Această pagină nu a fost verificată
1 Februarie, 1934
Turnul de Veghe
39
dată de Nebucadnețar numele lui Iehova nu apare, iar aceasta arată că relatarea este de la un conducător păgân și este o altă dovadă a autenticității sale. Faptul că Nebucadnețar a trebuit să trimită după Daniel pentru a-i interpreta visul arată că el a fost obligat să se adreseze indirect lui Iehova pentru iluminare. El nu a putut să o primească de la proprii slujitori, ci a putut primi iluminare numai de la slujitorul lui Iehova Dumnezeu.
19 Numele Daniel înseamnă „Judecătorul lui Dumnezeu”. Daniel, în acest punct, prefigurează pe Cristos Isus, marele Judecător, pe care Iehova l-a numit ca atare și căruia i-a încredințat toată judecata și i-a dat putere s-o execute”. (Ioan 5:22, 27) Trimiterea lui Daniel corespunde cu timpul trimiterii lui Cristos Isus de către Iehova pentru a-și începe domnia în mijlocul dușmanilor săi și, prin urmare, se referă la anul 1914. (Ps.11O:2) Lumeștii „oamenii înțelepții” din organizația religioasă, comercială și politică a lui Satan eșuaseră complet în acea vreme în a rezolva misterul cu privire la rasa umană, iar în 1914 Dumnezeu a trimis pe Fiul Său să conducă și în 1918 l-a instalat ca Judecător la templul său și a dat poruncă națiunilor ca să-l asculte. „Dar Domnul este în templul Său sfânt: să tacă înaintea Sa tot pământul.” (Hab. 2:20) Înțelepții lumești au avut oportunitatea din acel moment să audă mesajul de la Domnul Dumnezeu, dar nu i-au dat nici o atenție. Folosirea de către Dumnezeu a lui Daniel în interpretarea visului arată că Iehova, prin reprezentantul său principal, Cristos Isus, își va face cunoscut scopul rămășiței sale „asupra căruia au venit sfârșiturile lumii”, pentru că aceste lucruri au fost scrise pentru ajutorul, confortul și speranța lor. (1 Cor. 10: 11; Rom. 15: 4) Ziua judecății națiunilor fiind aici, este timpul ca Domnul să dea interpretarea profeției luate în considerare aici celor care îl iubesc și îl slujesc și din acest motiv putem să căutăm cu încredere interpretarea ei la Domnul.
20 Nebucadnețar a spus visul înaintea lui Daniel și, evident, „înțelepții” păgâni au fost prezenți, deoarece Nebucadnețar s-a adresat lui Daniel drept „stăpânul vrăjitorilor”. Acel limbaj al regelui nu însemna că Daniel avea ceva în comun cu magicienii și ghicitorii, dar, fiind superior lor, el avea peste ei măiestria interpretări; de aceea, regele i s-a adresat lui Daniel astfel: „O Beltşaţar, stăpân al vrăjitorilor, pentru că ştiu că spiritul zeilor sfinţi este în tine şi nicio taină nu te tulbură, spune-mi viziunile visului meu pe care le-am văzut şi interpretarea acestuia”. (Vs, 9) Nebucadnețar și-a adus aminte că Dumnezeul atotputernic la folosit cu o ocazie anterioară pe Daniel pentru a-i face cunoscut și pentru a-i interpreta visul său cu privire la chipul cel mare. (Dan. 2:1-45) El avea încredere că Daniel, slujitorul marelui Dumnezeu, putea acum să interpreteze acest vis.
COPACUL
21 Nebucadneţar era familiarizat cu copacii; dar viziunea unui copac mare în mijlocul pământului și care viziune i-a venit într-un vis, l-a înspăimântat, iar consemnarea lui în profeția Cuvântului lui Dumnezeu arată că visul era de la Iehova și i-a fost dat pentru a ilustra scopul Său în special privitor la crearea pământului și a stăpânului său. Nebucadnețar povestește apoi visul și spune: „Am văzut și iată, un copac în mijlocul pământului și înălțimea lui era mare. Copacul creștea și era puternic și înălțimea lui ajungea până la cer și vederea sa până la capătul întregului pământ.”- Vs. 10,11.
22 Copacul care se înalță falnic deasupra pământului ilustrează în abstract stăpânirea pământului împreună cu organizarea pământului de sub el. Prin urmare, a ilustrat o creație vie a lui Iehova. Când Dumnezeu l-a creat pe om și pe celelalte animale de pe pământ, i-a atribuit lui Lucifer stăpânirea creației pământului. (Ezechiel, 28:13-15) Poziția de stăpân al omului a fost o poziție exaltată și este ilustrată de copacul mare care se înălța, deasupra pământului. Această stăpânire și organizația sub ea se arată că se aplică inițial lui Lucifer și ulterior lui Satan, așa cum a afirmat profetul Ezechiel, în capitolul 31, versetele 2 și 3: „Fiul omului, vorbește lui Faraon, regele Egiptului, și mulțimii lui; Cu cine te asemeni în măreția ta? Iată, Asirianul era un cedru în Liban, cu ramuri frumoase, cu un giulgiu de umbră și de o statură înaltă, și vârful lui era printre ramurile groase." Al treilea verset citat mai sus, conform Rotherham, nota marginală, spune: „Iată! un cedru sherbin în Liban”. Acest cedru de șerbin l-a ilustrat pe Satan și organizația lui. (Vezi Justificare, cartea a doua, pagina 149.)
23 Când Lucifer a fost numit de Iehova în poziția exaltată de stăpân al omului, el a exercitat la început această funcție numai asupra lui Adam și Eva, în ceea ce privește familia umană. El a văzut apoi posibilitatea de a-și extinde puterea regală asupra multor popoare care ar trebui să provină din Adam și Eva din cauza poruncii lui Dumnezeu care le-a fost dată lor de a „fii roditori, înmulțiți-vă, umpleți pământul și supuneți-l”. (Gen. 1:28) Lăcomia de câștig egoist sau „dragostea pentru bani” l-au determinat pe Lucifer să comercializeze omenirea. Acesta a fost începutul sau rădăcina tuturor relelor. (1 Tim. 6:10) Puterea regală sau stăpânirea, împreună cu organizația de sub ea, copacul, au început să se extindă acolo; și așa este scris: „Pomul creștea și era puternic și înălțimea lui ajungea până la cer și vederea lui până la capătul întregului pământ”. (Vers. 11) Că funcția de stăpânire a fost una cerească este arătat aici prin faptul că pomul „a ajuns până la cer, iar vederea lui până la capătul întregului pământ”. Aceasta este, de asemenea, ilustrată în profeția lui Daniel cu privire la chipul cel mare, al cărui cap era din aur, reprezentând pe Satan, în timp ce argintul și arama urmând imediat sub cap
