Pagină:Organization-part-I-1938.djvu/5: Diferență între versiuni
Jump to navigation
Jump to search
| (Nu s-au afișat 8 versiuni intermediare efectuate de același utilizator) | |||
| Corp-mesaj (pentru a fi introdus): | Corp-mesaj (pentru a fi introdus): | ||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | + | {{raw:data:ai|3|1 IUNIE, 1938|TURNUL DE VEGHERE|165|}} | |
| − | {{ | + | |
| − | {{ | + | {{raw:data:c |
| − | {{ | + | | {{raw:data:p|c|„Dar Domnul i-a zis: Du-te, căci el este un vas pe care l-am ales ca să ducă numele Meu înaintea neamurilor, înaintea împăraților și înaintea copiilor lui Israel.” - Fapte 9:15.}} |
| − | {{ | + | |
| − | {{ | + | {{raw:data:p|9|8-11|Acest mesaj și această însărcinare i-au fost încredințate lui Pavel: „El mi-a zis: Dumnezeul părinților noștri te-a ales să cunoști voia Lui, să vezi pe Cel Drept și să auzi cuvinte din gura Lui; căci Îi vei fi martor față de toți oamenii pentru lucrurile pe care le-ai văzut și auzit.” (Fapte 22:14, 15) „În noaptea următoare, Domnul s-a arătat lui Pavel și i-a zis: Îndrăznește, Pavele, căci, după cum ai mărturisit despre Mine în Ierusalim, tot așa trebuie să mărturisești și în Roma.” - Fapte 23:11.}} |
| − | + | ||
| − | + | {{raw:data:p|10|8-11|Pavel a mărturisit despre propria-i însărcinare după cum urmează: „Căci am primit de la Domnul ce v-am învățat.” (1 Corinteni 11:23) În ceea ce privește mesajul pe care l-a vestit Pavel, el a spus: „Pentru că n-am primit-o, nici n-am învățat-o de la vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Cristos.” (Galateni 1:12) Astfel, Scripturile arată că apostolul Pavel a fost însărcinat și instruit special de Domnul în ceea ce avea să facă. Domnul Isus le-a dat apostolilor promisiunea clară: „Și Eu voi ruga pe Tatăl și El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac; și anume, spiritul adevărului, pe care lumea nu-l poate primi, pentru că nu-l vede și nu-l cunoaște; dar voi îl cunoașteți, căci rămâne cu voi și va fi în voi. Dar Mângâietorul, adică spiritul sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în numele Meu, vă va învăța toate lucrurile și vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.” (Ioan 14:16, 17, 26) Deci, este cert faptul că atunci când Pavel a pus în ordine treburile bisericii a fost călăuzit de spiritul sfânt, prin Cuvântul lui Dumnezeu, și a primit, de asemenea, instrucțiuni precise direct de la Domnul Isus Cristos. Deci, ceea ce a făcut Pavel trebuie să fie luat ca fiind voința expresă a lui Dumnezeu privitoare la biserica Sa, construită pe Isus Cristos, temelia și capul.}} | |
| + | |||
| + | {{raw:data:p|11|8-11|A existat o întemeiere în mic a Sionului descoperită prin învierea lui Isus Cristos. (Romani 1:4) Acest lucru a fost astfel înțeles de apostoli după cum este arătat la Fapte 4:23-27. (Psalmi 2:1-6) Pavel, ca serv special al Domnului, a avut în minte scripturile în legătură cu zidirea Sionului, scripturi care includ și profeția din Isaia 60:17. Ceea ce i-a spus Domnul lui Pavel cu privire la împlinirea completă a profeției referitoare la Sion, după cum a fost arătat în acel text, nu este descoperit, dar cunoaștem că Pavel a primit anumite informații pe care nu le putea face cunoscute, dar care i-au servit drept călăuză în ceea ce avea să facă. (2 Corinteni 12:4) Ceea ce a făcut Pavel, sub îndrumarea Domnului Isus Cristos, în punerea în ordine a treburilor bisericii, trebuie în mod necesar să fie în armonie cu profeția referitoare la Sion, deoarece}} | ||
| + | |||
| + | | {{raw:data:p|c|biserica și Sionul sunt inseparabile. Se poate spune în mod potrivit că denumirea „biserică” se aplică mai ales urmașilor credincioși ai lui Isus Cristos până la venirea Sa la templu, când este zidit Sionul. Despre organizație se vorbește ca „Sion”. Odată zidit, în mod necesar acel corp completat trebuie să fie în unitate absolută și în deplină armonie în acțiune pentru a merge mai departe și a face voința lui Dumnezeu.}} | ||
| + | |||
| + | {{raw:data:p|12|12-13|Acest lucru important nu poate fi ignorat, și anume că nicăieri în epistolele adresate adunărilor sau grupelor bisericii ca atare, Pavel nu le-a dat nici o instrucțiune de a numi supraveghetori sau servi, instrucțiune pe care să o urmeze ca un corp condus în mod democratic. În mod necesar, se ridică întrebarea: De ce nu a fost dată nici o astfel de instrucțiune? Iar răspunsul trebuie să fie, cu siguranță, că numirea supraveghetorilor sau servilor bisericii sau adunării nu revine membrilor fiecărei grupe separat, ca și cum ar fi o organizație condusă în mod democratic. Dacă ar fi voia Domnului ca fiecare grupă sau adunare să fie autonomă în această privință, Pavel cu siguranță ar fi făcut ca aceasta să apară clar în instrucțiunile pe care le-a transmis. Instrucțiunile date în Scripturi cu privire la alegerea servilor, bătrânilor și diaconilor, au fost transmise de Pavel lui Timotei și lui Tit, cei doi fiind numiți special de Pavel pentru a face și a menține ordinea în adunări și grupe. Se pare că celor doi bărbați, apostolii și Domnul le-au dat autoritate cu privire la organizarea și guvernarea bisericii.}} | ||
| + | |||
| + | {{raw:data:p|13|12-13|O lungă perioadă de timp s-a scurs de la moartea apostolilor până la cea de-a doua venire a Domnului Isus Cristos. Pavel nu a dat nici o instrucțiune cu privire la alegerea servilor bisericii care trebuia să fie urmată în toată acea perioadă de timp, ci, după cum este arătat în Scripturi, întreaga chestiune a fost lăsată Domnului, care prin acțiunea spiritului sfânt avea să se îngrijească de toate lucrurile necesare. Fără îndoială, Pavel a avut o vedenie a destrămării adunărilor, care a început cu puțin timp după moartea lui odată cu apariția religioșilor și a continuat neîntrerupt până la venirea Domnului Isus la templu. Apostolul Pavel a accentuat acest lucru, zicând: „Si El [Domnul Isus Cristos, și nu o grupă sau adunare] a dat pe unii apostoli; pe alții, prooroci; pe alții, evangheliști; pe alții, păstori și învățători, pentru desăvârșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea corpului lui Cristos, până toți vom ajunge la unirea credinței și a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare [perfect], la înălțimea staturii plinătății lui Cristos.” (Efeseni 4:11-13) Prin urmare, rezultă clar că o grupă sau o adunare care numește evangheliști, păstori și învățători, acționează contrar prevederilor date de Domnul.}} | ||
| + | |||
| + | }} | ||
Versiunea curentă din 9 august 2020 13:37
Această pagină nu a fost verificată
1 IUNIE, 1938
TURNUL DE VEGHERE
165
„Dar Domnul i-a zis: Du-te, căci el este un vas pe care l-am ales ca să ducă numele Meu înaintea neamurilor, înaintea împăraților și înaintea copiilor lui Israel.” - Fapte 9:15.
9 Acest mesaj și această însărcinare i-au fost încredințate lui Pavel: „El mi-a zis: Dumnezeul părinților noștri te-a ales să cunoști voia Lui, să vezi pe Cel Drept și să auzi cuvinte din gura Lui; căci Îi vei fi martor față de toți oamenii pentru lucrurile pe care le-ai văzut și auzit.” (Fapte 22:14, 15) „În noaptea următoare, Domnul s-a arătat lui Pavel și i-a zis: Îndrăznește, Pavele, căci, după cum ai mărturisit despre Mine în Ierusalim, tot așa trebuie să mărturisești și în Roma.” - Fapte 23:11.
10 Pavel a mărturisit despre propria-i însărcinare după cum urmează: „Căci am primit de la Domnul ce v-am învățat.” (1 Corinteni 11:23) În ceea ce privește mesajul pe care l-a vestit Pavel, el a spus: „Pentru că n-am primit-o, nici n-am învățat-o de la vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Cristos.” (Galateni 1:12) Astfel, Scripturile arată că apostolul Pavel a fost însărcinat și instruit special de Domnul în ceea ce avea să facă. Domnul Isus le-a dat apostolilor promisiunea clară: „Și Eu voi ruga pe Tatăl și El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac; și anume, spiritul adevărului, pe care lumea nu-l poate primi, pentru că nu-l vede și nu-l cunoaște; dar voi îl cunoașteți, căci rămâne cu voi și va fi în voi. Dar Mângâietorul, adică spiritul sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în numele Meu, vă va învăța toate lucrurile și vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.” (Ioan 14:16, 17, 26) Deci, este cert faptul că atunci când Pavel a pus în ordine treburile bisericii a fost călăuzit de spiritul sfânt, prin Cuvântul lui Dumnezeu, și a primit, de asemenea, instrucțiuni precise direct de la Domnul Isus Cristos. Deci, ceea ce a făcut Pavel trebuie să fie luat ca fiind voința expresă a lui Dumnezeu privitoare la biserica Sa, construită pe Isus Cristos, temelia și capul.
11 A existat o întemeiere în mic a Sionului descoperită prin învierea lui Isus Cristos. (Romani 1:4) Acest lucru a fost astfel înțeles de apostoli după cum este arătat la Fapte 4:23-27. (Psalmi 2:1-6) Pavel, ca serv special al Domnului, a avut în minte scripturile în legătură cu zidirea Sionului, scripturi care includ și profeția din Isaia 60:17. Ceea ce i-a spus Domnul lui Pavel cu privire la împlinirea completă a profeției referitoare la Sion, după cum a fost arătat în acel text, nu este descoperit, dar cunoaștem că Pavel a primit anumite informații pe care nu le putea face cunoscute, dar care i-au servit drept călăuză în ceea ce avea să facă. (2 Corinteni 12:4) Ceea ce a făcut Pavel, sub îndrumarea Domnului Isus Cristos, în punerea în ordine a treburilor bisericii, trebuie în mod necesar să fie în armonie cu profeția referitoare la Sion, deoarece
biserica și Sionul sunt inseparabile. Se poate spune în mod potrivit că denumirea „biserică” se aplică mai ales urmașilor credincioși ai lui Isus Cristos până la venirea Sa la templu, când este zidit Sionul. Despre organizație se vorbește ca „Sion”. Odată zidit, în mod necesar acel corp completat trebuie să fie în unitate absolută și în deplină armonie în acțiune pentru a merge mai departe și a face voința lui Dumnezeu.
12 Acest lucru important nu poate fi ignorat, și anume că nicăieri în epistolele adresate adunărilor sau grupelor bisericii ca atare, Pavel nu le-a dat nici o instrucțiune de a numi supraveghetori sau servi, instrucțiune pe care să o urmeze ca un corp condus în mod democratic. În mod necesar, se ridică întrebarea: De ce nu a fost dată nici o astfel de instrucțiune? Iar răspunsul trebuie să fie, cu siguranță, că numirea supraveghetorilor sau servilor bisericii sau adunării nu revine membrilor fiecărei grupe separat, ca și cum ar fi o organizație condusă în mod democratic. Dacă ar fi voia Domnului ca fiecare grupă sau adunare să fie autonomă în această privință, Pavel cu siguranță ar fi făcut ca aceasta să apară clar în instrucțiunile pe care le-a transmis. Instrucțiunile date în Scripturi cu privire la alegerea servilor, bătrânilor și diaconilor, au fost transmise de Pavel lui Timotei și lui Tit, cei doi fiind numiți special de Pavel pentru a face și a menține ordinea în adunări și grupe. Se pare că celor doi bărbați, apostolii și Domnul le-au dat autoritate cu privire la organizarea și guvernarea bisericii.
13 O lungă perioadă de timp s-a scurs de la moartea apostolilor până la cea de-a doua venire a Domnului Isus Cristos. Pavel nu a dat nici o instrucțiune cu privire la alegerea servilor bisericii care trebuia să fie urmată în toată acea perioadă de timp, ci, după cum este arătat în Scripturi, întreaga chestiune a fost lăsată Domnului, care prin acțiunea spiritului sfânt avea să se îngrijească de toate lucrurile necesare. Fără îndoială, Pavel a avut o vedenie a destrămării adunărilor, care a început cu puțin timp după moartea lui odată cu apariția religioșilor și a continuat neîntrerupt până la venirea Domnului Isus la templu. Apostolul Pavel a accentuat acest lucru, zicând: „Si El [Domnul Isus Cristos, și nu o grupă sau adunare] a dat pe unii apostoli; pe alții, prooroci; pe alții, evangheliști; pe alții, păstori și învățători, pentru desăvârșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea corpului lui Cristos, până toți vom ajunge la unirea credinței și a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare [perfect], la înălțimea staturii plinătății lui Cristos.” (Efeseni 4:11-13) Prin urmare, rezultă clar că o grupă sau o adunare care numește evangheliști, păstori și învățători, acționează contrar prevederilor date de Domnul.
