2.510 modificări
Modificări
Jump to navigation
Jump to search
Pagină nouă: Mare ești, Doamne! Mare-I puterea Ta! Prin Cuvântul Tău ai creat lumea. Ai zis să fie, și la porunca Ta, |: Inima mea, tremurândă, admiră Atotputernicia-Ţi măreaţă. :|...
Mare ești, Doamne! Mare-I
puterea Ta!
Prin Cuvântul Tău ai creat
lumea.
Ai zis să fie, și la porunca Ta,
|: Inima mea, tremurândă,
admiră
Atotputernicia-Ţi
măreaţă. :| <br>
Mare ești, Doamne! Și-a
Ta-nţelepciune,
Prin care toate frumos le-ai
creat.
Omul pământesc l-ai făcut
al Tău Fiu.
Cu duh de viaţă l-ai
înzestrat.
Floarea cea mică și-arborii
puternici,
Urma mâinilor Tale
ne-arată.
|: Din toată inima mă închin
Ţie,
Lăudând mare-nţelepciunea
Ta! :| <br>
Mare ești, Doamne! Și a Ta
dreptate,
Ceea ce în Eden s-a arătat.
Pulbere vei fi – a zis
judecata
Și cel căzut a început
moartea.
Dreptatea Ta a cerut mare
jertfă,
Care era perfectă viaţă.
|: Al Tău Fiu plăti asta din
iubire.
Eu Te admir și mă închin
Ţie. :|
<br>
Mare ești, Doamne! Mare-I
iubirea Ta,
Ceea ce-n Fiul Tău ne-ai
arătat!
N-ai stins lumina abia
arzătoare.
De trestia frântă Te-ai
îndurat.
Pe când zăceam eu legat în
păcate,
Mâna-Ţi miloasă spre
mine-ai întins.
|: În ochi cu lacrimi mă
prostern ‘nainte-Ţi!
Laud iubirea ce m-a
mântuit. :|
puterea Ta!
Prin Cuvântul Tău ai creat
lumea.
Ai zis să fie, și la porunca Ta,
|: Inima mea, tremurândă,
admiră
Atotputernicia-Ţi
măreaţă. :| <br>
Mare ești, Doamne! Și-a
Ta-nţelepciune,
Prin care toate frumos le-ai
creat.
Omul pământesc l-ai făcut
al Tău Fiu.
Cu duh de viaţă l-ai
înzestrat.
Floarea cea mică și-arborii
puternici,
Urma mâinilor Tale
ne-arată.
|: Din toată inima mă închin
Ţie,
Lăudând mare-nţelepciunea
Ta! :| <br>
Mare ești, Doamne! Și a Ta
dreptate,
Ceea ce în Eden s-a arătat.
Pulbere vei fi – a zis
judecata
Și cel căzut a început
moartea.
Dreptatea Ta a cerut mare
jertfă,
Care era perfectă viaţă.
|: Al Tău Fiu plăti asta din
iubire.
Eu Te admir și mă închin
Ţie. :|
<br>
Mare ești, Doamne! Mare-I
iubirea Ta,
Ceea ce-n Fiul Tău ne-ai
arătat!
N-ai stins lumina abia
arzătoare.
De trestia frântă Te-ai
îndurat.
Pe când zăceam eu legat în
păcate,
Mâna-Ţi miloasă spre
mine-ai întins.
|: În ochi cu lacrimi mă
prostern ‘nainte-Ţi!
Laud iubirea ce m-a
mântuit. :|
