Această pagină nu a fost verificată
358
Turnul de Veghe
BROOKLYN, N.Y.
regele său pământesc. Astfel, printre bărbații militari puternici și ofițerii armatei lui David se afla un canaanit, 'Urie Hetitul.' Din păcate, cu soția lui, David a comis adulter. Devotamentul lui Urie față de Domnul Dumnezeu și cauza Sa iese în evidență atunci când răspunde sugestiei lui David ca Urie să meargă acasă la soția sa pentru confortul casei: „Chivotul [lui Iehova Dumnezeu] și Israel și Iuda stau în corturi; iar domnul meu Ioab și slujitorii domnului meu sunt campați în câmp deschis; oare voi intra eu în casa mea să mănânc și să beau și să mă culc cu soția mea? Pe cât ești de viu tu și pe cât este de viu sufletul tău, nu voi face lucrul acesta.” -- 2 Sam. 11: 11-13.
13 Există, de asemenea, consemnări despre alți „străini” printre luptătorii de renume ai lui David, și anume Țelec amonitul și Itma moabitul. (2 Samuel 23: 37, 39; 1 Cron. 11: 41, 46) Prin forță, David a cucerit cetatea Ierusalim și citadela sa, Sion, de la jebusiții care ocupau acea zonă; totuși, David nu a negat ceea ce era drept celor dintre canaanitii jebusiți care au adoptat închinarea la Dumnezeul cuceritorilor lor. Prin urmare, când David a dorit aria lui Aravna (sau Ornan) iebusitul pe care să construiască templul lui Iehova Dumnezeu, David a refuzat să accepte aria ca dar. El a insistat să-i plătească proprietarului iebusit un preț just pentru aceasta. - 2 Samuel 24: 16-25; 1 Cron. 21: 18-30; 22: 1-5.
14 O altă clasă de străini sau rezidenți temporari care s-a dezvoltat a fost așa-numiții 'Nethinim'. Numele înseamnă 'cei dați' sau 'cei dedicați'. Se referă la faptul că au fost dați sau dedicați în serviciul casei Domnului, și în special ca slujitori pentru leviții care slujeau în casa Domnului. Baza acestor Nethinim era probabil prizonierii luați în războiul pe care Dumnezeu a poruncit lui Israel să-l ducă împotriva madianiților din cauza rolului lor în determinarea multor israeliți să comită fornicație și idolatrie. Prada pe care o luaseră bărbații de război a fost împărțită; jumătate a fost alocată luptătorilor, iar jumătate congregației lui Israel.” În ceea ce privește cei 16.000 de prizonieri alocați luptătorilor: 'Persoanele erau șaisprezece mii; dintre care tributul DOMNULUI era treizeci și doi [32] de persoane. Și Moise a dat tributul ... lui Eleazar, [marele] preot, așa cum a poruncit DOMNUL lui Moise.' În ceea ce privește cei 16.000 de prizonieri alocați congregației: 'Chiar și din partea copiilor lui Israel [sau 16.000 de persoane], Moise a luat unul din cincizeci, atât din oameni, cât și din animale, și le-a dat [320] leviților, care păzeau slujba cortului DOMNULUI; așa cum a poruncit DOMNUL lui Moise.' Aceasta a făcut 352 de Nethinim (32 și 320). (Numeri 31:27, 36, 40-42, 46, 47) La aceștia s-au adăugat cu siguranță
gabaoniții, care au fost făcuți tăietori de lemne și trăgători de apă pentru altarul Domnului. Mai mulți s-au adăugat la număr ca rod al cuceririlor regelui David. Astfel, în Ezra 8:20, este scris: „De asemenea, dintre Nethinimi, pe care David și prinții i-au numit pentru serviciul leviților.”
15 În mod natural, de-a lungul timpului, numărul altor naționalități a ajuns să depășească cu mult numărul gabaoniților printre acești slujitori umili ai casei Domnului. Așadar, denumirea generală de „netinimi” sau „cei devotați”, indiferent de naționalități, a ajuns să fie aplicată tuturor acestor slujitori ai leviților de la templu. În mod corespunzător, ei locuiau în propriile lor cetăți sau în cetățile preoților și leviților sau în vecinătatea templului, din motive de comoditate. După cum este scris: „Primii locuitori care au locuit în posesiunile lor în cetățile lor, au fost israeliții, preoții, leviții și netinimii.” (1 Cron. 9: 2; Ezra 2: 70, 43, 58) „Mai mult, netinimii au locuit în Ofel”, lângă templu. --- Neemia 3: 26; 7: 73; 10: 28; 11: 3.
16 Când Ierusalimul a fost distrus în 607 î.Cr., Nethinimii s-au numărat printre cei duși în captivitate în Babilon. Când dezolarea de șaptezeci de ani a Ierusalimului s-a încheiat și rămășița israelită s-a întors pentru a reconstrui templul în cetatea sfântă al lui Iehova, 612 Nethinimi s-au întors împreună cu israeliții, 392 dintre aceștia sub conducerea guvernatorului Zorobabel, iar mai târziu 220 sub conducerea preotului-scriitor Ezra. (Ezra 2: 58; Neemia 7: 60; Ezra 8: 17, 20) Toți acești netinimi au fost organizați pentru serviciul Domnului. Când s-au stabilit la Ofel, în Ierusalim, la reconstrucția căruia au ajutat, netinimii aveau propriii lor supraveghetori: „Dar netinimii locuiau în Ofel; iar Țiha și Ghișpa erau peste netinimi.” (Neemia 11: 21; 7: 46; 3: 26, 31) Pentru că erau raportați și recunoscuți ca slujitori ai casei lui Dumnezeu, ei au fost scutiți de plata taxelor chiar de către împărații păgâni care controlau rămășița restaurată. Astfel, împăratul persan, Artaxerxes al III-lea, a decretat: „Nu se va putea pretinde taxe, tribut sau vamă asupra vreunui preot și leviți, cântăreți, portari, netinimi sau slujitori ai acestei case a lui Dumnezeu.” (Ezra 7:7, 24) Prin urmare, ei trebuie să fi fost întreținuți din vistieria templului și din zeciuiala israeliților, zeciuială dată în beneficiul, în parte, străinilor sau rezidenților temporari. Acesta era dreptul acestor netinimi ca străini și trebuia menținut. -- Deut. 26: 12, 13; Exod 30: 14; Neemia 10: 32.
17 Printre călătorii sau străinii mai recenti, unul care a adus un serviciu memorabil a fost un etiopian
