Pagină:Hope-of-a-tree-1934.djvu/3

TURNUL DE VEGHE

ȘI VESTITORUL PREZENȚEI LUI CRISTOS

Vol. LV

1 FEBRUARIE, 1934

Nr.3

SPERANȚĂ PENTRU UN COPAC

„Pentru că este speranță pentru un copac dacă este tăiat, că va înmuguri din nou și că ramura fragedă a acestuia nu se va opri. Chiar dacă rădăcina acestuia îmbătrânește în pământ și butucul acestuia moare în pământ; totuși prin mireasma apei va înmuguri și va produce crengi ca și o plantă.” — Iov 14:7-9.

¹ IEHOVA este sursa vieții. Acest adevăr etern trebuie să-l învețe toată creația care trăiește. Prin urmare, toți trebuie să știe că Iehova este Dumnezeul Atotputernic și în afară de el, altul nu există. Este Iehova cel care și-a pus propriul său nume mare asupra Fiului său iubit și l-a făcut justificatorul Său; iar acum El le spune popoarelor pământului: „În numele Lui vor spera națiunile”. Cei care ajung la o apreciere a prevederii grațioase a lui Dumnezeu pentru om sunt încântați să știe că nu există niciun alt nume dat sub cer prin care viața să poată veni membrilor rasei umane, în afară de cel al Fiului Său iubit, prevedere pe care Dumnezeu a făcut-o.

² Iehova a făcut ca profețiile sale să fie scrise pentru ca oamenii cu dorințe cinstite să poată vedea acum și să discearnă scopul Celui Prea Înalt de a da viață veșnică celor din rasa umană care îl iubesc și îl slujesc. Cuvintele consemnate în cartea lui Iov, citată mai sus, sunt profetice și se referă la căderea omenirii, si a stăpânului ei și la provizia plină de grație a lui Iehova pentru recuperarea omului căzut, ca să poată trăi din nou.

³ Iov era un om cu o vastă experiență și, fără îndoială, se plimbase prin pădurea unde copacii creșteau pe malul apei. Cedru este simbolul unei creații vii și, fiind un arbore veșnic verde, simbolizează faptul că creatura lui Dumnezeu, omul, poate avea viață veșnică; și acest lucru este adevărat cu referire la toată creația care trăiește și ascultă de Iehova. Fără îndoială, Iov observase particularitățile arborelui de cedru, care în anumite condiții va produce un nou copac dintr-un butuc mort. Dacă așa este, el a văzut unde se afla cândva cedrul și și-a ridicat ramurile veșnic verzi spre cer, iar mai târziu frunzișul său a căzut pe pământ, trunchiul a fost tăiat și a putrezit și a rămas doar butucul și părea că este complet mort. Rădăcinile copacului îmbătrâniseră în solul pământului și părea că nu a mai rămas nimic care să indice viață la acel copac. Din nou, când a vizitat acel butuc vechi, a văzut că o rădăcină fragedă și-a întins brațele mici spre ape și a băut adânc din acea substanță dătătoare de viață și susținătoare a vieții, iar acum un copac nou creștea în locul celui ce

zăcea mort. An de an, el a văzut acel copac nou continuând să crească, întinzându-și ramurile și ridicând mereu brațele verzi spre cer, într-o expresie a recunoștinței sale față de cel care îi furnizase apă și îi dăduse viață. Când noul copac a crescut, probabil Iov s-a așezat sub acel copac în timp ce asculta păsările ciripind din ramurile lui cântând laudele Dătătorul oricărui dar bun și perfect. Apoi Domnul Dumnezeu a îndemnat mintea lui Iov să scrie și profetic el a scris: „Căci este speranță pentru un copac, dacă va fi tăiat, că va încolți din nou și că ramura lui fragedă nu va înceta. Chiar dacă rădăcina lui îmbătrânește în pământ și tulpina lui moare în pământ; totuși, prin mirosul apei, va înmuguri și va da ramuri ca o plantă.” (Iov 14:7-9) Această profeție este o expresie a scopului lui Iehova de a da din nou viață celor ascultători din rasa umană, la fel cum el a cauzat ca noul copac să crească din rădăcinile vechiului butuc. Dumnezeu lucrează într-un mod clar și simplu, deși misterios, faptele Sale minunate pentru a le îndeplini și pentru a le dezvălui celor care îl iubesc.

COPACUL CEL MARE

⁴ Cu altă ocazie, cu peste 2.500 de ani înaintea zilelor noastre, Iehova a făcut ca un om să aibă un vis pe care acum suntem capabili să-l vedem legat de același lucru despre care Iov a scris profetic cu privire la copac. Nebucadnețar era atunci șeful a celei de-a treia putere mondială, deci regele peste toate popoarele, națiunile și limbile care locuiau pe pământ. Dumnezeu pedepsise națiunea necredincioasă a lui Israel, permițând regelui Babilonului să-i învingă pe israeliți în război și să-i ia pe supraviețuitori ca prizonieri. Printre acei captivi duși în Babilon a fost și credinciosul Daniel. Acest lucru s-a întâmplat cu unsprezece ani înainte de distrugerea finală a Ierusalimului de către regele babilonian. Daniel, care acum era în slujba regelui prin porunca regelui, a fost onorat de către rege și, fără îndoială, prin îngrijirea Domnului, el a fost acolo pentru a-și îndeplini rolul desemnat divin în ilustrația profetică pe care Dumnezeu l-a pus să-l consemneze și care se referă la căderea și restaurarea rasei umane.

35