Această pagină nu a fost verificată
300
TURNUL DE VEGHE
Brooklyn, N.Y.
națiuni care va produce roadele lui.” — Mat. 21:43.
Scopul „viței de vie” este așadar definitiv fixat. Fructele regatului sunt adevărurile lui Dumnezeu, dătătoare de viață și susținătoare ale vieții și sunt cu privire la Regatul său, iar acestea vor justifica cuvântul și numele lui. Privind la împlinirea profeției la venirea Domnului la templul lui Dumnezeu, ce se găsește acolo? „Creștinătatea” a eșuat în totalitate să dea roadele regatului, ci, dimpotrivă, a devenit o „viță străină” care dă roadele organizației lui Satan. Iată, când era întreg, nu era potrivit pentru nicio muncă; cu cât mai puţin va fi mai potrivit pentru vreo lucrare, când focul l-a mistuit şi va fi ars?” (Ezechiel 15:5) Când sfârșitul lumii a venit și Isus Cristos a apărut, „Creștinătatea”, în loc să îl primească și să se plece în fața autorității și stăpânirii lui, a intrat în Războiul Mondial și a fost arsă la ambele capete. Acea viță a „Creștinătății” nu era potrivită pentru nicio lucrare bună spre slava lui Dumnezeu înainte de război, iar după război este complet neprofitabilă.
Iehova își declară acum scopul de a distruge „Creștinătatea” și îndrumă clasa „slujitorului credincios”, prefigurată de Ezechiel, să anunțe acest fapt. „De aceea, iată ce zice Domnul Suveran Iehova: ”De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: Ca lemnul de vița printre copacii din pădure, pe care l-am dat focului ca să ardă, așa îi voi da pe locuitorii Ierusalimului. Și îmi voi îndrepta fața împotriva lor; ei vor ieși dintr-un foc și un alt foc îi va mistui; și veți ști că Eu sunt [Iehova], când îmi voi întoarce fața împotriva lor.” (Ezechiel 15:6, 7) „Vița-de-vie”, „Creștinătatea”, alăturându-se cu ușurință organizației lui Satan în Războiul Mondial, s-a uscat sau a ars și este ofilită, iar focul bătăliei lui Iehova de la Armaghedon o va anihila în totalitate. „Și voi face țara pustie, pentru că au săvârșit o greșeală, zice Domnul Dumnezeu”. (Ezechiel 15:8) „Căci via lui [Iehova] al oștirilor este casa lui Israel și bărbații lui Iuda plantația lui plăcută; și a așteptat judecata, dar iată asuprire; pentru dreptate, dar iată un strigăt. Vai de cei care unesc casă cu casă, care întind câmp cu câmp, până nu mai este loc, ca să fie așezați singuri în mijlocul pământului! În urechile mele a spus [Iehova] oștirilor: „În adevăr, multe case vor fi pustii, chiar mari și frumoase, fără locuitori”. Și omul rău va fi doborât, și puternicul va fi smerit, și ochii celor înalți vor fi smeriți; dar [Iehova] oștirilor va fi înălțat la judecată și Dumnezeu, care este sfânt, va fi sfințit în dreptate.” (Isaia 5:7-9, 15, 16) Aceasta va fi o justificare a numelui lui Dumnezeu.
Iehova l-a îndrumat pe profetul său Ezechiel să facă înștiințare Ierusalimului cu privire la urâciunile ei. Aceasta a prefigurat clasa „slujitorul credincios” care a înștiințat „creștinătatea” despre urâciunile ei. În capitolul șaisprezece din profeția lui Ezechiel sunt arătate păcatele mari ale fățărniciei. Cei de sine îndreptățiți sunt arătati ca îndepărtându-se de Iehova și disprețuindu-i pe alții ca păcătoși și păgâni, dincolo
de mila lui Dumnezeu; și este arătat scopul anunțat al lui Dumnezeu de a-i readuce pe astfel de disprețuiți în favoarea Sa. Iehova îi porunceşte lui Ezechiel să urmărească istoria Ierusalimului de la început, în mod evident pentru ca, pentru a cita din Romani 7:13, „păcatul prin [călcarea voită a poruncii lui Dumnezeu] să devină și mai rău”. Păcatele Ierusalimului îi sunt întinse înanite: „Fiu al omului, fă cunoscute cetății Ierusalim practicile ei detestabile. Și spune: ”Iată ce zice Domnul Suveran Iehova Ierusalimului: „În ce privește originea și nașterea, ești din țara canaaniților. Tatăl tău era amorit, iar mama ta, hetită.”” (Ezechiel 16:2, 3) Profeția se aplică cu o forță mai puternică „creștinătății”.
Canaan a fost nepotul blestemat al lui Noe. (Gen. 9:25) Numele țării Canaan înseamnă „umilit” și arată condiția rasei blestemate și umilite din care Iehova își alege poporul. Această condiție arată poporului său că este „prin natura sa, copiii mâniei, ca și alții”. (Efeseni 2:3) Ierusalimul a fost inițial o cetate canaanită numită „Iebusi, care este Ierusalim”. (Ios. 18:28) „Cât despre iebusiți, locuitorii Ierusalimului, copiii lui Iuda nu i-au putut izgoni; ci iebusiții locuiesc cu copiii lui Iuda la Ierusalim până în ziua de azi.” (Ios. 15:63) Acestă scriptură s-a aplicat până când David a luat mai târziu orașul. (2 Sam. 5:6-9) Atât amoriții, cât și hetiții erau descendenți ai lui Canaan și, prin urmare, erau canaaniți. „Și Canaan a dat pe Sidon, întâiul său născut, și pe Het, pe iebusiți, pe amoriți și pe ghirgasiți”. (Gen. 10:15, 16) Hetiții erau descendenții lui Het, care era canaanit. Cel de la care Avraam a cumpărat peștera Macpela, care se află la Hebron, era hetit, arătând astfel că hetiții erau stăpâni prin acele locuri. (Gen. 23:3-20) Amorit înseamnă „muntean, locuitor al înălțimilor”. „Dar eu am nimicit înaintea lor pe Amoritul, a cărui înălțime era ca înălțimea cedrilor și era puternic ca stejarii; totuși i-am nimicit roadele de sus și rădăcinile lui de jos.” (Amos 2:9) Hetit înseamnă „teribil, temut”.
De aceea, Ezechiel spune Ierusalimului: „Tatăl tău a fost amorit, iar mama ta, hetită”, ambii din Canaan, și cu toții păgâni; și din acest motiv oamenii și locul unde locuiau se aflau sub blestemul aruncat asupra Canaanului, spurcați și murdari înaintea Domnului. Aceasta era starea cetății atunci când Iehova a ales teritoriul Ierusalimului ca locație pentru organizația sa tipică. De aceea Ezechiel descrie locul ca pe o fetiță nou-născută și părăsită, în aceste cuvinte: „Și în ceea ce privește nașterea ta, în ziua în care te-ai născut, cordonul ombilical nu ți s-a tăiat și nici nu ai fost spălată în apă ca să fii curățată; nu ai fost deloc sărată, nici înfăşată. Niciun ochi nu s-a îndurat de tine, ca să-ți facă ceva din acestea, ca să aibă milă de tine; ci tu ai fost aruncat pe câmp liber, spre dezgustul persoanei tale, în ziua în care te-ai născut.” – Ezechiel 16:4,5.
