Această pagină nu a fost verificată
1 JUNIE, 1938
TURNUL DE VEGHERE
167
18 Dându-i instrucțiuni lui Timotei cum să procedeze, apostolul Pavel a spus: „Să nu-ți pui mâinile peste nimeni cu grabă; să nu te faci părtaș păcatelor altora; pe tine însuți păzește-te curat.” (1 Timotei 5:22) Observați că această instrucțiune nu a fost dată adunării, ci doar lui Timotei, pe care Pavel îl numise pentru a-l reprezenta și pentru a îndeplini anumite sarcini în biserică. Apostolul l-a instruit în mod precis pe Timotei cu privire la competența cerută servilor ce aveau să fie aleși și l-a avertizat că trebuia să acționeze cu grijă după o cercetare și analiză corespunzătoare și cu rugăciune. Pavel i-a repetat lui Timotei: „De aceea îți aduc aminte să înflăcărezi darul lui Dumnezeu care este în tine prin punerea mâinilor mele” (2 Timotei 1:6), arătând astfel că apostolul a fost cel care l-a confirmat pe Timotei ca reprezentantul său. La 1 Timotei 4:14 este scris: „Cu punerea mâinilor de către ceata prezbiterilor”, ceea ce nu înseamnă adunarea, ci cei care fuseseră aleși pentru a reprezenta Autoritățile Superioare, adică Pavel și alți frați maturi care fuseseră aleși de el pentru a acționa la conducerea adunării.
19 „Punerea mâinilor” nu era o ceremonie anuală, precum alegerea anuală a servilor, după practica în vogă în timpul perioadei Ilie. Acest lucru este clar arătat în textul: „De aceea, să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Cristos și să mergem spre cele desăvârșite, fără să mai punem din nou temelia pocăinței de faptele moarte și a credinței în Dumnezeu, învățătura despre botezuri, despre punerea mâinilor, despre învierea morților și despre judecata veșnică.” (Evrei 6:1, 2) Din moment ce o persoană a fost odată aleasă pentru a îndeplini anumite sarcini, nu este nevoie a reînnoi acea alegere atât timp cât persoana numită a acționat în mod credincios.
20 În cazul poporului tipic al lui Dumnezeu, Israel, punerea mâinilor nu era o practică a adunării, ci a fost limitată la reprezentanții poporului, numiți corespunzător. O astfel de punere a mâinilor nu indica votul pro și contra. Acest lucru este arătat de porunca pe care le-a dat-o Domnul izraeliților: „Dacă păcatul săvârșit s-a descoperit, adunarea să aducă un vițel ca jertfă de ispășire, și anume să-l aducă înaintea cortului întâlnirii. Bătrânii adunării să-și pună mâinile pe capul vițelului Înaintea DOMNULUI și să junghie vițelul înaintea DOMNULUI.” (Leveticul 4:14, 15) Iehova i-a ales pe leviți pentru serviciul Lui fără a cere un vot al poporului. (Numeri 3:40, 45) Leviții, servii aleși de Iehova, își puneau mâinile pe vițel, care îi reprezenta în jertfa adusă lui Dumnezeu. - Numeri 8:9-12.
21 Când a sosit timpul pentru a alege un succesor pentru Moise, Iehova a făcut alegerea. Moise nu a ales un succesor și nici Iosua nu a fost oferit sau pus înainte
pentru acest serviciu și votat de alții. „DOMNUL a zis lui Moise: 'Ia-ți pe Iosua, fiul lui Nun, bărbat în care este spiritul Meu, și să-ți pui mâna peste el. Să-l așezi înaintea preotului Eleazar și înaintea întregii adunări și să-i dai porunci sub ochii lor. Să-l faci părtaș la dregătoria ta, pentru ca toată adunarea copiilor lui Israel să-l asculte. Să se înfățișeze înaintea preotului Eleazar, care să întrebe pentru el judecata lui Urim înaintea DOMNULUI; și Iosua, toți copiii lui Israel, împreună cu el, și toată adunarea, să iasă după porunca lui Eleazar și să intre după porunca lui.' Moise a făcut cum îi poruncise DOMNUL. A luat pe Iosua și l-a pus înaintea preotului Eleazar și înaintea întregii adunări. Și-a pus mâinile peste el și i-a dat porunci, cum spusese DOMNUL prin Moise.” - Numeri 27:18-23.
22 Alegerea celui care avea să-i ia locul lui Iuda Iscarioteanul nu s-a făcut printr-un vot al adunării sau al discipolilor. Apostolii au pus înainte doi oameni, iar hotărârea era a Domnului prin tragere la sorți. Cu acea ocazie, Petru le-a spus celorlalți: „Trebuie... să fie rânduit unul” sau „dintre aceștia trebuie unul să devină un martor cu noi [și] al învierii Lui [Isus].” (Fapte 1:22, ARV) Cu acea ocazie, Petru a citat din Psalmi despre Iuda: „Locuința lui să rămână pustie și nimeni să nu locuiască în ea!” (versetul 20) Apoi, Iust și Matia au fost puși înainte: „Apoi au făcut următoarea rugăciune: 'Doamne, Tu, care cunoști inimile tuturor oamenilor, arată-ne pe care din acești doi l-ai ales, ca să ia loc în slujba și apostolia aceasta, din care a căzut Iuda, ca să meargă la locul lui.' Au tras la sorți și sorțul a căzut pe Matia, care a fost împreună cu cei unsprezece apostoli.” - Fapte 1:24-26.
23 Toate aceste dovezi scripturale au scopul să arate că întinderea sau punerea mâinilor (după cum este arătat în 2 Corinteni 8:18, 19) nu a fost făcută de adunare, ci de reprezentanții care au fost aleși de apostolul Pavel. (vezi și Fapte 15:37-41) Apostolii au fost cei care i-au încredințat Domnului pe bătrâni, așa cum a făcut Pavel cu bătrânii din Efes. (Fapte 20:17-32) Se pare că adunarea putea să accepte sau să numească bărbați pentru serviciu și să-i pună înaintea apostolilor, dar aprobarea și alegerea finală cădea în sarcina lui Pavel (1 Corinteni 16:3) sau a celui căruia apostolul îi dăduse autoritate să acționeze ca reprezentant al Domnului. - 2 Corinteni 8:19, 22.
24 În epistolele sale, apostolul Pavel folosește cuvântul grecesc episkopos pentru a desemna supraveghetorii adunărilor. „Însă din Milet, Pavel a trimis la Efes și a chemat pe prezbiterii bisericii ... Luați seama dar la voi înșivă și la toată turma peste care v-a pus spiritul sfânt episcopi.” (Fapte 20:17, 28)
