Această pagină nu a fost verificată
278
Turnul de Veghe
BROOKLYN, N.Y.
din casă în casă și bătând la uși pentru a chema oamenii precum și vorbind cu persoanele pe care le-a întâlnit pe străzi și în piețele publice. Va sugera cineva cum altfel a făcut lucrarea de marcare? În același mod, rămășița martorilor lui Iehova a făcut cu supunere lucrarea de marcare de când Domnul a venit la templu pentru inspecție și judecată în 1918. Toată Creștinătatea știe asta. Până la punctul de a-i persecuta, ea se împotrivește și va continua să se împotrivească acestei veniri a martorilor lui Iehova la ușile poporului ei, la fel cum Ierusalimul antic s-a opus predicării lui Ezechiel și a lui Ieremia pentru că ea avea templul construit de Solomon în mijlocul ei. Creștinătatea are sute de organizații religioase și sute de mii de clădiri religioase cunoscute sub denumirea de „biserici” (253.762 numai în Statele Unite), iar ea protestează împotriva martorilor lui Iehova pentru că au venit în mod repetat și au inundat țara cu mesajul lor, atât rostit, cât și pe pagina tipărită.
14 Cu toate acestea, prin Mesagerul său regal de la templu, porunca lui Iehova către această clasă „bărbatul în in” de astăzi este: „Treceți prin mijlocul cetății”, adică prin Creștinătate, care este echivalentul modern al Ierusalimului infidel; și să meargă martorii lui Iehova trebuie și o vor face. Ei nu pot să-I fie supuși și în același timp să stea acasă la ei. Ei nu pot fi reținuți în mod drept de la ușile caselor oamenilor, dacă voia lui Dumnezeu trebuie să fie făcută și El trebuie să fie mulțumit. Guvernele și autoritățile lumești nu pot, fără opoziție directă față de porunca expresă a lui Dumnezeu, să interzică, să proscrie și să prohibe răsândirea mesajului Regatului în toată Creștinătatea și să-l predice în mod repetat, pentru a face unor minți o impresie suficient de profundă încât să lase un semn care va proteja persoanele de la execuția de către cei „șase oameni” ai lui Dumnezeu la Armaghedon. Dar, atunci când autorităţile lumeşti le interzic să-şi continue lucrarea, martorii lui Iehova ştiu din Cuvântul lui Dumnezeu ce să facă. După cum a spus apostolul Pavel: „Nu aveți nevoie să vă scriu, căci voi înșivă sunteți învățați de Dumnezeu.” (1 Tes. 4: 9) Luați în considerare aici o ilustrație din Cuvântul lui Dumnezeu prin care el își învață martorii astăzi:
15 Situația din zilele apostolilor lui Isus era ca aceea din zilele în care Ezechiel a avut viziunea despre bărbatul îmbrăcat în in. Iisus plângând tocmai dăduse recent profeția sa îngrozitoare cu privire la distrugerea Ierusalimului de către armatele romane, spunând: „Dușmanii tăi vor face o tranșee în jurul tău și te vor înconjura, te vor asedia din toate părțile și te vor face una cu pământul împreună cu copii tăi; (Luca 19: 41-44) După câteva
zile, ei au vărsat sângele lui Isus, gloata strigând: „Sângele Lui să cadă asupra noastră și asupra copiiilor noștri.” (Mat. 27: 25) După aceea, cu siguranță că distrugerea Ierusalimului și a templului ei și măcelul locuitorilor ei au fost iminente. A cincizecea zi după învierea lui Isus din morți a venit sărbătoarea Cincizecimii însoțită de revărsarea spiritului sfânt al lui Dumnezeu asupra rămășiței evreiești credincioase care urmase pe urmele lui Isus Cristos ca Mesia promis. După ce a citat profeția lui Ioel despre revărsarea spiritului „în zilele din urmă”, timp critic în care ar trebui să fie salvați numai cei care invocă numele lui Iehova, apostolul Petru l-a predicat oamenilor din Ierusalim pe Isus ca Mesia lui Iehova și a spus: „Salvați-vă de această generație strâmbă (Fapte 2: 14-40, Am. Stan. Ver.) Ei erau față în față cu dezastrul național care urma să sosească în anul 70 d.Hr.”.
16 Mulți dintre cei de acolo din Ierusalim au crezut mesajul. Ei s-au angajat apoi într-o campanie educațională temeinică din casă în casă, despre care avem această înregistrare: „Ei continuau zilnic la templu cu o singură înțelegere și frângeau pâinea din casă în casă, mâncau carnea cu bucurie și unitate de inimă, lăudând pe Dumnezeu și având favoarea tuturor oamenilor. Și Domnul adăuga zilnic bisericii pe aceia care trebuiau să fie salvați”. (Fapte 2:46, 47) Autoritățile religioase din Ierusalim s-au opus acestei activități educaționale intense și persistente promovate de imitatorii unși ai lui Isus și au conspirat împreună pentru a-i persecuta pentru a-i reduce la tăcere și pentru a opri apoi lucrarea lor organizată pentru salvare umană. A treia oară când i-au arestat pe apostolii lui Isus și i-au adus la curtea de judecată, marele preot ca președinte al curții supreme evreiești (Sanhedrinul) le-a spus: „Nu v-am poruncit noi cu strictețe să nu predicați în numele acesta [al lui Isus ca Mesia]? și, iată, voi ați UMPLUT Ierusalimul cu doctrina voastră și intenționați să aduceți sângele acestui om asupra noastră.” (Fapte 4: 28) Ce răspuns puteau da acum apostolii acestei cele mai înalte curti iudaice, mai ales când a fost recunoscută de autoritățile imperiale de la Roma? Îi delegase autoritate și jurisdicție pentru a se ocupa de anumite chestiuni care afectau religia evreiască, cum ar fi, de exemplu, atunci când guvernatorul roman le-a spus preoților cei mai de seamă evrei și însoțitorilor lor despre Isus: „Luați-l voi și răstigniți-l: căci eu nu găsesc nicio vină în el”. -- Ioan 19: 6.
17 Puterile imperiale ale Romei, într-adevăr, au recunoscut Sinedriul și i-au permis anumite funcții în ținutul Iudeii, dar de asemenea acea curte supremă a evreilor pretindea că reprezintă pe Dumnezeu și că acționează pentru el. A autorizat Dumnezeu acea curte de la Ierusalim să interzică apostolilor să predice numele lui Isus ca Mesia al Său?
