bărbatul; iar capul lui Cristos este Dumnezeu”. (1 Cor. 11: 3) Ar trebui considerat acest lucru ca fiind disprețuitor pentru sexul feminin? Nu; nu}}
+
{{raw:data:p|8|Credința și înțelepciunea deplină acceptă cu blândețe și recunoștință aranjamentul pe care îl face Dumnezeu. Lui nu trebuie să i se găsească vină cu privire la ce dispoziție legată de sexe face el și nici nu trebuie să fie învinovățit. Doar pentru că Eva a cedat seducției în Eden și apoi și-a folosit farmecele și influența cu Adam pentru a-l transforma în criminal împotriva legii lui Dumnezeu, Dumnezeu nu trebuie să fie învinovățit că a făcut femeia, iar bărbatul nu trebuie să o învinovățească pe femeie. Iehova Dumnezeu este marele Teocrat și Creator. Asemenea unui olar cu lutul său, el are puterea și dreptul de a face din aceeași bucată de material creativ un vas pentru serviciu onorabil și un alt vas pentru un serviciu aparent modest, totuși util și indispensabil. Niciun vas care iese din mâinile lui cu o misiune de serviciu nu are dreptul să se plângă și să spună: „De ce m-ai făcut așa? De ce mă supărați cu serviciul în această funcție?” Ar fi rebel, neteocratic. Este o onoare și o favoare să-l servesc în orice poziție. - Rom. 9: 20-24.}}
 +
 
 +
{{raw:data:p|9|Prin urmare, nu ar trebui să sune ca o notă discordantă în urechile feminine când același apostol care expune egalitatea pentru femeie cu cuvintele: „Nu este nici bărbat, nici femeie, căci toți sunteți una în Cristos Isus”, arată că pe pământ există limitări ale privilegiilor de serviciu ale femeilor creștine. Nu a fost o decizie masculină arbitrară din partea lui. Prin inspirație, el a avut mintea lui Iehova Teocratul asupra acestei chestiuni și a arătat motivul restricțiilor impuse surorilor sale creștine. El a arătat că era privilegiul ei pe pământ să demonstreze supunere, ascultare și să facă acest lucru, nu ca o sarcină urâtă, ci într-un spirit ca al lui Cristos, și că îngerii din cer priveau. Datorită teocrației lui Iehova, principiul conducerii există în tot universul și, în mod corespunzător, toate creaturile trebuie să învețe supunerea conform voinței divine sau teocratice. Așa că apostolul scrie: „Dar aș vrea să știți că Cristos este capul fiecărui bărbat, și bărbatul este capul femeii și că Dumnezeu este capul lui Cristos”. (1 Cor. 11:3) Ar trebui considerat acest lucru drept denigrator pentru sexul feminin? Nu; nu}}
 +
 
 
{{raw:data:cc|55|{{raw:data:s-01|2}}}}{{raw:data:q|9|De ce nu este disprețuitor pentru femeie să fii supusă acum?}}
 
{{raw:data:cc|55|{{raw:data:s-01|2}}}}{{raw:data:q|9|De ce nu este disprețuitor pentru femeie să fii supusă acum?}}
|{{raw:data:p|c|mai mult decât ar trebui considerat ca fiind disprețuitor pentru sexul masculin sau, mai mult decât atât, disprețuitor pentru Cristos. Cu siguranță, numai Iehova Dumnezeu ar putea fi fără un cap peste el, pentru că el este Cel Preaînalt din tot universul.}}
+
|{{raw:data:p|c|mai mult decât ar trebui să fie considerat disprețuitor pentru sexul masculin sau, mai mult decât atât, disprețuitor pentru Cristos. Cu siguranță, numai Iehova Dumnezeu nu ar putea fi fără cap peste el, pentru că el este Cel Prea Înalt din tot universul.}}
  
 
{{raw:data:m|0|0|0|10|{{raw:data:ta|c|{{raw:data:s|Învelire}}}}}}
 
{{raw:data:m|0|0|0|10|{{raw:data:ta|c|{{raw:data:s|Învelire}}}}}}
  
{{raw:data:p|10|Pe baza acestui aranjament teocratic al conducerii și al supunerii, apostolul arată atitudinile care trebuie luate de membrii congregației în funcție de sex. Rețineți că capul bărbatului este Hristos Isus și capul femeii este bărbatul, după cum citim: „Orice bărbat care se roagă sau profețește cu un văl pe cap îi dezonorează capul, în timp ce orice femeie care se roagă sau profețește fără un văl pe cap își dezonorează capul; ea nu este mai bună decât o femeie rasă. Dacă o femeie nu se va acoperi, ar trebui să-și taie părul deasemenea. Dar ea ar trebui să se învelească; căci este rușinos ca unei femei i se taie părul sau să fie rasă”. (1 Cor. 11: 4 - 6, Moffatt) Adică, în vremea apostolului, a fost rușinos pentru o femeie să-și tundă părul scurt sau, mai rău, ras tot cu un brici. Cum așa? Deoarece atunci era obiceiul în rândul păgânilor din Imperiul Roman ca fetele sclave aibă tundă părul pentru a desemna robia și poziția lor inferioară. În afară de aceasta, atunci când o femeie era găsită vinovată de imoralitate, fie de fornicație, fie de adulter, ea era condamnată de instanță să-i fie tunsă complet. Imperiul Roman și, în mod notoriu, orașul Corint pentru creștinii cărora apostolul le-a scris, erau foarte corupți. Deci, dacă o femeie apărea pe străzi fără un voal pentru a-și acoperi fața, era luată ca o persoană cu moravuri scăzute și cu virtute ușoară. Prin urmare, femeile care erau nerăbdătoare să-și păstreze respectabilitatea nu au apărut niciodată în public cu fața expusă tuturor.}}
+
{{raw:data:p|10|Pe baza acestui aranjament teocratic de conducere și supunere, apostolul arată atitudinile care trebuie să fie luate de membrii congregației în funcție de sex. Țineți minte faptul că capul bărbatului este Cristos Isus, iar capul femeii este bărbatul, după cum citim: „Orice bărbat care se roagă sau proorocește cu un văl pe cap își necinstește capul, în timp ce orice femeie care se roagă sau prorocește fără un văl pe cap își necinstește capul; ea nu este mai bună decât o femeie rasă. Dacă o femeie nu vrea să se învelească, ar trebuie să-și taie părul de asemenea. Dar ea ar trebui să se învelească; căci este o rușine ca o femeie fie tunsă sau să fie rasă.(1 Cor. 11:4-6, ''Moffatt'') Deci, era o rușine pe vremea apostolului pentru o femeie să-și tundă părul scurt, sau, mai rău, să fie tuns totul cu un brici. Cum așa? De ce, atunci era obiceiul în rândul păgânilor din Imperiul Roman ca sclavelor li se tundă părul pentru a indica sclavia și poziția lor de servitori. Pe lângă aceasta, atunci când o femeie era găsită vinovată de imoralitate, fie fornicație, fie adulter, ea era condamnată de către instanță să i se radă capul chel. Imperiul Roman și, orașul Corint în care a scris apostolul, era notoriu pentru creștini, ca fiind foarte corupți. Deci, dacă o femeie apărea pe străzi fără un văl care să-i acopere fața, ea era considerată o persoană de moravuri ușoare și de virtute ușoară. Prin urmare, femeile care erau nerăbdătoare să-și păstreze respectabilitatea nu au apărut niciodată în public cu fața expusă tuturor.}}
{{raw:data:p|11|Apostolul Pavel citase deja un caz de imoralitate gravă în congregația din Corint, cel al unui presupus frate având relații cu soția tatălui său. Așa că Pavel și-a exprimat teama că, atunci când le va vizita congregația, ar putea găsi diverse tulburări printre ei și, de asemenea, unele persoane „care au păcătuit cu ceva timp în urmă și totuși nu s-au pocăit niciodată de impuritatea, viciul sexual și practicile lor senzuale”. (2 Cor. 12: 20, 21, Moffatt) Întrucât era obiceiul ca o femeie să apară învelită în public, apostolul Pavel nu a dorit ca surorile creștine să încalce această regulă acceptată de respectabilitate, mergând la întrunirile congregaționale dezvăluite. Dacă ar fi participat neînvelite, ar fi construit reputația că femeile din congregația din Corint sunt de moravuri ușoare. Nu a fost vorba de sfidarea obiceiurilor și de acordarea libertății femeii de a apărea public cu fața goală la care era îndreptățită. A fost pur și simplu un caz de a fi „toate lucrurile pentru toți oamenii”, negându-ne pe noi înșine, ca să nu}}
+
 
{{raw:data:cc|55|{{raw:data:s-01|2}}}}{{raw:data:q|10|De ce a fost o femeie dezvăluită la fel de rușinoasă ca una rasă?}}
+
{{raw:data:p|11|Apostolul Pavel citase deja un caz de imoralitate grosolană în congregația din Corint, acela al unui presupus frate care o avea pe soția tatălui său. Așa că Pavel și-a exprimat teama că, atunci când va vizita congregația lor, ar putea găsi diverse tulburări printre ei și, de asemenea, unii indivizi „care au păcătuit cu ceva timp în urmă și totuși nu s-au căit niciodată de necurăția lor, de viciul lor sexual și de practicile lor senzuale”. (2 Cor. 12:20, 21, ''Moffatt'') Întrucât era obiceiul ca o femeie să apară acoperită cu învelitoare în public, apostolul Pavel nu a dorit ca surorile creștine să încalce această regulă acceptată de respectabilitate mergând la adunările congregației fără învelitoare. Dacă ar fi participat dezvelite, ar fi construit reputația că femeile din congregația din Corint aveau moravuri ușoare. Nu a fost cazul pentru a sfida obiceiul și de a oferi femeii libertatea la care era îndreptățită de a apărea în public cu fața goală. A fost pur și simplu un caz de a fi „toate lucrurile pentru toți oamenii”, a ne lepăda de noi înșine, pentru a nu-i}}  
{{raw:data:q|11|Deci, de ce a fost păstrat de creștini obiceiul voalării?}}
+
 
 +
{{raw:data:cc|55|{{raw:data:s-01|2}}}}{{raw:data:q|10|De ce a fost o femeie dezvăluită la fel de scandaloasă ca una rasă?}}
 +
{{raw:data:q|11|Deci, de ce trebuia ca obiceiul învelirii să fie păstrat de Creștini?}}
 
}}
 
}}

Versiunea curentă din 27 mai 2022 12:41

Această pagină nu a fost verificată


136
Turnul de Veghe
Brooklyn, N.Y.


niciodată nu se contrazice sau nu intră în conflict cu el însuși. În ceea ce privește oportunitățile spirituale din lumea nouă, Cuvântul Său oferă o promisiune egală credincioșilor fideli, indiferent de situația lor pământească actuală. Cu toate acestea, Dumnezeul atotînțelept nu trece cu vederea faptul că imitatorii lui Cristos de pe pământ sunt încă în trup și încă în această lume, a cărei dumnezeu este Satan Diavolul, ispititorul Evei. (2 Cor. 4:4) Creștinii încă sunt bărbați și femei după trup. Dacă Dumnezeu nu ar fi luat în considerare această diferență sexuală, atunci nu ar fi autorizat căsătoria între creștini sau ca femeile creștine să poarte copii. Dar Dumnezeul Preaînalt ajustează relația dintre bărbat și femeie în interesul ambilor și le atribuie privilegiile lor de slujire în organizația Sa teocratică.
8 Credința și înțelepciunea deplină acceptă cu blândețe și recunoștință aranjamentul pe care îl face Dumnezeu. Lui nu trebuie să i se găsească vină cu privire la ce dispoziție legată de sexe face el și nici nu trebuie să fie învinovățit. Doar pentru că Eva a cedat seducției în Eden și apoi și-a folosit farmecele și influența cu Adam pentru a-l transforma în criminal împotriva legii lui Dumnezeu, Dumnezeu nu trebuie să fie învinovățit că a făcut femeia, iar bărbatul nu trebuie să o învinovățească pe femeie. Iehova Dumnezeu este marele Teocrat și Creator. Asemenea unui olar cu lutul său, el are puterea și dreptul de a face din aceeași bucată de material creativ un vas pentru serviciu onorabil și un alt vas pentru un serviciu aparent modest, totuși util și indispensabil. Niciun vas care iese din mâinile lui cu o misiune de serviciu nu are dreptul să se plângă și să spună: „De ce m-ai făcut așa? De ce mă supărați cu serviciul în această funcție?” Ar fi rebel, neteocratic. Este o onoare și o favoare să-l servesc în orice poziție. - Rom. 9: 20-24.
9 Prin urmare, nu ar trebui să sune ca o notă discordantă în urechile feminine când același apostol care expune egalitatea pentru femeie cu cuvintele: „Nu este nici bărbat, nici femeie, căci toți sunteți una în Cristos Isus”, arată că pe pământ există limitări ale privilegiilor de serviciu ale femeilor creștine. Nu a fost o decizie masculină arbitrară din partea lui. Prin inspirație, el a avut mintea lui Iehova Teocratul asupra acestei chestiuni și a arătat motivul restricțiilor impuse surorilor sale creștine. El a arătat că era privilegiul ei pe pământ să demonstreze supunere, ascultare și să facă acest lucru, nu ca o sarcină urâtă, ci într-un spirit ca al lui Cristos, și că îngerii din cer priveau. Datorită teocrației lui Iehova, principiul conducerii există în tot universul și, în mod corespunzător, toate creaturile trebuie să învețe supunerea conform voinței divine sau teocratice. Așa că apostolul scrie: „Dar aș vrea să știți că Cristos este capul fiecărui bărbat, și bărbatul este capul femeii și că Dumnezeu este capul lui Cristos”. (1 Cor. 11:3) Ar trebui considerat acest lucru drept denigrator pentru sexul feminin? Nu; nu



mai mult decât ar trebui să fie considerat disprețuitor pentru sexul masculin sau, mai mult decât atât, disprețuitor pentru Cristos. Cu siguranță, numai Iehova Dumnezeu nu ar putea fi fără cap peste el, pentru că el este Cel Prea Înalt din tot universul.


Învelire
10 Pe baza acestui aranjament teocratic de conducere și supunere, apostolul arată atitudinile care trebuie să fie luate de membrii congregației în funcție de sex. Țineți minte faptul că capul bărbatului este Cristos Isus, iar capul femeii este bărbatul, după cum citim: „Orice bărbat care se roagă sau proorocește cu un văl pe cap își necinstește capul, în timp ce orice femeie care se roagă sau prorocește fără un văl pe cap își necinstește capul; ea nu este mai bună decât o femeie rasă. Dacă o femeie nu vrea să se învelească, ar trebuie să-și taie părul de asemenea. Dar ea ar trebui să se învelească; căci este o rușine ca o femeie să fie tunsă sau să fie rasă.” (1 Cor. 11:4-6, Moffatt) Deci, era o rușine pe vremea apostolului pentru o femeie să-și tundă părul scurt, sau, mai rău, să fie tuns totul cu un brici. Cum așa? De ce, atunci era obiceiul în rândul păgânilor din Imperiul Roman ca sclavelor să li se tundă părul pentru a indica sclavia și poziția lor de servitori. Pe lângă aceasta, atunci când o femeie era găsită vinovată de imoralitate, fie fornicație, fie adulter, ea era condamnată de către instanță să i se radă capul chel. Imperiul Roman și, orașul Corint în care a scris apostolul, era notoriu pentru creștini, ca fiind foarte corupți. Deci, dacă o femeie apărea pe străzi fără un văl care să-i acopere fața, ea era considerată o persoană de moravuri ușoare și de virtute ușoară. Prin urmare, femeile care erau nerăbdătoare să-și păstreze respectabilitatea nu au apărut niciodată în public cu fața expusă tuturor.
11 Apostolul Pavel citase deja un caz de imoralitate grosolană în congregația din Corint, acela al unui presupus frate care o avea pe soția tatălui său. Așa că Pavel și-a exprimat teama că, atunci când va vizita congregația lor, ar putea găsi diverse tulburări printre ei și, de asemenea, unii indivizi „care au păcătuit cu ceva timp în urmă și totuși nu s-au căit niciodată de necurăția lor, de viciul lor sexual și de practicile lor senzuale”. (2 Cor. 12:20, 21, Moffatt) Întrucât era obiceiul ca o femeie să apară acoperită cu învelitoare în public, apostolul Pavel nu a dorit ca surorile creștine să încalce această regulă acceptată de respectabilitate mergând la adunările congregației fără învelitoare. Dacă ar fi participat dezvelite, ar fi construit reputația că femeile din congregația din Corint aveau moravuri ușoare. Nu a fost cazul pentru a sfida obiceiul și de a oferi femeii libertatea la care era îndreptățită de a apărea în public cu fața goală. A fost pur și simplu un caz de a fi „toate lucrurile pentru toți oamenii”, a ne lepăda de noi înșine, pentru a nu-i