Această pagină nu a fost verificată
Septembrie 15, 1940
TURNUL DE VEGHERE
279
... Am auzit de fudulia mândrului Moab, de înfumurarea lui, de trufia lui, de semețirea lui și de inima lui îngâmfată. Cunosc înfumurarea lui, lăudăroșiile lui deșarte și faptele lui de nimic.” - Ieremia 48:26-30
24 Timp de optsprezece ani izraeliții au fost ținuți în servitute de arogantul rege moabit. Acei optsprezece ani de servitute au prevestit servitutea modernă, chiar dacă poporul Domnului nu a fost neaparat în servitute timp de optsprezece ani. Copii consacrați ai lui Iehova erau într-un anumit grad de servitute față de religioșii „creștinătății”, servitute care a început în 1914, odată cu începerea primului război mondial. Optsprezece ani mai târziu, în 1932, a existat o oarecare eliberare din servitute. Aranjamentul religios din mijlocul lor de a avea „bătrâni aleși” peste poporul lui Dumnezeu de pe pământ a fost demascat și înlăturat, iar sanctuarul lui Dumnezeu a fost curățat de acel aranjament anti-teocratic. - Daniel 8:14.
25 În interiorul „creștinătății” setoase de război și controlate de demoni, servitutea poporului lui Dumnezeu a devenit apăsătoare, mai ales în primăvara anului 1918. În America de Nord, ura invidioasă a „creștinătății” împotriva servilor adevărați ai lui Iehova s-a manifestat în special în anul 1918. Doar optsprezece ani mai târziu, în 1936, a venit eliberarea. Domnul a făcut atunci clar poporului Său faptul că religia, inclusiv cea a „creșinătății”, este de la Satan și că servii credincioși și adevărați ai lui Dumnezeu trebuie să se ferească de religie dacă vor să primească eliberare deplină și salvare. În acel an Domnul i-a demascat pe cei religioși ca fiind cei din prezent care împlineau ceea ce filistenii au preumbrit atunci când îi asupreau pe izraeliți. De asemenea „lucrarea ciudată” a lui Dumnezeu a fost înțeleasă prima dată de poporul Său în acel an. Este interesant și de remarcat că în același an, Pacelli, ajuns între timp papă, l-a vizitat pe președintele Statelor Unite, care candida atunci pentru al doilea mandat. Rezultatul acelei campanii electorale este bine cunoscută de toată lumea. În același an, martorii lui Iehova și însoțitorii lor au prezentat o petiție guvernului Statelor Unite, cerând folosirea liberă și necenzurată a radioului. Astfel, ei au luat o atitudine independentă și s-au eliberat de religie și de influența religioasă.
26 Poporul lui Israel, asuprit de moabiți, a strigat către Domnul pentru eliberare. Izraeliții spirituali credincioși au strigat și ei către Iehova pentru eliberarea de sub puterea asupritoare a „creștinătății” pentru ca aceia care erau credincioși să-L poată servi pe Dumnezeu și să continue lucrarea de mărturie fără întrerupere sau piedici. Ei au continuat deci să lupte pentru posibilitatea de a vesti mesajul Teocratic.
27 În 1929, persecutarea martorilor lui Iehova de către cei religioși a devenit și mai dură. Mulți dintre lucrători erau atacați, arestați, târâți prin tribunale și tratați cu severitate, fiind amendați, închiși și maltratați. Dar acest lucru nu i-a oprit pe cei credincioși, ci, din contră, i-a făcut să lucreze cu și mai mare hotărâre și cu mai mult zel pentru a depune mărturie despre numele Celui Preaînalt.
28 Privind din nou spre drama profetică, observați: „Copiii lui Israel au strigat către Domnul și Domnul le-a ridicat un izbăvitor, pe Ehud, fiul lui Ghera, Beniamitul, care nu se slujea de mâna dreaptă. Copiii lui Israel au trimis prin el un dar lui Eglon, regele Moabului” - Judecători 3:15
29 În același fel, izraeliții spirituali, poporul credincios al lui Dumnezeu, au strigat către Domnul din 1918 încoace. În anul 1918, lucrarea de vestire a mesajului Împărăției a fost practic oprită în toată lumea, iar poporul lui Dumnezeu a continuat în această stare inactivă un timp. Apoi, în 1922, martorii lui Iehova adunați la un congres la Cedar Point, Ohio, au înțeles de la Domnul că Isus Cristos era la templu și, aflând acest lucru, au strigat de bucurie pentru că aceasta însemna că dezaprobarea lui Dumnezeu a fost înlăturată și că El și-a trimis eliberatorul. (Isaia 12:1, 2) Apoi s-au rugat împreună lui Dumnezeu ca să „trimită prosperitate” lucrării de mărturie, cuvintele acelei rugăciuni fiind dinainte înregistrate de Dumnezeu și puse acum în gura lor, așa cum arată înregistrarea. - Psalmul 118:25
30 Ca răspuns la rugăciunea poporului consacrat al lui Dumnezeu pentru eliberare și prosperitate, El l-a trimis pe Fiul Său iubit, Regele Cristos Isus, la templu și a descoperit poporului Său prezența lui Cristos Isus la templu din 1918. Cristos Isus a venit să-i judece pe cei credincioși și să-i elibereze de sclavia religiei, distrugând puterea religiei asupra lor și arătând poporului Său credincios privilegiul pe care îl are pentru că este angajat în „lucrarea ciudată” a lui Dumnezeu. I-a descoperit și voința lui Dumnezeu de a-i aduna la El prin Cristos Isus pe cei din „marea mulțime”. (Apocalipsa 7:9-17) Observați cum eliberarea „rămășiței” de religie și de asuprirea religioasă și, de asemenea, eliberarea ionadabilor, a fost preumbrită de drama analizată aici. „Domnul le-a ridicat un eliberator, pe Ehud, fiul lui Ghera.” Ehud l-a prefigurat aici pe Cristos Isus la timpul în care a venit la templul lui Iehova în 1918. Numele Ehud înseamnă „uniune” sau „unitate”. Observați cum se aplică aceste cuvinte ale profetului urmașilor credincioși ai lui Cristos Isus, așa cum este scris în Psalm:
