Această pagină nu a fost verificată
TURNUL DE VEGHE
ANUNȚÂND REGATUL LUI IEHOVA
Vol. LXX
15 Ianuarie, 1949
Nr. 2
DESTINUL PĂMÂNTULUI DUPĂ SFÂRȘITUL ACESTEI LUMI
"Și am văzut un tron alb mare, și pe cel ce a stat pe el, din fața căruia a fugit pământul și cerul; și nu a fost găsit nici un loc pentru ele. Și am văzut un nou cer și un nou pământ: pentru că primul cer și primul pământ au trecut; și nu a mai fost mare." - Revelația 20:11 și 21:1
1 IEHOVA este Cel maiestuos care stă ca Judecător pe „marele tron alb” din ceruri. Către El se înalţă rugăciunea de acum nouăsprezece sute de ani: „Tatăl nostru din cer, venerat să fie numele Tău! Să vină Regatul Tău! Să se facă voinţa Ta pe pământ, după cum se face în cer!” (Mat. 6:9, 10, An Amer. Trans.). Evident că, în timpul când a fost învăţată acestă rugăciune model, regatul lui Iehova Dumnezeu, Tatăl, nu venise încă pe pământul nostru şi voinţa sa nu se făcea încă pe pământ, aşa cum era în ceruri, unde El locuieşte în dreptate. Cerurile şi pământul sunt creaţia Lui şi astfel planeta noastră pământ este un loc pest care ar trebui să guverneze regatul său şi unde voinţa sa dreaptă ar trebui să se facă printre toţi supușii săi pământeşti, la fel ca în restul universului. El a avut un scop minunat în crearea pământul şi scopul său nu va fi blocat şi nu va rămâne nerealizat. La timpul său hotărât, el va avea pământul complet locuit cu bărbaţi şi femei perfecte, fiecare din aceştia fiind un supus devotat care va face din iubire voinţa divină. Acest scop este înregistrat cu litere de neşters în aceste cuvinte: „Căci aşa zice Iehova care a creat cerurile, Dumnezeu care a format pământul şi l-a creat, care l-a aşezat şi l-a creat nu ca un gunoi [sau nu degeaba], care l-a format să fie locuit: Eu sunt Iehova, şi nu mai este altul” (Isa. 45:18, Am. Stan. Ver., margin.). În conformitate cu scopul său, el și-a luat acum marea sa putere de a guverna și de a-și face simțită autoritatea tronului său de către toți oamenii de pe pământ. – Rev. 11:17, 18.
2 Nu există nici un motiv cunoscut pentru care Iehova Dumnezeu să distrugă planeta noastră pământ, care este o parte a unui univers pentru care el a investit necuoscute trilioane de any pentru a-l crea. Ce motiv ar exista ca El să distrugă pământul, după ce scopul său cu privire la acesta este realizat şi voinţa Sa sfântă se face în mod perfect pe el de către toţi locuitorii lui umani? Totuşi, veți întreba, de ce viziunea dată apostolului Ioan spune că atunci când Dumnezeu stă pe marele Său tron alb al judecăţii şi îşi întoarce faţa către pământul
nostru, pentru a-i da atenţia de care are nevoie, „pământul şi cerul au fugit” dinaintea Lui? (Rev. 20:11). Aceasta se întâmplă deoarece asemenea pământ şi cer sunt simbolice. Ele nu sunt pământul şi cerul literale pe care El le-a creat. Referitor la cerul şi pământul pe care El le-a făcut şi care, prin urmare, sunt bune, citim: „Aşa zice Iehova: Cerul este tronul Meu şi pământul este aşternutul picioarelor Mele” (Isa. 66:1, Am. Stan. Ver.). În mod raţional, Iehova Dumnezeu, Creatorul, nu-şi va distruge tronul şi aşternutul picioarelor. Sanctuarul Său este în ceruri iar pământul este la fel de etern ca el, deoarece citim: „El şi-a zidit sanctuarul ca înălţimile, ca pământul pe care l-a întemeiat pe veci” (Ps. 78:69, Am. Stan. Ver.). Observând că pământul şi cerul literale pe care Dumnezeu le-a creat trebuie să rămână pe veci, potrivit scopului Său bun, atunci trebuie să înţelegem că cerul şi pământul care fug sunt simbolice. Ele au dezaprobarea lui Dumnezeu, deoarece ele sunt create de inamicii săi şi ele trebuie să facă loc gloriosului regat al lui Dumnezeu.
3 Faptul că „nu s-a mai găsit loc pentru ele” (Rev. 20:11) arată că asemenea cer şi acest pământ dezaprobate sunt distruse. Fuga lor în distrugere are loc la sfârşitul acestei lumi. Multe scripturi arată aceasta. De exemplu, apostolul Petru vorbeşte mai întâi despre sfârşitul lumii dinainte de Potop din timpul lui Noe şi apoi descrie sfârşitul lumii prezente într-un necaz ca de foc, zicând: „Voi … aşteptaţi şi vă grăbiţi în legătură cu venirea zilei lui Dumnezeu, prin care cerurile, fiind în flăcări, vor dispărea şi elementele se vor topi din pricina căldurii acelui foc! Dar noi, potrivit promisiunilor Sale, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, unde va locui dreptatea” (2 Pet. 3:12,13, Chatolic Confraternity translation). Prin urmare, este clar că fuga cerului şi a pământului dinaintea feței lui Dumnezeu, aflat pe tronul Său mare şi alb, are loc înainte de domnia de o mie de ani a lui Isus Cristos, Fiul Său. Aşa stând lucrurile, atunci distrugerea a unui astfel de cer şi pământ corespunde cu lucrurile descrise la Revelația 19:11 la
19
