Destinul Pământului După Sfârșitul Acestei Lumi: Diferență între versiuni

De la Ro JW United
Jump to navigation Jump to search
(Pagină nouă: <div class='publication-firstpage'> <pages index="Earths-destiny-after-this-worlds-end-1949.pdf" from=1 to=16 header=1 /> </div>)
 
(Nicio diferență)

Versiunea curentă din 17 aprilie 2023 17:58

 

Coperta



TURNUL DE VEGHE

Anunțând

Regatul lui Iehova

„EI VOR ȘTI CĂ EU SUNT IEHOVA”
Ezechiel 35:15

Vol. LXX
BILUNAR
Nr. 2
15 Ianuarie, 1949
CUPRINS
Destinul Pământului După Sfârșitul Acestei Lumi
19
Fuga Cerurilor
20
Niciodată un Pământ Depopulat
21
Activități ale Supușilor Domniei de O Mie de Ani
23
Înviere
24
Testul Final al Supușilor Regatului
26
MIJLOACE PARENTALE ÎMPOTRIVA DELINCVENȚEI JUVENILE
27
Penitența și Umilința lui Iosua Evită Dezastrul
30
Experiențe de Teren
32
Perioada de mărturie „Slujire fără vină”
18
STUDII „TURNUL DE VEGHE”
18
Cartea anuală a martorilor lui Iehova din 1949
18
Calendarul din 1949
18

VOI SUNTEȚI MARTORII MEI, ZICE IEHOVA, CĂ EU SUNT DUMNEZEU. - ISAIA 43:12

“Earths-destiny-after-this-worlds-end-1949.pdf”

Prefața


TURNUL DE VEGHE
PUBLICATĂ BILUNAR DE
WATCH TOWER BIBLE & TRACT SOCIETY
Strada Adams numărul 117 - Brooklyn, N.Y., S.U.A.
FUNCȚIONARI
J.F. RUTHERFORD Președinte
W.E. VAN AMBURGH Secretar
„Și toți copii tăi vor fi învățați de Iehova; și mare va fi pacea copiilor tăi.” - Isaia 54:13.
SCRIPTURILE ÎNVAȚĂ CLAR
CĂ IEHOVA este singurul Dumnezeu adevărat, este din veșnicie în veșnicie, Făcătorul cerului și al pământului și Dătătorul de viață la creaturile sale; că Logosul a fost începutul creației sale și agentul lui activ în crearea tuturor lucrurilor; că Logosul este acum Domnul Isus Cristos în glorie, îmbrăcat cu toată puterea în cer și pe pământ și Directorul Executiv al lui Iehova.
CĂ DUMNEZEU a creat pământul pentru om, a creat omul perfect pentru pământ și l-a pus pe el; că omul a neascultat cu bunăștiință legea lui Dumnezeu și a fost condamnat la moarte; că din cauza actului greșit a lui Adam toți oamenii sunt născuți păcătoși și fără dreptul de a trăi.
CĂ ISUS a fost făcut om și omul Isus a suferit moarte pentru ca să producă răscumpărarea sau prețul de scăpare pentru toată omenirea; că Dumnezeu la ridicat pe Isus la natură divină și l-a înălțat la cer mai presus de orice creatură și mai presus de orice nume și l-a îmbrăcat cu toată puterea și autoritatea.
CĂ ORGANIZAȚIA LUI IEHOVA se numește Sion și că Isus Cristos este Ofițerul Șef și prin urmare este Regele de drept al lumii; că unșii și credincioșii imitatori ai lui Cristos sunt copii Sionului, membri ai organizației lui Iehova și sunt martorii săi a căror datorie și privilegiu este să mărturisească supremația lui Iehova, să declare scopurile lui cu privire la omenire așa cum sunt exprimate în Biblie și să poarte fructele regatului înaintea tuturor celor ce vor auzi.
CĂ LUMEA s-a sfârșit și Domnul Isus Cristos a fost pus de Iehova pe tronul său de autoritate, a alungat pe Satan din cer și procedează la stabilirea regatului lui Dumnezeu pe pământ.
CĂ ALINAREA și bunăstarea popoarelor pământului pot să vină doar de la și prin regatul lui Iehova sub Cristos, care acum a început; că următorul mare act al Domnului este distrugerea organizației lui Satan și stabilirea dreptății pe pământ și că sub regat toți aceia care se vor supune legilor sale drepte vor trăi pe pământ pentru totdeauna.
MISIUNEA SA
Această revistă este publicată cu scopul de a da posibilitatea oamenilor să-l cunoască pe Dumnezeul Iehova și scopurile lui așa cum sunt exprimate în Biblie. Aceasta publică instrucțiuni Biblice concepute special pentru a ajuta martorii lui Iehova și pe oamenii bine. Ea aranjează studiu Biblic sistematic pentru cititorii ei și Societatea furnizează și altă literatură ca ajutor pentru asemenea studii.
Aderă strict la Biblie ca autoritate pentru declarațiile sale. Este cu totul liberă și separată de orice partide, secte sau alte organizații lumești. Este pe deplin și fără rezervă pentru regatul Dumnezeului Iehova sub Cristos Regele său iubit. Nu este dogmatică, dar invită o examinare atentă și critică a conținutului ei în lumina Scripturilor. Nu se complace în controverse și coloanele ei nu sunt deschise părerilor personale.
PREȚUL ABONAMENTULUI ANUAL
STATELE UNITE, $1.00; CANADA ȘI DIFERITE ZONE EXTERNE, $1.50; MAREA BRITANIE, AUSTRALIA ȘI AFRICA DE SUD, 7s. Remiterile Americane ar trebui făcute prin Poștă sau Mandat Expres sau prin transfer bancar. Remiterile Canadiene, Engleze, Sud Africane și Australiene ar trebui făcute direct la birourile respective. Remiterile din alte țări decât cele menționate pot fi făcute la biroul din Brooklyn, dar doar prin mandat poștal internațional.
BIROURI EXTERNE
Britanic
Terasa Craven, numărul 34, Londra, W.2, Anglia
Canadian
Bulevardul Irwin, numărul 40, Toronto 5, Ontario, Canada
Australian
Strada Deresford Road, numărul 7, Strathfield, N.S.W., Australia
Sud African
Casa Boston, Cape Town, Africa de sud
Vă rugăm să vă adresați Societății în fiecare caz.
(Diferite traduceri ale acestei reviste apar în mai multe limbi.)
Toți studenții sinceri ai Bibliei care din motiv de infirmitate, sărăcie sau adversitate care sunt incapabili să plătească prețul abonamentului pot avea Turnul de veghe gratuit printr-o cerere scrisă adresată editorilor, odată pe an, specificând motivul pentru această solicitare. Prin urmare suntem bucuroși să ajutăm pe cei în nevoie, dar cererea scrisă necesară reglementărilor poștale trebuie să fie trimisă o dată pe an.
Anunț pentru abonați: recunoașterea unui abonament nou sau reînoire va fi trimsă doar când este solicitată. Schimbarea adresei, când este solicitată, se poate aștepta ca să apară pe eticheta adresei în termen de o lună. O reînnoire în alb (conținând anunțul de expirare) va fi trimisă cu revista cu o lună înainte de expirarea abonamentului.
Intrat ca și conținut secundar la officiul poștal din Brooklyn, N.Y., sub Actul din 3 Martie, 1879.


Perioada de mărturie „Slujire fără vină”
Lipsă traducere...
STUDII "WATCHTOWER"
Lipsă traducere...
Cartea anuală a martorilor lui Iehova din 1949
Lipsă traducere...
Calendarul din 1949
Lipsă traducere...

19


TURNUL DE VEGHE

ANUNȚÂND REGATUL LUI IEHOVA

Vol. LXX
15 Ianuarie, 1949
Nr. 2

DESTINUL PĂMÂNTULUI DUPĂ SFÂRȘITUL ACESTEI LUMI

"Și am văzut un tron alb mare, și pe cel ce a stat pe el, din fața căruia a fugit pământul și cerul; și nu a fost găsit nici un loc pentru ele. Și am văzut un nou cer și un nou pământ: pentru că primul cer și primul pământ au trecut; și nu a mai fost mare." - Revelația 20:11 și 21:1


1 IEHOVA este Cel maiestuos care stă ca Judecător pe „marele tron alb” din ceruri. Către El se înalţă rugăciunea de acum nouăsprezece sute de ani: „Tatăl nostru din cer, venerat să fie numele Tău! Să vină Regatul Tău! Să se facă voinţa Ta pe pământ, după cum se face în cer!” (Mat. 6:9, 10, An Amer. Trans.). Evident că, în timpul când a fost învăţată acestă rugăciune model, regatul lui Iehova Dumnezeu, Tatăl, nu venise încă pe pământul nostru şi voinţa sa nu se făcea încă pe pământ, aşa cum era în ceruri, unde El locuieşte în dreptate. Cerurile şi pământul sunt creaţia Lui şi astfel planeta noastră pământ este un loc pest care ar trebui să guverneze regatul său şi unde voinţa sa dreaptă ar trebui să se facă printre toţi supușii săi pământeşti, la fel ca în restul universului. El a avut un scop minunat în crearea pământul şi scopul său nu va fi blocat şi nu va rămâne nerealizat. La timpul său hotărât, el va avea pământul complet locuit cu bărbaţi şi femei perfecte, fiecare din aceştia fiind un supus devotat care va face din iubire voinţa divină. Acest scop este înregistrat cu litere de neşters în aceste cuvinte: „Căci aşa zice Iehova care a creat cerurile, Dumnezeu care a format pământul şi l-a creat, care l-a aşezat şi l-a creat nu ca un gunoi [sau nu degeaba], care l-a format să fie locuit: Eu sunt Iehova, şi nu mai este altul” (Isa. 45:18, Am. Stan. Ver., margin.). În conformitate cu scopul său, el și-a luat acum marea sa putere de a guverna și de a-și face simțită autoritatea tronului său de către toți oamenii de pe pământ. – Rev. 11:17, 18.
2 Nu există nici un motiv cunoscut pentru care Iehova Dumnezeu să distrugă planeta noastră pământ, care este o parte a unui univers pentru care el a investit necuoscute trilioane de any pentru a-l crea. Ce motiv ar exista ca El să distrugă pământul, după ce scopul său cu privire la acesta este realizat şi voinţa Sa sfântă se face în mod perfect pe el de către toţi locuitorii lui umani? Totuşi, veți întreba, de ce viziunea dată apostolului Ioan spune că atunci când Dumnezeu stă pe marele Său tron alb al judecăţii şi îşi întoarce faţa către pământul
nostru, pentru a-i da atenţia de care are nevoie, „pământul şi cerul au fugit” dinaintea Lui? (Rev. 20:11). Aceasta se întâmplă deoarece asemenea pământ şi cer sunt simbolice. Ele nu sunt pământul şi cerul literale pe care El le-a creat. Referitor la cerul şi pământul pe care El le-a făcut şi care, prin urmare, sunt bune, citim: „Aşa zice Iehova: Cerul este tronul Meu şi pământul este aşternutul picioarelor Mele” (Isa. 66:1, Am. Stan. Ver.). În mod raţional, Iehova Dumnezeu, Creatorul, nu-şi va distruge tronul şi aşternutul picioarelor. Sanctuarul Său este în ceruri iar pământul este la fel de etern ca el, deoarece citim: „El şi-a zidit sanctuarul ca înălţimile, ca pământul pe care l-a întemeiat pe veci” (Ps. 78:69, Am. Stan. Ver.). Observând că pământul şi cerul literale pe care Dumnezeu le-a creat trebuie să rămână pe veci, potrivit scopului Său bun, atunci trebuie să înţelegem că cerul şi pământul care fug sunt simbolice. Ele au dezaprobarea lui Dumnezeu, deoarece ele sunt create de inamicii săi şi ele trebuie să facă loc gloriosului regat al lui Dumnezeu.
3 Faptul că „nu s-a mai găsit loc pentru ele” (Rev. 20:11) arată că asemenea cer şi acest pământ dezaprobate sunt distruse. Fuga lor în distrugere are loc la sfârşitul acestei lumi. Multe scripturi arată aceasta. De exemplu, apostolul Petru vorbeşte mai întâi despre sfârşitul lumii dinainte de Potop din timpul lui Noe şi apoi descrie sfârşitul lumii prezente într-un necaz ca de foc, zicând: „Voi … aşteptaţi şi vă grăbiţi în legătură cu venirea zilei lui Dumnezeu, prin care cerurile, fiind în flăcări, vor dispărea şi elementele se vor topi din pricina căldurii acelui foc! Dar noi, potrivit promisiunilor Sale, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, unde va locui dreptatea” (2 Pet. 3:12,13, Chatolic Confraternity translation). Prin urmare, este clar că fuga cerului şi a pământului dinaintea feței lui Dumnezeu, aflat pe tronul Său mare şi alb, are loc înainte de domnia de o mie de ani a lui Isus Cristos, Fiul Său. Aşa stând lucrurile, atunci distrugerea a unui astfel de cer şi pământ corespunde cu lucrurile descrise la Revelația 19:11 la
19

20


20
TURNUL DE VEGHE
BROOKLYN, N. Y.


20:3. De ce aceasta? Deoarece lucrurile descrise acolo au loc în cer şi pe pământ imediat înainte să înceapă domnia de o mie de ani a lui Cristos.
4 Folosind multe expresii simbolice, Revelația 19:11-21 descrie apariţia Conducătorului de drept al omenirii, Isus Cristos, Regele regilor şi Domnul domnilor, şi războiul total pe care „regii pământului şi armatele lor” îl duc împotriva lui. Revelația nu face nici o distincție politică între vreunul din aceşti regi sau domnitori pământeşti, ci arată că toţi sunt împotriva lui şi toţi sunt de partea fiarei simbolice şi a profetului fals. Ei toţi sunt o parte a acestei lumi condamnate.
5 Dacă această lume acţionează asemenea fiarelor şi urmează profeţiile false contrare Cuvântului lui Dumnezeu, lăsăm în seama tuturor oamenilor onești să judece. Rămâne faptul că toţi „regii pământului”, fie din creştinătate, fie din afara ei, nu vor ca realul, viul, Cristos Isus personal să domnească peste această planetă cu putere absolută. Ei înşişi vor să domine Pământul prin formele lor de guvernare politică. Și în acest efort politic aceşti „regi ai pământului” au rugăciunile şi suportul tuturor liderilor religioşi din interiorul şi din afara Creştinătăţii. Descriind distrugerea tuturor acestor „regi ai pământului”, a susţinătorilor şi a celor ce îi urmează la sfârşitul lumii, Revelația 19:20,21 zice: „Și fiara a fost prinsă, și împreună cu ea și proorocul mincinos, care făcea semne, înaintea ei, unde cu ea i-a amăgit pe cei ce au primit semnul fiarei și care i-au adorat chipul. Acești doi au fost aruncați de vii în iazul de foc, care ardea cu pucioasă. Și ceilalți au fost uciși de sabia celui [Cristos Isus] care șade pe cal, care iese din gura lui; și toate păsările s-au săturat de carnea lor.” (Apoc. 19:20,21, Douay). Aceasta arată că sfârşitul acestei lumi va fi marcat de o îngrozitoare pierdere de vieţi omeneşti şi că multe trupuri vor zăcea peste tot neîngropate, ca hrană pentru fiarele sălbatice şi păsările care se hrănesc cu stârvuri. Aceasta va însemna împlinirea completă a profeţiei din Ieremia 25:31-33:
6 „Așa vorbește Iehova al armatelor: Iată, răul va merge din națiune în națiune și o furtună mare va fi ridicată de la marginile pământului. Și cei uciși de Iehova vor fi în ziua aceea de la un capăt al pământului până la celălalt capăt al pământului; nu vor fi plânși, nici adunați, nici îngropați; vor fi gunoi pe suprafaţa pământului.” – Am. Stan. Ver.
7 Profeţia de la Ezechiel 39:1-21, care dă amănunte despre lupta lui Gog şi Magog, și despre toţi aliaţii lui Gog la sfârşitul acestei lumi, se referă la acelaşi lucru ca profeţiile amintite mai sus de la Revelația şi Ieremia. Toţi observatorii politici de astăzi trebuie să fie de acord că o astfel de distrugere în masă a „regilor
pământului”, și a celor care îi susţin şi îi urmează, va însemna sfârşitul aşa-numitei a noastră „civilizaţie” prezentă, sfârşitul organizaţiei noastre prezente pământeşti şi al aranjamentului de lucruri. Şi în această eră electronică, cu bomba ei atomică, cine poate spune că sfârşitul prezentului aranjament pământesc al societăţii umane nu va fi chiar într-un timp incandescent atât literal, cât şi figurat? O astfel de distrugere a tuturor aranjamentelor politice, comerciale și religioase prezente aflate sub dezaprobarea lui Dumnezeu este ceea ce este simbolizat prin fuga pământului din fața lui. Şi dacă nu se va mai găsi loc pentru acestea, atunci cu siguranţă acestea nu vor mai exista niciodată pe planeta noastră Pământ, care este aşternutul picioarelor lui Dumnezeu.
8 În armonie cu acest fapt, Revelația 19:20 prezice că „fiara” şi „profetul fals” vor fi aruncaţi de vii „în iazul de foc care arde cu pucioasă”, iar Revelația 20:14,15 zice: „Aceasta este moartea a doua – iazul de foc. Oricine al cărui nume n-a fost găsit scris în cartea vieţii a fost aruncat în iazul de foc” (An Amer. Trans.). În mod clar lucrurile simbolizate de „fiară” şi „profetul fals” sunt judecate ca nedemne să mai trăiască. Ele merită anihilarea, deoarece îi induce pe „regii pământului şi armatele lor” să lupte împotriva Regelui regilor şi Domnului domnilor al lui Dumnezeu.
FUGA CERURILOR
9 Chiar şi într-un sens literal, planeta noastră Pământ este dominată de cerurile din care soarele, luna şi stelele exercită o acţiune asupra acestuia, iar razele cosmice se răsfrâng neîncetat asupra lui. În același mod, pământul simbolic, aranjamentul de astăzi al societăţii umane, este afectat şi dominat de creaturi inteligente superioare nevăzute. Organizaţia alcătuită din astfel de inteligente superioare invisibile este ceea ce Biblia descrie ca cerul simbolic. Din vremea Potopului din zilele lui Noe un astfel de cer este nelegiuit. Acesta a exercitat asupra societății umane o influență îndreptată numai spre egoism și răutate. Multor oameni le-ar plăcea să se debaraseze de influenţa înjositoare a acestui cer rău, dar până în aceste zile ei n-au putut să facă aceasta. Este imposibil ca omenirea să înlăture dominația nevăzută a unui astfel de cer. Atotputernicul Dumnezeu, Iehova, este singurul în stare să o îndepărteze și va face în curând acest lucru prin Cristos Isus, Regele său al regilor și Domnul domnilor. După ce descrie mai întâi modul în care pământul simbolic fuge, în țara de nicăieri, viziunea Revelației arată imediat cum are loc fuga cerului simbolic din fața Judecătorului Suprem pe marele său tron alb. La Revelația 20:1-3 apostolul Ioan zice:
10 „Şi am văzut un înger coborându-se din cer, având cheia abisului şi un lanţ mare în mână. El a pus mâna pe balaur, şarpele cel vechi,

21


15 Ianuarie, 1949
TURNUL DE VEGHE
21


care este Diavolul şi Satan, și l-a legat pentru o mie de ani şi l-a aruncat în abis, l-a închis şi a pecetluit intrarea la el, ca să nu mai înşele naţiunile până se vor încheia cei o mie de ani; după aceasta el trebuie să fie dezlegat pentru puţină vreme.” – Am. Stan. Ver.
11 În acest mod, viziunea prezice grafic că la sfârşitul acestei lumi Diavolul va fi legat şi aruncat în abis. Aceasta va fi o mie de ani înainte ca el să fie aruncat în „iazul de foc”, unde se află „fiara” și „proocul mincinos”. Aşa cum a arătat Turnul de veghe în numărul său din 1 octombrie 1948, îngerul sau reprezentantul lui Dumnezeu care îl leagă pe Satan Diavolul şi îl aruncă în abisul reținerii este Isus Cristos, căruia i-a fost dată toată puterea în cer şi pe pământ. De la întronarea lui Isus Cristos în cer în anul 1914, Satan Diavolul a fost aruncat din cer, şi îngerii său răi împreună cu el, iar aceștia au fost limitați în jurul pământului nostru. Aceştia sunt cei responsabili de nenorocirile politice, comerciale, religioase, sociale şi fizice care au venit peste omenire din 1918 d.Cr. înainte. Ca dovadă a acestui fapt, Revelația 12:12 spune: „Vai locuitorilor pământului și ai mării! căci diavolul s-a coborât la voi, având mare mânie, pentru că știe că nu are decât puțin timp.”. De mii de ani îngerii răi au lucrat împreună cu Diavolul pentru a înșela întreaga lume și, prin urmare, dacă „dragonul, acel Șarpe vechi care este Diavolul şi Satana”, nu va mai înşela naţiunile timp de o mie de ani, şi îngerii lui trebuie de asemenea să fie reţinuţi împreună cu el când acesta va fi împiedicat de la lucrarea sa înşelătoare. Revelația 20:1-3 nu spune specific că îngerii lui vor fi aruncaţi în abis împreună cu „dragonul, acel şarpe vechi care este Diavolul şi Satana”. Dar îngerii lui au fost aruncaţi pe pământ împreună cu el, ceea ce înseamnă că mai târziu, când el este aruncat în abis, şi îngerii sau demonii lui vor fi reţinuţi în abis împreună cu el.
12 Legarea şi aruncarea în abis a şarpelui, a Diavolului, este ceea ce se înţelege prin zdrobirea capului şarpelui. Îngerii lui trebuie să fie zdrobiţi împreună cu el. Acolo, în grădina Edenului, Dumnezeu i-a spus Șarpelui, Diavolul: „Voi pune dușmănie între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; el îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei pândi călcâiul.” (Gen. 3:15, Cath. Confrat.) Îngerii sau demonii răi sunt o parte a seminţei Şarpelui; ei sunt partea invizibilă, spirituală. Din moment ce Sămânţa femeii lui Dumnezeu, anume Cristos Isus, reţine sămânţa Şarpelui împreună cu acesta, atunci restricţionarea demonilor răi pare să însemne aruncarea lor în abis împreună cu Diavolul, „prinţul demonilor”. Dintotdeauna, demonilor le-a fost teamă să meargă în abis. Observaţi relatarea Evangheliei despre întâlnirea dintre Isus şi un om aflat sub controlul multor asemenea spirite
demoni: „Şi când l-a văzut pe Isus, a ţipat, a căzut înaintea Lui şi cu o voce tare a zis: Ce am eu a face cu Tine, Isus, Fiul Dumnezeului Cel Prea Înalt? Te implor, nu mă chinui [greceşte basanidzo]. Căci El îi poruncea spiritului necurat să iasă din om. Fiindcă de multe ori acesta punea stăpânire pe el; şi el era ţinut sub pază, legat cu lanţuri şi cătuşe; şi, rupând legăturile în bucăţi, era mânat de demon în pustiu. Şi Isus l-a întrebat: Care îţi este numele? El i-a zis: Legiune; căci mulţi demoni intraseră în el. Şi ei l-au implorat să nu le poruncească să plece în abis”. Nu a fost atunci timpul potrivit ca Isus să-l lege şi să-l arunce în abis pe Satan, prinţul demonilor. De aceea, Isus nu i-a chinuit atunci pe demoni, aruncându-i în abis. – Luca 8:26-33, Am. Stan. Ver.
13 Satan Diavolul şi legiunile sale de demoni au compus un mare imperiu nevăzut, unul nu al cărnii şi sângelui, ci al spiritului. Aceştia sunt cei la care se referă Pavel când le scrie tovarăşilor săi creştini: „Lupta noastră nu este împotriva cărnii şi a sângelui, ci împotriva Principatelor și Puterilor, împotriva conducătorilor lumii acestui întuneric, împotriva forțelor spirituale ale răutății de sus.” (Efes. 6:12, Cath. Confrat.) Din timpul Potopului din zilele lui Noe, aceste spirite organizate sub prinţul demonilor alcătuiesc cerurile simbolice, „cerurile care sunt acum”, aşa cum le numeşte apostolul Petru (2Pet. 3:7, ibid.) Acestea, atunci sunt cerurile care vor fi nimicite la acest sfârşit al lumii, şi nu creaţia lui Iehova Dumnezeu, soarele, luna, stelele şi nebuloasele spiralate. Acum, viziunea pe care Ioan a avut-o arată că distrugerea cerurilor rele va veni după ce Satan Diavolul va fi martor la anihilarea nelegiuitei sale organizaţii pământeşti. Prin urmare, nimicirea cerurilor, prin aruncarea în abis a lui Satan şi a îngerilor săi demoni, este ceaa ce este ilustrat prin fuga cerurilor, pentru a nu mai fi niciodată organizate din nou, aşa cum au fost în aceste mii de ani de la Potop. Dar gloriosul soare, luna şi stelele de pe cerurile literale vor rămâne pentru totdeauna. Ca dovadă, Psalmul 72:5,7 spune despre domnia lui Cristos, „Fiul lui David”:
14 „Ei se vor teme de tine cât vor rezista soarele și luna, de-a lungul tuturor generațiilor. În zilele lui cei drepți vor înflori; și abundența de pace, atât timp cât va rămâne luna.” Iar Psalmul 89:35-37 spune: „Odată am jurat pe sfințenia mea că nu-l voi minți pe David. Sămânța Lui [Cristos] va dăinui în veac și tronul Lui ca soarele înaintea mea. Ea va fi stabilită pentru totdeauna ca luna și ca un martor credincios în cer."
NICIODATĂ UN PĂMÂNT DEPOPULAT
15 Unii religioşi învaţă în mod greşit că legarea

22


15 Ianuarie, 1949
TURNUL DE VEGHE
22


şi aruncarea lui Satan în abis înseamnă că i se va da cale liberă pe pământ în timpul domniei de o mie de ani a lui Cristos, dar că în acel timp pământul va fi absolut pustiu şi gol, aşa cum a fost la început, astfel încât Satan nu va fi în contact cu naţiunile pământeşti pentru a le ispiti şi a le înşela. Adevărat, domnia de o mie de ani a lui Cristos şi întemniţarea lui Satan în abis continuă de-a lungul aceleași perioade de timp. Dar este o greşeală religioasă să se aplice la pământul din acel timp următoarele profeţii din Scriptură:
„Iată, Iehova face pământul un pustiu, și îl face un gunoi, îl răstoarnă și împrăștie pe locuitorii lui. ... Pământul va fi gol cu totul și lăsat ca un gunoi; căci Iehova a rostit acest cuvânt. Pământul plânge și se stinge, lumea lâncește și se stinge, oamenii măreți ai pământului lâncezesc. De asemenea, pământul este poluat sub locuitorii lui; pentru că au călcat legile, au violat statutele, au încălcat legământul veșnic. De aceea blestemul a devorat pământul, iar cei ce locuiesc pe el sunt găsiți vinovați; de aceea locuitorii pământului sunt arși și puțini oameni au rămas.” – Isa. 24:1-6, Am. Stan. Ver.
16 Această profeţie şi-a avut prima împlinire asupra ţării lui Iuda şi a Ierusalimului acum douăzeci şi cinci de secole în urmă, dar aceasta are o împlinire mai mare şi finală asupra organizaţiei creştinătăţii la sfârșitul acestei lumi. Țara lui Iuda, și nu întregul nostru glob, Iehova a golit-o de locuitorii săi necredincioși în 607 î.Cr. În acest scop, El i-a permis puternicului cuceritor babilonian, Nebucadneţar, să invadeze acea ţară şi să-i pustiească oraşele şi cetăţile, şi chiar capitala ei Ierusalim, iar apoi să deporteze în Babilon majoritatea supravieţuitorilor evrei. Chiar şi cei care au fost lăsaţi în ţară, în cele din urmă le-a fost teamă şi au fugit jos în Egipt. Astfel, Iehova şi-a adus blestemul peste profanata Ţară a Promisiunii, şi a lăsat-o fără locuitori şi animale domestice, ca și cum ar fi fost un vas pe care El l-a răsturnat pentru a-i vărsa conţinutul. El nu a depopulat atunci întreg globul, ci a lăsat pe pământ naţiunile neevreie, ca acestea să domine globul pentru „şapte timpuri” şi i-a împrăştiat pe foştii locuitori evrei ai lui Iuda printre toate aceste naţiuni neevreie. Pentru următorii 70 de ani El a lăsat ţara lui Iuda să zacă părăsită, cu toate cetăţile ei în ruină, cu templul din Ierusalim jefuit şi ars şi cu câmpurile şi pădurile neîngrijite. Aşa că ţara a devenit ca o sălbăticie primordială, cuibul fiarelor şi al păsărilor sălbatice.
17 A existat totuşi o rămăşiţă credincioasă între acei iudei care au fost împrăştiaţi printre naţiuni şi, referitor la aceştia, capitolul 24 din Isaia spune în continuare: „De aceea locuitorii
pământului se risipesc și puțini sunt muritorii care au mai rămas. . . . Căci așa va fi în mijlocul pământului, printre popoare, ca atunci când se bate măslinul sau la culesul strugurilor, când se termină recolta. Acolo, oamenii își înalță glasul, cântă de bucurie, la măreția DOMNULUI ei strigă mai tare decât marea: „De aceea, slăviți pe DOMNUL de la est, pe coastele mării, lăudați Numele DOMNULUI, Dumnezeul lui Israel!' De la capătul pământului am auzit cântece de laudă: „Slavă pentru cei drepți!”” Și că împlinirea completă are loc la timpul când Iehova Dumnezeu își întronează Regele uns, Isus Cristos, pentru a guverna pentru el, ultimul verset al capitolului arată, zicând: „Căci DOMNUL armatelor va fi rege pe Muntele Sion şi îşi va descoperi gloria înaintea bătrânilor Săi din Ierusalim.” – Isa. 24:6,13-16,23, An Amer. Trans.
18 Acelaşi lucru este adevărat cu privire la profeţia din Ieremia 4:22-28, anume: „Căci poporul meu este prost, ei nu mă cunosc; sunt copii ticăloşi şi nu nici o înțelegere; ei sunt înțelepți să facă răul, dar să facă binele nu au cunoștințe. Am privit pământul și, iată, era pustiu și gol; iar cerurile și ei nu aveau lumină. Am privit munții și, iată, ei tremurau și toate dealurile se mișcau încoace și încolo. Am privit, și, iată, nu era niciun om și toate păsările din ceruri au zburat. Am privit, și iată, câmpul roditor era un pustiu și toate cetățile lui au fost dărâmate la prezența lui Iehova și înaintea mâniei Lui aprinse. Căci așa vorbește Jehova. Întreaga țară va fi o dezolare; totuși nu voi termina complet. Pentru aceasta se va jeli pământul, iar cerurile de sus se vor înnegri; pentru că am spus-o, am hotărât, nu m-am căit de aceasta, nici nu mă voi întoarce de la acesta.” – Am. Stan. Ver.
19 În aceste versete, Ieremia este inspirat să profeţească prima data despre pustiirea de 70 de ani a ţării poporului ales al lui Iehova, izraeliţii, din anul 607 î.C până în 537 î.C. În decursul acelui timp, ţara lui Iuda şi Ierusalimul au fost pustii şi goale, iar favoarea cerului n-a mai strălucit peste ele. A fost sub blestemul divin şi „n-a mai existat nici un om” în ea. Din acest motiv ea a devenit un pustiu. Nu numai în acest al patrulea capitol, ci pe tot parcursul cărții lui Ieremia, el descrie modul în care această stare pustie și lipsită de oameni a lui Iuda și Ierusalim avea să vină prin invazia hoardelor babiloniene, distrugerea cetăților evreiești și deportarea mojorității supraviețuitorilor în Babilon și fuga celorlalți în Egipt. De exemplu, Ieremia 36:29 zice: „Regele Babilonului va veni cu siguranță, și va distruge ţara aceasta şi va nimici din ea oamenii şi dobitoacele”. La sfârşitul celor 70 de ani de pustiire, profeţia lui Iehova prin Ieremia s-a împlinit: „Și

23


15 Ianuarie, 1949
TURNUL DE VEGHE
23


vor fi cumpărate terenuri în țara aceasta, despre care spuneți: „Este pustiită, fără oameni sau fiare; este dată în mâna caldeenilor”.” (Ier. 32:43; şi 33:10-13). Şi prin Ezechiel Iehova a profeţit desolaților „munţi ai lui Israel”: „Voi înmulţi în mijlocul vostru oamenii şi animalele; şi ei vor creşte şi vor fi roditori; și voi face să fiţi locuiţi aşa cum eraţi odinioară, … şi veţi şti că Eu sunt Iehova.” – Ezec. 36:8-11, Am. Stan. Ver.
20 Da, ţara lui Iuda a fost depopulată timp de şaptezeci de ani, dar aceasta nu tipifică un glob depopulat, haotic şi fără formă, în decursul miei de ani în care Satan Diavolul va fi legat. Nu; ci că pustiirea completă care a venit peste anticul Iuda, pentru necredincioşia iudeilor, a ilustrat în mod profetic distrugerea completă care urmează să vină curând peste corespondenta ei modernă, organizaţia creştinătăţii. Deoarece mărturiseşte că este creştină, dar este pătrunsă de păgânism şi aduce ocară pe numele sfânt al lui Dumnezeu, creştinătatea va fi nimicită la sfârşitul acestei lumi. Ea nu va mai fi restaurată niciodată, deoarece adevăraţii creştini, care sunt membrii ai
„trupului lui Cristos”, vor intra în moştenirea lor cerească pentru a domni împreună cu El o mie de ani. Astfel, adevărata bază pentru a numi oricare parte a globului nostru „creştinătate” va fi fost îndepărtată pentru totdeauna. Sfârşitul acestei lumi va avea ca rezultat nu doar distrugerea aşa-numitei „creştinătăţi”, ci de asemenea, şi a întregului pământ simbolic, organizaţia văzută a Diavolului a societăţii umane. Totuşi, aceasta nu va avea ca rezultat o planetă complet depopulată.
21 Când a prezis sfârşitul acestei lumi, Isus a zis: „Dar precum au fost zilele lui Noe, tot aşa va fi şi venirea Fiului omului.”. Potopul a dus în distrugere pe toţi cei care n-au cunoscut ziua şi ceasul venirii acestuia şi n-au intrat în arcă; dar a luat acesta pe Noe şi familia lui care au intrat în arcă? Nu! (Mat. 24:37-39). La fel, sfârşitul acestei lumi va lua spre distrugere creştinătatea şi restul omenirii nelegiuite, dar cei care acum iau poziţie în susţinerea suveranităţii universale a lui Iehova şi a regatului său prin Cristos Isus au promisiunea supravieţuirii sfârşitului acestei lumi, aşa cum Noe şi familia lui au trăit prin Potopul global. Destinul glorios al pământului va începe abia după sfârşitul acestei lumi!



ACTIVITĂŢI ALE SUPUŞILOR DOMNIEI DE O MIE DE ANI


1 Când Noe şi familia sa au ieşit din corabie în următorul an după precipitațiile de 40 de zile, repopularea pământului uscat a început, în ascultare de porunca lui Dumnezeu. Citim: „Și Dumnezeu a binecuvântat pe Noe şi pe fii săi, şi le-a zis: Creşteţi, înmulţiţi-vă şi reumpleți pământul” (Gen. 9:1,7). Asemenea fiilor şi nurorilor lui Noe, o mulţime fără număr de persoane cu bunăvoinţă, consacrate lui Iehova Dumnezeu prin Cristos, vor supravieţui sfârşitului acestei lumi. Noi nu trebuie să credem că mariajul şi naşterea de copii vor înceta imediat, ci supravieţuitorii se vor bucura de acelaşi privilegiu al căsătoriei şi al creşterii de copii, aşa cum au făcut fiii şi nurorile lui Noe. Exprimarea din partea lui Dumnezeu a unui mandat de a se înmulţi către familia lui Noe, ilustrează fără îndoială că El va emite un mandat asemănător supravieţuitorilor cu bunăvoinţă ai sfârşitului acestei lumi. „Noul pământ” va începe atunci, și de la începutul acestuia creșterea populației pământului va merge înainte, în obediență de mandatul divin de a se înmulți. „Cerurile noi” vor turna atunci binecuvântări.
2 Prin urmare, este clar că legarea şi aruncarea în abis pentru o mie de ani a lui Satan Diavolul, ca să-l împiedice să mai înşele naţiunile, n-ar putea însemna din punct de vedere scriptural reducerea globului nostru terestru la o masă haotică şi fără formă şi limitarea lui Satan la acest pământ aars şi nepopulat, cu nimeni pe el pe
care să-l înşele. Aşa cum am arătat în numărul nostru din 1 Octombrie 1948, abisul înseamnă o stare de izolare pentru el şi demonii lui, în care vor fi total inactivi, o stare a existenţei întrerupte. Aşa cum Scripturile spun că Isus a mers în abis când a murit şi a fost înmormântat, tot la fel când Satan şi demonii lui sunt puşi în abisul pecetluit, aceasta înseamnă lipsă de viaţă pentru ei. – Rom. 10:7, Am. Stan.Ver.; Cath. Confrat.
3 Aceşti supravieţuitori cu bunăvoinţă ai sfârşitului lumii devin primii supuşi ai Regelui milenar. Începându-şi domnia peste ei, Isus Cristos îşi începe domnia de o mie de ani peste pământul curăţit. El va domni din cer, aşa cum Satan, „prinţul acestei lumi” a domnit peste această lume rea prezentă până când el şi demonii lui au fost aruncaţi din cer jos pe acest pământ (Rev. 12:9-13). Membrii credincioşi ai „trupului lui Cristos” vor domni împreună cu El din cer, care este tronul lui Dumnezeu; și referitor la aceasta Revelația 20:4-6 zice: „Şi am văzut tronuri şi ei au stat pe ele, şi judecata le-a fost dată lor; şi am văzut sufletele celor cărora li se tăiase capul pentru mărturia lui Isus şi pentru Cuvântul lui Dumnezeu şi care nu se închinaseră fiarei, nici chipului ei şi nu primiseră semnul pe frunte şi pe mână; și ei au trăit şi au domnit împreună cu Cristos o mie de ani. Ceilalţi morţi n-au trăit până când cei o mie de ani

24


24
TURNUL DE VEGHE
BROOKLYN, N.Y.


nu s-au sfârșit. Aceasta este întâia înviere. Binecuvântaţ şi sfânţ este cel care are parte de întâia înviere; asupra acestora moartea a doua nu are nici o putere; ci ei vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Cristos şi vor domni împreună cu El o mie de ani.” – Am. Stan. Ver.
4 Observaţi că versetul patru spune despre acei creştini credincioşi care stau pe scaune de domnie cu Cristos în decursul domniei sale: „Și judecata le-a fost dată lor”. Aceasta n-ar putea însemna că ei vor fi judecaţi după ce vor sta pe scaunele de domnie pentru a domni cu Cristos, căci ei vor fi biruit deja această lume guvernată de Diavol şi vor fi fost considerați demni să trăiască şi să domnească împreună cu Cristos, aşa cum au şi suferit şi au murit împreună cu el. Aşadar încredinţarea judecăţii lor înseamnă că ei sunt numiţi să-i judece pe alţii. Ei au fost „împuterniciţi să acţioneze ca judecători” (An Amer. Trans.). Apostolul Pavel a arătat spre acest privilegiu, zicând tovarăşilor săi creştini: „Nu ştiţi că creştinii vor fi judecătorii lumii? Şi dacă lumea va veni înaintea voastră pentru judecată, sunteţi voi nepotriviţi să hotărâţi cazurile cele mai neînsemnate? Nu ştiţi că noi vom fi judecătorii îngerilor, ca să nu mai vorbim de chestiuni obișnuite?” (1Cor. 6:2,3, An Amer. Trans.). Aşa că atunci când Isus Cristos va judeca pe oameni şi îngeri în lumea nouă a dreptăţii, aceşti biruitori credincioşi, care stau pe tron alături de El, vor acţiona ca judecători asociaţi împreună cu El.
5 Da, de asemenea, ei vor fi „preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Cristos”, spune versetul șase. Aceasta înseamnă că ei se vor alătura Marelui Preot al lui Dumnezeu, Isus Cristos, în transmiterea către omenirea de pe pământ a beneficiilor sacrificiului de răscumpărare pe care El le-a furnizat când şi-a jertfit viaţa umană. Cristos Isus a fost prefigurat de fratele lui Moise, Aaron, care a fost făcut mare preot al naţiunii Israel. Aaron a avut patru fii şi aceştia au fost făcuţi asistenții lui ca sub-preoţi. Ca atare ei au prefigurat membrii „trupului lui Cristos”, care sunt făcuţi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Cristos. În ziua anuală a ispăşirii, Marele Preot Aaron oferea jertfa mai întâi pentru păcatele sale şi ale celor din casa lui. După aceea, el aducea jertfe pentru păcatele celorlalţi izraeliţi (Lev. 16:11-17). Aceasta a prefigurat că cei 144.000 de membrii ai „trupului lui Cristos” primesc primii foloasele directe ale sacrificiului de răscumpărare a lui Cristos, da, acum, în cursul acestei lumi. Din acest motiv ei sunt acum justificați prin credinţă şi li se dă privilegiul de a se prezenta ca „sacrificii vii” pentru Dumnezeu prin Cristos, pentru a suferi şi a muri asemenea Lui, ca şi ei să poată avea o înviere spirituală, „întâia înviere” şi să domnească împreună cu El pe tronul ceresc. Apoi, la fel cum Marele Preot Aaron, cu ajutorul fiilor săi preoți, a oferit jertfe pentru Israel în general, la fel și tovarășii preoți ai lui Cristos i se vor alătura lui ca Mare Preot pentru a distribui omenirii beneficiile sacrificiului său de răscumpărare în timpul
domniei sale de o mie de ani. În nici un alt mod oamenii de pe pământ din lumea nouă nu vor putea obține darul vieţii eterne, fiind atunci justificați pe deplin la viaţă fără sfârşit, ca oameni perfecţi.
6 În prezent, domnitori politici umani imperfecți domnesc peste întreg pământul şi toată omenirea suferă. Dar profeţia spune că trebuie să vină timpul, şi el este aproape, când „regatul și stăpânirea și măreția regatului de sub tot cerul vor fi date poporului sfinților Celui Prea Înalt, al căror regat este un regat veșnic și toate stăpânirile îi vor sluji și vor asculta.” (Dan. 7:27). În decursul miei de ani a domniei lui Cristos, această profeţie se va împlini cu cei 144.000 de membrii ai trupului lui Cristos, căci atunci ei nu doar că vor sta pe tron şi vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Cristos, ci vor şi „domni împreună cu El o mie de ani”.
7 Nu, ei nu vor domni peste un pământ haotic, fără formă şi carbonizat, cu Diavolul închis singur pe el. Regii trebuie să aibă supuşi peste care să domnească şi un pământ depopulat nu le-ar furniza astfel de supuşi. Aşa că ei vor domni peste omenirea care are nevoie de un guvern perfect, începând cu supravieţuitorii cu bunăvoinţă ai sfârşitului acestei lumi. Sub domnia lor împreună cu Cristos, întregul pământ va fi supus pentru binele locuitorilor lui şi va deveni un paradis asemenea grădinii Eden; iar supravieţuitorii cu bunăvoință ai sfârşitului acestei lumi vor avea o parte în acea lucrare de transformare chiar de la începutul ei. Cât timp va dura acest lucru când toți distrugătorii pământului vor fi înlăturați și toți supușii pământești ai lui Cristos sunt slujitorii săi devotați și binevoitori, nu știm acum. Dar Paradisul va fi aici din nou atunci când Isus Cristos îl va trezi din morţi pe tâlharul care s-a căit, care a murit lângă El. Acest tâlhar I-a zis: „Isus! Adu-ţi aminte de mine când vei veni în regatul Tău”. „Şi El i-a zis: – Cu adevărat îţi zic eu ţie astăzi: Vei fi cu Mine în Paradis” (Luca 23:42,43, Rotherham şi Lamsa). Un astfel de Paradis global va fi unul din minunatele beneficii pentru omenirea regatului lui Cristos şi acesta va demonstra marea diferenţă dintre domnia Sa şi cea a lui Satan Diavolul.
ÎNVIERE
8 Membrii credincioși ai trupului lui Cristos, de imitatori ai pașilor lui Cristos sunt semănați la moarte un „corp natural”. Dar când au parte de „întâia înviere”, după ce Isus Cristos vine în puterea regatului, ei sunt înviaţi ca „trup spiritual”. Aşa spune 1 Corinteni 15:44. Când sunt înviaţi astfel ca perfecte creaturi spirit nemuritoare, ei devin imediat vii şi păşesc în viaţă, exact aşa cum a făcut Isus Cristos la învierea Sa. Niciun efect al nașterii lor în păcat și sub condamnarea morții, ca descendenți ai lui Adam nu poartă asupra lor, căci ei sacrifică pentru totdeauna

25


15 Ianuarie, 1949
TURNUL DE VEGHE
25


natura umană așa cum a făcut-o Conducătorul lor Cristos Isus. Aceasta este ceea ce deosebește „prima înviere”, iar participarea la ea îi face „fericiți și sfinți”.
9 Aceste fapte trebuie să le avem în minte atunci când analizăm cuvintele: „Dar ceilalți morți nu au mai trăit iar până la sfârșitul celor o mie de ani.” (Rev. 20:5). Învierea acestor oameni dintre cei morţi nu-i face vii în sensul complet în care sunt făcuţi vii cei care au parte de întâia înviere. De ce nu? Deoarece multe din efectele naşterii din păcătosul şi muribundul Adam vor rămâne încă asupra lor la ieşirea din morminte. Prin urmare, faptul că ei nu vor trăi din nou până nu se vor sfârşi cei o mie de ani nu înseamnă că ei nu vor fi înviaţi din mormânt sau din locuinţa morţii până când cei o mie de ani nu sunt încheiaţi şi Satan este dezlegat din nou. Considerați acel răufăcător care a trăit o viață a crimei până la moartea sa alături de Isus. Ce şansă ar avea tâlharul, dacă Regele Isus Cristos şi-ar aduce aminte de el şi l-ar scoate din mormânt la sfârşitul regatului său de o mie de ani, pentru a se confrunta cu Satan, lăsat liber pentru a încerca să înşele omenirea încă o dată? În acel caz tâlharul nu ar fi primit nici unul din foloasele spre reformare şi ridicare la perfecţiune umană pe care regatul lui Cristos le are în vedere să le ofere supuşilor ei. El n-ar avea nici o oportunitate reală să fie justificat la viaţă eternă şi astfel să ‘trăiască din nou’.
10 Prin urmare, trebuie să se împlinească la timpul potrivit al lui Iehova, în decursul domniei lui Cristos când următoarea viziune a lui Ioan este împlinită: „Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând înaintea lui Dumnezeu; și cărțile au fost deschise: și o altă carte a fost deschisă, care este cartea vieţii: și morţii au fost judecaţi după cele ce erau scrise în cărți în conformitate cu lucrările lor. Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; moartea şi iadul au dat înapoi pe morţii care erau în ele; și ei au fost judecați fiecare după lucrările lor” (Rev. 20:12,13). Această predare a celor morţi nu înseamnă că cei pe care marea, moartea şi iadul îi scot afară obţin imediat darul vieţii veșnice. Faptele lor viitoare hotărăsc dacă ei se vor dovedi sau nu demni de dreptul la viaţă eternă prin Cristos şi astfel să ‘trăiască din nou’. Observaţi că, la începutul acestei zile de judecată a miei de ani, despre morţii înviaţi se vorbeşte ca despre „mari şi mici”, sau înalți și comuni. Aceasta poate să însemne că cei aduşi astfel înapoi au un loc superior sau inferior în aranjamentul lui Dumnezeu. Unii mari, sau cei superiori, pot fi făcuţi „prinţi pe întreg pământul” pentru a acţiona printre oameni ca reprezentanţi vizibili ai lui Cristos. Psalmii 45:16 îi include pe strămoşii credincioşi ai lui Isus Cristos Regele printre aceşti reprezentanţi princiari, care vor deveni copiii săi, deoarece El a murit pentru ei şi îi va învia din morţi.
11 Când acestea se vor întâmpla, cerul şi pământul simbolic vor fi fugit deja. Acesta este timpul despre care vorbeşte Ioan, zicând: „Și am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era” (Rev. 21:1). Regatul lui Cristos și imitatorii pașilor săi săi întronați constituie noul cer, iar noul aranjament vizibil de pe planeta noastră pentru a pune în aplicare voința lui Dumnezeu între oameni constituie noul pământ. „Marea” ilustrează acea masă tulburată a omenirii care spumegă mereu noroiul şi mizeria păcatului, şi din care s-a ridicat în forme bestiale vătămătoare nelegiuita organizaţie văzută a Diavolului (Dan. 7:3; Rev. 13:1,2). Deoarece marea este secată la acest sfârşit al lumii şi nu va mai fi, ea este o mare diferită de marea literală în care s-au înecat milioane de oameni şi care îşi înapoiază morţii în timpul domniei de o mie de ani a lui Cristos. Potrivit acestui fapt, nu toţi cei morţi se află în „iad”; mulţi se află în mare. Dacă „iadul” sau „hadesul” ar fi un loc incandescent al chinului veşnic, atunci Revelația arată că nu toţi cei morţi se află într-un astfel de loc incandescent, ci mulţi se află într-un loc umed, marea de apă. Cu toate acestea, „iadul” din Biblie nu este un loc așa cum îl ilustrează religiile creștinătății, un loc sulfuros de foc pentru chinuirea eternă a sufletelor umane sub supravegherea Diavolului și a demonilor săi diabolici. Acesta este locuinţa celor morţi, în care a mers însuşi Isus când a murit şi a fost înmormântat. Dumnezeu L-a înviat din acest „iad” în a treia zi şi de atunci înainte I-a dat „cheile iadului şi ale morţii”. – Rev. 1:18.
12 În acest mod, Cristos Isus, ca Reprezentant Judiciar al lui Iehova Dumnezeu, folosește cheile și învie morții din mare și iad și din starea generală de moarte care a rezultat din păcatul lui Adam înainte de a ne naște noi. În decursul domniei milenare a lui Cristos, voinţa divină pentru acel timp va fi făcută de cunoscut întregii omeniri din cele patru colţuri ale pământului, până la marginile paradisului, care va putea să furnizeze hrană pentru toată populaţia pământului. Această prezentare clară a voinţei divine, fără nimeni care să împiedice sau să înşele omenirea, înseamnă ceea ce este ilustrat când viziunea spune: „Și cărțile au fost dechise.” – Rev. 20:12.
13 Aşadar, faptele după care ei vor fi judecaţi nu sunt faptele lor din trecut, făcute când Satan înşela întreaga lume şi majoritatea omenirii a murit fără măcar să audă de Biblie. Faptele care formează baza pentru judecata lor finală vor fi faptele lor din viitor, după ce „cărţile” sunt deschise. Numai așa puteau fi judecați „din acele lucruri care erau scrise în cărți, după faptele lor”. Cei care îşi vor conforma viaţa acelor lucruri scrise şi apoi deschise pentru înţelegerea lor, vor primi binecuvântările

26


26
TURNUL DE VEGHE
BROOKLYN, N.Y.


Regatului. Ei vor primi serviciul preoțesc a sacrificiului de răscumpărare a lui Cristos și vor fi vindecați de toate efectele aducătoare de moarte ale păcatului lui Adam. Astfel, moartea datorată lui va fi ștearsă: „și nu va mai fi moarte, nici întristare, nici plânsete, nici nu va mai fi durere, pentru că lucrurile de dinainte au trecut” (Rev. 21:4). „Căci el trebuie să domnească până va pune pe toţi dușmanii sub picioarele sale. Ultimul dușman care va fi distrus este moartea.” (1Cor. 15:25,26). Aceasta înseamnă că toţi cei obedienți vor ajunge la perfecţiune umană.
14 Dar cum li se va da un test determinant final al consacrării lor depline lui Iehova Dumnezeu și al loialității lor indistructibile față de suveranitatea lui universală? Cerurile și pământul diavolesc au fugit din fața marelui Judecător și au fost inexistente timp de o mie de ani. Nu mai există nici o „fiară” sau vreun „profet fals” care să înşele cu miracole false, căci „fiara” şi „profetul fals” au fost aruncaţi în „iazul de foc şi pucioasă” la sfârşitul acestei lumi. Deşi Paradisul a fost restaurat şi extins în toate părţile globului, totuşi în acesta nu există nici un „copac al cunoştinţei binelui şi răului” cu care să testeze omenirea ca în Eden. Atunci, cum vine testul decisiv pentru a-i dovedi pe toți cei de pe pământ demni de a-şi avea numele scrise în „cartea vieţii” şi astfel să fie justificați la darul vieţii veşnice prin Isus Cristos?
TESTUL FINAL AL SUPUȘI LOR REGATULUI
15 Viziunea răspunde întrebării noastre: „Și când se vor împlini cei o mie de ani, Satan va fi dezlegat din închisoarea lui și va ieși să înșele neamurile care sunt în cele patru colțuri ale pământului, Gog și Magog, ca să-i adune la război: numărul de care este ca nisipul mării. Și s-au urcat peste lărgimea pământului și au înconjurat tabăra sfinților și cetatea iubită.” – Rev. 20:7-9, Am. Stan. Ver.
16 Nu se afirmă cu siguranță că altcineva este eliberat din închisoare împreună cu Satan Diavolul, la fel cum se spune că demonii lui sunt aruncați în abis cu el. Dar, în mod consecvent, dacă s-a înţeles că ei sunt aruncaţi în abis împreună cu el, atunci ei sunt eliberați de asemenea odată cu el din această închisoare. Pentru a soluționa marea problemă cu privire la omenirea de pe pământ, Cristos Isus, ca marele înger al lui Iehova, rupe sigiliul abisului și îi restaurează pe Satan Diavolul și pe demonii săi la activitate. Amintiți-vă de Faraonul Egiptului, cum Dumnezeu la rezervat, oricât de rău era, ca pe un vas dezonorabil potrivit pentru distrugere, după ce Dumnezeu și-a arătat toată puterea asupra lui. Tot la fel, Atotputernicul Dumnezeu l-a rezervat pe Satan Diavolul pentru această întrebuinţare finală de a-i testa pe oameni la sfârşitul domniei de o mie de ani. (Ex. 9:16; Rom. 9:17-22) Eliberarea Diavolului
asupra omenirii nu înseamnă o restabilire a vechilor ceruri nelegiuite, deoarece Cristos Isus şi urmaşii Lui glorificaţi în cer încă îl au pe Diavol sub picioarele lor şi, după ce îi va permite să meargă destul de departe pentru o testare completă a omenirii, ei îi vor zdrobi încercarea de a restabili cerul diabolic peste pământul cel nou. Dezlegarea Diavolului nu înseamnă nici restabilirea „fiarei” şi a înşelătorului „profet fals” din timpul prezent, căci aceştia au fost aruncaţi nu în abis, ci în iazul de foc, din care nici o victimă condamnată nu va ieşi vreodată vie. Cu o mare mânie, Diavolul va provoca din nou suveranitatea universală a lui Iehova şi o va ataca precum în zilele originalilor Gog şi Magog.
17 Profeţia lui Ezechiel, capitolele 38 şi 39, localizează asaltul original al lui Gog şi Magog ca având loc la acest sfârşit al lumii, când spirite mincinoase ies din gura lui Satan, Dragonul și a fiarei şi a profetului fals, ca să adune pe regii întregii lumi pentru războiul Armaghedonului cu care se va sfârşi această lume (Rev. 16:14-16; 19:18-21). Profeţia lui Ezechiel ilustrează în continuare pe Gog şi ţara lui Magog ca fiind la mare depărtare de poporul aprobat al lui Dumnezeu şi ca fiind răi, invidioşi şi contrari celor ce se închină credincioşi lui Iehova ca Dumnezeu. Ei luptă de partea lui Satan în marea chestiune: Cine va conduce lumea? Ei se dovedesc a fi de partea învinşilor şi vor fi distruși complet în bătălia de la Armaghedon printr-o „ploaie dezlănțuită, grindină mare, foc şi sulf” (Ezec. 38:22, Am. Stan. Ver.; 39:6). Cei care vor permite să fie rătăciți de Satan, care va fi eliberat din temniţa lui, sunt asemănaţi cu Gog şi Magog, pe care-i imită. Asemenea lui Satan, care îi conduce în rătăcire, ei sunt încăpăţânaţi în rebeliunea lor împotriva lui Iehova Dumnezeu şi a regatului său prin Cristos. Câţi anume vor fi din această clasă „Gog şi Magog”, expresia „al căror număr va fi ca nisipul mării” nu arată. Nu este nevoie să fie majoritatea omenirii care a experimentat binecuvântările domniei milenare a lui Cristos. De exemplu, când numărul membrilor trupului lui Cristos era nedezvăluit, ei erau comparaţi cu nisipul mării ca mulţime, dar numărul exact i-a fost descoperit în cele din urmă lui Ioan a fi doar 144.000 împreună cu Capul Cristos Isus (Gen. 22:17; Rev. 14:1; 7:4-8). Astfel, mulţimea lui „Gog şi Magog” este lăsată indefinită ca număr ca „nisipul mării”, şi poate fi o minoritate din omenire. – vezi Iosua 11:4; Judecători 7:12; 1 Samuel 13:5; 2 Samuel 17:11; 1 Regi 4:20.
18 Într-o mulţime nenumărată, hoardele lui Satan de pe pământ, simbolizate de Gog şi Magog, înaintează într-o luptă împotriva guvernului vechi de o mie de ani al dreptei lumi noi. Despre ei se vorbeşte ca înconjurând „tabăra poporului lui Dumnezeu şi cetatea cea iubită” (Rev. 20:9, An Amer. Trans.). Cei

27


15 Ianuarie, 1949
TURNUL DE VEGHE
27


din omenirea înălțată, și perfecționată care se rezistă seducţiilor lui Satan arată că sunt poporul pământesc al lui Dumnezeu, „sfinţii” săi sau cei sfinți. Poziționarea lor pe teren în sprijinul suveranității Sale de drept și în opoziția neclintită față de atacul final al Satan îi face să fie comparabili cu o tabără. „Cetatea cea iubită” în sprijinul căreia se adună ei este noul Ierusalim. Este Ierusalimul ceresc alcătuit din membrii trupului de urmaşi ai lui Cristos, uniţi acum cu Capul lor, Regele regilor. Este organizaţia capitală a lui Dumnezeu peste întreg universul şi a controlat pământul timp de o mie de ani. Asaltul asupra ei nu înseamnă că Satan Diavolul va invada cerurile înalte. Nu; căci atunci când Cristos de curând întronat l-a aruncat din cer jos pe pământ, aceasta a făcut imposibil ca Satan şi îngerii lui să se mai întoarcă vreodată acolo: „nici nu s-a mai găsit locul lor în ceruri.” (Rev. 12:7,8). Prin urmare, asaltul împotriva „cetăţii iubite” înseamnă de fapt o mişcare rebelă împotriva principalilor reprezentanţi de pe pământ al invizibilului regat cereşti, anume împotriva „prinţilor de pe întreg pământul” ai lui Cristos. Ce dezvăluie aceasta? Că atunci testul final al integrității față de Dumnezeu îi va atinge pe toți oamenii de pe pământ, chiar și pe „prinți”. Toți cei care doresc să obțină aprobarea marelui Judecător și apoi să se dovedească vrednici de darul vieții eterne în lumea nouă trebuie să dea dovadă de un devotament neclintit.
19 Asaltul final are loc. Atotputernicul Dumnezeu îşi protejează poporul devotat al integrităţii de pe pământ, iar Satan Diavolul vede distruse armatele pe care el le-a condus în rătăcire: „și foc a coborât din cer de la Dumnezeu și i-a devorat. Și diavolul care i-a înșelat a fost aruncat în iazul de foc și pucioasă, unde sunt și fiara și proorocul mincinos; și vor fi chinuiți [greacă: basanidzo] zi și noapte în vecii vecilor.” (Rev. 20:9,10, Am. Stan. Ver.). Aceasta însemnă distrugerea totală pentru totdeauna a lui Satan Diavolul şi a demonilor lui, asemenea „fiarei” şi a „profetului fals”, căci incandescentul lac sulfuros simbolizează moartea a doua. Aceasta corespunde Gheenei în care Isus spunea că Atotputernicul Dumnezeu poate „distruge atât sufletul, cât şi trupul” (Mat. 10:28, Am. Stan. Ver., margin.). În timpurile biblice temnicerii erau numiţi „chinuitori” (Mat. 18:34, Am. Stan. Ver., margin) Satan fiind chinuit împreună cu „fiara” şi „profetul fals” în iazul de foc şi pucioasă
în vecii vecilor, înseamnă că temnicerii nu-l vor elibera niciodată pe Satan din această stare a distrugerii. El suferă „moartea a doua” din mâna lui Cristos Isus (Evr. 2:14). Astfel are loc judecata finală a îngerilor răi, iar membrii trupului lui Cristos participă cu el la acea lucrare de judecată. – 1 Cor. 6:3.
20 Cu siguranță, atunci, aceia din omenire care vor lua partea lui Satan în asaltul taberei poporului sfânt al lui Dumnezeu de pe pământ şi a reprezentanţilor princiari văzuţi ai „cetăţii iubite” nu-şi vor avea numele scrise în „cartea vieţii”. Despre aceasta citim: „Şi iadul şi moartea au fost aruncate în iazul de foc. Acesta înseamnă moartea a doua, iazul de foc. Şi dacă cineva n-a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc.” (Rev. 20:14,15, Cath. Confrat.). În timp ce starea morţii datorată păcatului lui Adam şi „iadul” (locuinţa pământească a celor care mor în Adam) vor fi distruse, totuşi moartea a doua, simbolizată prin iazul de foc şi pucioasă, nu va fi distrusă.Aceasta continuă pentru totdeauna ca pedeapsă impusă celor care refuză să se supună regatului lui Iehova prin Cristos Isus. Bineînţeles că în decursul domniei milenare oricine din omenire care se dovedeşte incorigibil, în mod voluntar, poate fi aruncat în moartea a doua înainte să se sfârşească mileniul şi Satan să fie dezlegat. Dar cei care i se vor alătura atunci în nelegiuitul său atac final, „Gog şi Magog”, vor fi nimiciţi împreună cu el în bazinul de foc, moartea a doua.
21 De la aruncarea lui Satan și a demonilor săi din cer, după ce regatul lui Dumnezeu s-a născut în 1914 (d.Cr.), așa cum este ilustrat în Revelația 12, toate păcatele și toată răutatea din univers au fost limitate la pământul nostru și în vecinătatea acestuia. Dumnezeu nu-i va mai permite niciodată un loc în ceruri. Așadar, la sfârșitul domniei de o mie de ani a lui Cristos, când toți cei răi, atât demonici, cât și umani, vor fi distruși, va avea ca rezultat nu numai un pământ curat, ci și un univers curat. Noile ceruri peste noul pământ vor domni pentru totdeauna, iar voia lui Dumnezeu este sigur că se va face pe pământul paradisiac pentru totdeauna, așa cum se face în ceruri. Favoarea lui Dumnezeu prin Cristos se va extinde mereu pe pământ, iar locuitorii lui vor fi justificați pentru viață eternă. Închinândui-se mereu și slujindu-L cu credincioșie ca Dumnezeu Prea Înalt și Suveran Universal, ei nu vor mai avea niciodată șters numele din „cartea vieții”.



BARIERE PARENTALE ÎMPOTRIVA DELINCVENȚEI JUVENILE


În condițiile prezente, decăzute şi imperfecte, în acest al douăzecilea secol, nu există, cu siguranță, nici o posibilitate de a da naştere unui copil perfect. Chiar cu cincisprezece secole înainte de Cristos, Iov cel dispus spre dreptate zicea: „Omul născut din femeie are viaţa scurtă, și plină
de necazuri. Cine poate scoate un lucru curat dintr-un necurat? nici unul.” (Iov 14:1,4). Psalmistul David a exprimat lucrul acesta ca adevărat pentru toţi urmaşii lui Adam: „Am fost modelat în nelegiuire; și în păcat m-a conceput mama mea.” (Ps. 51:5). Indiferent de ce vede sau nu vede lumea în această zi

28


28
TURNUL DE VEGHE
BROOKLYN, N.Y.


a delincvenţei juvenile în creştere, putem îndemna ca acei oameni care doresc și caută viața veșnică în noua lume dreaptă care vine, să realizeze o anumită posibilitate de a atenua într-o oarecare măsură petele și slăbiciunile care aparțin rasei noastre căzute. Ei ar trebui cel puțin să se asigure ca copiii lor să se nască cu tendințe atât de nobile pe cât le pot oferi, sub aranjamentul divin. Copii lor vor fi în continuare decăzuți, și vor avea în continuare nevoide de un Salvator şi fără Cristos Isus ei nu vor putea atinge niciodată nici perfecţiunea umană, nici vrednicia vieţii eterne în lumea nouă. Cu toate acestea, noi ne putem strădui de pe acum pentru edificarea noastră şi a copiilor noştri.
Oricât s-ar strădui, creatura umană este totuşi firească, „din pământ, pământească”; de aceea, el poate imprima unei soții, şi ea poate imprima embrionului copilului ei, numai acele efecte de gândire şi sentimente pe care ei înşişi le posedă. Inevitabil acestea sunt deficitare în ceea ce privește expresiile cele mai înalte, cele spirituale, cele scripturale. Dacă dintr-un motiv anumit cei care astăzi sunt consacraţi să facă voia lui Dumnezeu vor intra în relaţii matrimoniale şi vor considera înţelept să propage o familie umană, ei au un mare avantaj în această privinţă faţă de oamenii firești ai lumii acesteia. Ei au idealuri mai înalte, speranţe mai mari, aspiraţii mai nobile, bucurii mai pure. Dându-şi seama de influenţa pe care gândurile, sentimentele şi străduinţelor lor o pot avea asupra embrionului copilului, asemenea părinţi vor fi în poziția de a face mult mai mult cu adevărat pentru copil, decât ar putea face alţi părinţi pentru descendenții lor.
Lumea a dobândit o înțelepciune egoistă oarecum în acest sens. De exemplu, cei interesați de animale fine, bovine, cai, oi etc., nu numai că vor acorda o atenție deosebită împerecherii corecte, dar în plus, mai ales atunci când încearcă să reproducă cai rapizi, vor acorda o atenție deosebită mamelor în perioada de gestație. Toate nevoile și confortul lor sunt asigurate, grajdurile lor sunt curate, luminoase, bine luminate; și fără să știe cu certitudine în ce măsură iapa poate aprecia imaginile, pe zidurile grajdului sunt afişate imagini cu cai alergând la curse. Mai mult decât atât, ea este dusă acolo unde poate vedea cai în competiţie, alergând, etc. Toate acestea sunt proiectate să producă în mamă o ambiție, a cărei impresie reflectată asupra mânzului ei embrionar va fi utilă, avantajoasă pentru viteză și, prin urmare, financiar și altfel profitabilă și plăcută proprietarului.
Părinţii umani nu au un astfel de interes financiar în copiii lor. Dar ei au, sau ar trebui să aibă, un interes mai profund şi altruist. Speranțele și ambițiile lor pentru copii lor ar trebui să fie să-i vadă bine înzestrați în ceea ce privește calitățile mentale și morale. Mulţi copii au fost născuţi de părinţi cinstiți, cu frică de Dumnezeu şi au fost binecuvântaţi în mod corespunzător; iar această influență, favorabilă unui standard uman înalt, a mers oriunde a mers vestea bună a regatului lui Dumnezeu. Aşadar, atunci când creştinii se unesc prin căsătorie şi intenţionează să dea naştere la copii, ei ar trebui să-şi educe mintea şi dorinţele astfel încât momentul procreării să fie nu numai unul de iubire şi respect reciproc, ci unul de reverență pentru Creator şi de apreciere a acestei puteri de procreare acordată lor de Dumnezeu. În fiecare zi și oră, ulterior, interesele copilului ar trebui păstrate în toate aranjamentele vieții. Nu trebuie considerat un simplu incident al vieții, ci un lucru foarte important care implică destinul etern al copilului care vine.
Casa, pe cât posibil, ar trebui să fie luminoasă şi veselă, mintea ar trebui să fie îndreptată spre astfel de canale care să fie avantajoase, citirea şi studierea Cuvântului lui Dumnezeu şi a explicaţiilor lui tipărite şi îndatoririle practice ale vieţii. Ar trebui să existe o recunoaştere continuă a Domnului Dumnezeu şi a regatului său prin Cristos în toate chestiunile vieţii, cu un efort de a urma căile justiției, iubirii şi înţelepciunii de sus, împreună cu încrederea iubitoare între soţ şi soţie şi cu sentimente de bunătate, îndurare şi ajutor faţă de toate persoanele cu bunăvoință din lume. Cu bunăvoinţă, justiție şi iubire, asociate tuturor chestiunilor vieţii, condițiile din familie vor fi cele mai favorabile. Dar asemenea situaţie cu greu s-ar putea imagina fără concursul delplin al soţului şi fără îngrijirea şi supravegherea lui atentă. El ar trebui să-și amintească că, într-un asemenea moment, viitoarea mamă este cea mai puțin capabilă să supravegheze problemele, chiar și atunci când acestea sunt cele care aparțin în mod corespunzător domeniului ei în familie. De asemenea, bărbatul trebuie să fie mai atent în îndrumarea conversaţiei în modul potrivit, mai atent în îngrijirea de hrana mintală de asemenea și hrană material, şi mai presus de orice să trezească mintea pură a soţiei lui cu privire la Domnul Dumnezeu şi la scopul Său glorios al regatului Lui prin Cristos.
La această sugestie, unele cupluri creștine ar putea răspunde că nu sunt atât de înstărite în viață încât să aibă toate facilitățile și confortul și libertatea de griji casnice și de altă natură într-un moment atât de critic. Cu toate acestea, este bine să-şi pună înainte un ideal şi să lupte pentru el. Creştinul n-ar trebui să uite niciodată că în această chestiune a vieţii, ca în toate celelalte, Iehova Dumnezeu, prin spiritul şi prin grația sa, compensează pentru el toate dezavantajele şi lipsurile pământeşti. Un astfel de creştin, cu circumstanțe nefavorabile în orice măsură, ar trebui să caute cu atât mai mult în rugăciune să aibă inima plină cu pacea lui Dumnezeu, care depăşeşte toată înţelegerea umană, şi să lase ca aceasta să i-o guverneze continuu. Un rezultat al acestei păci în inimă este că, în ciuda tulburării care poate înconjura inevitabil mama, copilul ei s-ar bucura cu siguranță de o măsură mai mare de pace și dragoste decât în cazul contrar, mai mult decât ar avea copiii născuți în alte circumstanțe. Ar avea o bază pentru a fi mai puțin nervos și morocănos, mai calm și pașnic, mai dispus la dreptate în principiu și în conduită și mai puțin înclinat către delincvență.
Casele creştine care sunt binecuvântate cu copii are trebui conduse de iubire, şi nu de nuiaua literală. Este adevărat că Scriptura zice: „Cine cruţă nuiaua, urăşte pe fiul său” (Prov. 13:24). „Nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua corecției o va dezlipi de el” (Prov. 22:15). „Nu renunța la îndreptarea copilului, căci dacă îl lovești cu nuiaua, el nu va muri. Îl vei bate cu nuiaua și-i vei elibera sufletul din iad.” (Prov. 23:13,14). „Nuiaua şi mustrarea dau înţelepciune: dar copilul lăsat de capul lui aduce ruşine mamei sale” (Prov. 29:15). Dar „nuiaua” aici înseamnă într-un sens mai larg puterea autorităţii părinteşti; iar părintele ar trebui s-o exercite întotdeauna cu înţelepciune, şi totuşi cu hotărâre, fără să renunţe la ea niciodată şi să-i permită copilului să crească lipsit de respect faţă de ea şi s-o ia în râs cu dispreţ. Nuiaua literală trebuie păstrată doar ca o necesitate ocazională pentru impunerea regulilor iubirii; iar când aceasta este administrată, trebuie să fie exercitată de mâna iubirii și niciodată de mâna furiei necontrolate.

29


15 Ianuarie, 1949
TURNUL DE VEGHE
29


Guvernaţi de „spiritul unei minţi sănătoase”, creştinii învaţă treptat că ordinea este una din legile extraordinare ale cerului, și prin urmare aceasta ar trebui să fie una din caracteristicile însemnate din casele celor consacraţi lui Dumnezeu. Cu toate acestea, ordinea nu înseamnă linişte absolută, altfel deşertul şi cimitirele ar fi singurele locuri unde ar domni ordinea. Ordinea poate să însemne atât bucurie cât şi pace, fericire cât şi odihnă, libertate creştină cât şi lege. Ordine înseamnă lege, legea Domnului Dumnezeu guvernând capul familiei şi partenera lui de viaţă de asemenea, cât şi pe copii, făcând din părinţi exemple pentru copii în toate virtuţile creştine. Legea, chiar „legea regală a iubirii”, înseamnă recompense şi pedepse, iar în familie părinţii sunt cei care le distribuie. Aceștia își dau seama de slăbiciuni în ei înșiși și, la rândul lor, au nevoie de îndrumare de la Tatăl ceresc pentru a-L putea glorifica nu numai în propriile inimi și acțiuni, ci și pentru ca ale lor case să fie exemple pământești, prefigurări ale caselor oamenilor cu bunăvoință drepți care vor locui pe pământ în lumea nouă.
INSTRUIREA COPIILOR
Pedepsele lor pot fi mai mult sau mai puțin severe, în funcție de voința și încăpățânarea copilului, dar niciodată după standardul dreptății neabătute, niciodată în încercarea de a oferi copilului toată măsura a ceea ce conduita lui ar putea cere în mod just. Părinții creștini, ei înșiși nu sunt sub justiție, ci sub mila divină și sunt obligați să arate milă, nu numai în relațiile lor cu cei din afara căminului, ci mai ales în relațiile lor cu proprii copii, ale căror imperfecțiuni și lipsuri se trag, fără îndoială, într-o măsură mai mică sau mai mare, de la ei înşişi şi de la strămoşii lor. Iubirea poate pedepsi uneori prin refuzul unui semn al afecţiunii, ca de pildă un sărut, după cum aceasta poate răsplăti uneori prin dăruirea unui astfel de semn al afecţiunii. Sau ea poate uneori să îndepărteze pentru un timp pe copilul neascultător din compania celor ascultători, şi îi poate refuza plăcerile familiei care îi sunt oferite de obicei. Dragostea poate uneori chiar să-și exercite nuiaua autorității și disciplinei părintești până la refuzul unei mese obișnuite sau pur și simplu oferind cele necesare pentru sete și foame și reținând unele dintre luxurile și confortul suplimentar. Sau poate folosi uneori nuiaua literală a pedepsei pentru a insista asupra obedienței și astfel să păstreze ordinea și binecuvântările căminului, nu numai în beneficiul copiilor ascultători, ci și pentru cel pedepsit, pe care speră astfel să-l binecuvânteze și să-l corecteze.
Părinții creștini ar trebui să-și exercite stăpânirea de sine și să nu folosească cuvinte mânioase și dure la adresa copiilor lor, pentru a fi prinse de copiii lor și repetate de ei, să zicem, unei păpuși, sau fraților și surorilor sau altor copii. Părinţii ştiu că un astfel de limbaj este nepotrivit pentru oricine în situaţia unei provocări. Din contră, „vorbirea trebuie să fie cu grație”, cu iubire, cu bunătate, chiar şi atunci când se face o mustrare. Nici nu este necesar să sugerăm părinților cât de nepotrivită ar fi o lovitură la mânie, care ar putea să-i rănească copilul nu doar fizic, poate rănindu-i permanent auzul sau procesele mentale, dar și rănindu-i afecțiunea, dezvoltând în el o frică de părinte în loc de iubire, o astfel de iubire fiind considerată singura bază adecvată pe care se construiește obediența și ordinea
casei. În plus, lovitura pripită sau remarca tăioasă ar fi greșită și ar indica o stare greșită a minții din partea părintelui, o condiție nefavorabilă unei decizii potrivite și justă asupra unor chestiuni de-a lungul liniilor dragostei, milei și dreptății.
Părintele îşi datorează lui însuși, ca o parte a propriei sale discipline, precum şi copilului său, că el nu va aplica niciodată o pedeapsă pe care n-a luat-o destul în considerare şi la care nu s-a gândit cu calm că este nici mai mult nici mai puţin decât dreptatea care se cere în mod corect. El este dator faţă de sine însuşi, ca cel care crește şi îngrijește copilul, să-l facă pe acesta să înţeleagă complet situaţia, anume necesitatea de a păstra ordinea şi decenţa în familie, pentru ca fericirea casei să continue spre binecuvântarea tuturor locatarilor ei; pentru ca acel copil să înţeleagă de asemenea, în întregime, că părintele nu are faţă de el mânie, nici răutate şi nici ură, nimic altceva decât simpatie, iubire şi dorinţa de a-i face bine.
Părinţii care nu sunt consacraţi lui Dumnezeu pentru a-I face voinţa pot încerca un astfel de control înţelept şi profitabil asupra copiilor lor, dar lor le lipseşte un ajutor important pe care părinţii creştini îl au pentru a-l exercita. Deoarece ei nu s-au supus pe deplin și fără rezerve Tatălui ceresc, Cuvântului și controlului Său, ei nu pot indica, așa cum pot persoanele consacrate, legea divină și responsabilitatea lor față de aceasta, precum și jurămintele și eforturile lor de a fi obedienți față de ea pentru justificarea numelui lui Dumnezeu. Prin urmare, părinții consacrați au, dacă doar îl vor folosi, un avantaj imens în relația cu descendenții lor. Ei ar trebui să citească copiilor, din Cuvântul lui Dumnezeu, aprobarea divină a autorității părintești și cerința divină ca un părinte să-l pregătească pe copil în calea pe care ar trebui să meargă, pentru ca acesta să-și poată aminti de Creatorul său în zilele tinereții sale. Suntem cu toții căzuți și incapabili să ajungem la punctul divin al perfecțiunii și, prin urmare, toate aceste mijloace și corecții sunt necesare pentru a ajuta la contracararea tendințelor rele sub care ne-am născut. Este o mare greșeală să presupunem că mințile copiilor nu apreciază aceste principii, că nu fac diferența între bine și rău și că nu discern caracterul potrivit al pedepselor juste pentru fapte greșite, precum și a recompenselor pentru faptele bune.
Părinții pot uita să privească înapoi și să-și dea seama la ce vârstă timpurie au învăţat ei înşişi să aprecieze principiile dreptăţii, să dezaprecieze grija părintească ce eşua în mod neglijent să mustre, să corecteze şi chiar să pedepsească aspru, după cum părea necesar. Noi, adulții, ne putem aminti, de asemenea, cât de intens era propriul nostru simț al dreptății când eram copii; cum am aprobat mental disciplina părintească atunci când am înțeles că motivul ei este pentru îndrumarea noastră corectă și pentru prevenirea delincvenței juvenile, dar cum ne-am supărat dacă nu am văzut un principiu al dreptății, dacă am fost mustrați sau pedepsiți în alt mod pentru lucruri pentru care nu am fost vinovați sau dacă am fost pedepsiți dincolo de o pedeapsă rezonabilă potrivită cu greșeala. Nu numai că este cel mai bun și mai sigur mod de a controla un copil, acela de ai îndruma mintea către ceea ce este bine și rău, adevăr și minciună, dreptate și nedreptate, milă și neîndurare, dar aceasta constituie de asemenea și o pregătire a copilului în conduita corectă, când este cel mai susceptibil la influența parentală. Este o modelare a minții și a comportamentului copilului într-un moment în care conștiința și judecata copilului

30


30
TURNUL DE VEGHE
BROOKLYN, N.Y.


sunt în starea lor formativă și când îi recunoaște în mod corespunzător pe părinți ca legiuitori ai săi, care reprezintă supremul și singurul Legiuitor, Iehova Dumnezeu. Dacă această muncă de predare a Scripturilor și de instruire în dreptate este ignorată în copilărie, munca este de multe ori mai dificilă în anii următori, pe lângă dezavantajele care vor crește între timp atât părinților, cât și copilului, precum și vecinilor și prietenilor. Multe dintre suferințele
și lacrimile părinților bine intenționați cu privire la modul în care prudența, voința, egoismul și delincvența copiilor lor ar fi putut fi scutite dacă și-ar fi făcut datoria față de acești copii în copilărie sau în primii ani de viață. Părinții înțelepți se vor strădui, așadar, să aplice bariere și piedici unor astfel de tendințe ale copilului cât mai devreme posibil, căutând atât salvarea eternă a copilului, cât și propria lor salvare în noua lume dreaptă acum atât de aproape.



PENITENȚA ȘI UMILINȚA LUI IOSIA EVITĂ DEZASTRUL


Micul prinț Iosia al lui Iuda, în vârstă de cinci ani, se sperie când o vede și o aude pe mama sa, Jedidah, plângând cu voce tare într-o zi (661 î.Cr.). Când ea se oprește suficient de mult pentru ca el să îndrăznească să se apropie de ea și să o întrebe ce face, ea îi spune că plânge pentru că bunicul lui, regele Manase al lui Iuda, a murit. Jedidah îi explică că acum tatăl său Amon urmează să fie regele lui Iuda. Micul Iosia este prea mic pentru a înțelege importanța deplină a cuvintelor mamei sale, dar plânsul ei îl întristează. - 2 Regi. 21:18; 2 Cron. 33: 20; 1 Cron. 3:14; Mat. 1:10.
Doi ani mai târziu (659 î.Cr.), tatăl lui Iosia, Amon, este ucis de slujitorii săi. Apoi „poporul i-a ucis pe toți cei care conspiraseră împotriva regelui Amon; și poporul l-a pus rege pe Iosia, fiul său în locul lui”. - 2 Regi 21:24; 2 Cron. 33:25.
În cei doi ani ai domniei tatălui său Amon, Iosia se obișnuise cu mirosul de tămâie care pătrundea în aerul Ierusalimului din cauza altarelor de pe aproape fiecare acoperiș. Acum, de pe acoperișul lui, putea vedea oamenii prosternându-se pe acoperișurile lor în fața armatei cerurilor. Ori de câte ori Iosia se plimba prin Ierusalim, vedea preoți chemarim păgâni în haine negre defilând. A auzit adesea cetățenii jurând pe falsul zeu Milcom, chiar și pe unii care s-au prosternat înaintea lui Iehova. - Țef. 1: 1, 5.
Pe măsură ce anii au trecut, micul rege Iosia a putut să înțeleagă din ce în ce mai bine ceea ce proclama profetul Țefania. Când Iosia a ajuns să împlinească cincisprezece ani, în al optulea an al domniei sale (652 î.Cr.), a decis că era timpul să asculte mesajul lui Iehova proclamat de profetul Său Țefania. Apoi a început să-l caute activ pe Iehova, Dumnezeul strămoșului său David. Și-a dat seama că tatăl său, Amon, a procedat cu răutate, dedânduse-se în închinarea la zei falși. - 2 Cron. 33:22.
Patru ani mai târziu (648 î.Cr.) Iosia începe „să curețe Iuda și Ierusalimul de altarele, stâlpii sacri, idolii ciopliți și zeii de metal”. Apoi el însuși ridică și sfărâmă micile altare de tămâie de lut de pe altarele lui Baal. El distruge asherah-urile, sau stâlpii sacri, idolii ciopliți și zeii de metal și îi macină până la praf și împrăștie praful pe mormintele celor care s-au jertfit lor. Apoi ia oasele preoților zeilor falși și le arde pe altarele lui Baal. După aceea, el a dărâmat altarele pentru Baali în propria sa prezență. După ce a curățit astfel Ierusalimul, el trece prin Iuda și îl curăță în același mod. Apoi, împreună cu însoțitorii săi echipați cu topoare, el merge spre nord în Israel, trecând prin teritoriul tribal al lui Manase, Efraim și chiar Neftali și spre sud prin Simeon și curăță tot Israelul de închinarea falsă, așa cum a făcut în Ierusalim și Iuda.
Ba chiar le-a cercetat și casele. - 2 Cron. 34: 3-7, Moffatt, An Amel·. Trans., Am. Stan. Ver.
În timp ce Iosia continuă acea muncă de curățare, el îi este foarte recunoscător lui Iehova că l-a numit ca profet al Său pe tânărul fiu al unui preot. Deși acel tânăr profet, Ieremia, abia intră în adolescență, el a venit singur la Ierusalim (647 î.Cr.) și a declarat cu multă forță mesajul lui Iehova împotriva închinării false. Iosia își amintește că avea aproximativ aceeași vârstă când a început să-L caute pe Iehova. În ciuda curățării sale îndrăznețe și a predicării neînfricate a lui Ieremia, Iosia este șocat să vadă cu câtă ușurință și cu ce promptitudine poporul recidivează în închinarea falsă. - Ier. 1: 1, 2, 4-10.
Acum, în al optsprezecelea an al domniei sale (642 î.Cr.), pentru a curăța în continuare țara și templul, Iosia i-a trimis pe secretarul Șafan și pe Maaseia, guvernatorul Cetății și arhivarul Ioah, pentru a repara casa lui Iehova Dumnezeul său. El i-a spus secretarului Şafan: „Spune-le lui Hilchia, marele preot, să toarne argintul adus în templul lui Iehova, pe care paznicii sălii de la intrare l-au strâns de la popor şi să-l predea lucrătorilor care supraveghează templul lui Iehova pentru a repara templul.' - 2 Cron. 34:8; 2 Regi 22:3-6, Moffatt, Roth., An Amer. Trans.
De dimineața devreme, Iosia a putut auzi din palatul său muzica dulce a leviților la care lucrau reparatorii templului. El i-a mulțumit lui Iehova că, în cele din urmă, ei remediau daunele pe care unii dintre strămoșii săi răi le făcuseră casei Sale. Într-o dimineață, în timp ce se ruga astfel, secretarul Șafan a intrat să raporteze. Josiah a observat că purta un sul în brațe. Şafan a spus: „Tot ce a fost încredinţat slujitorilor tăi, ei fac”. Șafan a făcut o pauză, apoi a adăugat că preotul Hilchia i-a dat cartea Legii lui Iehova prin mâna lui Moise, pe care Hilchia o găsise când turna banii. - 2 Cron. 34: 12-14, 16-18, Am. Stan. Ver.
Regele Iosia era nerăbdător să audă fiecare cuvânt din carte. În timp ce Șafan i-o citea, în mintea lui Iosia a încercat să vadă cum fiecare precept și poruncă se aplica lui și tuturor celorlalți israeliți. El a fost deosebit de profund impresionat de accentul pus în ea adevăratei închinari lui Iehova și plăgilor și exilului care aveau să vină dacă oamenii s-ar fi angajat în închinarea unor dumnezei falși. Dându-și seama că nu fuseseră îndeplinite toate poruncile lui Iehova, Iosia și-a sfâșiat hainele și a poruncit preotului Hilchia, secretarului Șafan și altor funcționari, spunând: „Duceți-vă, întrebați-l pe Domnul pentru mine, pentru popor și pentru tot Iuda, cu privire la cuvintele acestei cărți care s-a găsit; căci mare este mânia lui Iehova care se aprinde împotriva noastră, pentru că părinții noștri nu au ascultat de cuvintele acestei cărți, ca

31


30
TURNUL DE VEGHE
BROOKLYN, N.Y.


să facă după tot ce este scris despre noi.” (2 Regi 22:10.13, Am. Stan. Ver.) În timp ce el aștepta ca solii săi să se întoarcă, Iosia a plâns și s-a rugat lui Iehova.
Mesagerii lui Iosia s-au întors și au raportat că s-au dus la proorocița Hulda și că ea le-a spus: „Așa spune Iehova, Dumnezeul lui Israel: Spuneți-i omului care v-a trimis la mine: Așa spune Iehova: Iată, voi aduce rău asupra acestui loc și asupra locuitorilor lui, chiar toate cuvintele cărții pe care le-a citit regele lui Iuda. Pentru că m-au părăsit și au ars tămâie altor dumnezei, ca să mă înfurie pe mine cu toată lucrarea mâinilor lor, de aceea mânia Mea se va aprinde împotriva acestui loc și nu se va stinge.” Dar regelui lui Iuda, care v-a trimis să întrebați pe Iehova, așa să-i spuneți: „Așa vorbește Iehova, Dumnezeul” lui Israel: În ceea ce privește cuvintele pe care le-ai auzit, pentru că inima ta a fost sensibilă [penitent, Moffatt] și te-ai smerit înaintea lui Iehova, când ai auzit ce am vorbit împotriva acestui loc și împotriva locuitorilor lui, ca ei să devină dezolare și blestem, și ți-ai sfâșiat hainele și ai plâns înaintea mea; Eu de asemenea te-am auzit, zice Iehova. De aceea, iată, te voi adăuga la părinţii tăi şi vei fi așezat în mormântul tău în pace, şi ochii tăi nu vor vedea tot răul pe care îl voi aduce peste acest loc.” - 2 Regi 22:14-20, Am. Stan. Ver.
Regele Iosia a adunat apoi pe tot poporul la templul lui Iehova și acolo le-a citit toată cartea legământului care fusese găsită în templul lui Iehova. După ce le-a citit cartea, a făcut un legământ înaintea lui Iehova, „să umble după Iehova și să păzească poruncile, mărturiile și legile lui, din toată inima și din tot sufletul, să împlinească cuvintele. a acestui legământ care au fost scrise în această carte”. -2 Ki. 23:1-3, Am. Stan. Ver., notă de subsol.
„Atunci regele a poruncit lui Hilchia, marele preot, și celui de-al doilea preot și păzitorilor pragului să scoată din templul DOMNULUI toate vasele care au fost făcute pentru Baal și Așera și pentru toată armata cerurilor; și le-a ars în afara Ierusalimului, în cuptoarele de var de lângă Chedron și le-a dus cenușa la Betel”, unde au fost sanctuarul și altarul ridicate de regele Ieroboam I pentru închinarea falsă a lui Israel. (2 Regi 23: 4, An Amer. Trans.) În timp ce era acolo, Iosia a observat „mormintele care erau acolo în munte; și a trimis și a scos oasele din morminte și le-a ars pe altar, și le-a profanat, conform cuvântului lui Iehova pe care l-a proclamat omul lui Dumnezeu, care a proclamat aceste lucruri. Apoi a zis: „Ce monument este cel pe care îl văd?” Și oamenii din cetate i-au spus: „Este mormântul omului lui Dumnezeu, care a venit din Iuda și a proclamat aceste lucruri pe care le-ai făcut împotriva altarului din Betel. Și el a zis: „Lasă-l să pace! nu lăsa pe nimeni să-i mute oasele. Aşa că i-au lăsat oasele în pace, împreună cu oasele profetului care a venit din Samaria.” Apoi a distrus altarul şi sanctuarul şi Aşera din Betel.—2 Regi 23:15.18, Am. Stan. Ver.
Îndată a mers spre nord prin Samaria și a ucis preoții din sanctuare pe altarele lor și a ars oase de oameni peste ele și a distrus așerele, altarele și sanctuarele. Apoi a mers prin Iuda, distrugând
sanctuarele, profanându-le, înlăturând preoții păgâni și scoțând din toate cetățile lui Iuda pe preoții aaronici care au ars tămâie la sanctuare. Apoi s-a întors la Ierusalim și a distrus și a profanat toate sanctuarele și accesoriile închinării false din și din jurul cetății. - 2 Ki. 23: 5-20
Apoi regele a poruncit întregului popor, zicând: „Țineți Paștele lui Iehova Dumnezeului vostru, așa cum este scris în această carte a legământului”. (2 Regi 23:21, Am. Stan. Ver.) Iosia sa bucurat când a văzut cât de bine a răspuns poporul; acea celebrare specială a Paștelui a depășit orice celebrare anterioară care a avut loc vreodată la Ierusalim. Cât timp a trăit, Iosia nu a obosit să-i mulțumească lui Iehova pentru faptul că de atunci înainte poporul „nu s-a îndepărtat de la urma pe Iehova”. -2 Cron. 34:33, Am. Stan. Ver.
În anul în care s-a născut nepotul său Ioiachin (636 î.Cr.), Iosia a auzit că Nabopolasar, un ofițer caldean care se răzvrătise împotriva Asiriei cu nouă ani înainte (645 î.Cr.) și care avea Babilonul sub controlul său, invada teritoriul asirian în susul fluviului Eufrat. Apoi a ajuns vestea lui Iosia că Psametichus Faraonul Egiptului și-a luat armata la nord pentru a-l întâmpina pe caldeean în luptă. Iosia s-a întrebat care va fi rezultatul, dar a aflat mai târziu că nu s-a întâmplat nimic pentru că, atunci când Psametichus a ajuns în cel mai îndepărtat punct la care a ajuns Nabopolasar pe Eufrat, caldeeanul se întorsese deja în Babilon. Doisprezece ani mai târziu (632 î.Cr.) Iosia a aflat că Ninive, capitala Asiriei, fusese luată de Cyaxares, regele Mediei, și de Nabopolassar, regele Babilonului, așa cum prezisese Iehova prin Naum și Țefania și că Ashur-Uballit se făcuse pe el însuși rege al Asiriei cu capitala sa la Haran, unde locuise cândva Avraam, la est de Eufrat. Doi ani mai târziu (630 î.Cr.) Iosia a aflat că regele Ciaxares cucerise Haran, că Babilonul și-a extins domeniul până la ramificația cea mai de vest a Eufratului și că regele Așur-Uballit a fugit spre vest, peste Eufrat. În același an, din sud au venit vești că faraonul Necho i-a succedat lui Psametichus în Egipt.
La scurt timp după aceea (628 î.Cr.), când Iosia a aflat că faraonul Necho mergea spre nord pentru a lupta cu regele asirian în orașul Carchemiș, pe cotul de vest al fluviului Eufrat, el „a ieșit să-l intercepteze. Dar el a trimis soli la acesta, zicând: „Ce avem noi de-a face unul cu celălalt, rege al lui Iuda? Eu nu vin astăzi împotriva ta, ci să mă lupt cu altă casă, și Dumnezeu mi-a spus să mă grăbesc; încetează atunci să-l provoci pe Dumnezeu, care este cu mine, ca să nu te distrugă. Cu toate acestea, Iosia a refuzat să-și întoarcă fața de la el, dar cu îngâmfare, a mers mai departe să poarte război cu el și nu a vrut să asculte cuvintele lui Necho din gura lui Dumnezeu. Așa că a plecat să lupte în valea Meghido. Apoi arcașii au tras asupra regelui Iosia, iar regele a zis slujitorilor săi: „Luați-mă, căci sunt grav rănit”. Așa că slujitorii lui l-au scos din carul de război și l-au pus să călătorească în al doilea car de război pe care îl avea și l-au adus la Ierusalim, unde a murit și a fost îngropat în mormintele părinților săi.” -2 Cron. 35: 20-24, An Amer. Trans.
Penitența și inima smerită a lui Iosia primind favoarea lui Iehova ilustrează faptul că Dumnezeu le arată favoare celor smeriți.- Prov. 3: 34; Jas. 4: 6.

32


EXPERIENȚE DIN TEREN


ADEVĂRUL LUI DUMNEZEU FACE O SCHIMBARE MINUNATĂ
O persoană cu bunăvoință din statul Massachusetts experimentează o „schimbare minunată în viața sa” ca urmare a citirii și înțelegerii ajutorului biblic „Să fie Dumnezeu adevărat”. El scrie o scrisoare în care spune:
„Unul dintre predicatorii dumneavoastră a sunat într-o zi să mă vadă, telefon care a făcut o schimbare minunată în viața mea. Mi-a lăsat o carte numită „Să fie Dumnezeu adevărat”, care cred că este cea mai revelatoare literatură și cel mai plină de adevăr pe care am văzut-o vreodată. ... Cât de curând posibil aș dori să trimit câțiva dolari din când în când, pentru ca această carte a adevărului să poată ajunge în mâinile altor câțiva oameni care o vor citi și înțelege așa cum am făcut eu. Mulțumesc organizației dumneavoastră și tuturor oamenilor ei buni pentru ceea ce fac pentru mine. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți și fie ca toate lucrurile bune să vină celor care găsesc adevărul și cred."
ARĂTÂND DRAGOSTE ÎN JURUL PĂMÂNTULUI
Una dintre „celelalte oi” ale Domnului din Noua Zeelandă, care a aflat despre regatul Său, și-a arătat dragostea față de familia ei, pe cealaltă jumătate a globului, transmițându-le informațiile valoroase pe care le primise din Cuvântul lui Dumnezeu. Ea spune:
„Am început să scriu despre Regat oamenilor din țara mea natală, Scoția, la câteva luni după ce martorii lui Iehova de aici, în Huntly, au început să studieze cu noi. Eu și soțul meu am învățat foarte repede de la ei despre lumea nouă și nu a trecut mult timp înainte de a-l da tuturor celor pe care i-am întâlnit. La început m-am simțit timidă să le scriu a lor mei despre asta, dar știam că le voi arăta cel mai mult dragostea față de ei făcând asta. Apoi am devenit ocupată și prima scrisoare a constat în douăsprezece pagini cu toate dovezile și scripturile citate pentru a le căuta. Înainte de aceasta, auzisem de la surorile mele că mama mea mergea acum în mod regulat la biserica prezbiteriană de când tatăl meu a murit. Evident, ea căutase mângâiere și îndrumare spirituală și, când a auzit și a citit despre câte cunoștințe și hrană spirituală primim de la martorii lui Iehova, ea a spus că am găsit ceva ce ea căutase toată viața ei. Acest lucru m-a încurajat foarte mult să continui să scriu scrisorile de bunăvoință, deoarece, fiind despărțită de mama de câțiva ani și acum viața mea fiind reînnoită, eram hotărâtă ca și ea să primească aceeași fericire. Așa că în fiecare duminică după-amiază după studiul Turnul de veghe am notat tot ce învățasem din revista Turnul de veghe. Desigur, aceasta a dus la o scrisoare mare de fiecare dată, dar a meritat din plin efortul, pentru că a fost primită cu multă bucurie de la o „oaie” care căuta. Tot ceea ce a învățat din scrisorile mele a fost o mare mângâiere, a spus ea. Duminică după-amiaza, când toate rudele se adunau în casă, ea le citea scrisorile mele. A întâmpinat opoziție: ei au spus că nu cred: vor crede mai devreme ceea ce a spus slujitorul din biserică. Apoi mama le-a citit scripturile din Cuvântul lui Dumnezeu, dar ei tot nu au luat în seamă; așa că, treptat, au încetat să mai vină la casă. Desigur, mama mea a fost rănită și mi-a spus că trebuie să-i
fi jignit. I-am scris și i-am spus să nu fie dezamăgită și am întrebat-o dacă ar dori să întâlnească prieteni loiali și adevărați în serviciul lui Iehova, dacă ar dori ca unul dintre ei să o sune acasă și să facă un studiu biblic. Am primit apoi un răspuns prin poștă aeriană pentru a-mi spune că martorii lui Iehova vor fi bineveniți și că, după ce mi-a citit scrisorile, era atât de interesată și că i-ar plăcea să afle mai multe. Așa că slujitorul companiei noastre a luat legătura cu filiala din Londra, care a scris celei mai apropiate companii de martori ai lui Iehova din orașul meu natal din Scoția. Așa că, în loc să aibă rudele duminica, a existat acum un studiu biblic acasă la care participau șase persoane, mama și cinci dintre surorile mele, iar în timp au participat la studiile Turnului de veghe și la adunările de serviciu, apoi au luat parte la munca din ușă în ușă în compania altor martori. Am fost încântată și fericită de acest lucru și am corespondat cu toți, iar toate scrisorile mamei mele au fost pline de mulțumiri pentru ziua minunată în care Iehova a adus adevărul în viața lor și, deși ea îmbătrânește și sănătatea ei trece, spiritul Său o face să urce scările acelea din clădirile de locuințe pentru a le spune oamenilor ce le rezervă Iehova dacă ei vor fi smeriți și vor veni ca niște copii. Mama și surorile mele au participat la congresul de la Londra. Ele toate speră să facă din pionierat cariera lor de viață.”
BENEFICII GENERALE ALE LUPTEI PENTRU LIBERTATE A MARTORILOR LUI IEHOVA
Următoarea este o experiență apărută într-un caz la Port Arthur, Ontario, în care unul dintre martorii lui Iehova a fost acuzat de distribuire ilegală de documente. În același timp, doi marinari sindicali au fost arestați pentru distribuirea propriilor circulare, iar cazul lor a fost adus la judecată la aceeași dată.
„A fost necesar ca martorul lui Iehova să apară, deși cazul urma să fie respins și am fost destul de surprinși când cei doi marinari au fost chemați la tribună înaintea lui. Apoi a fost chemat martorul. Când magistratul a citit acuzația , șeful poliției s-a ridicat și a spus că are câteva informații de citit, dar, înainte de a începe, a subliniat că există două organizații reprezentate de distribuția de pliante. Acest lucru a fost de ajutor, deoarece cei doi marinari păreau că ar fi trăit și au dormit în hainele lor timp de săptămâni, în timp ce martorul era curat, stătea în picioare și prezenta o cu totul altă înfățișare. Șeful a procedat apoi la citirea informațiilor referitoare la cazul Rex v. Mustin etc. Apoi a retras toate acuzațiile, iar cazul a fost respins.
„Marinarii ne-au spus după aceea că se așteptau să fie închiși sau amendați. Erau fără avocat. Erau într-adevăr fericiți că le-a fost respins cazul. Le-a fost clar că Turnul de Veghe, prin lupta sa pentru libertate, protejează drepturile. a tuturor cetățenilor. De atunci am ieșit cu pliante pe străzi și merg ca prăjiturile calde. Oamenii chiar le cer."



În frica de Iehova este o încredere puternică; iar copiii lui vor avea un loc de refugiu. Frica de Iehova este un izvor de viață, pentru ca cineva să se îndepărteze din cursele morții. - Proverbele 14: 26, 27, A.S.V.
32
Adus de la „https://ro.jwunited.org/index.php?title=Destinul_Pământului_După_Sfârșitul_Acestei_Lumi&oldid=5296”