Pagină:Organization-part-I-1938.djvu/4

De la Ro JW United
Jump to navigation Jump to search
Această pagină nu a fost verificată


164
TURNUL DE VEGHERE
BROOKLYN, N. Y.


Aceasta arată că regele persan de mai târziu, succesorul lui Cir, i-a silit pe împotrivitorii păgâni să contribuie la ridicarea templului și a zidurilor Ierusalimului. Astfel, conform profeției din Isaia 60:16, este scris despre aceștia: „Vei suge laptele neamurilor, vei mânca bunătățile regilor [Darius reprezentându-L pe Iehova Dumnezeu, iar Cir persanul pe Isus Christos]; și vei ști astfel că Eu, DOMNUL, sunt Mântuitorul și Răscumpărătorul tău, Puternicul lui Iacov.”
5 Mai mult decât atât, profeția din Isaia 60:17 a avut o împlinire temporară sau în mic odată cu întemeierea bisericii, înfăptuită în zilele apostolilor; iar după aceea au venit din nou asupra poporului lui Dumnezeu captivitatea și necazurile, atingând un punct culminant în persecuția din 1917 și 1918. Dar împlinirea completă are loc după necazul venit asupra urmașilor credincioși ai lui Isus Christos și după venirea Lui la templu, pentru a-i încerca și a-i descoperi pe fiii aprobați ai antitipicului Levi.
6 Pentru călăuzirea cititorilor săi în analizarea acestui subiect, Turnul de veghere îndrăznește să afirme că ceea ce urmează să fie explicat în acest număr, fiind întru totul sprijinit de Scripturi, stabilește următoarele: Predarea învățăturii în adunări în timpul „perioadei Ilie” cu privire la libertatea adunărilor sau grupelor de a vota pentru a pune în funcție pe bătrânii și diaconii lor a fost o greșeală. Textul din Fapte 14:23 a fost înțeles greșit și de aceea interpretat greșit, iar ridicarea mâinii de către membrii adunării nu a fost metoda potrivită pentru exprimarea alegerii servilor. Însărcinarea de a „pune” sau „numi supraveghetori în biserică” nu a fost dată adunării sau grupei. Absența totală din epistolele lui Pavel adresate bisericii a unui astfel de aranjament este o dovadă foarte elocventă în sprijinirea acestei concluzii. Pavel, acționând după instrucțiunile Domnului, a dat o anumită autoritate și putere lui Timotei și lui Tit pentru a îndeplini anumite sarcini în biserică privind alegerea servilor sau supraveghetorilor, dar acea autoritate nu a fost conferită adunării ca întregsau ca presupus corp „democratic”. Mai mult, în intervalul de timp dintre zilele apostolilor și venirea Domnului Isus la templul lui Iehova, Domnul s-a îngrijit, prin acțiunea spiritului sfânt, de toate nevoile fiecărei adunări. Odată cu venirea lui Christos la templu, Domnul Isus Christos dirijează toate lucrurile care privesc biserica Sa, deoarece este la conducerea ei și umple locurile sau funcțiile ocupate de apostolul Pavel și de alții. Instrucțiunile date de Pavel lui Timotei și lui Tit sunt aplicabile și în „zilele din urmă” în care suntem acum. „Servul credincios și înțelept” ocupă un loc similar cu cel al lui Timotei și al lui Tit. El activează acum sub conducerea, porunca și supravegherea Domnului Isus Christos și, de aceea, întreaga organizație trebuie să fie în completă unitate și să înainteze într-un perfect acord și activitate armonioasă.
7 Aceasta este ziua lui Iehova și timpul pentru justificarea numelui Său. El l-a dat pe servul Său ales pentru o mărturie către oameni, iar capul acelui serv, Isus Christos, este Conducătorul și Comandantul. (Isaia 55;4) Isus Christos în templu se află la conducerea Sionului și fiecare membru al acestuia trebuie să fie în completă armonie cu El și să asculte cu bucurie poruncile Sale. Astfel, nici un membru al acestuia nu are vreun drept sau privilegiu să pornească pe o cale separată după ideile lui proprii. Isus Christos este reprezentantul și justificatorul principal al lui Iehova, iar peste întreaga organizație domnește Iehova, Cel Preaînalt. Fiecare membru al organizației nu caută un interes egoist, ci interesul general sau bunăstarea organizației. Rămășiței acelei oraganizații care este acum pe pământ îi este încredințat mult și i se cere mai mult. Pentru ca aceștia să meargă înainte în război, Domnul le dă informații pentru ajutorul și mângăierea lor și îi îndrumă să umble pe calea cea bună. În poporul lui Iehova, sub conducerea lui Christos, nu poate fi dezbinare, ci toți trebuie să stea umăr la umăr ca un singur corp compact, aducând cu bucurie Domnului ofrandele lor în dreptate. În unele grupe se pare că sunt încă neînțelegeri, dar când cei credincioși dobândesc o înțelegere potrivită despre organizația lui Dumnezeu și despre relația lor individuală cu aceasta, nu pot fi controverse în poporul lui Dumnezeu din care face parte adevărata rămășiță. Este timpul pentru pace absolută în organizație și un timp de război împotriva dușmanului.


Reglementare
8 Comandantul, Isus Christos, în zilele când era pe pământ, nu a dat nici o îndrumare cu privire la vreun aranjament cu privire la reglementarea grupelor sau adunărilor urmașilor Săi, sau alegerea servilor din mijlocul lor. El a exprimat clar relația Lui cu biserica. El este Piatra de Temelie și Cel care zidește și, prin urmare, a spus apostolilor Săi: „Pe această piatră [Christos însuși] voi zidi Biserica Mea.” (Matei 16:18) El a acordat o anumită autoritate apostolilor Săi: „Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și eu pe voi. ...Luați spirit sfânt!” (Ioan 20:21, 22} El a dat comunităților sau grupelor de frați ai Săi instrucțiuni privitoare la ofensele aduse împotriva organizației Domnului și cu privire la modul în care trebuie să le trateze, dar nu a dat nici o instrucțiune cu privire la alegerea servilor. (Matei 18:15-18) Când Saul, numit ulterior Pavel, a fost luminat de Domnul și a părăsit religia, a fost numit de Isus reprezentantul Său special și a primit de la El o însărcinare specială.