Pagină:Organization-part-I-1938.djvu/6

De la Ro JW United
Jump to navigation Jump to search
Această pagină nu a fost verificată


166
TURNUL DE VEGHERE
BROOKLYN, N. Y.


14 Atunci când se observă și se recunoaște clar că nicicând în istoria bisericii lui Dumnezeu, Domnul nu a tratat biserica Sa ca pe o democrație; că ideea unei democrații este cu totul absentă în scrierile apostolilor despre biserică; că nu avem niciun indiciu că există o confederație sau uniune în adunări, precum între statele Americii, trebuie să concluzionăm că forma Ierarhiei de guvernare, atât de seducătoare pentru multe minți omenești, este clar un produs al Diavolului; de asemenea, că forma democratică de guvernare este contrară Cuvântului lui Dumnezeu. Astfel a fost cazul Ierusalimului stăpânit de preoți, după cum a fost arătat în profeția lui Ieremia, când clasa autointitulată aleasă, clerul, conducea contrar voinței lui Dumnezeu. În mod asemănător, „Ierarhia Romano-catolică”, guvernele și organizațiile religioase la fel de „autoritare” sunt în mod clar ale Diavolului, instituite și puse în practică cu scopul de a întoarce pe oameni de la Dumnezeu și Regele Său, și de a-i aduce sub controlul reprezentanților Diavolului. Prin urmare, apostolii credincioși ai Domnului Isus Cristos nu puteau să înființeze o organizație care, datorită metodelor ei de operare, este o guvernare cu metode democratice sau o conducere a „ordinelor” preoților sau ierarhiei. Conducerea lui Iehova Dumnezeu, atât cea a poporului Său tipic cât și cea a poporului pentru numele Său este absolut o conducere teocratică. Împărăția sau organizația lui Dumnezeu este o teocrație pură, nesupusă capriciilor sau regulilor vreunei creaturi.
15 Suferind sub conducerea tiranică a clerului și Ierarhiei, oamenii sinceri s-au întors spre guvernarea democratică a organizațiilor religioase cu speranța unei situații mai bune, și acea metodă a fost urmată mulți ani în organizațiile religioase. Dar este aceasta în armonie cu Scripturile? Faptul că o astfel de metodă a fost adoptată în adunările celor care susțineau că servesc pe Domnul nu e o dovadă că este cea corectă. În timpul perioadei Ilie a bisericii, urmașii sinceri ai lui Isus Cristos au părăsit organizația babilonică și au ieșit cu pete pe haine datorită asocierii cu organizația diavolească. În perioada cunoscută ca „timpul Ilie al bisericii”, bătrânii și diaconii din adunări erau aleși printr-un vot al membrilor exprimat prin ridicarea mâinii. Indiferent dacă a fost potrivit sau nu, Domnul a permis aceasta sau nu a intervenit. Intenția sau scopul creștinilor care au adoptat și urmat această metodă a fost, fără îndoială, bună, dar acest lucru nu o face scripturală. Autoritatea pentru o astfel de acțiune sau vot se găsea, după susținerea lor, la Fapte 14:23. Barnaba era asociat cu Pavel în lucrarea de predicare a evangheliei și de punere la punct a lucrurilor în adunări. Având acestea în minte, lucrul arătat în același capitol, să observăm cuvintele din Fapte 14:23: „Și ei [Pavel împreună cu Barnaba, și nu adunarea] au rânduit [cheirotoneo, în greacă][în adunările respective] prezbiteri în fiecare Biserică, și
după ce s-au rugat și au postit, [Pavel și Barnaba, apostolii, și nu grupa] i-au încredințat [pe cei aleși] în mâna Domnului, în care crezuseră.”
16 În același mod, Pavel i-a încredințat Domnului pe bătrânii din Efes. (Fapte 20:32) În textul anterior din Fapte 14:23, cuvântul grecesc cheirotoneo este tradus „rânduit”; dar „a rândui” sau „rânduit” este un cuvânt greșit, după cum se va observa din examinarea scripturilor următoare amintite aici. Cuvântul grecesc cheirotonein înseamnă „a întinde mâna”. Dar întrebarea este: A fost întinderea mâinii actul îndeplinit de apostoli sau de adunare? A fost întinderea mâinii un semn sau un mijloc de votare? Evident, apostolii au fost cei care întindeau mâna, nu ca un mijloc de votare, ci ca un act de confirmare a acelor oameni aleși pentru postul de serviciu. Cuvântul grecesc cheirotoneo, tradus „rânduit”, „ordonat” sau „hirotonit” la Fapte 14:23, de fapt înseamnă ales. Acest lucru este arătat prin textul de la 2 Corinteni 8:18, 19, unde același cuvânt grecesc este tradus „ales”. Acest ultim text, totuși, nu arată că bărbații erau aleși de grupă sau de adunare, ci de cei cărora apostolii le conferiseră anterior autoritate prin întinderea mâinilor.
17 Alegerea supraveghetorilor sau servilor prin metoda de vot democratic de către adunare ignoră porunca referitoare la „Autoritățile Superioare”. (Romani 13:1) Doar Dumnezeu Cel Atotputernic și Isus Cristos constituie autoritățile superioare, iar apostolul Pavel a fost un reprezentant special al acestor autorități superioare. Acționând în virtutea autorității conferite lui, Pavel i-a desemnat și pe alții să reprezinte autoritățile superioare. Întinderea mâinii a fost un act de confirmare din partea apostolilor. Textele următoare sprijină această concluzie. În capitolul 6 al Faptelor Apostolilor se observă că apostolii i-au instruit pe frați să 'aleagă' sau să numească anumiți bărbați pentru a îndeplini anumite sarcini de serviciu și să-i aducă înaintea sau în atenția apostolilor. Despre acești bărbați este scris: „I-au adus înaintea apostolilor, care după ce s-au rugat [apostolii], și-au pus mâinile [apostolii] peste ei.” Astfel, adunarea sau grupa a recunoscut că Autoritățile Superioare acționau prin apostoli, iar apostolii, după ce s-au rugat Autorităților Superioare, și-au pus mâinile peste acești oameni, confirmând astfel alegerea lor. Deci se vede clar că apostolii au fost cei care și-au întins mâinile. Textele următoare arată că apostolii au fost cei care au întins mâna: „Atunci Petru și Ioan au pus mâinile peste ei și aceia au primit spiritul sfânt.” (Fapte 8:17) „Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezați în numele Domnului Isus. Când și-a pus Pavel mâinile peste ei, spiritul sfânt s-a pogorât peste ei și vorbeau în limbi și prooroceau.” (Fapte 19:5, 6) „Nu fi nepăsător de darul care este în tine, care ți-a fost dat prin proorocie, cu punerea mâinilor de către ceata prezbiterilor.” - 1 Timotei 4:14.