Iubitori de dreptate (Partea 2): Diferență între versiuni
(Pagină nouă: <div class='publication-firstpage'> <pages index="Lovers-of-righteousness-part-2-1938.pdf" from=1 to=16 header=1 /> </div>) |
(Nicio diferență)
|
Versiunea curentă din 9 septembrie 2022 06:53
TURNUL DE VEGHE
Și Vestitorul
Prezenței lui Cristos.
Voi sunteți
martorii mei zice Iehova,
că Eu sunt Dumnezeu.
Isaia 43:12
Străjerule, cât mai este din noapte?
Isaia 21:11
Vol. LIX
BILUNAR
Nr. 17
15 Septembrie, 1938
CUPRINS
IUBITORI DE DREPTATE (Partea 2)
275
Reprezentatul Diavolului
275
Provocarea
277
Efecte
279
„Lucrare ciudată”
297
Dreptate
280
Recidiviști
281
Iubire mutuală
281
Legâmant
282
Întrebări pentru studiu
283
GLORIE
284
ILUMINARE
286
SCRISORI
288
„BĂTĂLIA LUI IEHOVA”
274
„AVERTISMENT”
274
APLICARE PENTRU SERVICIU
274
ÎNȘTIINȚARE DE ÎNTRUNIRI ANUALE
274
STUDII
274
TURNUL DE VEGHERE
PUBLICATĂ BILUNAR DE
WATCH TOWER BIBLE & TRACT SOCIETY
Strada Adams numărul 117 - Brooklyn, N.Y., S.U.A.
FUNCȚIONARI
J.F. RUTHERFORD Președinte
W.E. VAN AMBURGH Secretar
„Și toți copii tăi vor fi învățați de Iehova; și mare va fi pacea copiilor tăi.” - Isaia 54:13.
SCRIPTURILE ÎNVAȚĂ CLAR
CĂ IEHOVA este singurul Dumnezeu adevărat, este din veșnicie în veșnicie, Făcătorul cerului și al pământului și Dătătorul de viață la creaturile sale; că Logosul a fost începutul creației sale și agentul lui activ în crearea tuturor lucrurilor; că Logosul este acum Domnul Isus Cristos în glorie, îmbrăcat cu toată puterea în cer și pe pământ și Directorul Executiv al lui Iehova.
CĂ DUMNEZEU a creat pământul pentru om, a creat omul perfect pentru pământ și l-a pus pe el; că omul a neascultat cu bunăștiință legea lui Dumnezeu și a fost condamnat la moarte; că din cauza actului greșit a lui Adam toți oamenii sunt născuți păcătoși și fără dreptul de a trăi.
CĂ ISUS a fost făcut om și omul Isus a suferit moarte pentru ca să producă răscumpărarea sau prețul de scăpare pentru toată omenirea; că Dumnezeu la ridicat pe Isus la natură divină și l-a înălțat la cer mai presus de orice creatură și mai presus de orice nume și l-a îmbrăcat cu toată puterea și autoritatea.
CĂ ORGANIZAȚIA LUI IEHOVA se numește Sion și că Isus Cristos este Ofițerul Șef și prin urmare este Regele de drept al lumii; că unșii și credincioșii urmași ai lui Cristos sunt copii Sionului, membri ai organizației lui Iehova și sunt martorii săi a căror datorie și privilegiu este să mărturisească supremația lui Iehova, să declare scopurile lui cu privire la omenire așa cum sunt exprimate în Biblie și să poarte fructele regatului înaintea tuturor celor ce vor auzi.
CĂ LUMEA s-a sfârșit și Domnul Isus Cristos a fost pus de Iehova pe tronul său de autoritate, a alungat pe Satan din cer și procedează la stabilirea regatului lui Dumnezeu pe pământ.
CĂ ALINAREA și bunăstarea popoarelor pământului pot să vină doar de la și prin regatul lui Iehova sub Cristos, care acum a început; că următorul mare act al Domnului este distrugerea organizației lui Satan și stabilirea dreptății pe pământ și că sub regat toți aceia care se vor supune legilor sale drepte vor trăi pe pământ pentru totdeauna.
MISIUNEA SA
Această revistă este publicată cu scopul de a da posibilitatea oamenilor să-l cunoască pe Dumnezeul Iehova și scopurile lui așa cum sunt exprimate în Biblie. Aceasta publică instrucțiuni Biblice concepute special pentru a ajuta martorii lui Iehova și pe oamenii bine. Ea aranjează studiu Biblic sistematic pentru cititorii ei și Societatea furnizează și altă literatură ca ajutor pentru asemenea studii.
Aderă strict la Biblie ca autoritate pentru declarațiile sale. Este cu totul liberă și separată de orice partide, secte sau alte organizații lumești. Este pe deplin și fără rezervă pentru regatul Dumnezeului Iehova sub Cristos Regele său iubit. Nu este dogmatică, dar invită o examinare atentă și critică a conținutului ei în lumina Scripturilor. Nu se complace în controverse și coloanele ei nu sunt deschise părerilor personale.
PREȚUL ABONAMENTULUI ANUAL
STATELE UNITE, $1.00; CANADA ȘI DIFERITE ZONE EXTERNE, $1.50; MAREA BRITANIE, AUSTRALIA ȘI AFRICA DE SUD, 7s. Remiterile Americane ar trebui făcute prin Poștă sau Mandat Expres sau prin transfer bancar. Remiterile Canadiene, Engleze, Sud Africane și Australiene ar trebui făcute direct la birourile respective. Remiterile din alte țări decât cele menționate pot fi făcute la biroul din Brooklyn, dar doar prin mandat poștal internațional.
BIROURI EXTERNE
Britanic
Terasa Craven, numărul 34, Londra, W.2, Anglia
Canadian
Bulevardul Irwin, numărul 40, Toronto 5, Ontario, Canada
Australian
Strada Deresford Road, numărul 7, Strathfield, N.S.W., Australia
Sud African
Casa Boston, Cape Town, Africa de sud
Vă rugăm să vă adresați Societății în fiecare caz.
(Diferite traduceri ale acestei reviste apar în mai multe limbi.)
Toți studenții sinceri ai Bibliei care din motiv de infirmitate, sărăcie sau adversitate care sunt incapabili să plătească prețul abonamentului pot avea Turnul de veghere gratuit printr-o cerere scrisă adresată editorilor, odată pe an, specificând motivul pentru această solicitare. Prin urmare suntem bucuroși să ajutăm pe cei în nevoie, dar cererea scrisă necesară reglementărilor poștale trebuie să fie trimisă o dată pe an.
Anunț pentru abonați: recunoașterea unui abonament nou sau reînoire va fi trimsă doar când este solicitată. Schimbarea adresei, când este solicitată, se poate aștepta ca să apară pe eticheta adresei în termen de o lună. O reînnoire în alb (conținând anunțul de expirare) va fi trimisă cu revista cu o lună înainte de expirarea abonamentului.
Intrat ca și conținut secundar la officiul poștal din Brooklyn, N.Y., sub Actul din 3 Martie, 1879.
First column
Second column
TURNUL DE VEGHE
ȘI VESTITORUL PREZENȚEI LUI CRISTOS
Vol. LIX
15 SEPTEMBRIE 1938
No. 18
IUBITORI DE DREPTATE
Partea 2
„Căci Domnul cel drept iubește dreptatea; Fața lui îi privește pe cei drepți.” - Psalm 11:7
1 IEHOVA și-a favorizat martorii săi de acum de pe pământ dezvăluind detaliile precise, sau cele mai mici detalii, cu privire la pregătirea lui pentru bătălia zilei celei mari și care bătălie va determina pentru totdeauna marea chestiune care a fost timp de secole înaintea creației. Chestiunea este: Cine este suprem și de cine trebuie să asculte oamenii? Ilustrațiile, făcute în trecut și dezvăluite acum clar și făcute de înțeles poporului lui Dumnezeu, nu lasă loc de îndoială cu privire la problemă și la modul în care va fi rezolvată. Dezvăluirea acestor ilustrații sporește credința poporului lui Dumnezeu și întărește speranța lor și ei se bucură. Din dovezile copleșitoare dezvăluite, ei știu că marea bătălie care urmează este bătălia lui Dumnezeu și că victoria lui este sigură și că cei care rămân loiali și statornici în devotamentul lor față de Dumnezeu și Regele său vor fi salvați. Dumnezeu nu numai că face cunoscută pregătirea lui pentru bătălie, dar el de asemenea dezvăluie poporului său inamicii și poziția lor, pentru ca poporul Său să nu fie luat pe nepregătite. Este un timp de primejdie și Dumnezeu își mângâie poporul arătându-le dinainte ce urmează să se întâmple.
REPREZENTANTUL DIAVOLULUI
2 Când se pune problema supremației, Diavolul are grijă ca partea lui să fie reprezentată; iar Dumnezeu nu-l împiedică să-și susțină partea. Acest lucru dă posibilitatea celor care se încred în Iehova să-și dovedească integritatea, în timp ce alții îl urmează pe dușmanul lui Dumnezeu și își întâmpină răsplata justă. În ilustrația profetică considerată aici, poporul de legământ al lui Dumnezeu stătea în rândul de luptă pe marginea muntelui, înfruntând armata filistenilor, care stătea în linie de luptă pe muntele opus dincolo de vale. În tabăra filistenilor era un uriaș pe nume Goliat, reprezentantul Diavolului și care L-a sfidat pe Dumnezeu și pe poporul său legământ. Numele Goliat înseamnă „expulzare” sau „exil”. Este posibil ca el să fi fost un descendent al gigantului „Rephaim” care a ocupat odată Palestina și care au fost alungați de invadatori; iar asta l-ar pune în clasa unui „exilat”. Din cauza dimensiunii sale monstruoase și a armurii pe care o purta, el avea să sperie creaturile obișnuite și, fără îndoială, filistenii l-au luat în armată și l-au pus
înainte să lupte cu israeliții pentru că doreau să-i sperie pe israeliți; dar Goliat a fost acolo mai ales ca reprezentant al Diavolului, care încearcă să-i sperie pe cei care sunt de partea lui Dumnezeu, precum și pe cei care pretind că sunt de partea lui Dumnezeu. Sfidarea lui Goliat a ridicat problema: Cine este suprem? cine constituie „puterile superioare”? Aceea este problema care s-a ridicat de mult timp și care astăzi este prezentată și făcută proeminentă în toate națiunile. Așa cum filistenii au ilustrat acele persoane care sunt împotriva lui Dumnezeu și împotriva regatului și împotriva a tot ceea ce îl numește pe Dumnezeu și Cristos, fie că este pretins sau real, faptul că l-au luat pe Goliat și l-au pus să lupte arată că Goliat l-a reprezentat în mod special pe Diavol și a ilustrat ceea ce este astăzi în întregime anti-Dumnezeu și anti-regatul lui Dumnezeu. Filistenii din zilele noastre au pus în față în această zi un lucru monstruos, reprezentantul special al Diavolului, pentru a-i înspăimânta pe pretinșii închinători ai lui Dumnezeu și, prin aceasta, ei speră să-i sperie pe toți ceilalți de Dumnezeu și de regatul său. Această monstruozitate poate fi numită și este numită „religie de stat”, adică doctrina sau învățătura care pune statul mai presus de Dumnezeu și de tot ceea ce ține de regatul lui Dumnezeu. În zilele Romei păgâne „statul” era puterile supreme sau superioare. Același lucru este reînviat în aceste „ultime zile” ale „vremurilor periculoase” și astăzi îl sfidează pe Dumnezeul Atotputernic și se opune închinării sale și este înălțat ca suprem și stăpânește viețile tuturor creaturilor și cere ca totul să fie supus „statului”. Acest lucru a apărut mai ales în Rusia sub formă de comunism sau bolșevism, de asemenea în Italia fascistă și Germania nazistă. Ierarhia romano-catolică, sub denumirea și înfățișarea de „religie creștină”, este într-un concurs cu monstruozitatea „religiei de stat” pentru a vedea cine poate ajunge în vârf și controla totul pe pământ. Istoria Ierarhiei Romano-Catolice dezvăluie că ea joacă adesea o mână împotriva celeilalte și ia orice poziție care pare cea mai probabilă pentru a-i ajuta să câștige; și văzând că monstruozitatea religiei de stat este utilă ca instrument atunci când poate fi controlată, Ierarhia Romano-Catolică adoptă asemenea tactici și practici și pune în mișcare mecanisme pentru a forța salutarea drapelului, regulile de „siguranța statului”,
276
Turnul de Veghe
Brooklyn, N.Y.
măsuri de „unitate a națiunii”, dictatori și alte metode dictatoriale asemănătoare. Toate aceste metode fac din statul sau stăpânirea națională un „zeu” sau un puternic cu puteri supreme, adică reprezentantul vizibil al lui Satan, „zeul acestei lumi” și care admite că trebuie să fie preferat Dumnezeului atotputernic. Pentru a suprima și a distruge martorii lui Iehova, care sunt adevărații slujitori ai lui Dumnezeu, Ierarhia Romano-Catolică și asemenea religioșii își unesc forțele cu această monstruozitate „religie de stat” atunci când este convenabil și, prin urmare, întreaga mulțime devine anti-Dumnezeu și anti-regat, deşi religioniștii pretind că sunt reprezentanţii Domnului. Religioniștii joacă un joc fraudulos pentru a încerca să ajungă în vârf. Această doctrină actuală a „puterilor superioare” sau a supremației statului este pusă înainte de către politicieni, finanțatori și religioniști ca un instrument pentru a înspăimânta tot ceea ce este pentru Iehova Dumnezeu și pentru regatul său și pentru a face să nu fie rodnice eforturile poporului lui Iehova; și să promoveze interesul egoist al inamicului lui Dumnezeu.
3 Privind acum ilustrația: Nimeni din armata condusă de Saul nu s-a arătat dispus să îl confrunte pe Goliat în luptă. Nici măcar Ionatan, cel curajos, nu a vrut să o facă. Niciunul dintre israeliții religioși nu a avut curajul și credința să apere numele lui Iehova împotriva acelei monstruozități care îl reprezenta pe Satan. Este evident că Israeliții țineau la viața lor, apreciind că are o importanță mai mare decât apărarea onoarei și a numelui lui Iehova Dumnezeu. Ei nu au avut credință că Dumnezeu va da ajutorul și puterea Sa celui care avea să îl înfrunte pe Goliat. Ei nu au fost prea supărați de ocara pe care o aducea reprezentantul Diavolului asupra numelui lui Iehova. Astfel, scena a fost pregătită.
4 Atunci a apărut tânărul David, cel care fusese uns de Dumnezeu pentru regalitate. În acea vreme, însă, el încă era ocupat să ofere hrană oilor tatălui său, dar a fost trimis de tatăl său cu această ocazie să ducă hrană fraților săi care făceau parte din armată. Timp de patruzeci de zile, filistenii, cu monstruosul Goliat înainte, s-au apropiat tot mai mult și i-au sfidat, batjocorit, ridicularizat și ocărât pe israeliți. Ajuns pe câmpul de luptă, David a auzit cuvintele pe care Goliat le-a rostit spre sfidarea lui Iehova Dumnezeu. El venise să aducă mâncare fraților săi. Tot așa și Cristos Isus, Mai Marele David, a venit pe pământ pentru a aduce hrană celor care mărturiseau că îi slujesc lui Dumnezeu, și care chiar fac acest lucru. Tânărul David a înțeles imediat care era problema reală, iar indignarea lui împotriva dușmanului s-a intensificat și zelul lui față de Dumnezeu îl ardea și atunci a vorbit, „Și David le-a vorbit oamenilor care stăteau lângă el, spunând: „Cum va fi răsplătit omul care îl va omorî pe filisteanul acesta și va îndepărta batjocura de peste Israel? Fiindcă cine este filisteanul acesta necircumcis ca să sfideze oștirile Dumnezeului celui viu?”. ”Și David i-a zis lui Saul: „Inima nimănui să nu slăbească din cauza lui; slujitorul tău
se va duce și se va lupta cu acest filistean”. - 1 Sam. 17: 26, 32.
5 David era dispus să lupte cu monstruozitatea și să învingă, pentru „ca tot pământul să știe că există un Dumnezeu în Israel”. David a avut credință în Dumnezeu că va lupta pentru el și că de aceea el va învinge și a zis: „ Și toată adunarea aceasta va ști că Domnul nu salvează cu sabia și sulița, căci lupta este a Domnului și El te va da în mâinile noastre.”- 1 Sam. 17:47.
6 Aceste cuvinte răsună clar astăzi în urechile martorilor lui Iehova. Apoi, înarmat cu toiagul său, cu praștia și cu cinci pietre netede în ceea ce privește armele vizibile, David a înaintat la luptă. Adevărata lui armură era puterea Dumnezeului Atotputernic exercitată în favoarea lui. Cu îndrăzneală, el s-a apropiat de monstruozitate: „Atunci David a zis filisteanului [Goliat]: „Tu vii la mine cu o sabie, cu o suliță și cu un scut; dar eu vin la tine în numele Domnului armatelor, Dumnezeul armatelor lui Israel, pe care l-ai sfidat.”- l Sam. 17:45.
7 În împlinirea acelei părți a ilustrației profetice, problema a fost alăturată și adusă în prim-plan în anul 1914 (A.D.). Acel timp a marcat „nașterea națiunii”, adică întronarea lui Cristos Isus și începutul regatului său. Ca Rege al lumii și Judecător al tuturor, el a apărut la templu după aceea, în 1918. În acei ani, războiul mondial se afla în desfășurare și națiuni întregi s-au luptat împotriva altor națiuni și a fost depus un mare efort pentru a înrola și alinia fiecare membru al fiecărei națiuni și nicio excepție nu a fost permisă. Aceasta în sine a servit pentru a plasa în prim-plan problema sau întrebarea: „Cine sunt acum puterile superioare?” Are cineva dreptul sau privilegiul să nu asculte de stat și să asculte de Dumnezeu? Numai cei cu adevărat credincioși au stat de partea lui Dumnezeu și a lui Cristos Isus. Confruntarea a venit și toți ceilalți au ales „statul”, adică Liga Națiunilor, și chiar și clerul a declarat că Liga Națiunilor este mijlocul prin care omul poate fi salvat. Aceasta s-a făcut spre sfidarea Dumnezeului Atotputernic și a lui Cristos Isus și a constituit în sine o respingere a lui Cristos ca și conducător de drept al lumii. Religioniștii, conduși de Ierarhia Romano-Catolică, cu marea ei ambiție de a conduce lumea, erau pregătiți pentru o alianță de orice fel care ar putea oferi o mai multă asigurare a succesului lor. Diavolul avea nevoie de un campion care să îl sfideze pe Dumnezeu și pe Cristos, adevăratele „puteri superioare”, și care să forțeze oamenii să se alinieze din cauza fricii. Acel campion și monstru a fost adus în față sub forma „statului totalitar”, o reînsuflețire a uriașului preistoric, puterea absolută centrată într-un singur dictator, un guvern total comandat de un singur om. Puterea „statului absolut” sub un dictator uman (ilustrat de Goliat), care a fost cândva exilată după căderea Romei păgâne, este acum reînviată ca o relicvă a timpului și puterii străvechi. Imediat a ieșit în față o asemenea monstruozitate antitipică, un „stat
15 Septembrie, 1938
Turnul de Veghe
277
totalitar”, odată cu instaurarea guvernului sau a statului bolșevic sau comunist în Rusia, care a fost înființat în noiembrie 1917 și al cărui guvern a repudiat rapid religia „bisericii ortodoxe”, i-a confiscat proprietatea și a declarat că religia este „opiul poporului”. Aceasta a fost o provocare pentru întreaga clasă modernă a lui Saul, care practică religia. Acești religioși ai zilelor noastre, conduși de Ierarhia romano-catolică, temându-se pentru propriile lor capete, nu doreau să îmbrățișeze acea monstruozitate sub forma unui guvern comunist, așa că Diavolul le-a asigurat același uriaș antitipic într-o altă formă și apariție, și de aceea a apărut sub masca și numele de „stat fascist”, instaurat de Mussolini în octombrie 1922, care sfidează pe Dumnezeu și pe Cristos, și care pretinde că este suprem și deci că reprezintă „puterile superioare” . Apoi a urmat rapid, în 1933, aceeași monstruozitate antitipică, îmbrăcată într-un alt veșmânt și etichetată „Statul nazist”, operând sub un dictator. Ierarhia romano-catolică, deținând conducerea în acest joc politico-religios, a preluat sloganul că bolșevismul era o mare amenințare și, prin urmare, a promovat și susținut monstruozitatea, uriașul, „statul religios”, sub forma fascismului și a nazismului, al cărui scop este să înspăimânte și să înregimenteze pe toată lumea, să îi aducă pe toți sub stăpânirea unui dictator și să conducă lumea în locul și spre sfidarea lui Dumnezeu și a lui Cristos, Regele său. Acum aceeași mulțime religioasă continuă să orbească oamenii, insistând că religia este metoda prin care Dumnezeu salvează lumea; pe când cei care slujesc lui Dumnezeu știu că religia este un instrument în mâinile Diavolului. Monstruozitatea, uriașul Goliat, a ilustrat așadar un „stat totalitar”, care situează statul mai presus de Iehova Dumnezeu și de Cristos Isus și care poruncește tuturor oamenilor să fie supuși „statului”, sfidându-l pe Iehova Dumnezeu.
8 Deși este adevărat că religioșii, atât Catolicii, cât și așa-zișii „Protestanți”, s-au revoltat împotriva fascismului și a nazismului prin prisma anumitor aspecte atât de nesemnificative precum educația copiilor, acești religioși, care constituie clasa modernă a lui Saul, nu au îndrăznit să se revolte împotriva monstruozității reprezentate de „religia de stat” care se declara supremă și care cere ca totul să fie supus „statului”, spre sfidarea lui Dumnezeu Atotputernic și a lui Cristos Isus, Regele său. Clasa lui Saul, adică religioșii, nu a îndrăznit să se opună prin luptă acelei chestiuni/probleme a supremației statului. Ei văd cum guvernul dictatorial îi sfidează pe Iehova Dumnezeu și pe Cristos și văd cum statul se declară el însuși ca reprezentând „puterile superioare” și nicio organizație religioasă nu a îndrăznit să facă un pas înainte și să declare că Iehova și Cristos Isus sunt „Puterile Superioare”. Înspăimântați să nu piardă ceea ce dețineau și fără vreun respect pentru numele lui Iehova Dumnezeu, religioșii au cedat cu ușurință pretenției bombastice conform căreia conducătorii politici, ecleziastici și comerciali au dreptul deplin de a numi un dictator care să conducă poporul. Astfel,
religioșii l-au respins fățiș pe Cristos, Regele. Acei religioși au citat scripturile și au rostit câteva expresii de falsă pioșenie, manifestând astfel „o formă de evlavie”, însă calea pe care o urmează prin acțiunile lor neagă în totalitate puterea lui Dumnezeu ca fiind Cel Suprem. Religioșii se tem că propriul lor interes este pus în pericol și propriile lor șanse de existență sunt susceptibile să fie luate și, prin urmare, au acceptat pe deplin pretenția că statul este suprem și că Dumnezeu și Cristos trebuie să ocupe locul al doilea.
PROVOCAREA
9 Așa cum David, regele uns, a venit în tabăra de război, tot așa acum Mai Marele David, Cristos Isus, a venit în tabăra de război și i-a adunat pe credincioșii săi, iar aceștia, prin harul și puterea lui Dumnezeu, sunt îmbrăcați cu spirit și cu ”haina dreptăţii”. Acestea sunt în împlinirea ilustrației reprezentate de David și răspund sfidării uriașului monstruos. Ei nu se tem de uriaș, ci se tem de Dumnezeu și de Cristos și sunt hotărâți să îi slujească lui Iehova și Regelui său. În acest sens, în anul 1922, când Iehova și-a revărsat spiritul asupra poporului său în împlinirea profeției din Ioel 2:28, 29, rămășița credincioasă, sub conducerea lui Cristos Isus, Domnul ei, a emis o proclamație pe care a initilat-o „Provocarea”. În acea proclamație, toate statele politice erau provocate să arate motivul pentru care ar putea continua să sfideze și să se opună lui Iehova Dumnezeu și regatului său, adevăratele „puteri superioare”. Acea provocare, printre altele, spunea popoarelor pământului astfel: „Toate puterile și organizațiile care nu se supun de bunăvoie domniei drepte a Domnului vor fi nimicite. . . . Și facem apel la toate națiunile, popoarele, neamurile și limbile care iubesc dreptatea și urăsc inechitatea să recunoască și să admită de bună voie că Iehova este singurul Dumnezeu adevărat și că iubitul Său Fiu Cristos Isus este Regele regilor și Domnul domnilor” - Lumina, Cartea Întâi, paginile 106-111.
10 Ulterior, în data de 31 octombrie, martorii lui Iehova au început o distribuire la nivel mondial a patruzeci și cinci de milioane de exemplare ale acelei „Provocări”, care a fost tradusă în multe limbi și distribuită în rândul oamenilor și care explică în mod clar oamenilor faptul că Iehova Dumnezeu și Cristos Isus sunt „puterile superioare”, și nu monstruozitatea născocită de religioși și de alți dușmani ai lui Dumnezeu.
11 Ulterior, an de an, în congrese, martorii lui Iehova au promulgat rezoluții, una după alta, până când șapte asemenea au fost publicate pe scară largă, toate acestea combat schema „religiei de stat” a modernului Goliat. Turnul de veghe din 1 și 15 iunie 1929 a făcut cunoscut adevărul că niciun conducător pământesc nu constituie „puterile superioare” menționate în Scripturi (Romani 13:1) și că Iehova Dumnezeu și Cristos Isus sunt singurele „puteri superioare”. La acea vreme, fanaticul Mussolini și papa, șeful Ierarhiei, și-au unit forțele, iar șeful politic a devenit un
278
Turnul de Veghe
BROOKLYN, N.Y.
catolic, iar papa a fost restabilit ca o putere temporală între națiuni.
12 Saul, care a ilustrat această mulțime religioasă de „oameni ai păcatului”, timp de patruzeci de zile și-a arătat teama de Goliat: „Și Saul i-a spus lui David: „Tu nu ești în stare să mergi să te lupți cu acest filistean; căci tu ești doar un copil, iar el un om de război din tinerețea lui”. (1 Sam. 17:33) Astfel a fost prezisă duplicitatea Ierarhiei, iar acea mulțime religioasă a încercat să-i descurajeze pe toți ceilalți și să-i împiedice să lupte împotriva monstruozității și astfel să apere numele lui Iehova Dumnezeu, așa cum a făcut David. Ierarhia a vrut să își păstreze puterea și să câștige și mai multă și de bună voie a făcut o alianță cu acea mulțime anti-Dumnezeu și anti-Cristos și continuă într-o astfel de alianță. Nu este așa și cu martorii lui Iehova, care, fiind devotați în totalitate lui Dumnezeu și Regelui său, au mers înainte și încă merg înainte în lupta pentru dreptate. În ceea ce îi privește, Goliat din zilele noastre este complet decapitat și nu numai că spun, ci și sunt pe deplin hotărâți să recunoască că numai Iehova Dumnezeu și Cristos Isus sunt „puterile superioare” și să asculte de aceștia; iar când legile guvernelor fasciste sau a monstruoasei „religie de stat supremă” sfidează legea lui Dumnezeu, martorii credincioși ai lui Iehova vor asculta de Dumnezeu și nu de om. Astfel, împotrivindu-se legilor nedrepte, precum salutul obligatoriu al drapelului și "salutul" oamenilor, care atribuie salvarea statului sau altor lucruri, precum și prin persistența lor în publicarea mesajului regatului lui Dumnezeu, ei demonstrează că sunt pentru Dumnezeu și pentru Cristos Isus întotdeauna. Antitipic acești urmași credincioși ai Domnului Isus Cristos, sub conducerea lui, l-au întâmpinat pe Goliatul modern cu pietre dure ale adevărului și, în numele și puterea Dumnezeului Atotputernic, au sfidat și continuă să sfideze reprezentanții Diavolului, care i-ar îndepărta de Iehova. Așa cum filisteanul i-a sfidat pe toți ceilalți și David i s-a adresat, tot așa acum membrii „picioarelor” lui Cristos se adresează monstruozității Goliat și spun: ”Tu vii împotriva noastră cu salutul obligatoriu al drapelului, cu "salutarea" oamenilor, cu suliță și cu lance şi cu scut, dar eu (credincioşii uniţi ai martorilor lui Iehova) vin la tine în numele Domnului oştirilor, Dumnezeul armatelor Israelului spiritual, pe care tu l-ai sfidat.” (1 Sam. 17:45) În timp ce „uriașul” este terminat, în ceea ce îi privește pe imitatorii credincioși ai lui Cristos Isus, forțele uriașe ale lui Satan continuă să lupte împotriva lor și să-i persecute; însă martorii lui Iehova, în puterea Domnului, continuă să lupte și, prin grația lui Dumnezeu, lupta va fi câștigată pentru dreptate.
13 Cele șapte hotărâri anuale fuseseră toate proclamate până în 1929, iar de atunci monstruozitatea politică a „supremației religiei de stat” persistă și venerarea acesteia continuă; însă trebuie avut în vedere că în ilustrație mai erau și alți uriași în țară în afară de Goliat, iar în ultima parte a domniei lui David peste Israel, soldații lui
David, sau rudele acestuia, i-au ucis pe acei „fii ai uriașului [(margine) Rapha]” (2 Sam. 21: 15-22; 1 Cron. 20: 4-8) Acest lucru sugerează că martorii lui Iehova vor continua să ducă lupte și după 1929 cu un „uriaș” asemănător, iar faptele arată că așa și este. Mai mult, reiese, din tendința actuală a lucrurilor, că alte țări se mișcă rapid pentru a se alinia fascismului și pentru a face „statul” mai mare decât Iehova Dumnezeu și regatul acestuia. În momentul în care scriem aceasta, aproape întreaga Europă continentală se află în clasa sistemului „guvernului totalitar”, în timp ce Imperiul Britanic slăbește și se îndreaptă către același sistem. Câțiva bărbați înțelepți din America, aflați în funcții publice, văd că totalitarismul pune în pericol libertățile oamenilor și vorbesc împotriva lui; însă Diavolul își va promova sfidător uriașul până când Domnul însuși va ridica mâna sa și îl va șterge din existență. În aceste vremuri prezente, marii religioși comerciali, care dețin ziare importante, sprijină unirea tuturor religiilor pentru a combate „Comunismul”, însă în realitate aceste ziare sunt oarbe în fața adevărului și sunt folosite de Diavol pentru a promova fascismul și nazismul cu scopul de a cimenta și mai mult instituțiile religioase pentru a se război împotriva lui Dumnezeu și a regatului acestuia.
14 Saul a consimțit în cele din urmă să îl lase pe David să își încerce norocul cu uriașul, dar a vrut ca David să lupte îmbrăcat cu armura lui Saul. Astăzi, religioșii doresc ca clasa antitipică David să folosească metode religioase de război. David a refuzat. În mod evident, el a fost îndrumat să facă acest lucru, deoarece, dacă ar fi câștigat lupta în timp ce purta armura lui Saul, acest lucru ar fi fost în avantajul lui Saul; pe când David demonstra că „Domnul salvează nu cu sabia și cu sulița; căci lupta este a Domnului”. David a intrat în luptă doar cu un echipament de păstor folosit pentru apărarea oilor. El a ieşit în față prin puterea lui Iehova şi a învins. Cu piatra, David „l-a lovit pe filistean în frunte, încât piatra i s-a adâncit în frunte și el a căzut cu fața la pământ”. (1 Sam. 17:49) Tot așa și acum „omului păcatului”, religioșilor, le-ar plăcea să îi determine pe martorii lui Iehova să facă compromisuri și să li se alăture lor în metodele lor de luptă împotriva comunismului, deoarece ei conștientizează faptul că acest comunism este împotriva escrocheriei lor religioase. Ei doresc ca martorii lui Iehova să adopte modul de „acțiune al catolicilor” și să lupte purtând armura religioasă a acestora, acționând împreună cu toate celelalte religii, pe care romano-catolicii le numesc „creștini uniți”. Acest nume îl folosesc pentru a înșela oamenii creduli pe care ei îi numesc „copiii” lor. Acest tip de echipament nu se potrivește martorilor lui Iehova și ei nu îl vor folosi. Ei nu vor folosi arme trupești, ci luptă așa cum le-a poruncit Iehova, cu „sabia spiritului”, un instrument care este „puternic prin Dumnezeu pentru a doborî orice rezistență”.- 2 Cor. 10:4.
15 În loc să se alăture religioșilor pentru a-l dezonora pe Dumnezeu punând statul înainte ca fiind suprem, martorii lui Iehova folosesc arma Păstorului cel Bun, Cristos Isus. (Efeseni 6:12-18) Este regatul lui
15 Septembrie, 1938
Turnul de Veghe
279
Iehova care este în discuție și care este ilustrat prin "piatră" (Dan. 2: 34, 44, 45); și cu acest proiectil credincioșii săi slujitori îl lovesc în cap pe Goliat cel modern cu marea forță a proiectilului adevărului, de care se vorbește în Biblie, adevăr care face ca „supremația religiei statului”, din punct de vedere al Scripturilor, să fie total incapabilă să răspundă cu aceeași monedă. Susținătorii „supremației religiei statului” încearcă să găsească sprijin în Biblie pentru acțiunea luată de ei, însă atunci când adevărurile din Biblie îi iau cu asalt, argumentele lor se prăbușesc în totalitate. Cristos Isus, ca una dintre „Puterile Înalte”, și ca reprezentant al Tatălui Său, Puterea Supremă, preia controlul complet asupra rămășiței credincioase, care este hotărâtă să își urmeze Domnul, Căpetenia, Liderul și Călăuza și să asculte de Dumnezeu și nu de om.
EFECTE
16 Armatele rivale urmăreau lupta, care nu avea cum să dureze prea mult, și toți l-au văzut pe puiul de păstor obținând victoria. Acea victorie a lui David a avut două consecințe principale: (1) Poporul a văzut că David se bucură de favoarea și binecuvântarea Domnului, pe care Saul nu le avea, și, prin urmare, poporul l-a așezat pe Saul într-o poziție inferioară și l-a preamărit pe David, iar aceasta a stârnit invidia și ura lui Saul împotriva lui David, unsul lui Dumnezeu. Poporul, și mai ales femeile, i-au cântat laude lui David și aceasta l-a făcut pe Saul extrem de invidios. (1 Sam. 18:4-9) Și (2) acea victorie a lui David l-a adus imediat în atenția lui Ionatan, care pare să fi fost prima dată când Ionatan l-a cunoscut și identificat pe David. Corespunzător acestei lupte și rezultatelor ei, se vede (1) că oamenii cinstiți consideră martorii lui Iehova ca fiind complet diferiți de religioși, care pretind că îl preamăresc pe Dumnezeu. Martorii lui Iehova nu au condus niciun atac personal împotriva indivizilor, însă au luptat împotriva ocarei aduse numelui lui Iehova, iar acest lucru a plasat clasa lui Saul într-o poziție inferioară în mintea persoanelor gânditoare. Poziția martorilor lui Iehova împotriva „supremației religiei statului” și îndrăzneala lor de a sta de partea lui Iehova și a regatului său ca suprem au demascat clasa religioasă a lui Saul, care își practică religia în scopuri egoiste și pentru câștig egoist și nu spre onorarea lui Iehova Dumnezeu. Hotărârea fermă a martorilor lui Iehova de a-l sluji și onora pe Iehova Dumnezeu și pe Regele său și refuzul lor de a se abate de la acea hotărâre a consternat clasa religioasă „omul păcatului” a lui Saul. Activitatea continuă și persistentă a martorilor lui Iehova de a da mărturie despre numele și regatul lui Dumnezeu, un adevăr care face să iasă la iveală duplicitatea frauduloasă și ipocrită a religioșilor, a făcut ca acea clasă a lui Saul să manifeste ură plină de venin și invidie față de martorii lui Iehova. Saul își dorea glorie, dar David a primit-o. Religioșii, ilustrați de către Saul, tânjesc la lauda, gloria și aprobarea oamenilor, dar oamenii rezonabili și sensibili văd că religioșii sunt ipocriți și, prin urmare, acei oameni cu
bunăvoință se îndepărtează de religioși și se întorc la Dumnezeu și la Regele său, Mai Marele David. (2) Martorii lui Iehova, ilustrați de David, și care martori sunt „picioarele lui”, Mai Marele David, au suferit o mare persecuție din pricina devotamentului lor credincios față de cauza dreaptă a Domnului și, din acest motiv, au fost aduși în mod proeminent în atenția clasei antitipice Ionatan, adică a oamenilor cu bunăvoință, „celelalte oi” ale Domnului, și aceasta este întâlnirea dintre martorii lui Iehova și „marea mulțime”. (Ioan 10:16; Apocalipsa 7:9-17) Admirația și dragostea lui Ionatan pentru David au apărut instantaneu și el l-a iubit pe David ca pe propriul său suflet și David l-a iubit pe el. La fel, s-au trezit și admirația și dragostea clasei lui Ionatan față de martorii credincioși ai lui Iehova. Așa s-a întâmplat și cu trezirea iubirii celor zece frați vitregi ai lui Iosif pentru Iosif și Beniamin. Acesta a fost momentul în care a început dragostea lui Ionatan pentru David. Din acel moment au devenit adevărați iubiți și tovarăși. Ionatan l-a iubit pe David pentru că David avea dreptate, iar aceasta arată că el ilustrează clasa de oameni care iubesc dreptatea și urăsc nelegiuirea.
LUCRAREA CIUDATĂ
17 Trebuie să li se fi părut foarte ciudat privitorilor că un simplu flăcău l-ar putea învinge pe uriaș. Era ciudat sau neobișnuit ca un băiat cioban, un puști, să se aventureze să lupte cu o asemenea monstruozitate. Oamenii trebuie să fi considerat acțiunea lui David drept sinucidere curată când a înaintat să se lupte. Nu era doar un băiat, ci era un băiat mic. Goliat și-a exprimat dezgustul că trebuie să lupte cu o creatură atât de neînsemnată: „Şi când filisteanul s-a uitat în jur şi l-a văzut pe David, l-a dispreţuit; pentru că nu era decât un tânăr, roșu și cu o înfățișare frumoasă. Și filisteanul i-a zis lui David: „Sunt eu un câine, că vii la mine cu toiag? Și filisteanul l-a blestemat pe David prin zeii săi.” – 1 Sam. 17:42, 43.
18 Lipsa de încredere în capacitatea lui David de a-l înfrunta pe uriaș și ciudățenia ofertei sale de a face acest lucru au fost exprimate în continuare de fratele după carne mai mare al lui David, unul dintre religioșii sub Saul, după cum este scris, și anume: „Și Eliab, fratele său mai mare, a auzit când le-a vorbit oamenilor; și mânia lui Eliab s-a aprins împotriva lui David și a zis: De ce ai coborât aici? și cu cine ai lăsat acele puține oi în pustie? Îți cunosc mândria și obraznicia inimii tale; căci ai coborât ca să vezi bătălia.” - l Sam. 17:28.
19 David a fost acuzat că a căutat notorietate devenind un martir, deoarece toți se așteptau să îl vadă ucis, la fel cum mulți susțin astăzi că martorii lui Iehova vor „să devină martiri” pentru a câștiga notorietate; și de aceea aceste persoane spun: „Este o lucrare ciudată, în care acești martori ai lui Iehova se angajează pentru a avea notorietate”. Apoi, Saul, ilustrându-i pe marii religioși, și-a exprimat lipsa de încredere
280
Turnul de Veghe
BROOKLYN, N.Y.
în David și în capacitatea sa de a-l înfrunta pe uriaș, așa cum fac astăzi predicatorii cu privire la martorii lui Iehova. - l Sam. 17:33.
20 În mod similar, martorii lui Iehova nu sunt decât un grup mic de persoane, care aparent au putere mică sau deloc. Din 1922, acest mic grup a fost compus din „tineri” care „au viziuni”, mulți fiind chiar tineri ca vârstă și ca și cunoaștere a adevărului, dar cu toții „tineri” în sensul că sunt activi, serioși și zeloși pentru Dumnezeu și de regatul Său. (Ioel 2:28) Ei au viziuni despre regatul lui Dumnezeu și ei au credință deplină în ceea ce va aduce acel regat împotriva monstruozității și a tuturor celorlalți dușmani ai lui Dumnezeu. Acest mic grup de creaturi tinere a înaintat împotriva monstruozității uriașe, creată și organizată de Diavol și adusă în prim plan și instruită în toate artele șmecheriei și ale războiului diavolesc. Acești credincioși imitatori ai lui Cristos, cu „viața lor în propriile lor mâini” au mers înainte și s-au opus organizației satanice. Iehova a fost și este scutul și protecția lor, și El le îndrumă cursul și ei aruncă drept piatra adevărului, dată lor de mâna Domnului, și ea lovește ținta. Aceasta este deci lucrarea lui Iehova, „lucrarea sa ciudată” și el permite martorilor săi credincioși să aibă un rol în ea, iar ei trebuie să aibă încredere în El și într-adevăr au toată încrederea în El. Clasa Saul batjocorește pe martorii lui Iehova și își spun unii altora și chiar și martorilor credincioși: ”Nu puteți realiza nimic. De ce să fiți așa de proști și să vă ridicați împotriva statului, care vă cere să vă supuneți legii și să salutați drapelul și să practicați religia lor creată de om?” Lucrarea în care se angajează acum martorii lui Iehova și în care s-au implicat în mod deosebit încă din 1922 li s-a părut tuturor celorlalți ca fiind foarte ciudată. Dar nu este deloc ciudată pentru cei care iubesc dreptatea și urăsc inechitatea.
DREPTATE
21 Oamenii onești și sinceri iubesc ceea ce este drept, indiferent de cine este implicat. Iubitorul de dreptate privește ceea ce este drept într-o chestiune, fiind nerăbdător să se declare de partea a ceea ce este drept. Oricât de ciudată a părut privitorilor acțiunea lui David, era acolo un bărbat care privea cu o minte fără prejudecată, iar când lupta s-a încheiat, a știut de partea cui se afla. Acel bărbat era Ionatan, care, fără îndoială, auzise de David, dar nu pare să-l fi cunoscut sau identificat decât după ce lupta a avut loc. Saul vorbise cu David imediat înainte de luptă, dar nu părea să-l recunoască pe David sau să-l identifice, pentru că imediat după uciderea uriașului, Saul a poruncit să-i fie adus David înaintea lui: „Și Saul i-a zis: „Al cui fiu ești tu, băiete? Şi David a răspuns: „Eu sunt fiul servitorului tău Iese Betleemitul”. - 1 Sam. 17:58.
22 Ionatan văzuse lupta dintre David și Goliat și privise rezultatul cu cel mai mare interes. Se pare că se aflase prin
apropiere când Saul s-a adresat lui David: „Şi s-a întâmplat că, atunci când [David] a sfârşit să-i vorbească lui Saul, sufletul lui Ionatan s-a unit cu sufletul lui David; iar Ionatan l-a iubit ca pe propriul suflet.” -Sam. 18:1.
23 Iubirea lui Ionatan, care a luat naștere instantaneu, nu a fost o expresie a afecțiunii dintre două creaturi, cum ar fi aceea dintre cele două sexe, ci a fost o iubire dincolo de orice sau „mai presus de iubirea față de femei”. (2 Sam. 1:26) Ionatan a văzut imediat că David avea dreptate și se lupta pentru o cauză dreaptă și că Dumnezeu era cu el. El a observat că David și-a riscat viața pentru a păstra onoarea numelui lui Dumnezeu. El l-a iubit pe David pentru lucrarea sa dreaptă și lucrarea aceea nu i s-a părut deloc ciudată lui Ionatan. A fost iubirea sa pentru dreptate care s-a manifestat față de David. În inima lui Ionatan se afla ceea ce el i-a exprimat cândva mai târziu lui Saul cu privire la adevăratele sale sentimente: „Pentru că el [David] și-a riscat viața omorându-l pe filistean și Iehova a adus o mare victorie pentru tot Israelul. Tu ai văzut asta și ai fost foarte bucuros. De ce să păcătuiești și să verși sânge nevinovat omorându-l pe David fără motiv?”- 1 Sam. 19:5.
24 Știind că David avea dreptate și că avea favoarea lui Iehova Dumnezeu pentru că avea dreptate, Ionatan l-a iubit pe David cu o dragoste adevărată și pură și au fost legați unul de celălalt cu acea iubire pe care și Cristos o manifestă. Aici a fost ilustrată dragostea Ionadabilor, sau „celelalte oi”, pe care le-a reprezentat Ionatan, față de rămășiță, reprezentată în acest punct de David. Dragostea care există între rămășiță și Ionadabi, sau „celelalte oi”, nu este acea afecțiune sau relație după trup care este numită „dragoste”, dar care de fapt nu este deloc dragoste. Ionadabii și rămășița se iubesc unii pe ceilalți. Devotamentul lor altruist unul față de celălalt se datorează faptului că ambele părți iubesc dreptatea și urăsc răutatea și ambele caută și așteaptă să primească viața veșnică prin Isus Cristos, Domnul dreptății, care va conduce lumea în dreptate. Ionatan și David au fost iubitori de dreptate și ei i-au ilustrat pe acei oameni care sunt adevărați iubitori de dreptate.
25 Se întâmpla în data de 24 februarie 1918, când, pentru prima dată, mesajul „Milioane care trăiesc acum nu vor muri niciodată” a fost declarat public; și din acel moment, rămășița și „celelalte oi” au început să fie adunate la un loc, dar încă nu se identificaseră unul pe celălalt. A fost în data de 25 august 1923 când explicația pildei oilor și a caprelor a fost declarată poporului lui Dumnezeu și, de atunci încolo, rămășița și „celelalte oi” au aflat mai multe unele despre altele, însă tot nu s-au identificat unul pe celălalt. Din 1922 până în 1929, cunoașterea celor două clase una față de cealaltă a crescut, dar identitatea reală a „celorlalte oi” nu se cunoștea încă și a fost făcută cunoscută pentru prima dată în 1935, la congresul de la Washington (D.C.), când rămășița a văzut că „celelalte
15 Septembrie, 1938
Turnul de Veghe
281
oi” au ilustrat „marea mulțime” și că acea mare mulțime va constitui întotdeauna o clasă pământească și că aceștia sunt „tovarășii” rămășiței. Atunci a fost făcută cunoscută dragostea clasei Ionatan față de rămășiță, clasa David, și dragostea pură a fiecăruia față de celălalt a început și i-a unit. Dragostea clasei Ionatan este în primul rând față de Cristos Isus, Mai Marele David, Salvatorul și Eliberatorul omenirii. Observând îndrăzneala și sinceritatea rămășiței poporului lui Dumnezeu care se angajează în „lucrarea lui ciudată” și manifestând astfel spiritul lui Cristos Isus, clasa Ionatan (Ionadabii sau „celelalte oi”) iubește clasa David, rămășița, cu o inimă curată și cu ardoare. Când Ionatan a aflat adevărata identitate a lui David, el a căutat tovărășia lui David. Când „celelalte oi” au aflat adevărata identitate a rămășiței și propria lor identitate și relația lor cu rămășița, ei au căutat tovărășia rămășiței și, de atunci, sunt adevărați tovarăși, uniți în dragoste pură și sinceră, adică un devotament altruist față de dreptate și față de toți cei care iubesc dreptatea. Astfel se vede de ce rămășița și Ionadabii se iubesc unii pe alții drag și de ce luptă umăr la umăr pentru cauza dreptății sub Cristos Isus, Domnul cel mare și cel drept.
RECIDIVIȘTI
26 Există și aceia care, pentru un timp, manifestă spiritul de bunăvoință față de Iehova și de slujitorul său, dar care nu continuă în iubire și nu arată loialitate, iar aceștia sunt arătați în ilustrația profetică avută în vedere aici. Saul era de fel nesincer si necinstit și prin aceasta îi ilustrează pe deplin pe religioșii profesionisti, „omul pacatului”. Saul promisese că îl va răsplăti pe ucigașul lui Goliat dându-i fiica lui de soție. Saul și-a arătat strâmbătatea în această chestiune. El a hotărât să-și folosească fiica drept momeală pentru a-l determina pe David să se lupte cu filisteanul și să îl ucidă. Aici din nou el și-a manifestat necinstea. Atunci Saul a aflat că fiica sa mai mică, Mical, se îndrăgostise de David și a conceput aceasta ca pe un plan și mai bun; așa că a refuzat să îl lase pe David să se căsătorească cu fiica lui mai mare, dar i-a dat-o pe Mical, și a făcut acest lucru cu condiția ca David să lupte cu filistenii și să-i aducă înapoi lui Saul 100 de prepuțuri ale filistenilor. Acela a fost un șiretlic subtil de a atrage moartea lui David, pentru că Saul îl ura. David știa clar că Saul era necinstit, dar a cedat aranjamentului căsătoriei și, fără îndoială, acest lucru a fost permis de Domnul pentru ca ilustrația profetică să fie făcută. Profitând de aranjament și acceptându-l cu condiția menționată, David a plecat și s-a luptat cu dușmanii lui Iehova și i-a adus înapoi lui Saul 200 de prepuțuri ale inamicilor, și aceasta fără nicio zgârietură asupra sa. Saul a eșuat în planul său de a-l ucide pe David. (1 Sam. 18:15-29) David era cinstit și a tratat franc cu Saul, dar
Saul a demonstrat că era un escroc și, astfel, el arată calea pe care o iau religioșii.
27 Clasa modernă Saul, clericii religioși, mulțimea „de oameni ai păcatului” nu acordă nimic de bunăvoie, în mod onest și liber, care se cuvine de drept martorilor lui Iehova. Dacă clasa lui Saul poate atrage rămășița, martorii lui Iehova, în vreo uneltire prin care ei să fie nevoiți să facă compromisuri cu Diavolul și care va duce la rănirea martorilor lui Iehova, cu siguranță o vor face și în timp ce vor face acest lucru își vor lua un chip și un aer de falsă evlavie. Scopul, atât al lui Saul, cât și al religioșilor, este revelat în aceste cuvinte ale lui Saul: „Să nu fie mâna mea asupra lui [David], ci mâna filistenilor să fie asupra lui”. Mulțimea Saul nu oferă și nu dă nimic din ceea ce li se cuvine martorilor lui Iehova, decât dacă este forțată să o facă din cauza unor condiții sau împrejurări pe care nu le poate controla. Oricare ar fi câștigul martorilor lui Iehova, religioșii, clasa Saul, au grijă ca ei să sufere pentru asta. Ei conspiră ca să fie pedepsiți de către stat, acea mare monstruozitate constituită ca oponent al lui Dumnezeu. Orice pentru a-i da la o parte pe martorii lui Iehova.
28 Căsătoria lui David cu Mical, fiica lui Saul, nu s-a dovedit satisfăcătoare și nici nu a dat roade pentru regat. A avut ca rezultat disprețul femeii față de David din pricina devotamentului său credincios față de Dumnezeul Atotputernic. (2 Sam. 6:13-23) Această Mical i-a ilustrat pe aceia care manifestă pentru o vreme o oarecare dragoste pentru martorii lui Iehova și o anumită dispoziție de a-i sluji lui Iehova, dar care apoi se întorc împotriva Domnului și a slujitorilor Săi și găsesc vină celor care îi slujesc cu credință lui Dumnezeu și îi critică dur. Asemenea sunt cei care cedează clasei Saul, care reprezintă greșit clasa David. Mical nu a avut copii, însă s-a dedicat creșterii copiilor surorii ei, care au fost cu toții spânzurați în mod infam pentru a ispăși crima lui Saul. (1 Sam. 18: 19, 20; 2 Sam. 21: 8, 9, margine) Ea l-a criticat aspru pe David pentru că a dansat înaintea Domnului pe când aducea înapoi chivotul și l-a acuzat că a făcut acest lucru pentru a se expune altor femei. La scurt timp după aceea, ea a murit fără a fi avut copii. David era un slujitor al lui Iehova și avea în întregime dreptate și fusese cu totul greșit ca Mical să îl critice. Alte femei ar putea accepta o sugestie bună din asta. Orice slujitor stă în picioare sau cade în fața propriului său Stăpân, Domnul, și nu în fața vreunui individ. -Rom. 14:4.
DRAGOSTE MUTUALĂ
29 Există o iubire reciprocă ce se revarsă de la unul la altul acolo unde ambele părți iubesc dreptatea și urăsc inechitatea. Inimile lor sunt unite într-o cauză dreaptă. Acesta este un devotament altruist față de ceea ce este drept. Acolo unde există o astfel de iubire între oameni, niciunul nu se uită la celălalt din punct de vedere carnal, ci se uită la inima și la devotamentul vizibil față de dreptate. Asemenea era dragostea pe care Ionatan o simțea pentru David; iar David i-a împărtășit iubirea. (1 Sam. 20:41)
282
Turnul de Veghe
BROOKLYN, N.Y.
Era o iubire reciprocă, pentru că amândoi erau devotați dreptății și făceau ceea ce era drept ca slujitori ai lui Iehova și astfel ei au ilustrat acele clase de persoane, și anume, rămășița și Ionadabii, ambele devotate lui Iehova Dumnezeu și, prin urmare, au și manifestă dragoste reciprocă unii față de ceilalți. Ionatan și-a manifestat dragostea față de David ajutându-l pe David și, la vremea potrivită, David, ca rege, și-a exprimat dragostea pentru Ionatan prin bunătatea față de fiul lui Ionatan. (2 Sam. 9:1; 21:7) Iehova i-a iubit atât pe Ionatan, cât şi pe David pentru că amândoi se străduiau în calea dreată şi, în armonie cu aceasta, este scris în Cuvântul lui Dumnezeu: „El iubeşte dreptatea şi justiția.” (Ps. 33:5, A.R.V.) Dragostea lui Dumnezeu pentru clasa lui Ionatan, „celelalte oi”, este arătată în prevederea făcută de Iehova în legea lui pentru străin. (Deut. 10:17-19) Cristos Isus, Mai Marele David, iubește clasa Ionatan pentru că ei sunt „celelalte oi” ale sale și este voia Tatălui Său ca el să le adune în stână. (Ioan 10:11, 16) Rămășița unsă de pe pământ, fiind „picioarele lui”, Cristos Isus, trebuie de asemenea să iubească clasa Ionatan, iar ei îi iubesc într-adevăr și o dovedesc prin diligență în ducerea mesajului adevărului și ajutându-i să înțeleagă scopul lui Dumnezeu. Acest lucru este ilustrat mai departe de profetul Ezechiel, referitor la bărbatul îmbrăcat în haine de in, cu o călimară făcută dintr-un corn la el și care îi însemnează pe frunte pe cei care caută dreptatea, adică le dă o înțelegere inteligentă a adevărului. (Ezechiel 9:1-11) Adevărata dragoste dintre rămășiță și clasa Ionatan arată, așadar, că ei trebuie să stea cu fermitate împreună, fiind tovarăși în serviciu și devotați fără egoism lui Dumnezeu și interesului regatului și, prin urmare, intereselor reciproce.
LEGĂMÂNT
30 Un legământ este un acord solemn între două sau mai multe părți pentru a face lucrurile exprimate în termenii acelui acord. Având inimile lor în ton cu dreptatea, Iehova Dumnezeu avea să pună atât în mintea lui Ionatan cât și a lui David să intre într-un acord solemn pentru dragoste mutuală și sprijin reciproc. De aceea este scris: „Atunci Ionatan și David au făcut [literalmente, au tăiat] un legământ, pentru că l-a iubit ca pe propriul suflet”. (1 Sam. 18:3) În mod evident, ei au oferit mai întâi un sacrificiu de animal, tăind astfel sau făcând un acord solemn pe baza corpului animalului mort și care acord a fost că se vor sprijini reciproc. Acel legământ nu însemna că acei doi bărbați se vor iubi unul pe celălalt pentru ceva scop egoist, ci că dragostea lor unul pentru celălalt exista deoarece amândoi urmau o cale dreaptă, iar legământul lor avea să îi oblige să se comporte corect unul cu celălalt și să evite invidia și criticile și cearta între familii. Faptele arată că exact asta au făcut, fiind pe deplin susținute de cuvintele lui David adresate lui Ionatan. (1 Sam. 20:8) Ionatan și-a dat imediat seama că David fusese alesul lui Dumnezeu și că trebuie să îl iubească și să îl
sprijine cu loialitate. Această recunoaștere a superiorității lui David a fost arătată prin faptul că Ionatan i-a dăruit lui David haina, sabia și arcul său. „Și Ionatan s-a dezbrăcat de haina care era pe el și i-a dat-o lui David împreună cu veșmintele de luptă, sabia, arcul și brâul lui.” - 1 Sam. 18:4.
31 Saul a avut patru fii și Ionatan a fost singurul care a încheiat un legământ cu David. Aceasta arată clar că cei care alcătuiesc „celelalte oi” ale Domnului au fost, mulți dintre ei, asociați cu religioșii, dar numai cei care au spiritul lui Ionatan intră într-un legământ de a-i sluji Domnului și, prin urmare, se rup de religioși și se dedică clasei David. Prin urmare, Ionatan ilustrează „marea mulțime” care slujește lui Iehova și regatului său.
32 De asemenea, clasa Ionatan trebuie să încheie un legământ cu Cristos Isus, Mai Marele David, și care este reprezentantul lui Iehova Dumnezeu. Ei trebuie să îl recunoască pe Cristos Isus ca una dintre „puterile superioare” și ca pe Regele uns al lui Iehova și că Iehova este Puterea Supremă și, prin urmare, numai Iehova și Cristos Isus constituie „puterile superioare”. Cristos Isus este marea Fundație a lui Iehova și Piatra de Căpătâi a Sionului, casa regală a lui Dumnezeu. (Isaia 8:14, 15; 28:16) Clasa Ionatan nu se poticnește de acea mare Piatră, ci îl acceptă cu bucurie ca fiind Cel dat de Iehova pentru a fi Căpetenia organizației sale capitale. Toți religioșii se poticnesc de acea Piatră și sunt zdrobiți. Legământul dintre Ionatan și David nu a ilustrat legământul legii, nici nu făcea în vreun fel parte din acel legământ și nu făcea vreo parte nici din noul legământ; ci a fost un acord solemn care a legat clasa Ionatan de organizația lui Iehova, peste care Cristos Isus, Mai Marele David, este Căpetenie și din care rămășița de pe pământ face parte. Legământul arată relația contractuală de tovărășie dintre cei doi. Ionatan, dăruindu-i lui David hainele și echipamentul său de război, îi atribuie lui David onoruri regale, recunoscându-l ca fiindu-i superior lui Ionatan. La fel și „celelalte oi”, cei care alcătuiesc marea mulțime, se pun acum pe ei înșiși și echipamentul lor la dispoziția lui Cristos Isus pentru serviciul lui Dumnezeu și oferă deplină cooperare modalității de serviciu desfășurate sub directivele lui Cristos Isus. Faptele din ziua de astăzi arată că această clasă Ionadab sau „celelalte oi” fac exact acest lucru. Domnul a dezvăluit pentru prima dată poporului său necesitatea ca marea mulțime să încheie un legământ de consacrare, prin publicarea în Turnul de Veghe din 15 august 1934 a articolului „Bunătatea Lui”. În acel articol (¶ 34) se precizează: „Nimeni nu va primi niciodată viață fără a face un legământ de consacrare. Scufundarea în apă este doar un simbol al faptului că am făcut o consacrare pentru a face voia lui Dumnezeu.” O astfel de consacrare trebuie să preceadă bătălia zilei mari a Dumnezeului Atotputernic. Când începe bătălia, va fi prea târziu. Cei care
15 Septembrie, 1938
Turnul de Veghe
283
caută cu sârguință dreptatea și blândețea, după ce au încheiat legământul, au promisiunea lui Iehova de protecție în timpul exprimării mâniei sale. Toți trebuie să fie de acord să facă ceea ce este drept și corect și trebuie să urmeze acea cale de dreptate dacă doresc să aibă favoarea lui Iehova acordată asupra lor. Din acest motiv, Iehova îi îndeamnă să caute dreptatea și smerenia.
33 David era respectat de popor mult mai mult decât Saul. (1 Sam. 18:6-9) Tot așa și astăzi rămășița primește mai mult respect real din partea oamenilor cinstiți decât primesc marii religioși. Toți oamenii cinstiți știu că religia și religioșii sunt oameni care se dedau escrocheriilor și, prin urmare, sunt niște escroci și văd că martorii lui Iehova proclamă onest și sincer mesajul adevărului lui Dumnezeu. Ionatan îl iubea pe David mai mult decât pe Saul, pentru că știa că David era cel favorizat de Dumnezeu și că David reprezenta cauza cea dreaptă. Astăzi, clasa Ionatan iubește rămășița, „picioarele lui”, Cristos Isus, mult mai mult decât pe religioși, pentru că știu că rămășița îl reprezintă pe pământ pe marele și dreptul conducător Cristos Isus. Ruptura dintre clasa Ionatan și clasa Saul de astăzi continuă să se lărgească. Toți cei aflați de partea lui Cristos Regele trebuie acum să stea ferm laolaltă, arătând dragoste reciprocă unii față de ceilalți și slujind armonios împreună, și făcând aceasta ei trebuie să se opună în mod necesar clasei Saul și se opun într-adevăr religioșilor.
34 Saul a încercat să îl incite și să îl determine pe Ionatan să îl omoare pe David, dar Ionatan a refuzat să se alăture conspirației sale. (1 Sam. 19:1) Ionatan a atras atenția lui Saul asupra „lucrării ciudate” de dreptate pe care Iehova o făcea prin David și a citat aceasta pentru a arăta că binecuvântarea lui Iehova era asupra lui David. (1 Sam. 19:4, 5) Tot așa și clasa modernă Ionatan apără în fața clerului lucrarea martorilor lui Iehova și protestează energic împotriva faptelor clerului de a-i persecuta pe martorii lui Iehova, iar ei refuză să se alăture clerului în oricare dintre uneltirile lor de a ataca violent pe martorii lui Iehova. Clasa Ionatan, sau „celelalte oi” ale Domnului, văd și apreciază „lucrarea ciudată” a lui Dumnezeu, la care li se permite martorilor lui Iehova să participe și ei știu că aceasta este o dovadă că binecuvântarea lui Dumnezeu este asupra rămășiței sau clasei David. Prin urmare clasa Ionatan oferă ajutor martorilor lui Iehova, așa cum Ionatan i-a oferit ajutor lui David. Acest lucru este coroborat în continuare în pilda oilor și a caprelor. Ionatan nu a aprobat niciodată ura lui Saul față de David. Astăzi, „celelalte oi”, sau clasa lui Ionatan, gândesc la fel și sunt împotriva celor care îi persecută pe martorii lui Iehova.
35 Deoarece Ionatan s-a arătat interesat de David, Saul a încercat să îl omoare pe Ionatan. (1 Sam. 20:33) Știind că Saul a conspirat să îl omoare pe David, Ionatan l-a avertizat pe David despre pericolul iminent, trăgând cu săgeți așa cum fusese convenit între ei, trăgând astfel cu
săgețile ca mijloc de comunicare și avertizare (1 Sam. 20: 18-41) Astăzi, clasa lui Ionatan încearcă să-i protejeze pe martorii lui Iehova și să-i avertizeze de pericolul iminent. Astfel, Ionatan și-a folosit săgețile la fel cum clasa Ionatan își folosește astăzi echipamentul de luptă în ajutorul martorilor lui Iehova. Astfel, ei arată dragoste reciprocă unul pentru celălalt și arată că amândoi sunt devotați dreptății. Clasa antitipică David, adică martorii lui Iehova, au încercat de ceva timp să facă și clasa Saul, sau religioșii, interesați de mesajul lui Dumnezeu despre regatul lui, iar în această lucrare ar fi cooperat oamenii de bunăvoință, dar din cauza egoismului și a inimilor crude ale religioșilor s-a înregistrat un progres foarte mic sau deloc. Aceasta arată că acum nu există nicio posibilitate ca religioșii să se căiască și să se întoarcă la Dumnezeu și la Regele lui și că nu mai este nevoie ca aceste clase, Ionatan și David, să depună eforturi în acest sens. Clasa Saul este hotărâtă să distrugă pe martorii lui Iehova și lucrarea lor, așa cum Saul a fost hotărât să-l distrugă pe David și l-a urmărit dintr-un loc în altul. Războiul a început acum, iar rămășița poporului lui Dumnezeu de pe pământ trebuie, în ascultare de de poruncile lui Iehova, să iasă înainte și să participe la acel război. Ce arată Scripturile că este calea potrivită de urmat de către clasa lui Ionatan, adică „celelalte oi” ale Domnului Isus, în acest război? Evidențiază Domnul în mod clar calea pe care trebuie să o urmeze acum clasa lui Ionatan, sau marea mulțime?
(Va urma)
ÎNTREBĂRI PENTRU STUDIU
284
Turnul de Veghe
BROOKLYN, N.Y.
31 Ce se indică prin faptul că Ionatan este singurul dintre fiii lui Saul care a încheiat un legământ cu David?
32 Ce mai este prefigurat prin încheierea legământului dintre Ionatan și David?
33 Faptul că David a fost respectat de popor și iubit de Ionatan mai mult decât Saul își găsește împlinirea în care fapte?
34 Cum se împlinește faptul că Ionatan i-a luat apărarea lui David înaintea lui Saul?
35 În ce fapte se observă împlinirea comunicării de către Ionatan către David cu privire la Saul și a lui Saul cu privire la David și cu privire la invidia continuă a lui Saul față de David și cum caută să îl ucidă sau să provoace moartea acestuia?
Pagină:Lovers-of-righteousness-part-2-1938.pdf/13
Pagină:Lovers-of-righteousness-part-2-1938.pdf/14
