114 - Vremuri mai bune

1. Aştept, tot mereu aştept eu, să vin’ o zi mai bună,
Peste umbra-ntunecoasă ce calea-mi înconjură,
Soarele voios, de care pământul n-a mai văzut,
Când Christos îşi ia puterea, stând pe tronul lui David.

2. Toţi profeţii vechi au văzut, departe, lucirea ei.
Şi-au vorbit în voci sublime, pacea şi gloria ei,
Adormind ei toţi prin văi verzi, obosiţi de-al lor drum greu.
Dar vor veni iarăşi cântând ‘n muntele lui Dumnezeu.

3. Lumea acum zace-n jale. N-auzi numai vaiete.
Dezastrele aduc în ochi izvoare de lacrimi.
E-o noapte neagră de plânset, triumful nedreptăţii.
Însă eu, răbdând, tot aştept că zorile se ivesc.

4. Eu aştept, sperând şi-n rugă, domnia lui Mesia.
Ştiu că El cu drept va domni, şi dreptul va triumfa.
De plăceri lumeşti nu-mi pasă, că ziua Lui o aştept eu.
Pompa lumii nu mă-ncearcă, luminând El drumul meu.