Această pagină nu a fost verificată
despre un alt gen de potop creștinătății religioase de astăzi, prin aceste cuvinte: „Și Iehova mi-a vorbit din nou, spunând: Deoarece poporul acesta a refuzat apele Siloei care curg lin și se bucură de Rețin și de fiul lui Remalia; acum de aceea, iată, Domnul aduce asupra lor apele puternice și mari ale Fluviului, chiar regele Asiriei și toată gloria lui; și va ieși din toate albiile lui și va trece peste toate malurile lui; și va pătrunde mai departe în Iuda; se va revărsa și va trece prin; va ajunge până la gât; și întinderea aripilor lui va umple lățimea țării tale, O Emanuel.” - Isa. 8:5-8, Am. Stan. Ver.
2 Pentru a afla ce se compară astăzi cu poporul care se bucură de Rețin și de fiul lui Remalia și care disprețuiește apele din Siloe, trebuie să înțelegem contextul antic al cuvintelor lui Isaia. Apele din Siloe curgeau într-un mic pârâu dintr-un izvor, cunoscut astăzi ca izvorul Fecioarei, chiar în exteriorul zidului de est al Ierusalimului. Se pare că în zilele lui Ahaz, regele Ierusalimului, existau unele mijloace pregătite pentru a conduce apele din acest izvor către un bazin din interiorul cetății Ierusalim. Astfel, apele din Siloe asigurau o parte din sursa de apă pentru acest oraș capitală a regatului lui Iuda. Acest mic pârâu pare să fie cel la care face referire Psalmul 46:4, în aceste cuvinte: „Este un râu, ale cărui pârâuri vor veseli cetatea lui Dumnezeu, locașul sfânt al tabernacolelor Celui Prea Înalt”. Astfel, apele din Siloe au fost asociate cu cetatea capitală unde regele uns al lui Iehova din casa lui David stătea pe tron. La acea vreme, lui Ahaz, deși necredincios lui Iehova Dumnezeu, i s-a permis să stea pe acest tron al casei lui David, el fiind cel de-al doisprezecelea din rândul regilor descendenți din Regele David. Această milă a fost extinsă asupra regelui Ahaz din cauza convenției sau legământului solemn pe care Iehova Dumnezeu l-a făcut cu Regele David, datorită credinței și loialității lui David.
3 Conform acestui legământ pentru de regat, Dumnezeu i-a spus lui David: „Casa ta și regatul tău vor fi întărite pentru totdeauna înaintea ta; tronul tău va fi întărit pentru totdeauna”. (2 Sam. 7:16) Mai mult, Dumnezeu a spus: „Mila mea o voi păstra pentru el mereu și legământul meu va rămâne ferm cu el. De asemenea, voi face să dăinuiască pentru totdeauna sămânța Lui și tronul lui ca zilele cerului. Dacă copiii lui [cum ar fi regele Ahaz] părăsesc legea mea și nu umblă în judecățile mele; dacă vor încălca legile Mele și nu păzesc poruncile Mele; atunci le voi cerceta fărădelegea cu nuiaua și nelegiuirea lor cu lovituri. Cu toate acestea, bunătatea mea iubitoare nu o voi lua cu totul de la el și nici nu-mi voi lăsa credincioșia să eșueze. Nu voi încălca legământul Meu și nu voi schimba ceea ce a
ieșit din buzele mele.” (Ps. 89: 28-34) Acel legământ cu casa lui David își găsește împlinirea finală și completă în marele Fiu al lui David, Mesia, și anume în Cristos. El devine Moștenitorul perpetuu al acestui legământ al regatului veșnic, indiferent de conduita imperfectă și greșită a regilor casei lui David care au stat pe tronul Ierusalimului antic. Prin urmare, „apele din Siloe” reprezintă apele adevărului cu privire la legământul lui Dumnezeu care guvernează regatul mesianic. Acele ape reprezintă promisiunea divină că Mesia, marele Prinț în regatul lui Dumnezeu, va veni prin linia credinciosului Rege David și prin nicio altă linie regală.
4 Apele Siloahului, pe vremea regelui Ahaz, obișnuiau să „curgă lin”, adică blând, într-un mic firicel. Așadar, spunând că „acest popor” a refuzat apele din Siloe, Dumnezeu a vrut să spună că poporul respingea legământul lui Dumnezeu cu casa lui David pentru de regat, pentru că atunci, în vremea lui Ahaz, părea atât de mic, slab și lipsit de forță, și oferea puține speranțe de realizare. Regatul lui Iuda sub regele Ahaz era un regat foarte mic și părea slab. Părea că poate fi zdrobit cu ușurință de puterile ostile ale acestei lumi. Prin urmare, în locul casei lui David cu promisiunea ei despre venirea Prințului Mesia, „acest popor” a preferat să aibă o stăpânire umană care nu dădea nicio făgăduință despre Mesia.
5 Cine a fost „acest popor” care și-a întors astfel spatele împotriva legământului pentru regat al lui Iehova? Erau frații naturali ai regatului lui Iuda, dar care frați, în proporție de zece triburi, se despărțiseră de cele douăsprezece triburi ale lui Israel și înființaseră un regat al lor. După moartea Regelui Solomon, fiul lui David, aceste zece triburi s-au despărțit pentru a-și întemeia regatul sub un rege care nu era din linia lui David. Noul lor regat a ajuns să fie numit „regatul lui Israel”, diferit de „regatul lui Iuda”. În primii patru ani ai domniei regelui Ahaz asupra regatului lui Iuda, omul care era rege peste regatul celor zece triburi ale lui Israel se numea Pecah și era fiul lui Remalia. (2 Regi 15:25-27) Regatul lui Israel sub Pecah ar fi putut acționa ca frate pentru micul regat al lui Iuda sub Ahaz, dar nu a făcut acest lucru. Nu a arătat niciun respect pentru legământul pentru regat ak lui Iehova cu casa lui David. De fapt, regatul lui Israel se îndepărtase oficial de închinarea la Iehova Dumnezeu și înființase o religie politică, o religie de stat, prin închinarea la vițeii de aur și mai târziu prin închinarea la falsul zeu Baal și altor zei păgâni. – 1 Regi 12: 26-33; 16: 27-33.
6 Învecinat cu regatul lui Israel la nord-est
