Pagină:Drama-of-vindication-part-III-1939.djvu/3: Diferență între versiuni

De la Ro JW United
Jump to navigation Jump to search
(Neverificat: Pagină nouă: ghe WATCHTOW ANNOUNCING JEHOVAH’S KINGDOM Vout. LX Marcu 1, 1939 No. 5 DRAMA OF VINDICATION PART 8 “Fear not; for I have redeemed [delivered] thee, I have called thee by...)
 
 
(Nu s-au afișat 5 versiuni intermediare efectuate de alți 2 utilizatori)
Starea paginiiStarea paginii
-
Neverificat
+
Verificat
Corp-mesaj (pentru a fi introdus):Corp-mesaj (pentru a fi introdus):
Linia 1: Linia 1:
ghe WATCHTOW
+
{{raw:data:wth-ro-01|ANUNȚÂND REGATUL LUI IEHOVA|VOL. LX|1 MARTIE 1939|No.5|DRAMA JUSTIFICĂRII|
ANNOUNCING JEHOVAH’S KINGDOM
+
 
Vout. LX  
+
 
Marcu 1, 1939  
+
''„Nu te teme; căci te-am răscumpărat [eliberat], te-am chemat după numele tău; tu ești al meu.” – Isaia 43:1''|Partea a 3-a }}
No. 5  
+
 
DRAMA OF VINDICATION
+
{{raw:data:c
PART 8
+
|{{raw:data:p|1|IEHOVA și-a exprimat scopul său de a face ca numele său să fie vestit pe întreg pământul înainte de a-și arăta puterea de a distruge dușmanul. (Exod. 9:16). Scopul său trebuie îndeplinit în timp util. Este de așteptat ca Iehova să își aleagă martorii, și să-i folosească pentru a-și declara numele pe întreg pământul, și această alegere să se facă; iar martorilor li se va da un nume propriu de către Iehova înainte de a începe ultima mărturie, care va avea loc chiar înainte de căderea organizației lui Satan. În drama justificării, la râul Iordan s-a realizat o reală minune, arătând că Iehova își alege proprii martori, le dă un nume nou, doar pentru ei făcut, îi însărcinează să își facă lucrarea și îi trimite să îndeplinească această lucrare menită dinainte de către el. După ce s-a făcut acest lucru, revelarea acestor mari adevăruri către poporul său reprezintă un alt mijloc de a le da putere și arată în continuare că „tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem speranță." (Rom. 15:4). Aceste mari adevăruri revelate acum rămășiței nu numai că le aduc un mare confort și bucurie, dar le și oferă Ionadabilor hrană de la masa Domnului, aceștia fiind cei ce vor alcătui „marea mulțime” și cu care hrană trebuie să se hrănească acum în timp ce ei cântă laude Celui Preaînalt și Regelui său. Ionadabii văd și apreciază acum aceste adevăruri și se bucură foarte mult. Toată lucrarea de mărturie trebuie făcută fără a se teme de oameni sau de orice alte creaturi.}}
“Fear not; for I have redeemed [delivered] thee, I have called thee by thy name; thou art mine.”  
+
{{raw:data:p|2|Izraeliții, în obediență față de porunca Domnului, transmisă lor prin liderul lor vizibil, Iosua, și-au părăsit corturile și s-au aliniat pentru a mărșălui spre apele învolburate ale Iordanului. Era vremea recoltei, iar Iordanul era plin. Israeliții trebuie să fie foarte curajoși și să respecte cu credincioșie instrucțiunile. ”Și s-a întâmplat, când oamenii s-au îndepărtat de corturile lor, să treacă peste Iordan și preoții care duceau chivotul legământului înaintea poporului.” - Ios. 3: 14.}}
—Isa. 43:1.
+
{{raw:data:p|3|Referindu-ne acum la împlinirea acestei părți a}}
EHOVAH had expressed Lis purpose to have his
+
|{{raw:data:p|c|dramei: A fost in anul 1922 când o astfel de împlinire a început. Înainte de acel moment, poporul de legământ al lui Dumnezeu se afla într-o stare de inactivitate comparativă în serviciul Domnului, iar aceasta a fost ilustrată prin oamenii tipici ai lui Dumnezeu care se odihneau în corturile lor chiar înainte de a primi porunca de a ieși din corturile lor și de a se îndrepta către Iordan. Părăsirea corturilor „pentru a traversa Iordanul” a prezis faptul că slujitorii lui Iehova din epoca modernă trebuie să își ia în primire moștenirea lăsată lor, adică trebuie să promoveze interesele regatului și să urmărească pe dușmanii Domnului și să nimicească dominația religioasă din regatul promis, pe care instituțiile religioase îl revendică pe nedrept; că trebuie să întâmpine întrea opoziție, exercitând deplină credință și încredere în Domnul Iehova și în Regele său. În anul 1922, la Cedar Point, Ohio, a avut loc un congres al poporului de legământ al lui Dumnezeu, fapt care marchează începutul activității pline de energie a celor pe deplin devotați lui Dumnezeu și Regelui său și care marchează începutul marșului către Iordanul antitipic.}}
J name declared throughout all the earth before
+
{{raw:data:p|4|Preoții lui Israel, îndeplinind rolul lor în dramă, au purtat chivotul legământului pe umerii lor la Iordan. Ei au înaintat până la acel punct de pe malul Iordanului în care fără îndoială și Elisei, mai târziu, folosindu-se de mantia lui Ilie, a lovit apele acelui râu și apoi a fost trecut în mod miraculos peste râu. Când israeliții s-au îndreptat spre Iordan, era vremea recoltei și apele râului erau foarte crescute, așa cum se întâmplă de obicei în acel moment al anului. Apele sale curgeau nebunește spre Marea Moartă. ”Când preoţii care duceau chivotul au ajuns la Iordan şi când li s-au scufundat picioarele în marginea apei (căci Iordanul se varsă peste toate malurile lui în tot timpul secerişului). – Ios. 3:15.}}
exercising his power to destroy the enemy.  
+
{{raw:data:p|5|În împlinirea acestei părți a dramei, așa cum reiese din faptele binecunoscute, punctul de interes deosebit a fost atins la data de 8 septembrie 1922, când s-a anunțat public pentru prima dată că Domnul Cristos Isus se afla la templul său și că venise momentul în care slujitorii săi trebuiau să facă publicitate}}
(Exod. 9:16) His purpose must be performed in
+
}}
due time. It is to be expected that Jehovah will se-
 
lect his witnesses and use them to declare his name
 
throughout all the earth and that such selection
 
would be done and the witnesses would be given
 
their proper name by Jehovah before beginning
 
the final witness just preceding the fall of Satan’s
 
organization. In the drama of vindication there was
 
done at the Jordan river a miraculous thing show-
 
ing that Jehovah selects his own witnesses, gives
 
them their new and proper name, commissions them
 
to do their work, and sends them forth to perform
 
the work previously purposed by him. After this
 
is done, the revelation of these great truths to his
 
people is another means of giving them strength
 
and further shows that “whatsoever things were
 
written aforetime were written for our learning,  
 
that we through patience and comfort of the scrip-
 
tures might have hope”. (Rom. 15:4) These great
 
truths now revealed to the remnant not only give
 
them great comfort and joy, but also furnish food
 
from the table of the Lord to the Jonadabs, who
 
will compose the “great multitude”, and upon which
 
food they must now feed while they sing the praises
 
of the Most High and his King. The Jonadabs are
 
now seeing and appreciating these truths and greatly
 
rejoicing. All the witness work must be done with-
 
out reference to fear of man or any creature.  
 
*The Israelites, in obedience to the command
 
of the Lord given to them by their visible leader
 
Joshua, had left their tents and had lined up for
 
the march to the waters of the raging Jordan. It
 
was the harvest time, and the Jordan was full.  
 
The Israelites must be very courageous and faith-  
 
fully obey instructions. “And it came to pass, when
 
the people removed from their tents, to pass over
 
Jordan, and the priests bearing the ark of the cove-  
 
nant before the people.’—Josh. 3:14.  
 
* Referring now to the fulfillment of this part of
 
67
 
the drama: It was in the year 1922 that such ful-
 
filment began. Preceding that time God’s covenant
 
people were in a state of comparative inactivity in
 
the service of the Lord, and that was pictured by
 
the typical people of God resting in their tents just
 
preceding receiving the order to move from their
 
tents toward the Jordan. Leaving their tents “to
 
pass over [the] Jordan” foretold that Jehovah’s
 
modern-day servants must enter upon their herit-
 
age, that is, must promote the kingdom interests
 
and must go out after the enemies of the Lord and
 
wipe out their religious domination of the prom-
 
ised kingdom, which the religious institutions wrong-
 
fully claim; that they must meet all opposition,  
 
exercising full faith and confidence in the Lord
 
Jehovah and his King. There was an assembly in
 
convention of God’s covenant people at Cedar Point,  
 
Ohio, in the year 1922, which marks the beginning
 
of the energetic activity of those fully devoted to
 
God and his King, and which marks the beginning
 
of the march to the Jordan antitypically.  
 
‘The priests of Israel, performing their part in
 
the drama, carried the ark of the covenant upon
 
their shoulders to the Jordan. They advanced to
 
the point on the banks of the Jordan doubtless at
 
the same location where later Elisha with the mantle
 
of Elijah smote the waters of that river and was
 
then miraculously taken over the river. When the
 
Israelites moved to the Jordan it was the harvest
 
time and the river was very high, as is usually the
 
case at that season of the year. Its waters were
 
rushing madly down to the Dead sea. “And as they
 
that bare the ark were come unto Jordan, and the
 
feet of the priests that bare the ark were dipped
 
in the brim of the water, (for Jordan overfloweth
 
all his banks all the time of harvest).”—Josh. 3:15.  
 
*In the fulfillment of this part of the drama, as
 
it appears from the well-known facts, the point of
 
peculiar interest was reached on September 8, 1922,  
 
when the announcement was first publicly made that
 
the Lord Christ Jesus was at his temple, and that
 
the time had come when his servants must advertise
 

Versiunea curentă din 10 august 2021 16:37

Această pagină a fost verificată



TURNUL DE VEGHE

ANUNȚÂND REGATUL LUI IEHOVA

VOL. LX
1 MARTIE 1939
No.5

DRAMA JUSTIFICĂRII

Partea a 3-a


„Nu te teme; căci te-am răscumpărat [eliberat], te-am chemat după numele tău; tu ești al meu.” – Isaia 43:1


1 IEHOVA și-a exprimat scopul său de a face ca numele său să fie vestit pe întreg pământul înainte de a-și arăta puterea de a distruge dușmanul. (Exod. 9:16). Scopul său trebuie îndeplinit în timp util. Este de așteptat ca Iehova să își aleagă martorii, și să-i folosească pentru a-și declara numele pe întreg pământul, și această alegere să se facă; iar martorilor li se va da un nume propriu de către Iehova înainte de a începe ultima mărturie, care va avea loc chiar înainte de căderea organizației lui Satan. În drama justificării, la râul Iordan s-a realizat o reală minune, arătând că Iehova își alege proprii martori, le dă un nume nou, doar pentru ei făcut, îi însărcinează să își facă lucrarea și îi trimite să îndeplinească această lucrare menită dinainte de către el. După ce s-a făcut acest lucru, revelarea acestor mari adevăruri către poporul său reprezintă un alt mijloc de a le da putere și arată în continuare că „tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem speranță." (Rom. 15:4). Aceste mari adevăruri revelate acum rămășiței nu numai că le aduc un mare confort și bucurie, dar le și oferă Ionadabilor hrană de la masa Domnului, aceștia fiind cei ce vor alcătui „marea mulțime” și cu care hrană trebuie să se hrănească acum în timp ce ei cântă laude Celui Preaînalt și Regelui său. Ionadabii văd și apreciază acum aceste adevăruri și se bucură foarte mult. Toată lucrarea de mărturie trebuie făcută fără a se teme de oameni sau de orice alte creaturi.
2 Izraeliții, în obediență față de porunca Domnului, transmisă lor prin liderul lor vizibil, Iosua, și-au părăsit corturile și s-au aliniat pentru a mărșălui spre apele învolburate ale Iordanului. Era vremea recoltei, iar Iordanul era plin. Israeliții trebuie să fie foarte curajoși și să respecte cu credincioșie instrucțiunile. ”Și s-a întâmplat, când oamenii s-au îndepărtat de corturile lor, să treacă peste Iordan și preoții care duceau chivotul legământului înaintea poporului.” - Ios. 3: 14.
3 Referindu-ne acum la împlinirea acestei părți a
dramei: A fost in anul 1922 când o astfel de împlinire a început. Înainte de acel moment, poporul de legământ al lui Dumnezeu se afla într-o stare de inactivitate comparativă în serviciul Domnului, iar aceasta a fost ilustrată prin oamenii tipici ai lui Dumnezeu care se odihneau în corturile lor chiar înainte de a primi porunca de a ieși din corturile lor și de a se îndrepta către Iordan. Părăsirea corturilor „pentru a traversa Iordanul” a prezis faptul că slujitorii lui Iehova din epoca modernă trebuie să își ia în primire moștenirea lăsată lor, adică trebuie să promoveze interesele regatului și să urmărească pe dușmanii Domnului și să nimicească dominația religioasă din regatul promis, pe care instituțiile religioase îl revendică pe nedrept; că trebuie să întâmpine întrea opoziție, exercitând deplină credință și încredere în Domnul Iehova și în Regele său. În anul 1922, la Cedar Point, Ohio, a avut loc un congres al poporului de legământ al lui Dumnezeu, fapt care marchează începutul activității pline de energie a celor pe deplin devotați lui Dumnezeu și Regelui său și care marchează începutul marșului către Iordanul antitipic.
4 Preoții lui Israel, îndeplinind rolul lor în dramă, au purtat chivotul legământului pe umerii lor la Iordan. Ei au înaintat până la acel punct de pe malul Iordanului în care fără îndoială și Elisei, mai târziu, folosindu-se de mantia lui Ilie, a lovit apele acelui râu și apoi a fost trecut în mod miraculos peste râu. Când israeliții s-au îndreptat spre Iordan, era vremea recoltei și apele râului erau foarte crescute, așa cum se întâmplă de obicei în acel moment al anului. Apele sale curgeau nebunește spre Marea Moartă. ”Când preoţii care duceau chivotul au ajuns la Iordan şi când li s-au scufundat picioarele în marginea apei (căci Iordanul se varsă peste toate malurile lui în tot timpul secerişului)”. – Ios. 3:15.
5 În împlinirea acestei părți a dramei, așa cum reiese din faptele binecunoscute, punctul de interes deosebit a fost atins la data de 8 septembrie 1922, când s-a anunțat public pentru prima dată că Domnul Cristos Isus se afla la templul său și că venise momentul în care slujitorii săi trebuiau să facă publicitate