Pagină:Drama-of-vindication-part-VI-1939.djvu/4

116

TURNUL DE VEGHE

BROOKLYN, N.Y.

și aliații numiți „Creștinătate”. Lucrul este blestemat pentru că este condamnat la distrugerea completă de către Ofițerul Executiv al lui Iehova și urmează să fie distrus pentru că este o abominație înaintea ochilor lui Dumnezeu și o ocară adusă numelui său sfânt. Acan, încălcând porunca expresă dată de Iosua, luase cu lăcomie din Ierihon câteva lucruri pe care inima lui avară le dorise. Modul în care el a luat aceste lucruri este descris în versetele douăzeci și douăzeci și unu din capitolul al șaptelea al cărții lui Iosua. „Acan” înseamnă „necaz”, iar cei care urmează calea lui dau întotdeauna de necaz. Se menționează incidentul într-un alt loc din Biblie, unde el este numit „Acar”, adică „producător de probleme”. „Fiul lui Carmi a fost Acar, cel care a adus nenorocirea asupra Israelului și care a fost necredincios în ce privește lucrul blestemat”. (1 Cronici 2:7) Prin urmare, acel Acan sau Acar îi ilustrează pe aceia născuți prin spirit și care stau la rând pentru a intra în regat și care devin necredincioși și care aduc necazuri asupra organizației lui Iehova. Această parte a dramei profetice a avut loc imediat după asediul Ierihonului și se aplică în împlinire după 1931 și mai ales după 1933, după care începuse marșul împrejurul Ierihonului antitipic. Acei necredincioși din organizația Domnului au devenit producători de probleme sau cauzează probleme grave în organizația vizibilă a Domnului; și care, dacă nu ar fi controlați, ar provoca dificultăți în organizație, ducând la dezastru; și, prin urmare, Iehova le scoate la lumină și la vedere, pentru ca tot poporul să vadă și să profite de ceea ce se face. Potrivite sunt aici cuvintele: „Păcatele unor oameni sunt cunoscute de toți și duc direct la judecată, dar păcatele altor oameni ies la iveală mai târziu.” (1 Tim. 5:24) Rețineți, așadar, că „mânia Domnului s-a aprins împotriva copiilor lui Israel”, adică împotriva întregii organizații tipice, care organizație trebuie acum purificată și curățată. În ansamblu, israeliții erau complet ignoranți în ceea ce privește infracțiunea săvârșită de Acan și în ceea ce-l privește pe infractorul care o comisese și aveau nevoie ca Domnul să le arate necazurile înaintea ochilor. Făptuitorul nu era în ignoranță față ceea ce făcuse, dar doar luând măsuri în fața întregii congregații, adică în mod public, au putut israeliții care erau nevinovați să-și dovedească nevinovăția și au putut arăta pe deplin că nu au nicio simpatie față de infracțiune și față de făptuitor, luând o poziție pozitivă și necompromițătore de partea lui Iehova.

⁶ Domnul a manevrat întreaga chestiune pentru a o aduce în mod clar în fața oamenilor și, în acest sens, i-a indicat lui Iosua calea de urmat: „Și Iosua a trimis oameni din Ierihon la Ai, care este lângă Bet-Aven, la răsărit de Betel, și le-a vorbit, zicând: Suițivă și spionați țara. Și bărbații s-au urcat și au spionat Ai.” — Ios. 7: 2.

⁷ Ierihon era atunci în ruină, iar Iosua a trimis oameni la Ai (numele însemnând ruină sau grămadă de ruine), care a fost apoi distrus. Priviți acum împlinirea acestei părți a dramei profetice, iar acțiunea întreprinsă de Iosua împotriva cetății Ai ilustrează activitățile rămășiței martorilor lui Iehova din și după Anul Domnului 1933 împotriva organizației lui Satan, în special a religioșilor de pe pământ. Sunt prezentate câteva detalii importante care nu sunt expuse în legătură cu asediul și distrugerea Ierihonului. Iosua a trimis oameni ca spioni pentru a vedea mai de aproape cetatea Ai, prevestind că Cristos Isus îi va trimite pe oamenii săi să vadă mai îndeaproape organizația vizibilă a Diavolului, pentru ca aceasta să poată fi expusă mai ales de către slujitorii săi credincioși. După 1933 a avut loc expunerea în profunzime a principalului instrument pământesc al Diavolului, ceea ce le-a oferit martorilor lui Iehova o viziune suplimentară de aproape asupra acelei organizații rele. În data de 23 aprilie 1933, a fost radiodifuzat discursul pe tema ”Efectul Anului Sfânt asupra Păcii și Prosperității”, dezvăluind strânsa alianță și asocierea ierarhiei romano-catolice cu elementele politice și comerciale care conduc în mod eronat națiunile; iar acest lucru a forțat Ierarhia să apară în public și să se expună ca fiind împotriva lui Iehova și a Regatului său. Faptele aduse la iveală în 1935 prin îndrumarea Domnului au dezvăluit în mod clar că ierarhia romano-catolică constituie filistenii moderni de astăzi, luptând împotriva Samsonului modern, poporul uns al lui Dumnezeu pe pământ. Unii care mergeau alături de organizația Domnului nu au văzut acel adevăr revelat în lumina potrivită. Iosua 7: 3: „Și s-au întors la Iosua și i-au spus: „Să nu se suie tot poporul; dar să se urce vreo două sau trei mii de oameni și să lovească pe Ai; și nu puneți tot poporul să muncească acolo; pentru că sunt puțini.”. Se pare din înregistrări (Ios. 8:25) că populația din Ai era de aproximativ de 12.000 de oameni, ceea ce era un număr mic în comparație cu armata lui Iosua. Prin corespondență, ierarhia romano-catolică este alcătuită dintr-un număr relativ mic în comparație cu toți religioșii aflați sub comanda lui Satan. Fiindcă Ierihonul căzuse atât de ușor din cauza actului miraculos al lui Iehova, bărbații trimiși să spioneze acea țară au ajuns la concluzia că israeliții nu trebuie să depună niciun efort mare împotriva lui Ai și că adevărata lucrare din partea lor va fi după Domnul va distruge acea cetate în luptă și, prin urmare, doar un număr mic de luptători aveau nevoie să-l trimită în Ai, iar ei au pledat astfel înaintea lui Iosua.

⁸ În împlinirea acestei părți a ilustrației, unii autointitulați „atoateștiutori”, care păreau să stea la rând pentru a intra în regatul lui Dumnezeu, s-au manifestat și au produs argumente pentru a-și susține poziția. S-a întâmplat în vara anului 1935 când Domnul a dezvăluit poporului său că „marea mulțime”