învățătura că guvernele corupte și nelegiuite de pe pământ, pline de asuprire, mită și corupție, constituie aranjamentul lui Dumnezeu, împreună cu denominațiunile religioase divizate din zilele noastre, cu crezuri diferite și contradictorii, cu nenumărate sisteme de cerșit bani și tendința lor modernă de a tăgădui faptul că Biblia este inspirată și de a declara că omul nu a fost creat de un Dumnezeu inteligent, ci este creatura unei forțe oarbe numită evoluție, toate aceste învățături se găsesc pe masa dracilor și nu pe masa Domnului. Iehova Dumnezeu a ales acea națiune Israel. El a pregătit pentru ei o masă specială. A făcut cu ei un legământ special, legământ pe care nu l-a făcut cu celelalte națiuni de pe pământ. Le-a făcut promisiuni speciale, le-a pus înainte o speranță specială și le-a promis o răsplată specială, dacă își păstrau în mod credincios legământul. Ei erau poporul Său deosebit. Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel." - Exodul 19:5, 6. Toate speranțele, promisiunile și binecuvântările menționate în acel legământ erau mâncarea de pe masa lor. Nici o altă națiune de pe pământ nu avea vreun drept să mănânce de acolo. Dar această favoare specială a lui Iehova Dumnezeu i-a îngâmfat, iar ei s-au simțit și s-au pretins a fi superiori celorlalți oameni; în mândria și îngâmfarea lor, ei și-au călcat legământul. Așa cum declara profetul, ei „au umblat după alți dumnezei" și i-au făcut un „altar lui Baal sub orice copac verde". Ei L-au părăsit pe Iehova Dumnezeu și au stat Ia masa dracilor. Ei s-au închinat lui Baal și au fost serviți la masă de Beelzebub, prințul dracilor, adică de însuși Diavolul. Vorbind despre mândria și căderea lor din favoarea divină, David zice: „Masa să li se prefacă într-o cursă, într-un laț, într-un prilej de cădere și într-o dreaptă răsplătire". Pavel citează acest text și-l aplică la Israel. - vezi Romani 11:9. Omul bogat, care era îmbrăcat în purpură și in subțire, și în fiecare zi ducea o viață plină de veselie (menționat în parabola din Luca 16:19-31), este națiunea Israel așezată la masa furnizată special de Domnul. Cerșetorul, care era plin de bube și zăcea la poarta bogatului, reprezintă pe cei dintre neamuri care au crezut, asemenea lui Naaman sirianul, văduva din Sarepta și femeia siro-feniciană, toți care au cerșit pentru o fărâmă de favoare (mâncare, binecuvântări), care se aflau pe masa bogatului. Când femeia din Canaan L-a rugat pe Isus să-i vindece fiica, Isus i-a zis: „Eu nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel". Aceasta arată clar că binecuvântarea de vindecare aparținea în special izraeliților. Ea le fusese promisă în legământul lor, dar mândria și necredința lor i-a ținut departe să se bucure de binecuvântare. Acestei femei Isus i-a zis: „Nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci la căței." (Matei 15:26) Acum observați răspunsul ei. Ea a zis: „Da, Doamne, dar și cățeii mănâncă fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor." Aici era un „cățel" dintre neamuri, cerșind o fărâmitură ce cădea de la masa Israelului. Această explicație dărâmă cu totul ideea chinului veșnic care a fost construită pe această parabolă. La prima venire a Domnului, EI a găsit pe marii lideri religioși pretinzându-se a fi închinători ai lui Iehova Dumnezeu, dar în realitate stând la masa dracilor. într- un limbaj usturător și plin de sarcasm, Isus i-a mustrat pe acești fățarnici, zicând: „Voi aveți de tată pe Diavolul și vreți să împliniți poftele tatălui vostru." - Ioan 8:44. într-o parabolă foarte frumoasă care începe în Matei 22:2, Iehova Dumnezeu este ilustrat ca „un împărat care a făcut nuntă fiului său. A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiți la nuntă; dar ei n-au vrut să vină. A trimis iarăși alți robi și Ie-a zis: Spuneți celor poftiți: 'iată că am gătit ospățul meu; juncii și vitele mele cele îngrășate au fost tăiate; toate sunt gata, veniți la nuntă". Ce înseamnă această parabolă? Aceasta înseamnă că în decursul acestei ere creștine, de la moartea lui Isus, Iehova Dumnezeu a invitat 144.000 persoane pentru a fi mireasa Mielului. El a făcut cu ei un legământ; le-a făcut promisiuni speciale; le-a pus înainte o speranță specială; le-a promis grija și îngrijirea Lui specială a tuturor intereselor lor, așa încât toate lucrurile să lucreze împreună pentru binele lor. El le-a promis o răsplată specială a 'gloriei, cinstei și nemuririi' dacă vor fi credincioși până la moarte. El le-a promis o împărtășire în prima înviere; că ei vor fi ca Domnul și îl vor vedea așa cum este, că vor trăi și vor împărăți cu El o mie de ani. Aceste promisiuni, speranțe și binecuvântări se numesc „masa" lor. Mâncarea de pe masa aceasta este pentru ei și pentru nimeni altcineva. Aceste promisiuni sunt pentru o turmă mică aleasă; ele sunt pentru biruitori; ele sunt numai pentru cei care vor fi credincioși până la moarte.
Vorbind despre această clasă aleasă, David zice: „Tu îmi întinzi masa în fața potrivnicilor mei." (Psalmii 23:5) Acestei clase speciale de credincioși Isus i-a făcut o promisiune specială. El a zis: „De aceea, vă pregătesc împărăția, după cum Tatăl Meu Mi-a pregătit-o Mie, ca să mâncați și să beți
