Această pagină nu a fost verificată
282
Turnul de Veghe
BROOKLYN, N.Y.
Era o iubire reciprocă, pentru că amândoi erau devotați dreptății și făceau ceea ce era drept ca slujitori ai lui Iehova și astfel ei au ilustrat acele clase de persoane, și anume, rămășița și Ionadabii, ambele devotate lui Iehova Dumnezeu și, prin urmare, au și manifestă dragoste reciprocă unii față de ceilalți. Ionatan și-a manifestat dragostea față de David ajutându-l pe David și, la vremea potrivită, David, ca rege, și-a exprimat dragostea pentru Ionatan prin bunătatea față de fiul lui Ionatan. (2 Sam. 9:1; 21:7) Iehova i-a iubit atât pe Ionatan, cât şi pe David pentru că amândoi se străduiau în calea dreată şi, în armonie cu aceasta, este scris în Cuvântul lui Dumnezeu: „El iubeşte dreptatea şi justiția.” (Ps. 33:5, A.R.V.) Dragostea lui Dumnezeu pentru clasa lui Ionatan, „celelalte oi”, este arătată în prevederea făcută de Iehova în legea lui pentru străin. (Deut. 10:17-19) Cristos Isus, Mai Marele David, iubește clasa Ionatan pentru că ei sunt „celelalte oi” ale sale și este voia Tatălui Său ca el să le adune în stână. (Ioan 10:11, 16) Rămășița unsă de pe pământ, fiind „picioarele lui”, Cristos Isus, trebuie de asemenea să iubească clasa Ionatan, iar ei îi iubesc într-adevăr și o dovedesc prin diligență în ducerea mesajului adevărului și ajutându-i să înțeleagă scopul lui Dumnezeu. Acest lucru este ilustrat mai departe de profetul Ezechiel, referitor la bărbatul îmbrăcat în haine de in, cu o călimară făcută dintr-un corn la el și care îi însemnează pe frunte pe cei care caută dreptatea, adică le dă o înțelegere inteligentă a adevărului. (Ezechiel 9:1-11) Adevărata dragoste dintre rămășiță și clasa Ionatan arată, așadar, că ei trebuie să stea cu fermitate împreună, fiind tovarăși în serviciu și devotați fără egoism lui Dumnezeu și interesului regatului și, prin urmare, intereselor reciproce.
LEGĂMÂNT
30 Un legământ este un acord solemn între două sau mai multe părți pentru a face lucrurile exprimate în termenii acelui acord. Având inimile lor în ton cu dreptatea, Iehova Dumnezeu avea să pună atât în mintea lui Ionatan cât și a lui David să intre într-un acord solemn pentru dragoste mutuală și sprijin reciproc. De aceea este scris: „Atunci Ionatan și David au făcut [literalmente, au tăiat] un legământ, pentru că l-a iubit ca pe propriul suflet”. (1 Sam. 18:3) În mod evident, ei au oferit mai întâi un sacrificiu de animal, tăind astfel sau făcând un acord solemn pe baza corpului animalului mort și care acord a fost că se vor sprijini reciproc. Acel legământ nu însemna că acei doi bărbați se vor iubi unul pe celălalt pentru ceva scop egoist, ci că dragostea lor unul pentru celălalt exista deoarece amândoi urmau o cale dreaptă, iar legământul lor avea să îi oblige să se comporte corect unul cu celălalt și să evite invidia și criticile și cearta între familii. Faptele arată că exact asta au făcut, fiind pe deplin susținute de cuvintele lui David adresate lui Ionatan. (1 Sam. 20:8) Ionatan și-a dat imediat seama că David fusese alesul lui Dumnezeu și că trebuie să îl iubească și să îl
sprijine cu loialitate. Această recunoaștere a superiorității lui David a fost arătată prin faptul că Ionatan i-a dăruit lui David haina, sabia și arcul său. „Și Ionatan s-a dezbrăcat de haina care era pe el și i-a dat-o lui David împreună cu veșmintele de luptă, sabia, arcul și brâul lui.” - 1 Sam. 18:4.
31 Saul a avut patru fii și Ionatan a fost singurul care a încheiat un legământ cu David. Aceasta arată clar că cei care alcătuiesc „celelalte oi” ale Domnului au fost, mulți dintre ei, asociați cu religioșii, dar numai cei care au spiritul lui Ionatan intră într-un legământ de a-i sluji Domnului și, prin urmare, se rup de religioși și se dedică clasei David. Prin urmare, Ionatan ilustrează „marea mulțime” care slujește lui Iehova și regatului său.
32 De asemenea, clasa Ionatan trebuie să încheie un legământ cu Cristos Isus, Mai Marele David, și care este reprezentantul lui Iehova Dumnezeu. Ei trebuie să îl recunoască pe Cristos Isus ca una dintre „puterile superioare” și ca pe Regele uns al lui Iehova și că Iehova este Puterea Supremă și, prin urmare, numai Iehova și Cristos Isus constituie „puterile superioare”. Cristos Isus este marea Fundație a lui Iehova și Piatra de Căpătâi a Sionului, casa regală a lui Dumnezeu. (Isaia 8:14, 15; 28:16) Clasa Ionatan nu se poticnește de acea mare Piatră, ci îl acceptă cu bucurie ca fiind Cel dat de Iehova pentru a fi Căpetenia organizației sale capitale. Toți religioșii se poticnesc de acea Piatră și sunt zdrobiți. Legământul dintre Ionatan și David nu a ilustrat legământul legii, nici nu făcea în vreun fel parte din acel legământ și nu făcea vreo parte nici din noul legământ; ci a fost un acord solemn care a legat clasa Ionatan de organizația lui Iehova, peste care Cristos Isus, Mai Marele David, este Căpetenie și din care rămășița de pe pământ face parte. Legământul arată relația contractuală de tovărășie dintre cei doi. Ionatan, dăruindu-i lui David hainele și echipamentul său de război, îi atribuie lui David onoruri regale, recunoscându-l ca fiindu-i superior lui Ionatan. La fel și „celelalte oi”, cei care alcătuiesc marea mulțime, se pun acum pe ei înșiși și echipamentul lor la dispoziția lui Cristos Isus pentru serviciul lui Dumnezeu și oferă deplină cooperare modalității de serviciu desfășurate sub directivele lui Cristos Isus. Faptele din ziua de astăzi arată că această clasă Ionadab sau „celelalte oi” fac exact acest lucru. Domnul a dezvăluit pentru prima dată poporului său necesitatea ca marea mulțime să încheie un legământ de consacrare, prin publicarea în Turnul de Veghe din 15 august 1934 a articolului „Bunătatea Lui”. În acel articol (¶ 34) se precizează: „Nimeni nu va primi niciodată viață fără a face un legământ de consacrare. Scufundarea în apă este doar un simbol al faptului că am făcut o consacrare pentru a face voia lui Dumnezeu.” O astfel de consacrare trebuie să preceadă bătălia zilei mari a Dumnezeului Atotputernic. Când începe bătălia, va fi prea târziu. Cei care
