Această pagină nu a fost verificată
202
TURNUL DE VEGHERE
BROOKLYN, N. Y.
Domnul a venit și este în templu, și desparte și judecă națiunile și trimite pe cântăreții Lui să vestească adevărul și să descopere lucrurile ascunse înainte de a ridica brațul pentru a da dușmanului lovitura nimicitoare. Pentru ca aceste lucruri să fie întipărite cât mai adânc în mintea acelora care-L iubesc și-L servesc, Dumnezeu zice prin gura unui alt profet: „Oare, dacă ar veni niște culegători de struguri la tine, nu ți-ar lăsa nimic de cules pe urma culegătorilor? Dacă ar veni niște hoți noaptea, n-ar pustii decât până s-ar sătura!(îndestularea lor; margin) Dar Eu însumi voi despoia pe Esau, îi voi descoperi ascunzătorile, și nu va putea să se ascundă. Copiii lui, frații lui, vecinii lui, vor pieri, și el nu va mai fi!” (Ieremia 49:9,10). Aceasta este declarația lui Iehova cu privire la Ierarhia Romano-Catolică și preoții aliați cu ea, pângăritorii numelui Său. Comorile ascunse ale Edomului modern nu sunt compuse numai din bogății ca clădiri și bani, ci ele cuprind și puterea politică a acestor organizații religioase pe care o exercită printre domnii comerțului politicienii care stăpânesc. Printre lucrurile ascunse care trebuie date pe față și care vor fi și descoperite acum se află și așa zisele „ultimele rituri” cu care preoțimea a furat și a înșelat pe popor și prin care cei săraci au fost jefuiți de roadele lucrului lor. Această șarlatanie mai înflorește si acum și face ca poporul de rând să sufere mare lipsă în privință spirituală și materială.
28 Ziarele raportează că Naziștii, silesc pe Iudei prin prigonirile lor să-și vândă proprietatea cu un mare pagubă și că catolicii cumpără acele proprietăți. Un criminal lasă totdeauna înapoi o urmă prin care se trădează. Aici avem o altă dovadă că Ierarhia se ascunde înapoia organizației Naziștilor, care jefuiește pe o clasă de oameni economi în Germania și prigonește pe toți ceilalți care nu se înclină înaintea ordinelor ierarhiei și ale Naziștilor, și favorizează numai pe aceia care sprijină guvernul tiranic al acelei țări. La timpul rânduit mâna ierarhiei în Germania va fi dată cu totul pe față și atunci lucrul ei nefast și câștigul ei adunat într-un chip rău vor fi descoperite și vor avea un sfârșit prematur.
29 Când David a fost făcut de Domnul rege peste Israel și a fost pus pe tron, Edomiții din vechime au fost dușmanii de moarte ai lui David și ai poporului ales al lui Dumnezeu pe care l-a guvernat. Edomiții au ținut în acel timp ocupată o parte a teritoriului pe care l-a împărțit Iehova seminției lui Avraam, și David a fost mânat în lupta sa împotriva Edomițiilor de dorința de a îndeplini voința lui Dumnezeu. Acum marele David anti-tipic, Cristos Isus, este pe tronul său și Iehova i-a poruncit să împărățească în mijlocul dușmanilor Săi. (Psalm 110:2). Edomiții de astăzi, reprezentanții religiei, sunt dușmanii de moarte ai lui David cel anti-tipic, și bineînțeles, ai rămășiței. Edomiții timpului prezent, preoțimea, au luat prin fraudă locul care se cuvine seminției adevărate a lui Avraam,
și acum David cel anti-tipic trimite pe membrii trupului Său, pe rămășița credincioasă, ca să dea pe față poziția dușmanilor înainte de a-i distruge. Rămășița lucrează, așadar, acum sub conducerea Domnului când vestește lumii adevărul despre acești fățarnici reprezentanți ai religiei care hulesc numele lui Dumnezeu și Împărăția Lui și care se opun tuturor care sunt pentru Împărăția Lui. Acest război este acum în curs după voința lui Dumnezeu. Ceea ce stă în Sfânta Scriptură nu este cuvântul unui om și citarea de fapte în legătură cu scripturile despre Edomiții moderni nu este o acuză ce vine de la oameni, ci se face după voința Domnului pentru ca în această zi adăpostul minciunilor să fie descoperit și dat pe față. Rămășița nu strânge pe mulțimea de oameni, pentru că acesta este lucrul Domnului. Rămășița vestește însă adevărul ca să știe că Iehova este singurul Dumnezeu adevărat pentru ca astfel oamenii care sunt cu bunăvoință față de Dumnezeu, care aud adevărul, să se poată pune de partea Lui și să urmeze poruncile Sale și să intre în rândurile mulțimii mari de oameni. Ce absurd și contrar Bibliei este când zice cineva acum: „Lucrarea pe care o facem acum când strângem pe mulțimea mare de oameni este ca mici cartofi în comparație cu ceea ce vom face după Armaghedon”. Faptul că Iehova descoperă acum poporului Său înțelesul profețiilor Sale, ca de pildă, tablourile profetice despre Iehu, cetățile de scăpare, Samson, Filistenii și altele, dovedește definitiv că este voința Sa ca rămășița să cunoască aceste lucruri care au fost scrise în vechime pentru întărirea ei și mărirea nădejdii sale, și că ea trebuie să facă cunoscut aceste adevăruri altora în conformitate cu voința lui Dumnezeu. Ce ar putea să întărească mai mult pe rămășiță în speranța sa decât a ști că lucrarea căreia i se consacră acum corespunde voinței lui Dumnezeu, că împlinește ordinul Său când transmite oamenilor cu bună voință mesajul adevărului, pentru ca să poată cunoaște calea spre Sion, să ia loc în organizația lui Dumnezeu și să formeze mulțimea mare de oameni care va lăuda veșnic numele lui Iehova? Orice încercare de a face pe rămășiță să creadă că lucrul ei principal cu privire la mulțimea mare de oameni se va face numai după vreo douăzeci de ani, n-are alt scop decât de a face pe martorii lui Iehova să înceteze în străduințele lor și să devină neglijenți față de datoriile și privilegiile lor. Dar rămășița care este devotată într-adevăr lui Iehova și Împărăției Sale și a studiat cu atenție în anii din urmă profețiile Domnului când le-a descoperit înțelesul nu va fi influențată să lase să îi slăbească mâinile. Ea vede că războiul este în curs și că trebuie să lupte fără încetare, și că partea ei în luptă se compune din aceea de a vesti mărirea lui Iehova și de a aduce Domnului o jertfă necurmată în neprihănire. Rămășița este urâtă acum de puterile stăpânitoare ale tuturor națiunilor, întocmai după cum a fost urât Isus când a fost pe pământ. Rămășița credincioasă se bucură acum că-i este permis să sufere ocările care au venit peste Domnul și Capul nostru. Următoarele cuvinte inspirate se aplică rămășiței: „Să ieșim dar afară din tabără la El,
