Pagină:Woman-1949.djvu/4

De la Ro JW United
Jump to navigation Jump to search
Această pagină nu a fost verificată


132
Turnul de Veghe
Brooklyn, N.Y.


iar pământul ar fi plin de bărbați și femei perfecte, trăind în căsătorie fericită și cu copii născuți în dreptate și perfecțiune. Păcatul și moartea nu ar fi acum moștenirea unor astfel de copii de la naștere. Oriunde ar locui oamenii, acolo ar fi paradisul, sau procesul de convertire a pământului lor într-o parte a paradisului ar fi în curs. Frica de omenire ar fi asupra tuturor animalelor inferioare, iar acestea ar ceda dominației omului ca stăpân recunoscut al lor.
6 Responsabilitatea pentru că această condiție dezirabilă nu este adevărată astăzi pe pământ, Cuvântul lui Dumnezeu o pune la picioarele celui potrivit. Nu; nu la picioarele femeii. Adevărat, ea a fost prima de pe pământ care a cedat ispititorului și nu a ascultat de Dumnezeu și astfel a păcătuit. Dar păcatul nu putea trece la toată omenirea doar prin Eva ca păcătosă. De ce nu? Pentru că femeia nu putea de la sine să dea viață copiilor. Dumnezeu nu a construit femeia în acest fel. El a făcut-o să furnizeze trupul de carne pentru urmași și să-i alăpteze. Dar a fost bărbatului, cel căruia i-a dat Dumnezeu puterea de a împărtăși sperma vieții descendenților săi, pe care îi putea avea prin femeie. Prin urmare, numai omul Adam a fost cel care a putut face ca păcatul și moartea să se transmită tuturor descendenților lui. Cum? Alegând calea păcatului înainte de a deveni tatăl lor. Să presupunem că Adam ar fi folosit-o pe înșelata și păcătoasa Eva ca soție a lui pentru a fi mama copiiilor pe care i-a dorit. Totuși, dacă s-ar fi abținut de la păcat, urmașii lui nu ar fi fost neapărat modelați în nelegiuire și nu s-ar fi născut în păcat din cauza nașterii din Eva. Isus s-a născut din evreica Maria sub legea mozaică care a condamnat-o pe ea și pe toți evreii ca păcătoși. Totuși, el nu s-a născut păcătos, condamnat la moarte. (Gal. 4:4, 5) Nu, nu condiția mamei, ci cea a tatălui era cea care a determinat dacă urmașii vor fi liberi de imperfecțiune, păcat și condamnare la moarte. Ce ar fi fost, atunci, dacă Adam s-ar fi alăturat soției sale Eva în neascultarea păcătoasă față de Dumnezeu și ar fi ajuns sub condamnarea la moarte și, după aceea, ar fi devenit tatăl rasei noastre? Păi, el ar cauza păcatul și moartea să se răspândească la toți urmașii lui.
7 Prin urmare, situația viitoarei rase stă, nu în femeie, ci în bărbat. Biblia îi încredințează responsabilitatea bărbatului, nu femei, spunând: „Printr-un singur om păcatul a venit în lume și moartea a urmat păcatului și astfel moartea s-a răspândit la toți oamenii, pentru că toți oamenii au păcătuit”. „Căci, de vreme ce printr-un om avem moartea, tot printr-un om avem învierea morților. Căci, după cum toți oamenii mor din cauza relației lor cu Adam, tot așa din cauza relației lor cu Cristos ei toți vor fi readuși la viață.” (Rom. 5:12 și 1 Cor. 15:21, 22, An Amer. Trans.) Nu a fost pentru că Adam a fost înșelat de ispititor, așa cum fusese soția sa, Eva. A fost din cauza egoismului voit, că Adam a încălcat legea lui Dumnezeu și a luat calea care a adus păcatul într-o lume de oameni

și, în consecință, moartea. Din acest motiv, dreptatea divină, dacă ar fi să îi elibereze pe descendenții lui Adam de condamnarea și moartea pe care au moștenit-o, trebuie să ceară ca un alt om perfect ca originalul Adam să moară pentru ei ca să anuleze pedeapsa. Așa a făcut Isus Cristos, fiind născut, într-adevăr, dintr-o fecioară iudaică imperfectă, dar cu Dătătorul de Viață perfect, Iehova Dumnezeu, ca Tată, nu Adam.
INFLUENȚĂ
8 Când i-a explicat lui Dumnezeu de ce a mâncat fructul interzis, femeia a spus: „A fost șarpele cel care m-a indus în eroare și astfel am mâncat”. A scuzat-o Dumnezeu Judecătorul ei pentru că a fost înșelată? și a trecut cu vederea că a alergat înaintea soțului ei, mâncând și apoi vorbindu-i pentru a-l determina să mănânce? Putem judeca după sentința divină. „Femeii El i-a spus: „Îți voi face foarte mare durerea la naștere; cu durere vei naște copii; și totuși, vei fi devotată bărbatului tău, în timp ce el va stăpâni peste tine”. Iar bărbatului i-a zis: „Pentru că ai urmat sugestiile soției tale și ai mâncat din pomul din care ți-am poruncit să nu mănânci, blestemat să fie pământul prin tine, din suferință îți vei câștiga existența din el câtă vreme vei trăi;... Prin sudoarea frunții tale îți vei câștiga existența, până te vei întoarce în pământ, pentru că din el ai fost luat; căci țărână ești și în țărână trebuie să te întorci:” -Gen. 3: 13, 16-19, An Amer. Trans.
9 Pentru Adam și Eva și urmașii lor, aceasta a însemnat pierderea grădinii paradisului. Pentru femeie a însemnat de asemenea și sarcină dureroasă. În același timp, bărbatul de care s-ar lipi ca soț va conduce și va fi stăpân peste ea într-un mod în care Adam n-ar fi făcut-o niciodată dacă ar fi rămas nevinovați și perfecți în paradisul „Edenului: aceasta a însemnat pentru femeie nu numai suferinta ca mama dar si multa suferinta nedreapta din mainile barbatului. Adeseori a exercitat o stăpânire opresivă asupra ei și și-a etalat stăpânirea într-un mod tiranic. Dar ce este cu sămânța femeii care va zdrobi capul Șarpelui? (Gen. 3:15) Nașterea sa și introducerea creștinismului vor avea ca rezultat vreo scutire de conducerea și autoritatea bărbatului asupra vasului uman mai slab? Vom vedea.
10 Ca răspuns la provocarea Diavolului, Dumnezeu i-a lăsat pe Adam și pe Eva să trăiască pentru a aduce în existentă copii în afara Edenului. Aceasta a fost pentru a testa credința copiilor lor în Dumnezeu și pentru a dovedi integritatea acestor copii față de Dumnezeu în mijlocul unei lumi a tentației sub domnia invizibilă a marelui ispititor, înșelătorul Șarpe Satan Diavolul. Cei care arată credință și își păstrează integritatea față de Dumnezeu îl vor mulțumi. Acestea ar oferi o tulpină a familiei umane de care Eliberatorul, Sămânța