Literatură:Stăpânirile cele mai înalte/Masa Domnului: Diferență între versiuni
(Pagină nouă: <pages index="The-higher-powers.pdf" from=10 to=12 header=1/>) |
(Nicio diferență)
|
Versiunea de la data 17 august 2019 11:54
MASA DOMNULUI ȘI MASA DRACILOR
[lectură radio de cincisprezece minute]
Adresându-și scrisoarea către cei „sfințiți în Isus Cristos", apostolul Pavel a scris: „Nu puteți bea paharul Domnului și paharul dracilor; nu puteți lua parte la masa Domnului și la masa dracilor." (1Corinteni 10:21, 22) Deoarece aceste cuvinte sunt adresate creștinilor, se cuvine ca fiecare creștin adevărat să știe exact ce înseamnă acestea. A nu avea dorință de cercetare ar clasifica pe cineva ca nefiind creștin și neavând nici un interes pentru masa Domnului.
Apostolul atrage atenția asupra celor două mese, una numită „masa Domnului" și cealaltă „masa dracilor", și ne spune că un creștin nu poate mânca la amândouă în același timp. Această declarație este în întregime în armonie cu cuvintele Iui Isus, care a zis: „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul și va iubi pe celălalt; sau va ține la unul și va nesocoti pe celălalt." (Matei 6:24) Aceste cuvinte ne asigură că fiecare dintre cei care pretind a fi creștini servesc fie Domnului, fie Diavolului. Există numai doi stăpâni.
A servi pe Domnul, înseamnă, bineînțeles, a fi interesat de Cuvântul Său și a-l studia pentru a ști exact ce vrea Domnul ca noi să facem. Fără un astfel de interes, studiu și efort de a plăcea Domnului, nimeni nu ar putea pretinde că servește Domnului.
Pentru a servi Diavolului cineva va face voința și lucrarea acestuia, sau cel puțin va fi indiferent față de voința și lucrarea Domnului. Există multe milioane de oameni care își închipuie că sunt de partea Domnului, dar care nu au interes nici în Cuvântul, nici în lucrarea Sa. Ei sunt indiferenți față de ce vrea Domnul ca noi să facem. Astfel de oameni îl servesc pe Satan, chiar dacă o fac fără să-și dea seama.
Dar ce se înțelege prin „masa Domnului" și „masa dracilor"? în timpurile din vechime era obiceiul ca regii să invite pe cine doreau ei pentru o cinste specială, la o mare sărbătoare, pregătită special pentru ei. Masa era încărcată cu toate bunătățile la porunca regelui; ospitalitatea era nelimitată și fiecare necesitate era acoperită. Aceasta era metoda regelui de a-și arăta favoarea față de oaspetele său, de a-l cinsti și de a-i acorda aprobarea sa. Refuzul unei astfel de invitații îl însemna pe cineva ca dușman al regelui și acceptarea în schimb a unei invitații făcută de altul era o adevărată insultă.
Apostolul a folosit această ilustrație. El a arătat că Iehova Dumnezeu este cel mai mare Rege din univers; că i-a invitat pe unii să fie oaspeții Săi, să spunem așa; că a pregătit special o masă pentru ei. Pe această masă se află toate bunătățile pe care Dumnezeu le are de dat creaturilor Sale. Aceste bunătăți constau în toate promisiunile făcute lor; toate bucuriile; toate privilegiile de serviciu; toate speranțele; toate învățăturile și adevărurile care se găsesc în Cuvântul Său; toate binecuvântările favorii, aprobării și iubirii Sale. Este o cinste să fii invitat la o sărbătoare de marele Iehova. Refuzul de a accepta o astfel de invitație va însemna pe o astfel de persoană ca dușmanul lui Dumnezeu; în schimb, a lua loc la masa Diavolului este o insultă serioasă la adresa Dumnezeului universului.
Aceste lucruri fiind adevărate și clare, devine o chestiune importantă pentru toți care pretind a fi creștini să-și facă timp pentru a cerceta și a vedea dacă stau la masa Domnului sau la masa dracilor. Dacă noi stăm la masa din urmă suntem dușmanii lui Dumnezeu, disprețuim harul și favoarea Sa și îl tratăm în mod sfidător. Vorbind despre cei care disprețuiesc masa Domnului, profetul zice: „Voi ziceți: 'Masa DOMNULUI este de disprețuit'. ... căci mare este Numele Meu între națiuni, zice DOMNUL oștirilor. Dar voi îl pângăriți, prin faptul că ziceți: 'Masa DOMNULUI este spurcată și ce aduce ea este o mâncare de disprețuit." - Maleahi 1:7, 11, 12.
Dar ce se înțelege prin masa dracilor?
Masa dracilor se referă la toți cei care stau împotriva lui Iehova Dumnezeu și a Cuvântului Său al adevărului, al căror tată este Satan; ea cuprinde și toate acele învățături false care nu se găsesc în Biblie, dar despre care Satan i-a convins pe oameni să creadă că sunt învățate acolo. Vorbind despre aceste învățături false, Pavel zice: „Dar spiritul spune lămurit că în vremile din urmă, unii se vor lepăda de credință, ca să se alipească de spirite înșelătoare și de învățăturile dracilor." - 1 Timotei 4:1.
Masa dracilor este plină de defăimări împotriva lui Dumnezeu și a adevărului Său; ea este întinsă cu mesaje care n-au nici o mângâiere în ele, care nu conțin nici o speranță de binecuvântări viitoare și care nu sunt un izvor de bucurie, de pace sau plăcere. Cea mai mare dintre defăimările împotriva Iui Dumnezeu este doctrina chinului veșnic al celor răi; că Dumnezeu a creat un iaz de foc și pucioasă și de asemenea, o creatură rea numită Diavol, căruia i-a încredințat sarcina de a-i chinui veșnic pe unii.}}
învățătura că guvernele corupte și nelegiuite de pe pământ, pline de asuprire, mită și corupție, constituie aranjamentul lui Dumnezeu, împreună cu denominațiunile religioase divizate din zilele noastre, cu crezuri diferite și contradictorii, cu nenumărate sisteme de cerșit bani și tendința lor modernă de a tăgădui faptul că Biblia este inspirată și de a declara că omul nu a fost creat de un Dumnezeu inteligent, ci este creatura unei forțe oarbe numită evoluție, toate aceste învățături se găsesc pe masa dracilor și nu pe masa Domnului. Iehova Dumnezeu a ales acea națiune Israel. El a pregătit pentru ei o masă specială. A făcut cu ei un legământ special, legământ pe care nu l-a făcut cu celelalte națiuni de pe pământ. Le-a făcut promisiuni speciale, le-a pus înainte o speranță specială și le-a promis o răsplată specială, dacă își păstrau în mod credincios legământul. Ei erau poporul Său deosebit. Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel." - Exodul 19:5, 6. Toate speranțele, promisiunile și binecuvântările menționate în acel legământ erau mâncarea de pe masa lor. Nici o altă națiune de pe pământ nu avea vreun drept să mănânce de acolo. Dar această favoare specială a lui Iehova Dumnezeu i-a îngâmfat, iar ei s-au simțit și s-au pretins a fi superiori celorlalți oameni; în mândria și îngâmfarea lor, ei și-au călcat legământul. Așa cum declara profetul, ei „au umblat după alți dumnezei" și i-au făcut un „altar lui Baal sub orice copac verde". Ei L-au părăsit pe Iehova Dumnezeu și au stat Ia masa dracilor. Ei s-au închinat lui Baal și au fost serviți la masă de Beelzebub, prințul dracilor, adică de însuși Diavolul. Vorbind despre mândria și căderea lor din favoarea divină, David zice: „Masa să li se prefacă într-o cursă, într-un laț, într-un prilej de cădere și într-o dreaptă răsplătire". Pavel citează acest text și-l aplică la Israel. - vezi Romani 11:9. Omul bogat, care era îmbrăcat în purpură și in subțire, și în fiecare zi ducea o viață plină de veselie (menționat în parabola din Luca 16:19-31), este națiunea Israel așezată la masa furnizată special de Domnul. Cerșetorul, care era plin de bube și zăcea la poarta bogatului, reprezintă pe cei dintre neamuri care au crezut, asemenea lui Naaman sirianul, văduva din Sarepta și femeia siro-feniciană, toți care au cerșit pentru o fărâmă de favoare (mâncare, binecuvântări), care se aflau pe masa bogatului. Când femeia din Canaan L-a rugat pe Isus să-i vindece fiica, Isus i-a zis: „Eu nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel". Aceasta arată clar că binecuvântarea de vindecare aparținea în special izraeliților. Ea le fusese promisă în legământul lor, dar mândria și necredința lor i-a ținut departe să se bucure de binecuvântare. Acestei femei Isus i-a zis: „Nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci la căței." (Matei 15:26) Acum observați răspunsul ei. Ea a zis: „Da, Doamne, dar și cățeii mănâncă fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor." Aici era un „cățel" dintre neamuri, cerșind o fărâmitură ce cădea de la masa Israelului. Această explicație dărâmă cu totul ideea chinului veșnic care a fost construită pe această parabolă. La prima venire a Domnului, EI a găsit pe marii lideri religioși pretinzându-se a fi închinători ai lui Iehova Dumnezeu, dar în realitate stând la masa dracilor. într- un limbaj usturător și plin de sarcasm, Isus i-a mustrat pe acești fățarnici, zicând: „Voi aveți de tată pe Diavolul și vreți să împliniți poftele tatălui vostru." - Ioan 8:44. într-o parabolă foarte frumoasă care începe în Matei 22:2, Iehova Dumnezeu este ilustrat ca „un împărat care a făcut nuntă fiului său. A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiți la nuntă; dar ei n-au vrut să vină. A trimis iarăși alți robi și Ie-a zis: Spuneți celor poftiți: 'iată că am gătit ospățul meu; juncii și vitele mele cele îngrășate au fost tăiate; toate sunt gata, veniți la nuntă". Ce înseamnă această parabolă? Aceasta înseamnă că în decursul acestei ere creștine, de la moartea lui Isus, Iehova Dumnezeu a invitat 144.000 persoane pentru a fi mireasa Mielului. El a făcut cu ei un legământ; le-a făcut promisiuni speciale; le-a pus înainte o speranță specială; le-a promis grija și îngrijirea Lui specială a tuturor intereselor lor, așa încât toate lucrurile să lucreze împreună pentru binele lor. El le-a promis o răsplată specială a 'gloriei, cinstei și nemuririi' dacă vor fi credincioși până la moarte. El le-a promis o împărtășire în prima înviere; că ei vor fi ca Domnul și îl vor vedea așa cum este, că vor trăi și vor împărăți cu El o mie de ani. Aceste promisiuni, speranțe și binecuvântări se numesc „masa" lor. Mâncarea de pe masa aceasta este pentru ei și pentru nimeni altcineva. Aceste promisiuni sunt pentru o turmă mică aleasă; ele sunt pentru biruitori; ele sunt numai pentru cei care vor fi credincioși până la moarte.
Vorbind despre această clasă aleasă, David zice: „Tu îmi întinzi masa în fața potrivnicilor mei." (Psalmii 23:5) Acestei clase speciale de credincioși Isus i-a făcut o promisiune specială. El a zis: „De aceea, vă pregătesc împărăția, după cum Tatăl Meu Mi-a pregătit-o Mie, ca să mâncați și să beți
la masa Mea și să stați pe scaune de domnie, ca să judecați pe cele doisprezece seminții ale lui Israel". Ce promisiune extraordinară! în felul acesta vedem că a lua parte la masa Domnului acum în mod credincios ne va da dreptul să sărbătorim cu El în împărăție, ceea ce înseamnă că vom avea parte de toate binecuvântările și lucrările împărăției. Toate celelalte mese sunt descrise de profetul Isaia (capitolul 28, versetul 8) după cum urmează: „Toate mesele sunt pline de vărsături murdare și nu mai este nici un loc curat".
Vărsăturile murdare de pe masa Diavolului constau în doctrine false și defăimătoare, blasfemii împotriva lui Iehova Dumnezeu și contestări ale inspirației și acurateței Cuvântului Său.
VIERMI CARE NU MOR Șl FOC CARE NU SE STINGE
[lectură radio de treizeci de minute]
La Marcu 9:47 citim: „Și dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l; este mai bine pentru tine să intri în împărăția iui Dumnezeu numai cu un ochi, decât să ai doi ochi și să fii aruncat în focul gheenei, unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge". Isus a spus aceste cuvinte discipolilor Săi, și nu mulțimii. Ele sunt un avertisment pentru cei care au intrat într-un legământ cu Domnul, că există pericolul ca ei să piardă împărăția lui Dumnezeu. Pentru a înțelege aceste cuvinte este foarte necesar ca noi să prindem cugetul că Biblia n-a fost scrisă pentru păcătoși, ci pentru copiii consacrați ai lui Dumnezeu, adevărata Biserică. Apostolul Pavel atrage atenția asupra acestui fapt, zicând: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ... ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit." (2Timotei 3:16, 17) Când Isus vorbea în prezența mulțimii, El vorbea întotdeauna în pilde și este scris că „nu le vorbea deloc fără pilde". (Mat. 13:34). Discipolii l-au întrebat pe Isus de ce le vorbea mulțimilor în pilde. Răspunsul Său a fost: „Pentru că vouă v-a fost dat să cunoașteți tainele împărăției cerurilor, iar lor nu le-a fost dat." - Matei 13:10, 11. Deoarece există pericolul de a pierde împărăția cerului și de a fi aruncat în iazul de foc care nu se va stinge niciodată și unde viermii nu vor muri niciodată, cei care îl iubesc pe Domnul și încearcă să- 1 facă voia, vor fi nerăbdători să cunoască însemnătatea acestui text. Acei oameni care cred în chinul veșnic au înțeles greșit acest text, aplicându-l la un iaz literal de foc și pucioasă, unde oamenii răi sunt chinuiți veșnic. într- adevăr, acesta este folosit adesea ca unul din texte pentru a dovedi adevărat chinul veșnic. Este ciudat cum devine o doctrină falsă așa de înrădăcinată în mintea celui care se agață de ea cu stăruință, indiferent cât de irațională este. De exemplu, se pare că niciodată nu le trece prin minte celor care cred în chinul veșnic că, dacă acesta ar fi un adevărat iaz cu foc și pucioasă, viermii n-ar putea trăi nici măcar o clipă în el. De asemenea, se pare că niciodată nu le trece prin minte că, dacă aceștia ar fi viermi literali, care n-ar muri niciodată, atunci acești viermi ar fi nemuritori, căci nemurire înseamnă ceea ce nu poate muri. Este imposibil ca cineva să aibă o înțelegere logică a acestui text atâta timp cât el crede în chinul veșnic. Un alt lucru care ajută la ascunderea adevăratului înțeles al textului este traducerea greșită a cuvântului, anume a cuvântului grecesc tradus „iazul de foc". Cuvântul nu înseamnă iaz de foc și niciodată n-ar fi trebuit să fie tradus așa. în grecește, cuvântul este gheena care, tradus corect, înseamnă „valea fiului lui Hinom". Cuvântul ebraic sheol din Vechiul Testament și cuvântul grecesc hades din Noul Testament sunt traduse în mod potrivit „iad", deoarece cuvântul „iad" înseamnă „mormânt". Dar acest cuvânt gheena nu se găsește deloc în Vechiul Testament și se găsește numai de unsprezece ori în Noul Testament. El este tradus greșit „iad" și „iazul de foc". Traducătorii credeau în chinul veșnic și au fost doritori să găsească ceva pentru a le sprijini teoria nescripturală și astfel au făcut această traducere greșită, sperând probabil că oamenii nu vor descoperi niciodată faptul că au fost păcăliți. Nu există nici o scuză pentru această traducere greșită, căci oricine de pe pământ care înțelege greaca știe foarte bine că gheena înseamnă „valea fiului lui Hinom". Aceasta înseamnă că un om pe nume Hinom a trăit în Ierusalim sau aproape de el și deținea o vale chiar lângă zidurile cetății. Acest Hinom avea un fiu al cărui nume nu este cunoscut. El a murit și i-a lăsat fiului său o moștenire, iar aceasta cuprindea această vale. După aceasta, valea a fost numită „valea fiului Iui Hinom". Este imposibil ca o persoană, prin orice mijloace, să facă gheena să însemne chinul veșnic, sau iazul de foc și pucioasă, ori suferință sau durere, sau ceva înrudit cu acestea. Acum, să citim versetul în traducerea lui corectă. „Este mai bine pentru tine să intri în împărăția lui Dumnezeu cu un singur ochi, decât să ai doi ochi și să fii aruncat în valea fiului Iui Hinom; unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge". Pentru a prinde cugetul pe care Isus îl avea în minte când a declarat aceste cuvinte, este necesar să știm pentru ce era folosită această vale. Istoria relatează că ea era folosită în scopul arderii sau distrugerii tuturor stârvurilor și gunoaielor}}
