Această pagină nu a fost verificată
15 IUNIE, 1938
TURNUL DE VEGHERE
187
Lucrători
33 În timpul celor „douăzeci de ani” cât a durat programul de construire al lui Solomon, el s-a folosit și de lucrători care nu erau izraeliți, sau de lucrători străini. Acest lucru pare să corespundă clar cu ionadabii, sau cei ce nu sunt unși, care participă la lucrarea de serviciu. Dovezile scripturale sunt
analizate aici cu interes și folos: „Regele Solomon a trimis și adus din Tir pe Hiram [acesta nu era regele Baram]. El era fiul unei văduve din seminția lui Neftali, și al unui tată din Tir [era un străin] care lucra în aramă. Hiram era plin de înțelepciune, de pricepere și de știință în săvârșirea oricărei lucrări de aramă. El a venit la regele Solomon și i-a făcut toate lucrările.” - 1 Regi 7:13, 14; 2 Cronici 2:13,14.
34 Regele Hiram și-a trimis slujitorii să lucreze pentru Solomon. „Hiram, regele Tirului, a trimis pe slujitorii săi la Solomon; căci auzise că fusese uns rege în locul tatălui său, și el iubise totdeauna pe David.” „Iar DOMNUL a dat înțelepciune lui Solomon, cum îi făgăduise; între Solomon și Hiram a fost pace, și au făcut legământ împreună.” „Lucrătorii lui Solomon, ai lui Hiram și ghebaliții, le-au cioplit și au pregătit lemnele și pietrele pentru zidirea casei.” (1 Regi 5:1, 12, 18; 2 Cronici 2:8-10) Și alți străini sau prozeliți ai Israelului au fost aduși în serviciu: „Iar Solomon a numărat pe toți străinii care erau în țara lui Israel, și a căror numărătoare fusese făcută de tatăl său David [arătând că cei ce se aflau în afara tării lui Israel nu fuseseră numărați]. S-au găsit o sută cinzeci și trei de mii șase sute. Și a luat din ei șaptezeci de mii [străini] ca să poarte sarcinile, optzeci de mii să taie pietre în munte [al Libanului] și trei mii șase sute ca să supravegheze și să îndemne poporul la lucru.’’ (2 Cronici 2:17, 18) Aceasta corespunde cu oferirea unei părți în lucrarea de mărturie din timpul prezent „marii mulțimi” sau ionadabilor. - Apocalipsa 22:17.
35 Alte fapte interesante sunt următoarele: Solomon a început construirea templului la 480 de ani după ieșirea din Egipt. (1 Regi 6:1) Deci programul de construire de douăzeci de ani al lui Solomon s-a sfârșit la 500 de ani după exod. Cu 500 de ani înainte de 1938, adică în 1438, au existat mișcări de eliberare a poporului de sub robia religioasa a Papalității. În acel an, în cea de-a treizeci și una sesiune a sa, Conciliul de la Basel, Elveția, l-a declarat rebel pe papa Eugeniu al IV-lea, l-a suspendat din exercitarea tuturor drepturilor, atât lumești cât și spirituale, și a anunțat că toate acțiunile sale vor fi nule și fără valoare. (Mc. Clintock and Strong, Cyclopædia, vol. 1, pag. 689) Enciclopedia Britannica, ediția IX, vol. 5, pag. 731, spune: „În anul 1438, Conciliul din Ferrara [un oraș italian], convocat de Eugeniu al IV-lea, s-a opus Conciliului de la Basel; au fost de față și împăratul Ioan Paleologul [al Imperiului de Răsărit, sau Grec] și Patriarhul grec. Papa fusese demis de părinții din Basel, iar aceștia din urmă au fost excomunicați la Ferrara.” Enciclopedia Americană, vol. 10, pag. 572, relatează despre controversa continuă dintre papă și Conciliul de la Basel.
36 Scripturile arata că, după cei douăzeci de ani, Solomon s-a angajat într-un program național de construire. (1 Regi 9:10,17-23; 2 Cronici 8:1-10) Apoi a veni regina din Seba „de la marginile pământului, pentru a asculta înțelepciunea lui Solomon.” (Matei 12:42; 1 Regi 10:1-10; 2 Cronici 9:1-9, 12) Aceasta sugerează întrebarea: Ce va fi în viitorul apropiat pentru poporul lui Iehova pe pământ? Cu deplină încredere, vom aștepta și vom vedea.
37 Prin contrast sau comparație, putem vedea acum că Iehova a adus o situație mai bună în mijlocul poporului Său decât cea de până acum. El a făcut lumină asupra profeției Sale cu privire la guvernarea poporului Său. Așa cum aurul este mai bun decât arama, argintul mai bun decât fierul, arama mai bună decât lemnul și fierul mai bun decât piatra, tot astfel, în locul controverselor, contestațiilor și certurilor care predominau de obicei pe vremea când se exercita metoda democratică de alegere a servilor, acum Iehova, prin Isus Cristos, își numește pentru serviciu în organizația Sa „funcționarii” Lui, adică supraveghetorii, oficialii sau servii, pentru pace, prosperitate și dreptate, și toți trebuie să trăiască și să lucreze împreună în pace și armonie. În locul rivalității în alegerea servilor și în locul unei conduceri a șefilor auto-înălțați, acum domnește Isus Cristos, în calitate de Reprezentant special al Marelui Teocrat, Iehova, și toți servii Săi trebuie să fie în deplină armonie cu El. Orice gâlcevitor și cauzator de necazuri să se ferească! Nu există loc pentru ei acum în organizația Domnului. Guvernarea teocratică a lui Iehova are control deplin asupra poporului lui Dumnezeu; orice genunchi se va pleca înaintea marelui Profet, Rege și Judecător, și orice gură va mărturisi bucuros că Isus Cristos este Domn, Rege și Conducător, spre gloria lui Dumnezeu, Tatăl Său. (Filipeni 2:10, 11) Toți cei din clasa templului sunt una în Isus Cristos, „și în templul Lui, toți vorbesc despre gloria Sa.” Servii credincioși ai lui Iehova se odihnesc în siguranță în mâna Atotputernicului Dumnezeu, despre ei fiind scris: „Să salte de bucurie credincioșii Lui îmbrăcați în slavă; să scoată strigăte de bucurie în așternutul lor! Laudele lui Dumnezeu să fie în gura lor și sabia cu două tăișuri în mâna lor.” - Psalmii 149:5, 6.
Întrebări pentru studiu