Pagină:Feast-of-conspirators-part-II-1934.djvu/3

De la Ro JW United
Jump to navigation Jump to search
Această pagină a fost verificată



TURNUL DE VEGHE

ȘI VESTITORUL PREZENȚEI LUI CHRISTOS

Vol. LV
15 NOIEMBRIE, 1934
Nr.22

OSPĂȚUL CONSPIRATORILOR

„Căci ei mănâncă pâinea răutății, și beau vinul violenței.”—Prov. 4:17.
PARTEA a 2-a


1 Iehova l-a avut pe Daniel în Babilon pentru a depune mărturie despre numele Său. Daniel s-a remarcat ca fiind separat și distinct față de toți oamenii Babilonului. Iehova a luat din lume (care este antitipicul Babilon) bărbați și femei pe care el i-a uns și învestit ca martori ai săi și aceștia trebuie să se remarce separați și distincți față de toți oamenii din lume. Este implicat numele lui Iehova Dumnezeu, iar justificarea numelui său a fost chestiunea primordială în zilele lui Daniel. Tot aceeași chestiune este încă primordială, iar această chestiune trebuie ca acum să fie stabilită definitiv în modul corect. Oamenii sunt de mică importanță, dar numele lui Iehova este cel mai important; prin urmare întreaga profeție divină ar trebui examinată cu acest gând în minte: că motivul principal pentru aceste ilustrații profetice și împlinirea lor, este justificarea numelui lui Iehova și că ce au oamenii de făcut cu privire la aceasta și care sunt consecințele asupra lor este de importanță secundară.
2 Daniel a fost în Babilon de mai mulți ani și în acel tip s-a dovedit a fi un martor credincios și adevărat pentru numele lui Dumnezeu. El era bine înaintat în vârstă și totuși Domnul Dumnezeu îl va folosi pentru a depune mărturie. Timp de aproximativ 1900 de ani Dumnezeu și-a scos din această lume biserica folosindu-i pe cei aleși să-i fie martori și chiar și acum la vârsta înaintată a bisericii, în aceste zile din urmă, credincioșii au oportunități și mai mari de a depune mărturie pentru numele lui Iehova. Ilustrația făcută în conexiune cu apariția lui Daniel înaintea regelui Babilonului indică cu tărie că rămășiței îi va fi dat, în aceste zile din urmă, un privilegiu mai mare și responsabilitatea de a fi martori pentru numele celui Preaînalt și să depună mărturia despre Iehova și regatul său, înaintea conducătorilor lumii acesteia. Regina mamă și-a încheiat discursul în fața majestății sale regale, iar regele dând ascultare, l-a adus pe Daniel înaintea lui. „Apoi Daniel a fost adus înaintea regelui. Și regele a vorbit și a spus lui Daniel, ești tu acel Daniel, care ești din copiii captivității din Iuda, pe care tatăl meu regele l-a scos dintre evrei?” (Dan. 5:13) Aducerea lui Daniel înaintea regelui a fost ultima soluție a lui Belșațar după ce oamenii lui înțelepți au eșuat total.
Așa numiții „oameni înțelepți” din zilele de astăzi, incluzând „trustul creierului” au eșuat total să sugereze o metodă care va aduce în cele din urmă pace și prosperitate oamenilor. Profeția indică că rămășița bisericii aflată încă pe pământ, ca ultimă soluție, trebuie să înștiințeze și să avertizeze despre asemenea eșec total pe conducătorii pământești ai organizației lui Satan numită Babilon și că acestă înștiințare trebuie să fie făcută la scurt timp înainte de răsturnarea organizației nelegiuite de către marele Ofițer Executiv al lui Iehova. Iehova și-a adus înainte martorii cu scopul de a da o astfel de înștiințare. Eșecul mizerabil al clerului de a spune adevărul către oameni face necesar ca Iehova să angajeze rămășița în a da înștiințare și avertisment conducătorilor acestei lumi. În 1925 Dumnezeu a descoperit poporului său de pe pământ înțelegerea celor două mari semne sau minuni care au apărut în cer. (Ap. 12:1,3) Acele mari semne sau minuni dezvăluie poporului lui Dumnezeu organizația dușmanului Satan și măreața organizație a lui Iehova Dumnezeu, explicație care apare în Turnul de Veghe, 1925, începând cu pagina 67. În 27 Septembrie, 1930, cărțile "Lumină", explicând Apocalipsa, incluzând cele două mari semne și minuni și ultimele șapte plăgi, au fost lansate publicului și a urmat o distribuție largă a acestor cărți care au fost plasate în mâna multora din clasa conducătoare. Prin urmare a fost subliniată importanța de a da mărturie, iar organizația lui Dumnezeu de pe pământ a stabilit o cotă pentru anul 1931 din cantitatea de literatură care se spera că va fi plasată; și în decursul fiecărui an, de la acel timp înainte, a fost urmat un curs asemănător și o mărturie și mai mare a fost dată pentru numele Domnului. Apoi a devenit evident că aceasta este „mărturia lui Isus Cristos” și rămășița a înțeles mai pe deplin ca și înainte că Domnul a încredințat unșilor săi de pe pământ obligația transmiterii acestei mărturii și că ei trebuie să o transmită indiferent de toată opoziția. Rămășița sunt martorii pentru Iehova.
3 Prin urmare rămășița credincioasă nu mai poate fi identificată doar ca „Studenții Bibliei”; deoarece oricine pretinde credință în Dumnezeu și acceptă Biblia
339