Pagină:Organization-part-I-1938.djvu/5: Diferență între versiuni

De la Ro JW United
Jump to navigation Jump to search
 
(Nu s-au afișat 7 versiuni intermediare efectuate de același utilizator)
Corp-mesaj (pentru a fi introdus):Corp-mesaj (pentru a fi introdus):
Linia 1: Linia 1:
<div style="text-align:justify">
+
{{raw:data:ai|3|1 IUNIE, 1938|TURNUL DE VEGHERE|165|}}
representative, and he received a special commission from Christ Jesus. ‘‘But the Lord said unto him, Go thy way; for he is a chosen vessel unto me, to bear my name before the Gentiles, and kings, and the children of Israel.’’—Acts 9:15.  
+
 
</div>
+
{{raw:data:c
{{paragraf|întrebarea=9|paragraful=9|conținut=This message and commission was committed to Paul: ‘‘And he said, The God of our fathers hath chosen thee, that thou shouldest know his will, and see that Just One, and shouldest hear the voice of his mouth. For thou shalt be his witness unto all men, of what thou hast seen and heard.’’ (Acts 22:14,15) “And the night following, the Lord stood by him, and said, Be of good cheer, Paul: for as thou hast testified of me in Jerusalem, so must thou bear witness also at Rome.’’—Acts 23:11.}}
+
| {{raw:data:p|c|„Dar Domnul i-a zis: Du-te, căci el este un vas pe care l-am ales ca să ducă numele Meu înaintea neamurilor, înaintea împăraților și înaintea copiilor lui Israel.” - Fapte 9:15.}}
{{paragraf|întrebarea=10|paragraful=10|conținut=Paul testified to his own commission as follows: ‘‘For I have received of the Lord that which also I delivered unto you.’’ (1 Cor. 11:23) Concerning the message which Paul proclaimed he said: ‘‘For I neither received it of man, neither was I taught it, but by the revelation of Jesus Christ.’’ (Gal. 1:12) Thus the Scriptures show that the apostle Paul was specifically commissioned and instructed by the Lord in what he was to do. The Lord Jesus gave to his apostles the specific promise, to wit: ‘‘And I will pray the Father, and he shall give you another Comforter, that he may abide with you for ever; even the spirit of truth ; whom the world cannot receive, because it seeth him not, neither knoweth him: but ye know him; for he dwelleth with you, and shall be in you. But the Comforter, which is the holy [spirit], whom the Father will send in my name, he shall teach you all things, and bring all things to your remembrance, whatsoever I have said unto you.’’ (John 14:16,17,26) It is therefore made certain that when Paul proceeded to set the affairs of the church in order he was guided by the holy spirit, through the Word of God, and also received direct and specific instructions from the Lord Jesus Christ. What Paul did, therefore, must be taken as the expressed will of God concerning his church, builded upon Christ Jesus, the foundation and head.}}
+
 
{{paragraf|întrebarea=11|paragraful=11|conținut=There was a miniature establishment of Zion made manifest by the resurrection of Jesus Christ. (Rom. 1:4) This was so understood by the apostles, as shown by the records at Acts 4:23-27. (Ps. 2:1-6) Paul, as the special servant of the Lord, would have in mind the scriptures relating to the setting up of Zion, and which scriptures include the prophecy of Isaiah 60: 17. What Paul was told by the Lord concerning the complete fulfillment of the prophecy relating to Zion, as set forth in that text, is not revealed, but we do know that Paul received certain information which he could not make known but which served to guide him in what he did. (2 Cor. 12:4) What Paul did under the direction of the Lord Jesus Christ in setting in order the affairs of the church must of necessity be in harmony with the prophecy concerning Zion, because the church and Zion are inseparable. It may properly be said that the name ‘‘church’’ is applicable more particularly to the faithful followers of Christ Jesus until the coming of Christ Jesus to the temple, at which latter time Zion is builded up and the organization is spoken of as ‘‘Zion’’. When builded up, of necessity that completed body must be in absolute unity and in complete harmony in action to go forward and perform the will of God.}}
+
{{raw:data:p|9|8-11|Acest mesaj și această însărcinare i-au fost încredințate lui Pavel: „El mi-a zis: Dumnezeul părinților noștri te-a ales să cunoști voia Lui, să vezi pe Cel Drept și să auzi cuvinte din gura Lui; căci Îi vei fi martor față de toți oamenii pentru lucrurile pe care le-ai văzut și auzit.(Fapte 22:14, 15) „În noaptea următoare, Domnul s-a arătat lui Pavel și i-a zis: Îndrăznește, Pavele, căci, după cum ai mărturisit despre Mine în Ierusalim, tot așa trebuie să mărturisești și în Roma.” - Fapte 23:11.}}
{{paragraf|întrebarea=12|paragraful=12|conținut=This important fact cannot be ignored, to wit: That nowhere in the epistles to the congregations or church companies, as such, did Paul give any instruction to them as to the manner of appointing officers or servants, which instruction they could carry out as a democratically ruled body. The question, of necessity, is asked: Why was no such instruction given? And the answer must surely be that the appointment of officers or servants of the church or congregation is not vested in the members of each separate company as though it were a democratically ruled organization. If it were the will of the Lord that each company or congregation should be self-contained in this matter, Paul surely would have made the same to clearly appear in the instructions given. What instruction is given in the Scriptures concerning the selection of servants, elders and deacons, Paul gave the same to Timothy and Titus, those two men being the ones specially appointed by Paul to set in order the companies or congregations and to keep them in order. It appears that to those two men the apostles and the Lord delegated authority concerning the church organization and government.}}
+
 
{{paragraf|întrebarea=13|paragraful=13|conținut=A long period of time elapsed between the death of the apostles and the second coming of the Lord Jesus Christ. Paul gave no instruction concerning the selection of servants of the church that must be followed during that period of time, but, as shown by the Scriptures, the whole matter was left to the Lord, who through the office of the holy spirit would look to all things that were necessary. No doubt Paul had a vision of the disintegration of the congregations, which began shortly after his death and with the
+
{{raw:data:p|10|8-11|Pavel a mărturisit despre propria-i însărcinare după cum urmează: „Căci am primit de la Domnul ce v-am învățat.(1 Corinteni 11:23) În ceea ce privește mesajul pe care l-a vestit Pavel, el a spus: „Pentru că n-am primit-o, nici n-am învățat-o de la vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Cristos.(Galateni 1:12) Astfel, Scripturile arată că apostolul Pavel a fost însărcinat și instruit special de Domnul în ceea ce avea să facă. Domnul Isus le-a dat apostolilor promisiunea clară: „Și Eu voi ruga pe Tatăl și El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac; și anume, spiritul adevărului, pe care lumea nu-l poate primi, pentru că nu-l vede și nu-l cunoaște; dar voi îl cunoașteți, căci rămâne cu voi și va fi în voi. Dar Mângâietorul, adică spiritul sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în numele Meu, vă va învăța toate lucrurile și vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.(Ioan 14:16, 17, 26) Deci, este cert faptul că atunci când Pavel a pus în ordine treburile bisericii a fost călăuzit de spiritul sfânt, prin Cuvântul lui Dumnezeu, și a primit, de asemenea, instrucțiuni precise direct de la Domnul Isus Cristos. Deci, ceea ce a făcut Pavel trebuie să fie luat ca fiind voința expresă a lui Dumnezeu privitoare la biserica Sa, construită pe Isus Cristos, temelia și capul.}}
coming forward of religionists, and which continued uninterrupted until the coming of the Lord Jesus to the temple. The apostle Paul did emphatically say, to wit: ‘‘And he [the Lord Jesus Christ, and not a company or congregation] gave some, apostles; and some, prophets; and some, evangelists; and some, pastors and teachers; for the perfecting of the saints, for the work of the ministry, for the edifying of the body of Christ; till we all come in the unity of the faith, and of the knowledge of the Son of God, unto a perfect man, unto the measure of the stature of the fullness of Christ.’’ (Eph. 4:11-13) It would therefore clearly follow that a company or congregation that appoints evangelists, pastors and teachers is acting contrary to the provision made by the Lord.}}
+
 
{{paragraf|întrebarea=14|paragraful=14|conținut=When it is clearly seen and appreciated that at no time in the history of the church of God does the}}
+
{{raw:data:p|11|8-11|A existat o întemeiere în mic a Sionului descoperită prin învierea lui Isus Cristos. (Romani 1:4) Acest lucru a fost astfel înțeles de apostoli după cum este arătat la Fapte 4:23-27. (Psalmi 2:1-6) Pavel, ca serv special al Domnului, a avut în minte scripturile în legătură cu zidirea Sionului, scripturi care includ și profeția din Isaia 60:17. Ceea ce i-a spus Domnul lui Pavel cu privire la împlinirea completă a profeției referitoare la Sion, după cum a fost arătat în acel text, nu este descoperit, dar cunoaștem că Pavel a primit anumite informații pe care nu le putea face cunoscute, dar care i-au servit drept călăuză în ceea ce avea să facă. (2 Corinteni 12:4) Ceea ce a făcut Pavel, sub îndrumarea Domnului Isus Cristos, în punerea în ordine a treburilor bisericii, trebuie în mod necesar să fie în armonie cu profeția referitoare la Sion, deoarece}}
 +
 
 +
| {{raw:data:p|c|biserica și Sionul sunt inseparabile. Se poate spune în mod potrivit că denumirea „biserică” se aplică mai ales urmașilor credincioși ai lui Isus Cristos până la venirea Sa la templu, când este zidit Sionul. Despre organizație se vorbește ca „Sion”. Odată zidit, în mod necesar acel corp completat trebuie să fie în unitate absolută și în deplină armonie în acțiune pentru a merge mai departe și a face voința lui Dumnezeu.}}
 +
 
 +
{{raw:data:p|12|12-13|Acest lucru important nu poate fi ignorat, și anume că nicăieri în epistolele adresate adunărilor sau grupelor bisericii ca atare, Pavel nu le-a dat nici o instrucțiune de a numi supraveghetori sau servi, instrucțiune pe care să o urmeze ca un corp condus în mod democratic. În mod necesar, se ridică întrebarea: De ce nu a fost dată nici o astfel de instrucțiune? Iar răspunsul trebuie să fie, cu siguranță, că numirea supraveghetorilor sau servilor bisericii sau adunării nu revine membrilor fiecărei grupe separat, ca și cum ar fi o organizație condusă în mod democratic. Dacă ar fi voia Domnului ca fiecare grupă sau adunare să fie autonomă în această privință, Pavel cu siguranță ar fi făcut ca aceasta să apară clar în instrucțiunile pe care le-a transmis. Instrucțiunile date în Scripturi cu privire la alegerea servilor, bătrânilor și diaconilor, au fost transmise de Pavel lui Timotei și lui Tit, cei doi fiind numiți special de Pavel pentru a face și a menține ordinea în adunări și grupe. Se pare că celor doi bărbați, apostolii și Domnul le-au dat autoritate cu privire la organizarea și guvernarea bisericii.}}
 +
 
 +
{{raw:data:p|13|12-13|O lungă perioadă de timp s-a scurs de la moartea apostolilor până la cea de-a doua venire a Domnului Isus Cristos. Pavel nu a dat nici o instrucțiune cu privire la alegerea servilor bisericii care trebuia să fie urmată în toată acea perioadă de timp, ci, după cum este arătat în Scripturi, întreaga chestiune a fost lăsată Domnului, care prin acțiunea spiritului sfânt avea să se îngrijească de toate lucrurile necesare. Fără îndoială, Pavel a avut o vedenie a destrămării adunărilor, care a început cu puțin timp după moartea lui odată cu apariția religioșilor și a continuat neîntrerupt până la venirea Domnului Isus la templu. Apostolul Pavel a accentuat acest lucru, zicând: „Si El [Domnul Isus Cristos, și nu o grupă sau adunare] a dat pe unii apostoli; pe alții, prooroci; pe alții, evangheliști; pe alții, păstori și învățători, pentru desăvârșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea corpului lui Cristos, până toți vom ajunge la unirea credinței și a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare [perfect], la înălțimea staturii plinătății lui Cristos.(Efeseni 4:11-13) Prin urmare, rezultă clar că o grupă sau o adunare care numește evangheliști, păstori și învățători, acționează contrar prevederilor date de Domnul.}}
 +
 
 +
}}

Versiunea curentă din 9 august 2020 13:37

Această pagină nu a fost verificată


1 IUNIE, 1938
TURNUL DE VEGHERE
165


„Dar Domnul i-a zis: Du-te, căci el este un vas pe care l-am ales ca să ducă numele Meu înaintea neamurilor, înaintea împăraților și înaintea copiilor lui Israel.” - Fapte 9:15.
9 Acest mesaj și această însărcinare i-au fost încredințate lui Pavel: „El mi-a zis: Dumnezeul părinților noștri te-a ales să cunoști voia Lui, să vezi pe Cel Drept și să auzi cuvinte din gura Lui; căci Îi vei fi martor față de toți oamenii pentru lucrurile pe care le-ai văzut și auzit.” (Fapte 22:14, 15) „În noaptea următoare, Domnul s-a arătat lui Pavel și i-a zis: Îndrăznește, Pavele, căci, după cum ai mărturisit despre Mine în Ierusalim, tot așa trebuie să mărturisești și în Roma.” - Fapte 23:11.
10 Pavel a mărturisit despre propria-i însărcinare după cum urmează: „Căci am primit de la Domnul ce v-am învățat.” (1 Corinteni 11:23) În ceea ce privește mesajul pe care l-a vestit Pavel, el a spus: „Pentru că n-am primit-o, nici n-am învățat-o de la vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Cristos.” (Galateni 1:12) Astfel, Scripturile arată că apostolul Pavel a fost însărcinat și instruit special de Domnul în ceea ce avea să facă. Domnul Isus le-a dat apostolilor promisiunea clară: „Și Eu voi ruga pe Tatăl și El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac; și anume, spiritul adevărului, pe care lumea nu-l poate primi, pentru că nu-l vede și nu-l cunoaște; dar voi îl cunoașteți, căci rămâne cu voi și va fi în voi. Dar Mângâietorul, adică spiritul sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în numele Meu, vă va învăța toate lucrurile și vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.” (Ioan 14:16, 17, 26) Deci, este cert faptul că atunci când Pavel a pus în ordine treburile bisericii a fost călăuzit de spiritul sfânt, prin Cuvântul lui Dumnezeu, și a primit, de asemenea, instrucțiuni precise direct de la Domnul Isus Cristos. Deci, ceea ce a făcut Pavel trebuie să fie luat ca fiind voința expresă a lui Dumnezeu privitoare la biserica Sa, construită pe Isus Cristos, temelia și capul.
11 A existat o întemeiere în mic a Sionului descoperită prin învierea lui Isus Cristos. (Romani 1:4) Acest lucru a fost astfel înțeles de apostoli după cum este arătat la Fapte 4:23-27. (Psalmi 2:1-6) Pavel, ca serv special al Domnului, a avut în minte scripturile în legătură cu zidirea Sionului, scripturi care includ și profeția din Isaia 60:17. Ceea ce i-a spus Domnul lui Pavel cu privire la împlinirea completă a profeției referitoare la Sion, după cum a fost arătat în acel text, nu este descoperit, dar cunoaștem că Pavel a primit anumite informații pe care nu le putea face cunoscute, dar care i-au servit drept călăuză în ceea ce avea să facă. (2 Corinteni 12:4) Ceea ce a făcut Pavel, sub îndrumarea Domnului Isus Cristos, în punerea în ordine a treburilor bisericii, trebuie în mod necesar să fie în armonie cu profeția referitoare la Sion, deoarece
biserica și Sionul sunt inseparabile. Se poate spune în mod potrivit că denumirea „biserică” se aplică mai ales urmașilor credincioși ai lui Isus Cristos până la venirea Sa la templu, când este zidit Sionul. Despre organizație se vorbește ca „Sion”. Odată zidit, în mod necesar acel corp completat trebuie să fie în unitate absolută și în deplină armonie în acțiune pentru a merge mai departe și a face voința lui Dumnezeu.
12 Acest lucru important nu poate fi ignorat, și anume că nicăieri în epistolele adresate adunărilor sau grupelor bisericii ca atare, Pavel nu le-a dat nici o instrucțiune de a numi supraveghetori sau servi, instrucțiune pe care să o urmeze ca un corp condus în mod democratic. În mod necesar, se ridică întrebarea: De ce nu a fost dată nici o astfel de instrucțiune? Iar răspunsul trebuie să fie, cu siguranță, că numirea supraveghetorilor sau servilor bisericii sau adunării nu revine membrilor fiecărei grupe separat, ca și cum ar fi o organizație condusă în mod democratic. Dacă ar fi voia Domnului ca fiecare grupă sau adunare să fie autonomă în această privință, Pavel cu siguranță ar fi făcut ca aceasta să apară clar în instrucțiunile pe care le-a transmis. Instrucțiunile date în Scripturi cu privire la alegerea servilor, bătrânilor și diaconilor, au fost transmise de Pavel lui Timotei și lui Tit, cei doi fiind numiți special de Pavel pentru a face și a menține ordinea în adunări și grupe. Se pare că celor doi bărbați, apostolii și Domnul le-au dat autoritate cu privire la organizarea și guvernarea bisericii.
13 O lungă perioadă de timp s-a scurs de la moartea apostolilor până la cea de-a doua venire a Domnului Isus Cristos. Pavel nu a dat nici o instrucțiune cu privire la alegerea servilor bisericii care trebuia să fie urmată în toată acea perioadă de timp, ci, după cum este arătat în Scripturi, întreaga chestiune a fost lăsată Domnului, care prin acțiunea spiritului sfânt avea să se îngrijească de toate lucrurile necesare. Fără îndoială, Pavel a avut o vedenie a destrămării adunărilor, care a început cu puțin timp după moartea lui odată cu apariția religioșilor și a continuat neîntrerupt până la venirea Domnului Isus la templu. Apostolul Pavel a accentuat acest lucru, zicând: „Si El [Domnul Isus Cristos, și nu o grupă sau adunare] a dat pe unii apostoli; pe alții, prooroci; pe alții, evangheliști; pe alții, păstori și învățători, pentru desăvârșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea corpului lui Cristos, până toți vom ajunge la unirea credinței și a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare [perfect], la înălțimea staturii plinătății lui Cristos.” (Efeseni 4:11-13) Prin urmare, rezultă clar că o grupă sau o adunare care numește evangheliști, păstori și învățători, acționează contrar prevederilor date de Domnul.