Pagină:Ehud-part-I-1940.djvu/6

pare să fie regula fixă a lui Iehova cu privire la toți cei care, fără o cauza dreaptă sau scuză, il atacă pe poporul Său ales. În timpul reginei Estera, prin spănzurarea lui Haman și a fiilor lui și prin nimicirea aliaților lui, scopul lui Dumnezeu cu privire la amaleciți a fost îndeplinit. Vezi Estera capitolele 7,9.

¹⁹ În aceasta dramă profetică analizată acum, amaleciții au fost folosiți pentru a reprezenta elementul religios. Religia a fost primul element al organizației văzute a lui Satan, iar comerțul și politica au fost adăugate mai târziu, toate trei elementele urmând religia Diavolului.

²⁰ Înregistrarea spune că acei invadatori aliați, sub conducerea regelui Eglon, au trecut râul Iordan și au atacat ,,orașul palmierilor". Ierihonul era denumit astfel, ``orașul palmierilor". (Deutronom 34:3; Judecatori 1:16; 2 Cronici 28:15). Dar la acel timp, la care ne referim aici, Ierihonul fusese doborât de puterea Domnului, când Iosua i-a condus pe izraeliți într-un marș în jurul zidurilor lui. Orașul palmierilor trebuie deci să fi fost stabilit în apropierea Ierihonului printre palmieri, de unde și numele. Înainte, Iehova realizase acolo una dintre cele mai mari minuni ale sale, distrugând Ierihonul.

²¹ Când Eglon a intrat în țara Canaanului și s-a instalat în orașul palmierilor, Iosua era mort de aproximativ o suta de ani. În acel timp, izraeliții s-au stricat din cauză că au îmbrațișat religia, contrar poruncii categorice și avertizarii lui Iehova. Ei au fost prinși în cursă de către Diavol, folosind religia ca mijloc pentru acst lucru. Acum Iehova permite ca locul renumit din apropierea orașului palmierilor, să cadă în mâinile invadatorilor păgâni. Izraeliții au ales să urmeze planurile Diavolului, iar Iehova nu a mai luptat în bătăliile lor. Trebuia ca ei să aibă parte de o corecție, spre binele lor. Iehova își justificase anterior numele în ``orașul palmierilor", adică în Ierihon, dar izraeliții uitaseră acel lucru. Palmierii simbolizează ceea ce crește drept. (Psamul 92;12; Ieremia 10:5). Poporul lui Israel nu făcea parte atunci din acea clasă din cauză că se întorsese la religie. El uitase de legământul lui de a fi supus lui Dumnezeu și de acolo a rezultat starea lui nefericită.

²² Observați starea care exista în „creștinătate” în jurul anilor 1917 și 1918. Națiunile se aflau în război. Oamenii religioși susțineau războiul în totalitate. Existau oameni care erau ca și palmierul și încercau să fie drepți pentru Domnul și pentru onoarea numelui Lui. Cei mai mulți dintre ei au dat totuși dovadă de teamă și au continuat să țină la unele lucruri religioase, ca și „creștinătatea”, care este cu totul religioasă. Cei care au dorit și au încercat într-o oarecare măsură să fie drepți față de Domnul, au arătat mare onoare și laudă pentru numele unui om, care fusese conducătorul lor și care murise recent. Ei se dedau la practici religioase de a onora și lăuda exagerat alți oameni cuoscuți ca „bătrâni” în biserică. Ei susțineau și practicau închinarea la creaturi sub numele și stilul „dezvoltării de caracter”, încercând prin aceasta să se pregătească să fie complet potriviți în timp ce erau încă în carne, să meargă în cer. Ei neglijau să se angajeze în serviciul lui Iehova de a depune mărturie pentru numele Lui sfânt și pentru Împărăția Sa. De asemenea, onorau condcători omenești ca și cum ar fi fost „autoritățile superioare”, ignorându-I astfel pe Iehova și pe Cristos Isus, adevăratele „Autorități Superioare”. Acela a fost timpul pentru începerea strângerii „marii mulțimi”, preumbrită de legănarea ramurilor de palmier la sărbătoarea secerișului. (Apoocalipsa 7:9, 10) Dușmanul unit, opus TEOCRAȚIEI, a fost și este format din religie, politică și comerț, sub comanda tatălui lor, Diavolul, acest dușman consipirator încercând să interzică lucrarea poporului lui Dumnezeu, adică depunerea mărturiei pentru numele marelui TEOCRAT și transmiterea mesajului celor cu bunăvoință care vor formaaa „marea mulțime”. Din cauză că cei consacrați arătaseră teamă, neglijaseră legământul lor cu Dumnezeu și se ținuseră de partea religiei și a practicilor religioase, Iehova a permis ca să fie invaddți un timp de către dușman. Dumnezeu nu i-a lepădat de tot pe cei consacrați ai Lui, dar trebuie să fie disciplinați și să-și demonstreze integritatea când sunt supuși la probe: „Domnul pedepsește pe cine iubește, și îl pedepsește pe fiecare fiu pe care îl primește” (Evrei 12:6; Diaglott) Prin disciplinarea care s-a abătut asupra lor în 1917 și 1918, unii consacrați au învățat să-i fie devotați în întregime lui Iehova și Împărăției Sale. Chiar și acesor oameni consacrați le-a luat ceva timp pentru a aprecia pe deplin obligația lor, devotându-se în totalitate serviciului Domnului. Cei consacrați au avut parte de experiențe, și aceste încercări sau necazuri au venit asupra lor înainte ca ei să înțeleagă deplin că religia este o cursă pentru toți cei care o practică. Poporul lui Dumnezeu d astăzi recunoaște, așa cum nu a mai făcut-o nimeni pe pământ până acum, că religia este o cursă a Diavolului și este folosită ca înșelăciune pentru oameni.

²³ Întorcându-ne acum la drama profetică, observați cuvintele înregistreate: „Copiii lui Israel l-au slujit pe Eglon, regele Moabului, timp de optsprezece ani.” (Judecători 3:14) În timpul acelei perioade de optsprezece ani ai domniei lui Eglon, regele Moabului, acesta a dat dovadă de multă aroganță. Este scris despre Moab: „S-a semețit împotriva Domnului!... N-a fost Israel de râsul tău? A fost prins el oare printre hoți, de dai din cap, ori de câte ori vorbești de el? ... Am auzit de fudulia mândrului Moab, de înfumurarea lui, de trufia lui, de semețirea lui și de inima lui îngâmfată. Cunosc înfumurarea lui, lăudăroșiile lui deșarte și faptele lui de nimic.” - Ieremia 48:26-30

²⁴ Timp de optsprezece ani izraeliții au fost ținuți în servitute de arogantul rege moabit. Acei optsprezece ani de servitute au prevestit servitutea modernă, chiar dacă poporul Domnului nu a fost neaparat în servitute timp de optsprezece ani. Copii consacrați ai lui Iehova erau într-un anumit grad de servitute față de religioșii „creștinătății”, servitute care a început în 1914, odată cu începerea primului război mondial. Optsprezece ani mai târziu, în 1932, a existat o oarecare eliberare din servitute. Aranjamentul religios din mijlocul lor de a avea „bătrâni aliși” peste poporul lui Dumnezeu de pe pământ a fost demascat și înlăturat, iar sanctuarul lui Dumnezeu a fost curățat de acel aranjament anti-teocratic. - Daniel 8:14.

²⁵ În interiorul „creștinătății” setoase de război și controlate de demoni, servitutea poporului lui Dumnezeu a devenit apăsătoare, mai ales în prrmăvara anului 1918. În America de Nord, ura invidioasă a „creștinătății” împotriva servilor adevărați ai lui Iehova s-a manifestat în special în anul 1918. Doar optsprezzece ani mai târziu, în 1936, a venit eliberarea. Domnul a făcut atunci clar poporului Său faptul că religia, inclusiv cea a „creșinătății”, este de la Satan și că servii credincioși și adevărați ai lui Dumnezeu trebuie să se ferească de religie dacă vor să primească eliberare deplină și salvaree. În acel an Domnul i-a demascat pe cei religioși ca fiind cei din prezent care împlineau ceea ce filistenii au preumbrit atunci când îi auspreau pe izraeliți. De asemenea „lucrarea ciudată” a lui Dumnezeu a fost înțeleasă prima dată de poporul Său în acel an. Este interesannt și de remarcat că în același an, Pacelli, ajus între timp papă, l-a vizitat pe președintele Statelor Unite, care candida atunci pentru al doilea mandat. Rezultatul acelei campanii electorale este bine cunoscută de toată lumea. În același an, martorii lui Iehova și însoțitorii lor au prezentat o petiție guvernului Statelor Unite, cerând folosirea liberă și necenzurată a radioului. Astfell, ei au luat o atitudine independentă și s-au eliberat de religie și de influența religioasă.