Această pagină nu a fost verificată
15 Septembrie, 1947
Turnul de Veghe
277
ei să se poată supune acestei însărcinări dumnezeiești și să poată preda un raport acceptabil la sfârșitul lucrării.
9 Ce trebuie ei să facă? Să nu meargă acasă, să nu stea acasă, în timp ce călăii lui Dumnezeu sunt aproape, așteptând semnalul divin să intre în acțiune! Acum nu este momentul ca doar să vă bucurați de confortul de acasă sau de un loc plăcut într-o Sală a Regatului. Este timpul să ieșiți afară și prin mijlocul cetății, adică prin mijlocul Creștinătății. Acolo puneți-vă echipamentul de scris la lucru și faceți munca de a marca frunțile umane. Desigur, nu este o lucrare de a folosi o cerneală literală și de a pune un tau vizibil sau un semn în cruce pe frunțile persoanelor din întreaga Creștinătate. În zilele lui Ezechiel și în cei cinci ani care au mai rămas înainte de distrugerea teribilă a Ierusalimului, nimeni nu a făcut o asemenea marcare literală a frunților iudeilor în acea cetate. Dar Ezechiel a scris mesaje de la Dumnezeu către acea cetate; iar tovarășul său profet, Ieremia, acolo, la Ierusalim sau la Anatot, la doar trei mile nord-est de Ierusalim, a predicat locuitorilor și vizitatorilor săi până la sfârșitul a patruzeci de ani de asemenea lucrare de predicare, avertizându-i continuu cu privire la pustiirea acelei cetăți religioase necredincioase. Astfel, acești doi preoți, Ezechiel și Ieremia, împreună cu ajutoarele lor devotate, cum ar fi Baruc, fiul lui Neria, care a scris mult pentru Ieremia, au făcut o lucrare publică și privată care a afectat mințile celor care au fost suficient de smeriți să asculte pentru binele lor, precum Ebed-Melec Etiopianul. --- Ier. 45: 1, 2; 36: 4-32; 38: 7-13; 39: 15-18.
10 Deci, de fapt, ei au făcut o lucrare de a pune un semn pe frunțile unor astfel de persoane, adică în sediul lor de inteligență, ceea ce i-a făcut pe aceștia să mărturisească în mod deschis că sunt pentru închinarea pură a lui Iehova Dumnezeu. Cetatea Ierusalim în ansamblu nu a primit un asemenea semn al adevărului pe frunte. Aceasta și-a așezat fruntea ca o „frunte de curvă” și a refuzat să-i fie rușine de necurăția ei spirituală și de legăturile adultere cu această lume; motiv pentru care a fost distrusă. Indivizi din ea, precum cei douăzeci și cinci de închinători ai soarelui, care și-au făcut frunțile dure, ca silexul, împotriva mesajului de avertizare al lui Iehova prin profeții săi, nu s-au smerit în pocăință pentru practicile religioase abominabile ale Ierusalimului. Desigur, ei nu au primit niciun semn de adevăr pe frunte, la figurat vorbind. Ei au refuzat să-și ia poziția deschis pentru Iehova și pentru o închinare neamestecată cu nicio religie păgână. (Ier. 3: 3; Ezechiel 3: 8, 9) Dar unii au primit un astfel de semn figurativ prin „omul în in” al lui Dumnezeu. În Cuvântul lui Dumnezeu al profeției, el i-a numit în mod special pe Ebed-Melec și pe recabiți, fiii lui Ionadab ca fiind marcați pentru conservare din mijlocul Ierusalimului condamnat. --- Ier. 35: 1-19.
11 Astăzi, o lucrare de marcare se desfășoară prin agenția
rămășiței unse a martorilor lui Iehova. Aceasta a progresat de la și după venirea Mesagerului său, Cristos Isus, la templu în 1918. Aceasta înseamnă de la și după încheierea Primului Război Mondial. Martorii lui Iehova au fost făcuți captivi în timpul acelei controverse interne a Creștinătății. În 1919, cei credincioși au fost eliberați și făcuți îndrăzneți și liberi să proclame mesajul regatului stabilit a lui Dumnezeu tuturor națiunilor din interiorul și din afara Creștinătății. În mod inevitabil, acest mesaj al Regatului vorbește despre răzbunarea lui Dumnezeu împotriva Creștinătății și a națiunilor și regatelor sale aliate, pentru că profeția divină cu privire la regatul lui Dumnezeu declară: „În zilele acestor regi, Dumnezeul cerurilor va ridica un regat, care nu va fi niciodată distrus; și regatul nu va fi lăsată altor oameni, ci va sfărâma și va mistui toate aceste regate și va rămâne pentru totdeauna.” (Dan. 2: 44) În consecință, însărcinarea lui Dumnezeu față de unsul său „omul în in” le cere acestora să spună despre distrugerea națiunilor și a regatelor acestei lumi rele în ziua răzbunării sale la bătălia de la Armaghedon. (Isa. 61: 1, 2) În consecință, martorii unși ai lui Iehova trebuie să proclame ziua răzbunării Sale împotriva abominațiilor Creștinătății, pentru a împlini viziunea „omului în in”.
12 Prin mijloacele drepte și pașnice de a predica această veste bună a regatului lui Dumnezeu și a răzbunării Lui, oamenii de astăzi sunt marcați pe frunte. Nu există altă modalitate de ai marca decât prin aducerea lor la o cunoștință a regatului lui Dumnezeu și a scopurilor sale prin acesta. Regele Isus Cristos a declarat în rugăciune către Iehova: „Aceasta este viața eternă, ca ei să te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat și pe Isus Cristos pe care L-ai trimis Tu”. (Ioan 17:3) Persoanele cu frunțile marcate de percepția și acceptarea și mărturisirea adevărului Regatului sunt cele care vor chema numele lui Iehova prin Cristos pentru salvare în această zi de criză. Prin urmare, întrebările ridicate de apostol sunt la fel de adevărate astăzi ca întotdeauna: „Cum atunci îl vor chema pe el, în care nu au crezut? și cum vor crede în acela despre care n-au auzit? și cum vor auzi fără un predicator?" (Rom. 10: 13,14) Astăzi, compania „omului în in” trebuie să fie predicatori pentru a face lucrarea de marcare pe care ei sunt trimiși în mod special să o facă celor care aud.
„DIN CASĂ ÎN CASĂ”
