Această pagină nu a fost verificată
1 Iulie, 1949
Turnul de Veghe
199
nașterea umană a lui Isus, Fiul lui Dumnezeu, apostolul Matei își deschide relatarea evanghelică, scriind: „Cartea originii lui Isus Cristos, Fiul lui David, fiul lui Avraam” și apoi dovedește că este astfel prin genealogie. (Mat. 1:1, Cath. Confrat.) El nu a fost o simplă întrupare, ca aceea a unui înger care s-a îmbrăcat pentru un timp cu un trup trupesc vizibil pentru a se arăta oamenilor. Ci că era pur trup și sânge, cu viață de la Dumnezeu, citim: „Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi (și am văzut slava Lui, slava ca a singurului născut din Tatăl), plin de grație și adevăr”. – Ioan 1:14.
8 Sămânța promisă a lui Avraam și cea a lui David sunt una. Mai avem un martor că Mesia a fost așa după trup, și anume, apostolul Pavel, care scrie: „Evanghelia lui Dumnezeu, despre Fiul Său Isus Cristos, Domnul nostru, care a fost făcută din sămânța lui David după trup." „Acum lui Avraam și seminței lui le-au fost făcute făgăduințele. El nu a zis: „Și semințelor, ca mai multor [semințe], ci ca ale unei singure: Și seminței tale, care este Cristos”. (Rom. 1:1, 3; Gal. 3:16) Având astfel aceste legături trupești cu acei doi bărbați ai lui Dumnezeu cu care Iehova a făcut legăminte cu privire la regatul său, Isus a putut îndeplini cerințele ca Moștenitor al Regatului. Aşa cum David a trebuit să sufere mult de dragul regatului căruia a fost uns cu untdelemnul sfânt pentru ungere, tot aşa Isus, ca Fiu al lui David, a trebuit să sufere pentru regatul veşnic pentru care a fost uns cu spiritul lui Dumnezeu. În mijlocul tuturor acestor suferințe, el a trebuit să se dovedească credincios lui Iehova, Superiorul Său care dăruiește regatul conform legământului. Îndurând cu credincioșie suferințele fără răzvrătire, Isus și-a păstrat integritatea față de Dumnezeu. El l-a repudiat pe Satan și l-a justificat pe Iehova ca Suveran universal. Și-a dovedit credincioșia până la moarte. În aceasta, el a oferit un exemplu pentru ucenicii săi care urmează să fie moștenitori împreună cu el în Regat. Deci Petru spune: „Deci, pentru că Cristos a suferit pentru noi în trup, înarmați-vă și voi cu aceeași minte”. Acesta, deci, a fost motivul principal pentru care Cristos Isus a venit în trup, și anume, pentru a-și dovedi integritatea și pentru a justifica suveranitatea universală a Tatălui Său și astfel să-și stabilească dreptul la regat. - 1 Pet. 4:1; Rev. 2:10.
9 A mai existat un motiv secundar pentru care a devenit trup și oase pentru un timp. Aceasta a fost pentru a oferi jertfa de răscumpărare pentru a elibera omenirea de efectele păcatului pe care le-a moștenit de la Adam. A fost o umilință pentru Isus să devină un om din carne și sânge, pentru că aceasta l-a făcut mai jos decât îngerii. Dar această umilire a dovedit ascultarea lui. Prin el, ucenicii săi devin copiii lui Dumnezeu și el îi eliberează de puterea Diavolului. Ca mărturie despre beneficiile morții sale pentru
ucenicii săi și pentru alții care cred, citim: „Dar noi îl vedem pe Isus, care a fost făcut puțin mai jos decât îngerii pentru suferința morții, încununat cu glorie și onoare; că El prin grația lui Dumnezeu ar trebui să guste moartea pentru fiecare om. Întrucât copiii sunt părtași cărnii și sângelui, și El însuși a luat parte la aceeași, pentru ca prin moarte să-l nimicească pe cel ce avea puterea morții, adică pe diavol; și să îi elibereze pe cei care, datorită fricei morții, au fost toată viața supuși robiei. De aceea, în toate lucrurile, a trebuit să fie asemănător fraților săi, ca să fie un mare preot milos și credincios în lucrurile care țin de Dumnezeu, să facă reconciliere pentru păcatele poporului”. (Evr. 2:9, 14, 15, 17) Ucenicii săi sunt primii care primesc beneficiile morții sale în trup ca sacrificiu pentru păcate; și despre aceasta lor le este scris: „Și voi, care cândva ați fost înstrăinați și inamici în mintea voastră prin fapte rele, totuși acum el va împăcat [cum?] în trupul său de carne [viu? nu] prin moarte, ca să vă prezinte înaintea Lui sfinţi, neînvinovaţi şi ireproșabili”. (Col. 1:21, 22) Din această mărturie scripturală vedem motivul secundar pentru care a venit în trup la prima sa venire.
10 Nu este, deci, adevărat că, odată devenit trup și sânge, Cristos Isus este întotdeauna trup și sânge? Nicidecum! Nu mai mult decât este, de asemenea, adevărat că el ar trebui să sufere mereu în trup sau să-și ofere întotdeauna trupul de carne ca sacrificiu pe un lemn. Nu este voia lui Dumnezeu ca acest Fiu credincios să sufere pentru totdeauna umilire în trup, ci Dumnezeu i-a promis glorificarea eternă pentru credincioșia sa. Aceasta a însemnat o stare eternă înălțată cu mult mai mult decât viața în trup. Ca Isus să-și păstreze trupul pentru totdeauna ar însemna pentru el să nu îl fi dat niciodată în sacrificiu. Webster's New International Dictionary definește sacrificiul ca „a suferi pierdere, predare, renunțare, vătămare sau distrugere, pentru un scop (specificat sau implicit) considerat superior”.
11 Acum, dacă Isus nu a suferit niciodată pierderea cărnii, nu a predat-o niciodată sau nu a renunțat la ea, dar a avut-o pentru totdeauna de când și-a asumat-o, cum a sacrificat-o? Unde există un sacrificiu pentru ca omenirea să beneficieze de el? Isus a spus: „Eu sunt pâinea vie care s-a pogorât din cer; dacă va mânca cineva din această pâine, va trăi pentru totdeauna; și pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viața lumii. ... Dacă nu mâncați trupul Fiului Omului și dacă nu beți sângele Lui, nu aveți viață în voi. Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu, are viața eternă; și Eu îl voi învia la ziua din urmă. Căci trupul meu este cu adevărat hrană, şi sângele meu este cu adevărat băutură. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu, locuieşte în mine, iar eu în el." (Ioan 6:51, 53-56) Așadar, întrebăm: Cum ar putea ucenicii lui Isus să-i mănânce carnea dacă nu a dat-o în moarte?
