Această pagină nu a fost verificată
15 NOIEMBRIE, 1934
TURNUL DE VEGHE
343
4:17) În 1931 Iehova Dumnezeu prin martorii săi a adus acest mare fapt în atenția conducătorilor lumii acesteia, dar ei au eșuat să dea ascultare la aceasta și să învețe vreo parte din asemenea adevăruri mari și importante. - Turnul de veghe 1931, paginile 277,278.
13 Cei mândri au eșuat să accepte avertismentul și au refuzat să devină umili înaintea lui Dumnezeu. Prin urmare Daniel a spus: „Și tu fiul său, o Belșațar, nu ți-ai umilit inima, deși ai știut toate acestea.” (Dan. 5:22) Când a venit Războiul Mondial conducătorilor le-a fost spus că împlinirea profeției, care marchează sfârșitul puterii și domniei lui Satan precum și sfârșitul propriei lor puteri și domnii și că regatul lui Dumnezeu este acum la îndemână; dar ei au eșuat și refuzat să dea ascultare la aceasta. Din 1918 scopul lui Iehova să distrugă organizația nelegiuiților lumii acesteia a fost spus în mod repetat conducătorilor ca și o înștiințare și avertisment pentru ei; prin urmare ei nu pot pleda niciodată spre ignoranță în ceea ce privește Regele și regatul său. Odată cu completarea „vărsării celei de-a șaptea cupe”, care vărsare a început în 1928, „Creștinătatea” a primit avertisment deplin că este cântărită în balanță, este găsită prea ușoară și urmează să fie distrusă. Aceasta este scrierea de mână de pe zid; și conducătorii, deși fiind informați, refuză să se căiască și refuză încetarea interferenței cu martorii lui Iehova în ducerea masajului de adevăr la oameni. Ei își arată încăpățânarea și desconsiderarea față de Cuvântul lui Dumnezeu prin continuarea opoziției față de transmiterea mărturiei de către martorii lui Iehova. Aceste fapte au fost prezentate recent Congresului Statelor Unite, la audierea la care au fost prezente Marile Afaceri, clerul și reprezentanții politici; și în loc să dea ascultare mesajului și să recunoască pe Iehova Dumnezeu ca suprem, asemenea conducători, ca și Belșațar, au apelat la proprii „oameni înțelepți”, incluzând clerul și au ignorat pe martorii lui Iehova și mesajul Său al adevărului, iar prin cursul lor de acțiune ei continuă să ocărască numele lui Iehova cel Preaînalt. Au auzit adevărul și au avut oportunitate deplină să știe ce curs să ia, dar ca și Belșațar, au disprețuit adevărul.
14 Domnul Isus la templu, în calitate de Director Executiv, a făcut ca avertismentul să fie dat „Creștinătății” în repetate rânduri. Ca dovadă a unui astfel de avertisment este citată aici rezoluția „AVERTISMENT” din Julie 1931, menționată mai sus, de asemenea broșura „Regatul”, broșura „Criză” și alte asemenea broșuri de atunci distribuite. În loc să dea ascultare acestui mesaj de avertizare de la Domnul, conducătorii lumii preumbriți de Belșațar au ridiculizat, ocărât, persecutat și pus în dispreț în fața altora pe martorii lui Iehova, prin aceasta, ei înșiși, s-au ridicat împotriva lui Iehova așa cum a făcut Belșațar. Daniel a spus: „Dar tu însuți te-ai ridicat împotriva Domnului cerului; și ei au adus vasele casei lui înainte ta și tu și
nobilii tăi, soțiile tale, și concubinele tale ați băut vin din ele; și tu ai lăudat dumnezeii de argint și aur, de cupru, fier, lemn și piatră, care nu văd, nici nu aud, nici nu pricep: și pe Dumnezeul în mâna căruia este suflarea ta și toate căile tale nu l-ai glorificat.” (Dan. 5:23) Comportamentul nelegiuit al conducătorilor moderni ai „Creștinătății” în persecutarea martorilor lui Iehova este de fapt împotriva „Domnului cerului”, pentru că acești martori nu își duc propriul lor mesaj, ci mesajul de la Domnul Dumnezeu. Aceste chestiuni au fost declarate clar înainte conducătorilor din zilele de astăzi prin publicațiile amintite mai sus, dar și în „Justificare”, Cărțile Unu, Doi și Trei. Conducătorii, în loc să dea ascultare mesajului lui Dumnezeu, au continuat să bea vinul Babilonului, să se îmbete și să folosească pe martorii lui Iehova într-un mod dizgrațios pentru amuzamentul lor.
15 A fost „degetul Dumnezeului Atotputernic”, adică Fiul său iubit Cristos Isus, care a făcut scrierea în sala de banchet a lui Belșațar: „Apoi a fost partea de mână trimisă de la el; și scrierea aceasta a fost scrisă.” (Dan. 5:24) De când Iehova și-a vărsat spiritul peste toți martorii săi credincioși i-a trimis înainte pe acești martori și i-a folosit să scrie mesajul său al adevărului „pe zidul” „Creștinătății” petrecărețe, dar conducătorii au ignorat și disprețuit mesajul și au persecutat în mod nelegiuit mesagerii.
16 Ospățul băutului de vin și depravare a lui Belșațar nu s-a sfârșit după ce a apărut scrierea de mână; ba din contră, folosirea greșită a vaselor de aur ale templului a continuat. De asemenea în timpul când plăgile antitipice au fost vărsate peste lume din 1926 la 1929, beția „Creștinătății” a continuat și participanții de acolo și-au mărit ura și amărăciunea cu privire la martorii lui Iehova. În timpul anilor recenți rămășița credincioasă, sub direcția Chief Officer al lui Iehova, au continuat cu îndrăzneală, clar și fără frică să informeze „Creștinătatea” că organizația lumii este cea a Diavolului. Acel mesaj transmis și reacția „Creștinătății”, sunt bine însumate în cuvintele profetului lui Iehova, Daniel, spuse lui Belșațar cu ocazia ospățului, pentru a se înțelege: Și aceasta este scrierea care a fost scrisă, MENE, MENE, TEKEL, UPHARSIN.” (Daniel 5:25) De la o autoritate în literatura orientală sunt citate următoarele: „Aceste cuvinte misterioase sunt Aramaice. Ele sunt redate la nota marginală a R.V. 'Numărat, numărat, cântărit și diviziuni'; Pharsin fiind pluralul substantivului peres, Mene fiind participiul trecut regulat al verbului său în formă de interjecție, iar Tekel fiind considerat de asemenea participiu trecut cu vocalizarea căreia îi este dată în mod tradițional, schimbată din tekil în tekel pentru a se conforma sunetului mene'”. Aceste litere nu au fost vocalizate cum au fost scrise pe perete și puteau fi pronunțate într-o varietate de moduri. Chiar dacă pronunțarea coretă s-ar fi ivit la unul din oamenii înțelepți printre mai multe posibilități, acesta nu ar fi avut nici un mijloc prin care să-și stabilească corectitudinea
