Pagină:Organization-part-I-1938.djvu/6: Diferență între versiuni

De la Ro JW United
Jump to navigation Jump to search
 
(Nu s-au afișat 5 versiuni intermediare efectuate de același utilizator)
Corp-mesaj (pentru a fi introdus):Corp-mesaj (pentru a fi introdus):
Linia 1: Linia 1:
−
Lord treat the church as a democracy; that the idea of a democracy is entirely absent in the writings of the apostles concerning the church; that there is no intimation that there is a confederacy or unity existing in the congregations, such as exists amongst the states of America, it must be concluded that the Hierarchy form of government, so seductive to many minds, is clearly a product of the Devil; also that the democratic form of government is contrary to the Word of God. Such was the case with the priest-ridden Jerusalem, as shown by the prophecy of Jeremiah, when the self-constituted elect class, the clergy, ruled contrary to the will of God. Likewise ‘‘the Roman Catholic Hierarchy of authority’’, and similar ‘authoritative’ governments and religious organizations, are clearly of the Devil, instituted and practiced for the purpose of turning men away from God and his King, and bringing them under the control of the representatives of the Devil. Therefore the faithful apostles of the Lord Jesus Christ could not have started an organization which for its method of operation is a government by democratic methods or a rule by ‘‘orders’’ of priests or hierarchy. The rule of Jehovah God, both that with his typical people Israel and that of his people taken out for his name, is purely a theocratic rule. God’s kingdom or organization is a pure theocracy, not subject to the whims or rules of any creature.}}
+
{{raw:data:ai|3|166|TURNUL DE VEGHERE|BROOKLYN, N. Y.|}}
−
{{paragraf|întrebarea=15|paragraful=15|conținut=Smarting under the tyrannical rule by the clergy and Hierarchy, sincere men turned to the democratic government of religious organizations with a hope of a better condition, and that method has for years been followed in religious organizations. But is such in harmony with the Scriptures? The fact that such a method was adopted in the congregations of those who claimed to serve the Lord is no proof that it is right. During the Elijah period of the church sincere followers of Christ Jesus left the Babylonish organization and they came out with spots on their garments, which they had received by reason of associating with that devilish organization. Within the period known as ‘‘the Elijah time of the church”’ elders and deacons in the congregations were selected by a vote of the members expressed by the stretching forth of the hand. Whether this was proper or not, at least the Lord permitted it or did not interfere. The intention or purpose of the Christians who adopted and followed this method was, no doubt, good, but that would not make it Scriptural. The authority for such action or voting, it was claimed, was found in Acts 14:23. Barnabas was associated with Paul in the work of preaching the gospel and setting matters aright in the congregations. Having this in mind, which is shown in this same chapter, note the words of Acts 14:23: ‘‘And when they [Paul together with Barnabas, and not the congregation] had ordained [(Greek) ''cheirotoneo''] them [that is, in the respective congregations] elders in every church, and had prayed with fasting, they [Paul and Barnabas, the apostles, and not the company] commended them [the ones chosen] to the Lord, on whom they believed.’’}}
+
 
−
{{paragraf|întrebarea=16|paragraful=16|conținut=In the same manner Paul commended the elders of Ephesus to God. (Acts 20:32) The Greek word ''cheirotoneo'' is, in the foregoing text at Acts 14:23, rendered ‘‘ordained’’; but ‘‘ordain’’ or ‘‘ordained’’ is a wrong word, as will be observed by the examination of subsequent scriptures herein cited. The Greek word ''cheirotonein'' means ‘‘to extend or stretch forth the hand’’. But the question is: Was the stretching forth of the hand the act performed by the apostles or by the congregation? Was the stretching forth of the hand a sign or means of voting? Manifestly it was the apostles who stretched forth the hand, not as a means or sign of voting, but as an act of confirming those men chosen for the office of service. The Greek word ''cheirotones'', rendered ‘‘ordained’’ at Acts 14:23, in fact means chosen. This is shown by the text at 2 Corinthians 8:18,19, wherein that same Greek word is rendered ‘‘chosen’’. This latter text, however, does not show that the men were chosen by the company or congregation, but by those upon whom the apostles had previously conferred authority by stretching forth of their hands as at Acts 14:23.}}
+
{{raw:data:c
−
{{paragraf|întrebarea=17|paragraful=17|conținut=The selection of officers or servants by the democratic method of voting by the congregation ignores the command concerning ‘‘the Higher Powers’’. (Rom. 13:1) Only the Almighty God and Christ Jesus constitute the higher powers, and the apostle Paul was a special representative of such higher powers, and Paul, acting by virtue of the authority conferred upon him, designated others to represent the higher powers. The stretching forth of the hand was an act of confirmation by the apostles. The following texts support that conclusion: In the sixth chapter of the Acts of the Apostles it is seen that the apostles instructed the brethren to ‘look out’ or nominate certain men to perform certain duties of service, and to bring these before or to the attention of the apostles; and concerning these men it is written: ‘‘Whom they set before the apostles, and when they [the apostles] had prayed, they [the apostles] laid their hands on them.’’ Thus the congregation or company recognized the Higher Powers acting through the apostles, and the apostles, after praying to the Higher Powers, laid their hands on these men, thus confirming their selection. Clearly therefore it was the apostles who
+
| {{raw:data:p|14|14-15|Atunci când se observă și se recunoaște clar că nicicând în istoria bisericii lui Dumnezeu, Domnul nu a tratat biserica Sa ca pe o democrație; că ideea unei democrații este cu totul absentă în scrierile apostolilor despre biserică; că nu avem niciun indiciu că există o confederație sau uniune în adunări, precum între statele Americii, trebuie să concluzionăm că forma Ierarhiei de guvernare, atât de seducătoare pentru multe minți omenești, este clar un produs al Diavolului; de asemenea, că forma democratică de guvernare este contrară Cuvântului lui Dumnezeu. Astfel a fost cazul Ierusalimului stăpânit de preoți, după cum a fost arătat în profeția lui Ieremia, când clasa autointitulată aleasă, clerul, conducea contrar voinței lui Dumnezeu. În mod asemănător, „Ierarhia Romano-catolică”, guvernele și organizațiile religioase la fel de „autoritare” sunt în mod clar ale Diavolului, instituite și puse în practică cu scopul de a întoarce pe oameni de la Dumnezeu și Regele Său, și de a-i aduce sub controlul reprezentanților Diavolului. Prin urmare, apostolii credincioși ai Domnului Isus Cristos nu puteau să înființeze o organizație care, datorită metodelor ei de operare, este o guvernare cu metode democratice sau o conducere a „ordinelor” preoților sau ierarhiei. Conducerea lui Iehova Dumnezeu, atât cea a poporului Său tipic cât și cea a poporului pentru numele Său este absolut o conducere teocratică. Împărăția sau organizația lui Dumnezeu este o teocrație pură, nesupusă capriciilor sau regulilor vreunei creaturi.}}
−
stretched forth or put forth their hands. The following texts show that it was the apostles who stretched forth the hand: ‘‘Then laid they their hands on them, and they received the holy [spirit].” (Acts 8:17,18) ‘‘When they heard this, they were baptized in the name of the Lord Jesus. And when Paul had laid his hands upon them, the holy [spirit] came on them; and they spake with tongues, and prophesied.’’ (Acts 19:5,6) ‘‘Neglect not the gift that is in thee, which was given thee by prophecy,}}
+
 
 +
{{raw:data:p|15|14-15|Suferind sub conducerea tiranică a clerului și Ierarhiei, oamenii sinceri s-au întors spre guvernarea democratică a organizațiilor religioase cu speranța unei situații mai bune, și acea metodă a fost urmată mulți ani în organizațiile religioase. Dar este aceasta în armonie cu Scripturile? Faptul că o astfel de metodă a fost adoptată în adunările celor care susțineau că servesc pe Domnul nu e o dovadă că este cea corectă. În timpul perioadei Ilie a bisericii, urmașii sinceri ai lui Isus Cristos au părăsit organizația babilonică și au ieșit cu pete pe haine datorită asocierii cu organizația diavolească. În perioada cunoscută ca „timpul Ilie al bisericii”, bătrânii și diaconii din adunări erau aleși printr-un vot al membrilor exprimat prin ridicarea mâinii. Indiferent dacă a fost potrivit sau nu, Domnul a permis aceasta sau nu a intervenit. Intenția sau scopul creștinilor care au adoptat și urmat această metodă a fost, fără îndoială, bună, dar acest lucru nu o face scripturală. Autoritatea pentru o astfel de acțiune sau vot se găsea, după susținerea lor, la Fapte 14:23. Barnaba era asociat cu Pavel în lucrarea de predicare a evangheliei și de punere la punct a lucrurilor în adunări. Având acestea în minte, lucrul arătat în același capitol, să observăm cuvintele din Fapte 14:23: „Și ei [Pavel împreună cu Barnaba, și nu adunarea] au rânduit [''cheirotoneo'', în greacă][în adunările respective] prezbiteri în fiecare Biserică, și}}
 +
 
 +
| {{raw:data:p|c|după ce s-au rugat și au postit, [Pavel și Barnaba, apostolii, și nu grupa] i-au încredințat [pe cei aleși] în mâna Domnului, în care crezuseră.”}}
 +
 
 +
{{raw:data:p|16|16-20|În același mod, Pavel i-a încredințat Domnului pe bătrânii din Efes. (Fapte 20:32) În textul anterior din Fapte 14:23, cuvântul grecesc ''cheirotoneo'' este tradus „rânduit”; dar „a rândui” sau „rânduit” este un cuvânt greșit, după cum se va observa din examinarea scripturilor următoare amintite aici. Cuvântul grecesc ''cheirotonein'' înseamnă „a întinde mâna”. Dar întrebarea este: A fost întinderea mâinii actul îndeplinit de apostoli sau de adunare? A fost întinderea mâinii un semn sau un mijloc de votare? Evident, apostolii au fost cei care întindeau mâna, nu ca un mijloc de votare, ci ca un act de confirmare a acelor oameni aleși pentru postul de serviciu. Cuvântul grecesc ''cheirotoneo'', tradus „rânduit”, „ordonat” sau „hirotonit” la Fapte 14:23, de fapt înseamnă ales. Acest lucru este arătat prin textul de la 2 Corinteni 8:18, 19, unde același cuvânt grecesc este tradus „ales”. Acest ultim text, totuși, nu arată că bărbații erau aleși de grupă sau de adunare, ci de cei cărora apostolii le conferiseră anterior autoritate prin întinderea mâinilor.}}
 +
 
 +
{{raw:data:p|17|16-20|Alegerea supraveghetorilor sau servilor prin metoda de vot democratic de către adunare ignoră porunca referitoare la „Autoritățile Superioare”. (Romani 13:1) Doar Dumnezeu Cel Atotputernic și Isus Cristos constituie autoritățile superioare, iar apostolul Pavel a fost un reprezentant special al acestor autorități superioare. Acționând în virtutea autorității conferite lui, Pavel i-a desemnat și pe alții să reprezinte autoritățile superioare. Întinderea mâinii a fost un act de confirmare din partea apostolilor. Textele următoare sprijină această concluzie. În capitolul 6 al Faptelor Apostolilor se observă că apostolii i-au instruit pe frați să 'aleagă' sau să numească anumiți bărbați pentru a îndeplini anumite sarcini de serviciu și să-i aducă înaintea sau în atenția apostolilor. Despre acești bărbați este scris: „I-au adus înaintea apostolilor, care după ce s-au rugat [apostolii], și-au pus mâinile [apostolii] peste ei.” Astfel, adunarea sau grupa a recunoscut că Autoritățile Superioare acționau prin apostoli, iar apostolii, după ce s-au rugat Autorităților Superioare, și-au pus mâinile peste acești oameni, confirmând astfel alegerea lor. Deci se vede clar că apostolii au fost cei care și-au întins mâinile. Textele următoare arată că apostolii au fost cei care au întins mâna: „Atunci Petru și Ioan au pus mâinile peste ei și aceia au primit spiritul sfânt.” (Fapte 8:17) „Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezați în numele Domnului Isus. Când și-a pus Pavel mâinile peste ei, spiritul sfânt s-a pogorât peste ei și vorbeau în limbi și prooroceau.” (Fapte 19:5, 6) „Nu fi nepăsător de darul care este în tine, care ți-a fost dat prin proorocie, cu punerea mâinilor de către ceata prezbiterilor.” - 1 Timotei 4:14.}}
 +
 
 +
}}

Versiunea curentă din 9 august 2020 13:37

Această pagină nu a fost verificată


166
TURNUL DE VEGHERE
BROOKLYN, N. Y.


14 Atunci când se observă și se recunoaște clar că nicicând în istoria bisericii lui Dumnezeu, Domnul nu a tratat biserica Sa ca pe o democrație; că ideea unei democrații este cu totul absentă în scrierile apostolilor despre biserică; că nu avem niciun indiciu că există o confederație sau uniune în adunări, precum între statele Americii, trebuie să concluzionăm că forma Ierarhiei de guvernare, atât de seducătoare pentru multe minți omenești, este clar un produs al Diavolului; de asemenea, că forma democratică de guvernare este contrară Cuvântului lui Dumnezeu. Astfel a fost cazul Ierusalimului stăpânit de preoți, după cum a fost arătat în profeția lui Ieremia, când clasa autointitulată aleasă, clerul, conducea contrar voinței lui Dumnezeu. În mod asemănător, „Ierarhia Romano-catolică”, guvernele și organizațiile religioase la fel de „autoritare” sunt în mod clar ale Diavolului, instituite și puse în practică cu scopul de a întoarce pe oameni de la Dumnezeu și Regele Său, și de a-i aduce sub controlul reprezentanților Diavolului. Prin urmare, apostolii credincioși ai Domnului Isus Cristos nu puteau să înființeze o organizație care, datorită metodelor ei de operare, este o guvernare cu metode democratice sau o conducere a „ordinelor” preoților sau ierarhiei. Conducerea lui Iehova Dumnezeu, atât cea a poporului Său tipic cât și cea a poporului pentru numele Său este absolut o conducere teocratică. Împărăția sau organizația lui Dumnezeu este o teocrație pură, nesupusă capriciilor sau regulilor vreunei creaturi.
15 Suferind sub conducerea tiranică a clerului și Ierarhiei, oamenii sinceri s-au întors spre guvernarea democratică a organizațiilor religioase cu speranța unei situații mai bune, și acea metodă a fost urmată mulți ani în organizațiile religioase. Dar este aceasta în armonie cu Scripturile? Faptul că o astfel de metodă a fost adoptată în adunările celor care susțineau că servesc pe Domnul nu e o dovadă că este cea corectă. În timpul perioadei Ilie a bisericii, urmașii sinceri ai lui Isus Cristos au părăsit organizația babilonică și au ieșit cu pete pe haine datorită asocierii cu organizația diavolească. În perioada cunoscută ca „timpul Ilie al bisericii”, bătrânii și diaconii din adunări erau aleși printr-un vot al membrilor exprimat prin ridicarea mâinii. Indiferent dacă a fost potrivit sau nu, Domnul a permis aceasta sau nu a intervenit. Intenția sau scopul creștinilor care au adoptat și urmat această metodă a fost, fără îndoială, bună, dar acest lucru nu o face scripturală. Autoritatea pentru o astfel de acțiune sau vot se găsea, după susținerea lor, la Fapte 14:23. Barnaba era asociat cu Pavel în lucrarea de predicare a evangheliei și de punere la punct a lucrurilor în adunări. Având acestea în minte, lucrul arătat în același capitol, să observăm cuvintele din Fapte 14:23: „Și ei [Pavel împreună cu Barnaba, și nu adunarea] au rânduit [cheirotoneo, în greacă][în adunările respective] prezbiteri în fiecare Biserică, și
după ce s-au rugat și au postit, [Pavel și Barnaba, apostolii, și nu grupa] i-au încredințat [pe cei aleși] în mâna Domnului, în care crezuseră.”
16 În același mod, Pavel i-a încredințat Domnului pe bătrânii din Efes. (Fapte 20:32) În textul anterior din Fapte 14:23, cuvântul grecesc cheirotoneo este tradus „rânduit”; dar „a rândui” sau „rânduit” este un cuvânt greșit, după cum se va observa din examinarea scripturilor următoare amintite aici. Cuvântul grecesc cheirotonein înseamnă „a întinde mâna”. Dar întrebarea este: A fost întinderea mâinii actul îndeplinit de apostoli sau de adunare? A fost întinderea mâinii un semn sau un mijloc de votare? Evident, apostolii au fost cei care întindeau mâna, nu ca un mijloc de votare, ci ca un act de confirmare a acelor oameni aleși pentru postul de serviciu. Cuvântul grecesc cheirotoneo, tradus „rânduit”, „ordonat” sau „hirotonit” la Fapte 14:23, de fapt înseamnă ales. Acest lucru este arătat prin textul de la 2 Corinteni 8:18, 19, unde același cuvânt grecesc este tradus „ales”. Acest ultim text, totuși, nu arată că bărbații erau aleși de grupă sau de adunare, ci de cei cărora apostolii le conferiseră anterior autoritate prin întinderea mâinilor.
17 Alegerea supraveghetorilor sau servilor prin metoda de vot democratic de către adunare ignoră porunca referitoare la „Autoritățile Superioare”. (Romani 13:1) Doar Dumnezeu Cel Atotputernic și Isus Cristos constituie autoritățile superioare, iar apostolul Pavel a fost un reprezentant special al acestor autorități superioare. Acționând în virtutea autorității conferite lui, Pavel i-a desemnat și pe alții să reprezinte autoritățile superioare. Întinderea mâinii a fost un act de confirmare din partea apostolilor. Textele următoare sprijină această concluzie. În capitolul 6 al Faptelor Apostolilor se observă că apostolii i-au instruit pe frați să 'aleagă' sau să numească anumiți bărbați pentru a îndeplini anumite sarcini de serviciu și să-i aducă înaintea sau în atenția apostolilor. Despre acești bărbați este scris: „I-au adus înaintea apostolilor, care după ce s-au rugat [apostolii], și-au pus mâinile [apostolii] peste ei.” Astfel, adunarea sau grupa a recunoscut că Autoritățile Superioare acționau prin apostoli, iar apostolii, după ce s-au rugat Autorităților Superioare, și-au pus mâinile peste acești oameni, confirmând astfel alegerea lor. Deci se vede clar că apostolii au fost cei care și-au întins mâinile. Textele următoare arată că apostolii au fost cei care au întins mâna: „Atunci Petru și Ioan au pus mâinile peste ei și aceia au primit spiritul sfânt.” (Fapte 8:17) „Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezați în numele Domnului Isus. Când și-a pus Pavel mâinile peste ei, spiritul sfânt s-a pogorât peste ei și vorbeau în limbi și prooroceau.” (Fapte 19:5, 6) „Nu fi nepăsător de darul care este în tine, care ți-a fost dat prin proorocie, cu punerea mâinilor de către ceata prezbiterilor.” - 1 Timotei 4:14.
Adus de la „https://ro.jwunited.org/index.php?title=Pagină:Organization-part-I-1938.djvu/6&oldid=1565”