Israel

De la Ro JW United
Jump to navigation Jump to search
 



TURNUL DE VEGHE

Anunțând

Regatul lui Iehova

„EI VOR ȘTI CĂ EU SUNT IEHOVA”
Ezechiel 35:15

Vol. LXX
BILUNAR
Nr. 15
15 August, 1949
CUPRINS
Israel
243
Spre Fondarea unui Nou Stat Modern
244
„Adevăratul Israel al lui Dumnezeu”
245
O Nouă Națiune Aleasă
246
Cel din Carne Nu Împlinește Profeția
247
A Merge Jos la Egipt pentru Ajutor
249
Popoarele și Națiunile Urcând la Sion
251
Miracolul Conservării
252
Folosirea Înțeleaptă a Timpului
253
Obadia Profețește Împotriva Celor Înălțați
254
Experiențe de Teren
256
„Răbdarea Menită pentru Salvare”
242
Studii „Turnul de veghe”
242
„Treziți-vă!”
242

VOI SUNTEȚI MARTORII MEI, ZICE IEHOVA, CĂ EU SUNT DUMNEZEU. - ISAIA 43:12

“Israel-1949.pdf”


TURNUL DE VEGHE
PUBLICATĂ BILUNAR DE
WATCH TOWER BIBLE & TRACT SOCIETY
Strada Adams numărul 117 - Brooklyn, N.Y., S.U.A.
FUNCȚIONARI
J.F. RUTHERFORD Președinte
W.E. VAN AMBURGH Secretar

„Și toți copii tăi vor fi învățați de Iehova; și mare va fi pacea copiilor tăi.” - Isaia 54:13.

SCRIPTURILE ÎNVAȚĂ CLAR
CĂ IEHOVA este singurul Dumnezeu adevărat, este din veșnicie în veșnicie, Făcătorul cerului și al pământului și Dătătorul de viață la creaturile sale; că Logosul a fost începutul creației sale și agentul lui activ în crearea tuturor lucrurilor; că Logosul este acum Domnul Isus Cristos în glorie, îmbrăcat cu toată puterea în cer și pe pământ și Directorul Executiv al lui Iehova.
CĂ DUMNEZEU a creat pământul pentru om, a creat omul perfect pentru pământ și l-a pus pe el; că omul a neascultat cu bunăștiință legea lui Dumnezeu și a fost condamnat la moarte; că din cauza actului greșit a lui Adam toți oamenii sunt născuți păcătoși și fără dreptul de a trăi.
CĂ ISUS a fost făcut om și omul Isus a suferit moarte pentru ca să producă răscumpărarea sau prețul de scăpare pentru toată omenirea; că Dumnezeu la ridicat pe Isus la natură divină și l-a înălțat la cer mai presus de orice creatură și mai presus de orice nume și l-a îmbrăcat cu toată puterea și autoritatea.
CĂ ORGANIZAȚIA LUI IEHOVA se numește Sion și că Isus Cristos este Ofițerul Șef și prin urmare este Regele de drept al lumii; că unșii și credincioșii imitatori ai lui Cristos sunt copii Sionului, membri ai organizației lui Iehova și sunt martorii săi a căror datorie și privilegiu este să mărturisească supremația lui Iehova, să declare scopurile lui cu privire la omenire așa cum sunt exprimate în Biblie și să poarte fructele regatului înaintea tuturor celor ce vor auzi.
CĂ LUMEA s-a sfârșit și Domnul Isus Cristos a fost pus de Iehova pe tronul său de autoritate, a alungat pe Satan din cer și procedează la stabilirea regatului lui Dumnezeu pe pământ.
CĂ ALINAREA și bunăstarea popoarelor pământului pot să vină doar de la și prin regatul lui Iehova sub Cristos, care acum a început; că următorul mare act al Domnului este distrugerea organizației lui Satan și stabilirea dreptății pe pământ și că sub regat toți aceia care se vor supune legilor sale drepte vor trăi pe pământ pentru totdeauna.
MISIUNEA SA
Această revistă este publicată cu scopul de a da posibilitatea oamenilor să-l cunoască pe Dumnezeul Iehova și scopurile lui așa cum sunt exprimate în Biblie. Aceasta publică instrucțiuni Biblice concepute special pentru a ajuta martorii lui Iehova și pe oamenii bine. Ea aranjează studiu Biblic sistematic pentru cititorii ei și Societatea furnizează și altă literatură ca ajutor pentru asemenea studii.
Aderă strict la Biblie ca autoritate pentru declarațiile sale. Este cu totul liberă și separată de orice partide, secte sau alte organizații lumești. Este pe deplin și fără rezervă pentru regatul Dumnezeului Iehova sub Cristos Regele său iubit. Nu este dogmatică, dar invită o examinare atentă și critică a conținutului ei în lumina Scripturilor. Nu se complace în controverse și coloanele ei nu sunt deschise părerilor personale.

PREȚUL ABONAMENTULUI ANUAL
STATELE UNITE, $1.00; CANADA ȘI DIFERITE ZONE EXTERNE, $1.50; MAREA BRITANIE, AUSTRALIA ȘI AFRICA DE SUD, 7s. Remiterile Americane ar trebui făcute prin Poștă sau Mandat Expres sau prin transfer bancar. Remiterile Canadiene, Engleze, Sud Africane și Australiene ar trebui făcute direct la birourile respective. Remiterile din alte țări decât cele menționate pot fi făcute la biroul din Brooklyn, dar doar prin mandat poștal internațional.
BIROURI EXTERNE
Britanic
Terasa Craven, numărul 34, Londra, W.2, Anglia
Canadian
Bulevardul Irwin, numărul 40, Toronto 5, Ontario, Canada
Australian
Strada Deresford Road, numărul 7, Strathfield, N.S.W., Australia
Sud African
Casa Boston, Cape Town, Africa de sud
Vă rugăm să vă adresați Societății în fiecare caz.

(Diferite traduceri ale acestei reviste apar în mai multe limbi.)

Toți studenții sinceri ai Bibliei care din motiv de infirmitate, sărăcie sau adversitate care sunt incapabili să plătească prețul abonamentului pot avea Turnul de veghe gratuit printr-o cerere scrisă adresată editorilor, odată pe an, specificând motivul pentru această solicitare. Prin urmare suntem bucuroși să ajutăm pe cei în nevoie, dar cererea scrisă necesară reglementărilor poștale trebuie să fie trimisă o dată pe an.
Anunț pentru abonați: recunoașterea unui abonament nou sau reînoire va fi trimsă doar când este solicitată. Schimbarea adresei, când este solicitată, se poate aștepta ca să apară pe eticheta adresei în termen de o lună. O reînnoire în alb (conținând anunțul de expirare) va fi trimisă cu revista cu o lună înainte de expirarea abonamentului.
Intrat ca și conținut secundar la officiul poștal din Brooklyn, N.Y., sub Actul din 3 Martie, 1879.



PERIOADA DE MĂRTURIE „RĂBDARE MENITĂ PENTRU SALVARE”
Lipsă traducere...
STUDII „TURNUL DE VEGHE”
Lipsă traducere...
„TREZIȚI-VĂ!”
Lipsă traducere...

243



TURNUL DE VEGHE

ANUNȚÂND REGATUL LUI IEHOVA

Vol. LXX
15 August, 1949
Nr.16

ISRAEL

„Pacea și mila să fie peste toți cei care vor urma această regulă și peste adevăratul Israel al lui Dumnezeu.” - Galateni 6:16, An Amer. Trans.


1 Iehova, prin îngerul său, a dat numele „Israel” lui Iacov, nepotul lui Avraam. „Și el a spus: Numele tău nu se va mai chema Iacov, ci Israel, căci tu ai putere ca un prinț înaintea lui Dumnezeu și asupra oamenilor și ai biruit.”* De aceea, numele este înțeles de unii ca însemnând „prinț cu Dumnezeu”. Alții înțeleg că înseamnă „insistent, sau luptător, cu Dumnezeu”, pentru că Iacov s-a luptat, nu împotriva lui Dumnezeu, ci cu Dumnezeu pentru binecuvântarea Lui.
2 Acesta a fost cu optsprezece sute de ani înainte de epoca noastră comună sau așa-numita era „Creștină”. Peste treizeci și șapte sute de ani mai târziu, la 14 mai 1948, s-a născut o nouă republică în Palestina. Constituția propusă pentru noul stat politic spune, în „Dispoziții generale”: „Articolul 1: Numele statului este ISRAEL. Articolul 2: Statul Israel este o republică suverană, independentă și democratică”. Statul este acum recunoscut sub acest nume.
3 Între cele două evenimente de mai sus, sau pe la mijlocul primului secol al „erei Creștine”, un evreu din naștere, un membru cândva al sectei fariseilor, a scris creștinilor evrei și neamurilor din provincia romană Galatia și a spus: „Pace și milă fie asupra tuturor celor care vor urma această regulă și asupra adevăratului Israel al lui Dumnezeu”. (Gal. 6:16, An Amer. Trans.) Pe drept cuvânt, apare întrebarea: Este statul Israel, acum în al doilea an al său de existență, și sunt toate persoanele din întreaga lume care aderă la religia sa de stat, adevăratul Israel al lui Dumnezeu aici menționat? Sunt toate acestea sub binecuvântarea „pacii și milei” pentru care scriitorul citat mai sus s-a rugat lui Iehova Dumnezeu? Întrebările sunt atât de importante încât merită o examinare amănunțită în lumina Cuvântului divin, a Sfintelor Scripturi. Atunci vom ști, din singura sursă inspirată de informații, la ce să ne așteptăm cu privire la „cea mai tânără democrație din lume”, așa cum a fost numită.
4 Problema delicată a religiei este implicată aici. Dar nu îndrăznim să lăsăm prejudecățile religioase sau părtinirile să ne afecteze în decizia noastră. Nu vom face acest lucru dacă lăsăm Cuvântul imparțial al lui Dumnezeu și faptele situației să ne

* Genesa 32:29, Hebrew Publishing Co. translation; de asemenea 35:10
ghideze în judecată. Ceea ce vrem să aflăm este adevărul, indiferent cum ne lovește. Procedând astfel, va avea ca rezultat o binecuvântare atât pentru evreul cinstit, cât și pentru neevreul sau cel din națiuni cinstit. Ne va proteja de a privi problema din punctul de vedere al așa-numitei „Creștinătate”. Trebuie să fim de acord cu un rabin evreu proeminent, care a murit în orașul New York cu câteva luni în urmă, care a spus: „De 1800 de ani, cu siguranță, în cea mai mare parte a timpului, evreilor nu li s-a dat ocazia să știe ce este creștinismul! Chiar ignoranța evreului cu privire la Isus îl condamnă nu pe evreu, ci Creștinătatea!” De ce aceasta? O declarație din The American Hebrew, cu data de 3 septembrie 1948, ar putea foarte bine să ne răspundă: „Trebuie să ținem cont de două considerații. Pentru creștinii din toate denominațiile, Isus este simbolul a tot ceea ce este pur și sacru... pentru evrei, el este simbolul cruzimii, amărăciunii, persecuției, sângelui și lacrimilor. Aceasta este tragedia în relațiile iudeo-creștine. Evreii nu-L urăsc pe Isus, ei se tem de el! El este asociat în mințile lor din copilărie cu ceva de rău augur; cruciați care măcelăresc mii de evrei în numele lui! Inchiziția și torturi în numele lui! Vânători de erezie și expulzări; pogromuri: insigne galbene, „ucigași ai lui Cristos”, anti-Semitism." Renumitul istoric și om de stat englez al secolului al XIX-lea, Thomas B. Macaulay, a spus: „Evreul este ceea ce l-am făcut noi”. Prin rolul principal în a-l face pe evreu ceea ce este astăzi, Creștinătatea nu a urmat cu siguranță predica de pe munte rostită de Isus și nici capitolul al treisprezecelea din 1 Corinteni despre „Iubire” scris de apostolul său, Pavel din Tars.
5 De când Ierusalimul a fost distrus pentru a doua oară în anul 70 d.Hr. și ultima lor fortăreață din Masada de pe malul Mării Moarte a căzut în mâinile romanilor în anul 73 d.Hr., evreii naturali au fost deposedați de pământul strămoșilor lor. În acel timp, fidel profeției pe care Isus din Nazaret o dăduse, prevestind distrugerea Ierusalimului, evreii „au căzut sub tăișul sabiei și au fost duși robi în toate neamurile, în timp ce cetatea lor sfântă a fost călcată în picioare de națiuni” . (Luca 21:24) Aceasta a fost exact așa cum și Moise profețise cu secole mai devreme: „Veți fi
243

244



244
Turnul de Veghe
Brooklyn, N.Y.


smulși din țara în care intri ca să o posezi. Și Iehova te va împrăștia printre toate popoarele, de la un capăt al pământului până la celălalt capăt al pământului; și acolo vei sluji altor dumnezei, pe care nu i-ai cunoscut, nici tu nici părinții tăi, chiar lemnului și pietrei. Şi printre aceste națiuni nu vei găsi linişte, şi nu va fi odihnă pentru talpa piciorului tău: ci Iehova îți va da acolo o inimă tremurândă, ochi slăbiți și un suflet disperat; și viața ta va atârna de îndoială înaintea ta; și te vei teme ziua și noaptea și nu vei avea siguranța vieții tale. Dimineața vei zice: De-ar fi seară! Și seara vei zice: De-ar fi dimineața! pentru că frica inimii tale de care te vei teme și pentru vederea ochilor tăi, pe care o vei vedea.” – Deut. 28: 63-67, Am. Stan. Ver.
6 Adevărat, Moise și Isus au prezis astfel de lucruri, dar acest fapt nu scuză Creștinătatea și păgânătatea pentru săvârșirea crimelor și nedreptăților de care s-au făcut vinovați până astăzi împotriva evreilor persecutat. Prezicerea unor astfel de lucruri asupra evreilor dispersați nu a reprezentat nici o autorizație pentru organizațiile religioase Catolice și Protestante și pentru alții să comită asemenea cruzimi împotriva oamenilor neputincioși. Nici un adevărat discipol și imitator al lui Isus Cristos, plin de spiritul lui Dumnezeu, nu a participat la astfel de crime. Martorii lui Iehova condamnă și protestează împotriva unor astfel de lucruri.
SPRE FONDAREA UNUI NOU STAT MODERN
7 Desigur, sub asemenea mizerie, Evreul a tânjit după un loc în care să poată locui sub propriul său guvern și să fie liber de persecuția și opresiunea neamurilor. El și-a amintit de guvernul liber și independent de care s-au bucurat strămoșii săi în țara Palestinei, iar inima sa evlavioasă s-a întors spre acea direcție. Astfel s-au făcut eforturi pentru a stabili colonii evreiești în acel ținut.
8 Acest efort de colonizare a fost accelerat prin organizarea sionismului sub conducerea lui Theodor Herzl, redactorul The Jewish State, în 1897. La primul Congres Sionist, desfășurat la Basel, Elveția, în acel an, s-a declarat: „Sionismul urmărește să creeze un cămin securizat public, legal asigurat pentru poporul evreu din Palestina. Pentru a atinge acest obiectiv, congresul adoptă următoarele mijloace: (1) Promovarea așezării în Palestina... (4) Procurarea unor astfel de sancțiuni guvernamentale precum sunt necesare pentru atingerea obiectivelor sionismului”. În 1914, a izbucnit Primul Război Mondial. Omul de știință evreu, dr. Chaim Weizmann, a oferit o asistență valoroasă cauzei britanice și aliate în urmărirea militară a războiului pentru victoria aliaților asupra puterilor teutone, inclusiv a Turciei. Asistența sa a primit recunoaștere, iar la 2 noiembrie 1917, pe măsură ce se apropia capturarea
Ierusalimului de către forțele britanice și eliberarea Palestinei de sub turci, guvernul britanic a emis Declarația Balfour pe care guvernul Majestății Sale a aprobat-o de înființare unui Cămin național evreiesc în Palestina. La 24 iulie 1922, Consiliul Ligii Națiunilor, tratând Palestina ca având nevoie de un guvern responsabil asupra ei, a numit Marea Britanie drept putere obligatorie pentru administrarea Palestinei până la 14 mai 1948. Acest mandat, desigur, nu a dați Marii Britanii posesia Palestinei pentru a o da arabilor, evreilor sau oricui altcuiva, la sfârșitul mandatului.
9 Al Doilea Război Mondial a întârziat imigrarea evreilor în țară, dar eforturile de imigrare au fost reînnoite la încheierea acelei lupte, la care mulți tineri evrei au luat parte și au învățat artele războiului modern. Când Națiunile Unite au fost organizate în 1945 pentru a lua locul Ligii Națiunilor decedate, a continuat să recunoască mandatul britanic asupra Palestinei. Astfel s-a întâmplat că la sfârșitul mandatului britanic în 1948 exista o populație considerabilă de evrei în anumite zone ale teritoriului, bine înrădăcinați și hotărâți să lupte cu arme carnale pentru a-și menține poziția în țară. Când britanicii au înștiințat că s-au retras la încheierea mandatului fără a mai oferi evreilor nicio altă aparență de protecție împotriva dușmanilor lor, evreii cu mentalitate națională au decis să-și înființeze propriul stat politic și să-și declare independența. Au făcut-o, iar vineri, 14 mai 1948, la ora 16, Ora Palestinei, David Ben-Gurion, președintele Consiliului Național și primul premier al noului stat, a declarat Statul Israel în cadrul unei ceremonii simple, dar solemne, desfășurate la Muzeul de Artă din Tel Aviv, capitala temporară. În proclamarea noului stat, guvernul său a făcut apel la Națiunile Unite să „ajute poporul evreu în construirea statului său și să admită Israelul în familia națiunilor”.
10 Sabatul evreiesc a venit la ora 18:00 și la miezul nopții sau, mai precis, la 12:01 a.m. Sâmbătă, 15 mai 1948, mandatul Marii Britanii asupra Palestinei a expirat. Dușmanii Israelului au început imediat să atace. După o luptă de unsprezece zile, garnizoana israeliană din vechiul oraș Ierusalim s-a predat trupelor Legiunii Arabe Trans-Jordane pe 28 mai și astfel vechiul oraș bătut a fost curățat de toți evreii. În ciuda acestei pierderi, micul stat evreu a surprins lumea cu o luptă curajoasă împotriva unui inamic de cincizeci de ori mai mare, împingându-l înapoi și extinzându-și propriile teritorii. În ochii multora și-a arătat demnitatea de a exista ca națiune, câștigând pentru sine recunoașterea internațională, chiar și de la dușmanii săi. În acest fel, a supraviețuit pentru a sărbători prima aniversare în 14 mai trecut. În urma alegerilor naționale din ianuarie, prima Adunare a fost formată la 14 februarie

245



15 August, 1949
Turnul de Veghe
245


1949, pentru a întocmi o constituție, iar pe 17 februarie la noul oraș Ierusalim Dr. Chaim Weizmann, până atunci președinte provizoriu, a fost ales primul președinte al Israelului, dar după o lungă și furtunoasă
sesiune a Adunării Constituante. A fost adoptată și o constituție provizorie. Imigrația evreiască continuă din toate părțile lumii, cu un ritm de zeci de mii lunar.




"ADEVĂRATUL ISRAEL AL LUI DUMNEZEU"
1 Evenimentele mondiale din 1914 d.Hr. sunt foarte semnificative. Așadar, evoluțiile politice ale evreilor descrise mai sus înseamnă că ei sunt „adevăratul Israel al lui Dumnezeu”? Reocuparea de către ei a unei părți a Palestinei și înființarea statului Israel a fost o dovadă în acest sens de la Iehova Dumnezeu? Să vedem.
2 Credința evreilor ortodocși este rezumată într-un crez care spune, printre altele: „Eu cred cu o credință adevărată și perfectă (1) că Dumnezeu este creatorul, guvernatorul și făcătorul tuturor creaturilor și că a săvârșit toate lucrurile; ... (12) că Mesia urmează să vină; și, deși el întârzie în venirea Sa, totuși „îl voi aștepta până va veni”; (13) că morții vor fi restabiliți la viață când va fi potrivit pentru Dumnezeu, Creatorul, al cărui nume să fie binecuvântat și amintirea sa celebrată fără sfârșit. Amin.” Acestui Dumnezeu evreii ortodocși îi vor atribui succesele lor recente în această lume. Mulți religioși ai creștinătății vor fi de acord și vor spune: „Acesta este de la Dumnezeu!”. La acest punct, un Manifest, publicat de opt predicatori proeminenți ai Angliei în ultima parte a anului de război 1917, spunea: „În primul rând. Că criza actuală indică sfârșitul timpurilor neamurilor... În al patrulea rând. Că Israelul va fi restabilit în țara sa în necredință și va fi convertit ulterior prin apariția lui Cristos [Mesia] în numele său.”* Dar mulți evrei din America și din alte părți ale pământului sunt complet atașați de țările în care trăiesc. Ei se declară evrei doar în ceea ce privește religia și vor avea păreri diferite în ceea ce privește dacă Dumnezeu Atotputernicul a favorizat construirea politică a lui Israel. Prin urmare, suntem obligați să ne întoarcem la profețiile și principiile Cuvântului lui Iehova Dumnezeu când examinăm acum faptele.
3 Există multe profeții în vechile Scripturi ebraice care promiteau întoarcerea israeliților în patria lor după o perioadă de pustiire și exilul lor într-o țară străină. Acestea sunt adesea citate și aplicate evreilor naturali de astăzi și pământului literal al Palestinei din Orientul Apropiat. De exemplu, următoarele sunt citate deosebit de favorizate, care sunt interpretate ca însemnând că, înainte ca Mesia să vină și să fie înființat regatul lui Dumnezeu, evreii naturali vor fi adunați în Palestina, deși sunt încă în necredința față de adevăratul Mesia sau Cristos:

* Vezi Turnul de veghe în numărul său din 1 iulie 1949, pagina 197.

4 „Așa cum un păstor își caută turma în ziua în care este printre oile lui care sunt împrăștiate, tot așa îmi voi căuta oile și le voi salva din toate locurile unde au fost împrăștiate în ziua înnorată și întunecată. Îi voi scoate dintre popoare și îi voi aduna din țări și îi voi aduce în țara lor; și îi voi hrăni pe munții lui Israel, lângă cursurile de apă și în toate locurile locuite ale lui Israel. Îi voi hrăni pe o pășune bună; și pe munții înălțimii lui Israel va fi stâna lor: acolo se vor odihni într-o stână bună; și pe pășune grasă se vor hrăni pe munții lui Israel. Eu însumi voi fi păstorul oilor mele și le voi face să se odihnească, zice Domnul Iehova.” „Și voi ridica peste ele un singur păstor și el le va hrăni, chiar pe robul Meu David; el îi va hrăni şi va fi păstorul lor. Și eu, Iehova, voi fi Dumnezeul lor și slujitorul Meu David, prinț printre ei; Eu, Iehova, am spus-o.” „Și le voi ridica o plantație de renume, și nu vor mai fi mistuiți de foamete în țară și nu vor mai purta rușinea națiunilor. Și vor ști că Eu, Iehova Dumnezeul lor, sunt cu ei și că ei, casa lui Israel, sunt poporul Meu, zice Domnul Iehova. Iar voi, oile Mele, oile pășunii Mele, sunteți oameni și Eu sunt Dumnezeul vostru, zice Domnul Iehova.” – Ezechiel 34: 12-15, 23, 24, 29-31, Am. Stan. Ver.
5 Pentru repopularea și reconstrucția actuală a diferitelor părți ale Palestinei de către evreii naturali, următoarea profeție este, de asemenea, aplicată de diverși religioși:
6 „Așa vorbește Domnul Iehova munților și dealurilor, cursurilor de apă și văilor, pustiilor desolate și cetăților părăsite, care au devenit o pradă și o batjocură pentru restul neamurilor din jur ... Cu siguranță națiunile care sunt în jurul vostru își vor purta rușinea.” Dar voi, o munți ai lui Israel, vă veți întinde ramurile și veți aduce roadele poporului meu Israel, căci ei se vor întoarce curând. Căci, iată, Eu sunt pentru voi și mă voi întoarce la voi și veți fi cultivați și semănați și eu voi înmulți oameni peste voi, toată casa lui Israel, chiar toată; și cetățile vor fi locuite, iar locurile pustii vor fi construite.” „Așa vorbește Domnul Iehova:

246



246
Turnul de Veghe
BROOKLYN, N.Y.


Nu fac aceasta pentru tine, o casă a lui Israel, ci pentru numele Meu sfânt, pe care l-ați profanat printre națiunile în care ați fost. Și voi sfinți numele meu cel mare, care a fost profanat printre națiuni, pe care l-ați pângărit în mijlocul lor; și națiunile vor ști că Eu sunt Iehova, zice Domnul Iehova, când voi fi sfințit în voi înaintea ochilor lor. Căci vă voi lua din mijlocul națiunilor și vă voi aduna din toate țările și vă voi aduce în țara voastră”. „Așa vorbește Domnul Iehova: Pentru aceasta, în plus, voi fi întrebat de către casa lui Israel, ca să fac asta pentru ei: îi voi înmulți cu oameni ca pe o turmă. Precum turma pentru sacrificiu, precum turma Ierusalimului la sărbătorile ei rânduite, așa se vor umple cetățile pustii de turme de oameni; și vor ști că Eu sunt Iehova.” – Ezechiel 36:4, 7-10, 22-24, 37, 38, Am. Stan. Ver.
7 Dar profețiile citate mai sus și alte profeții asemănătoare și-au avut odată împlinirea cu mult timp în urmă asupra Israelului natural, sau „Israelul după trup”. Acele profeții au fost rostite înainte de cei șaptezeci de ani de pustiire a Ierusalimului și a țării lui Iuda, din 607 î.Hr. până în 537 î.Hr. Așa că s-au împlinit, deși într-un mod miniatural, asupra Israelului natural, când Iehova Dumnezeu a făcut ca puternicul imperiu al Babilonului să fie răsturnat și apoi la făcut pe regele Cirus, cuceritorul persan, să lase o rămășiță credincioasă a evreilor să se întoarcă în Palestina pentru a reconstrui templul lui Iehova la Ierusalim. Prin urmare, acele profeții nu au trecut fără o împlinire literală asupra anticului popor ales, sămânța naturală a lui Avraam. Dar instaurarea actuală a statului politic Israel nu poate fi armonizată cu profeția sacră. Nu se poate dovedi a fi a doua și ultima împlinire a restaurării poporului lui Dumnezeu. Haideți să fim suficient de curajoși și cinstiți pentru a face față și a admite faptele referitoare la Israelul după trup.
8 În această privință, cităm un mesaj al Serviciului Internațional de Știri (INS) din Ierusalim, 28 ianuarie 1949. Acesta scrie:
„Ministerul Justiției israelian a studiat astăzi o petiție prin care se cere ca procesul lui Isus Cristos de acum aproape 2.000 de ani să fie revizuit de înalta curte de justiție a Israelului. Petiția, înaintată de un cetățean olandez anonim, a declarat că curtea are o „datorie morală” să revizuiască „procesul” și să „exonereze” pe Cristos de acuzațiile care au condus la crucificarea lui. Petiția a adăugat că actualul guvern al Israelului, descendent din statul evreu de acum 2.000 de ani, are „jurisdicția” necesară pentru a revizui cazul. Surse guvernamentale au spus că petiția va fi examinată la nivel înalt de cabinet înainte de a se lua o decizie. Petiția atent documentată, de peste 30 de pagini, se bazează pe argumente legaliste

și formale. Ea susține că instanța Sinedriului de 71 de judecători care l-a condamnat pe Cristos nu a fost calificată și pune sub semnul întrebării jurisdicția lui Ponțiu Pilat. Curtea Supremă Israeliană, care a primit petiția prin scrisoare recomandată din Olanda, i s-a cerut să nu dezvăluie identitatea apelantului până când nu a fost stabilită o dată pentru audiere. Petentul susține că deține documente care susțin afirmațiile sale. Cercurile legale din Tel Aviv consideră că petiționarul este un jurist remarcat”.
O NOUĂ NAȚIUNE ALEASĂ
9 Ceea ce s-a făcut în continuare cu cererea de mai sus nu a fost încă raportat, dar cu câteva zile înainte ca Isus din Nazaret să fie țintuit pe lemn, le-a spus iudeilor din Ierusalim: „Iată, casa voastră vă este lăsată dezolată”. Mai târziu în aceeași zi, el a prezis casa de închinare (templul lui Irod) și cetatea Ierusalim vor fi distruse și vor fi împrăștiați printre toate națiunile. Acest Isus este stabilit ca un adevărat profet al lui Iehova prin împlinirea fidelă a cuvintelor sale în distrugerea Ierusalimului de către legiunile romane în anul 70 d.Hr. Dispersia evreilor de atunci dovedește că Iehova Dumnezeu i-a alungat de la a fi poporul Său ca națiune. Dacă nu ar fi fost o rămășiță credincioasă a evreilor naturali, toți ar fi fost alungați. Dar această rămășiță credincioasă l-a acceptat pe Isus din Nazaret ca Mesia, un descendent natural al Regelui David și Moștenitorul său legal al legământului Davidic pentru Regat. În ziua Cincizecimii, după moartea și învierea sa din mormânt, această rămășiță credincioasă a iudeilor a fost botezată cu spiritul sfânt al lui Dumnezeu din ceruri, în împlinirea profeției din Ioel 2:28, 29. Cu acea ocazie, devotatul apostol evreu, Simon Petru , a declarat că Iehova Dumnezeu L-a confirmat pe Isus ca Mesia sau Cristos, înviind-ul din morți și exaltând-ul la dreapta sa în ceruri, făcând-ul astfel pe Isus Cristos mai înalt decât regele David, făcându-l astfel Domnul lui David și împlinind astfel Psalmul 110: 1.
10 Acolo, așa cum este consemnat în Fapte 2: 1-42, Dumnezeu a întemeiat o nouă națiune aleasă, un nou Israel, un Israel după spirit. Evreii naturali care sunt astăzi adunați în Palestina sub așa-numita lor „steaua lui David” pretind descendența naturală din Avraam. Ei insistă, așadar, că ei sunt prin legături trupești „sămânța lui Avraam”. Dar descendența trupească nu dovedește și nu stabilește un popor ca sămânța lui Avraam. Ceea ce face acest lucru este faptul că cineva are credința lui Avraam, prin care credință, se dobândește dreptatea cu Dumnezeu. Evreii naturali re-adunați în Palestina sunt capabili să arate circumcizia în carnea lor. Dar Iehova Dumnezeu le-a spus celor care vor fi adevăratul său popor să-și circumcidă inimile. Această circumcizie a inimii este

247



15 August, 1949
Turnul de Veghe
247


ceea ce dovedește că o persoană este un evreu adevărat în ochii lui Dumnezeu. - Deut. 10:16; 30: 6; Jer. 4: 4.
11 Dreptatea i-a fost socotită lui Avraam înainte ca acesta să fie circumcis în trup. De asemenea, o persoană loială, credincioasă din orice națiune poate fi justificată înaintea lui Dumnezeu fără a avea circumcizia în trup. Datorită credinței în Dumnezeu așa cum a avut-o Avraam, un astfel de credincios necircumcis poate fi un adevărat copil al lui Avraam după spirit. De aceea, scriitorul iudeo-creștin Pavel le spune imitatorilor lui Isus: „Nu este iudeu, unul care este unul în exterior, nici circumcizia, care este în exterior: ci acela este iudeu, care este în interior; și circumcizia este aceea a inimii, în spirit, și nu în literă; a cărui laudă nu este de la oameni, ci de la Dumnezeu.” -- Rom. 2: 28, 29; 4: 3-12.
12 Astfel, s-a întâmplat că, atunci când doar o rămășiță a evreilor naturali au recunoscut împlinirea profețiilor în Isus Cristos și l-au acceptat ca Mesia lui Iehova, vestea bună a salvării a fost dusă neamurilor netăiate împrejur pentru a le oferi șansa de a-și arăta credință în Dumnezeu ca și Avraam și să devină copii ai lui Avraam. Mulți l-au crezut pe Iehova și l-au acceptat pe Mesia al Său, Isus înviat la dreapta lui Dumnezeu. Cei care au făcut așa au fost justificați pentru credința lor și au fost unși cu spiritul lui Dumnezeu ca copii săi spirituali. În acest fel, ei au devenit parte din noua națiune a lui Dumnezeu, Israelul său după spirit. Acești oameni credincioși dintre neamuri erau evrei sau iudei în interior și s-au ținut tare de Mesia din seminția lui Iuda. Ei l-au lăudat pe Iehova Dumnezeu, pentru că numele Iuda înseamnă „laudă”, adică laudă lui Iehova. - Gen. 29: 35, Am. Stan. Ver.
13 Că acești credincioși în Isus atât din evreii naturali, cât și din neamurile necirmucise alcătuiesc adevăratul Israel pe care Iehova îl acceptă și îl folosește acum, arată același scriitor evreu-creștin. El spune: „De ce, chiar și cei care se lasă circumciși nu păzesc ei înșiși Legea! Dar ei vor să vă lăsați tăiați împrejur, pentru a se putea lăuda cu acel fapt fizic despre voi! Dar eu nu vreau să mă laud niciodată cu nimic altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Cristos, pe care lumea a fost răstignită în ochii mei și eu în ochii lumii. Căci nici circumcizia, nici lipsa ei nu au nicio importanță, ci doar o nouă creație. Pace și milă tuturor care vor urma această regulă și asupra adevăratului Israel al lui Dumnezeu”. -- Gal. 6:13-16, An Amer. Trans.
14 Acest adevărat Israel al lui Dumnezeu formează împreună cu Isus Cristos sămânța sau urmașul lui Avraam, în care toate familiile și națiunile pământului trebuie să fie binecuvântate. În aceeași scrisoare, acest scriitor iudeo-creștin spune: „Și Scriptura, prevăzând că Dumnezeu va îndreptăți neamurile prin credință, a predicat înainte Evanghelia lui Avraam, zicând: În tine vor fi

binecuvântate toate națiunile. Așadar, cei ce au credință, sunt binecuvântați împreună cu credinciosul Avraam. Acum lui Avraam și seminței lui le-au fost făcute promisiunile. El nu a zis: Și semințelor, ca multor [semințe], ci ca ale unuia singur: Și seminței tale, care este Cristos. Nu este nici iudeu nici grec, nu este nici rob, nici liber, nu este nici bărbat, nici femeie, căci toți sunteți una în Cristos Isus. Și dacă sunteți ai lui Cristos, atunci sunteți sămânța lui Avraam și moștenitori după promisiune.” -- Gal. 3: 8, 9, 16, 28, 29.
15 În lumina acestei afirmații, Dumnezeu nu are de-a face cu două Israeluri astăzi, un Israel spiritual și un Israel trupesc. El are de-a face cu singurul „Israel adevărat al lui Dumnezeu”, sămânța spirituală a lui Avraam. Pentru acest Israel adevărat, în special pentru rămășița lui care trăiește astăzi pe pământ, promisiunile lui Iehova cu privire la restaurarea poporului său își au împlinirea lor majoră și finală.
TRUPESCUL NU ÎMPLINEȘTE PROFEȚIA
16 Biblia însăși arată că profețiile referitoare la restaurarea în propria lor țară au avut o împlinire literală asupra Israelului trupesc în secolul al șaselea î.Cr. Circumstanțele din jurul acelei restaurări antice prefigurează și ilustrează modul în care împlinirea completă și finală a profeției are loc în zilele noastre importante. Acum, se potrivesc circumstanțele și evoluțiile legate de colonizarea evreiască a Palestinei și înființarea republicii Israel cu cele ale împlinirii în miniatură a profețiilor cu mult timp în urmă? Nu! Acolo, Dumnezeul Atotputernic l-a răsturnat pe asupritorul lui Israel, Babilonul nelegiuit, și l-a ridicat pe Cir pentru a promova întoarcerea israeliților în țara lui Iuda pentru a reconstrui templul. Dar Imperiul Britanic, care deținea mandatul asupra Palestinei, nu s-a dovedit a fi un Cir modern față de evreii naturali. Evreii sionişti înşişi s-au plâns mult timp şi tare că Marea Britanie nu s-a ridicat așteptărilor propriei lor Declaraţii Balfour şi nu a încurajat deloc crearea unui stat evreiesc independent în Palestina. Pentru prima dată la 29 ianuarie 1949, sau la opt luni de la înființarea Statului Israel, Marea Britanie a acordat recunoașterea de facto, fiind astfel, nu prima, ci a treizeci și treia pentru recunoașterea noului stat.
17 Când rămășița evreiască s-a întors din Babilon la Ierusalim în 537 î.Cr. pentru a reconstrui templul de închinare al lui Iehova, cetatea și tărâmul ei au rămas pustii timp de șaptezeci de ani, fără locuitor uman sau fiară domesticită. Puterea miraculoasă a lui Iehova a menținut lucrurile așa, iar rămășița credincioasă s-a mutat într-o țară nelocuită. (Ier. 33: 10, 12; 32: 43; 26: 9) Dar s-a întâmplat la fel când evreii au început să impulsioneze lucrarea de colonizare în secolul al XIX-lea, și mai ales după ce

248



248
Turnul de Veghe
BROOKLYN, N.Y


Liga Națiunilor a confirmat mandatul Palestinei în 1922? Nu! Pe locul Ierusalimului antic exista deja un oraș vechi de secole, cu o moschee mahomedană pe locul templului. Pământul era deja ocupat, de arabi, adevărat, rari pe alocuri, dar ocupat totuși. O mare parte din pământul care urma să fie colonizat, evreii au fost obligați să îl cumpere de la acești arabi. Ceea ce au câștigat în plus din 14 mai 1948, au câștigat prin forța armelor carnale în lupte sângeroase, iar sute de mii de locuitori ai țării au fost obligați să fugă și să devină refugiați în țările vecine ale ligii arabe. Unde se potrivesc toate acestea cu profețiile și cu modelul istoric furnizat nouă prin împlinirea literală a profeției într-un mod miniatural în zilele lui Cirus, regele Persiei?
18 După cum reiese din Manifestul predicatorilor protestanți, citat mai sus (pagina 245 ¶2), anumiți religioși ai creștinătății susțin că evreii trupești vor fi restaurați în Palestina în necredință și apoi ar urma manifestarea lui Isus Hristos ca Mesia al lor, prin care Evreii vor fi convertiți în masă la el, iar el îi va face națiunea de rang înalt a pământului. Dar asemenea interpretări private ale profeției nu se potrivesc cu profețiile și nici cu tiparul stabilit de împlinirea în miniatură a acestora. Când regele Cir i-a eliberat pe evrei din Babilon, rămășița de aproximativ 50.000 care s-au oferit voluntar să se întoarcă la Ierusalim într-un grup nu s-au întors în necredință. Ei au părăsit Babilonul pentru o țară pustie, cu cetăți ruinate, de ce? Pentru că ei aveau credință în Iehova și erau devotați închinării lui în obediență de poruncile lui. Nu, ei nu au plecat în necredință; ei au plecat să zidească templul Dumnezeului lor, Iehova, și să-i restabilească închinarea în locul unde el alesese să-și pună numele. La scurt timp după ce au ajuns la locul templului, ei i-au construit un altar și au început să-i aducă jertfe prin preoții legitimi din familia lui Aaron. Şapte luni mai târziu, după ce a trecut iarna, au început să pună fundația templului. - Ezra 1: 1-8; 3: 1-13.
19 Dar evreii trupești care se întorc astăzi în Palestina nu merg acolo pentru a reconstrui templul lui Iehova și nici pentru a reînvia închinarea Sa conform Legii, Profeților și a Psalmilor. Ei merg acolo cu religia lor tradițională, așa cum este conținută în Talmudul evreiesc și care anulează legile și poruncile lui Dumnezeu. Așa că ei nu își iau poziția în țară pentru a mări numele lui Iehova și pentru a relua închinarea lui pură, eliberată de tradițiile babiloniene ale părinților religiilor. Moscheea mahomedană din Omar de pe locul templului antic interzice reconstruirea unei case naționale de cult acolo. Puțin bine le-ar face să reconstruiască unul, pentru că nu au nici o

preoție certificată și nici un descendent atestat din linia regală al lui David, înregistrările genealogice ale preoților Aaronici și cele ale descendenților regelui David fiind distruse în calamitatea națională din anul 70 d.Hr.
20 Ei nu au credință sau încredere în Isus Cristos, că el este preot verificat al lui Iehova pentru totdeauna, „după rânduiala lui Melchisedec”, și că el este Cel care construiește templul: „Așa vorbește Iehova al armatelor, zicând: Iată omul al cărui nume este Vlăstarul, și el va crește din locul său și va construi templul lui Iehova, chiar el va zidi templul lui Iehova, și va purta gloria și va ședea și va domni pe tronul său; și el va fi preot pe tronul său”. (Ps. 110: 4; Zah. 6: 12, 13, Am. Stan. Ver.) Templul pe care acest preot-rege îl construiește este o „casă spirituală”, făcută nu din lemn material și piatră, ci din „pietre vii” , membrii „adevărului Israel al lui Dumnezeu”. (1 Pet. 2: 4-10) Din acest motiv puternic, evreii naturali de astăzi din Ierusalim nu au putut niciodată să se potrivească cu împlinirea în miniatură și astfel să aducă împlinirea majoră, finală, a profețiilor. Mai mult, Isus i-a spus odată femeii de la fântâna de lângă muntele Garizim: „Femeie, crede-mă, vine ceasul când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veți închina Tatălui. Dar vine ceasul, și acesta este acum, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în spirit și în adevăr; căci Tatăl caută astfel să I se închine.” – Ioan 4:21, 23.
21 Totuși, cineva obiectează, nu ar putea ei să fie adunați așa cum sunt, în necredință, și atunci când Isus apare din nou ca Mesia, să fie convertiți la el ca națiune? Cuvintele și acțiunile lui Isus, când a fost pe pământ în urmă cu nouăsprezece secole, sunt împotriva sugestiei că evreii adunați în Palestina vor primi un semn special de la el din ceruri pentru a-i converti la el ca Mesia. Nevoia lor pentru un astfel de semn pur și simplu dovedește că ei sunt genul de generație cum erau strămoșii lor pe vremea lui Isus. Când fariseii împreună cu saducheii l-au pus la încercare, cerându-i să le arate un semn din cer pentru a dovedi că el este Mesia, Isus a refuzat și a spus: „O generație rea și adulteră caută după un semn; dar nici un semn nu li se va da, decât semnul lui Iona. Acel „semn al lui Iona” a trecut de mult. Nu va fi repetat de Isus. Care a fost acesta? Învierea Sa din morți: „căci precum Iona a stat trei zile și trei nopți în pântecele balenei, tot așa va fi și Fiul omului trei zile și trei nopți în inima pământului”. -- Matt. 16: 1-4 și 12: 38-40, Am. Stan. Ver.
22 Acum, de la sfârșitul „timpurilor națiunilor” 1914 d.Hr., „semnul Fiului Omului în ceruri” a apărut, dar acesta este în beneficiul, nu al unei

249



15 August, 1949
Turnul de Veghe
249


singure națiuni pământești, ci al tuturor națiunilor, evrei și neamuri. Acest „semn” este nașterea regatului lui Dumnezeu cu Mesia al său pe tronul ceresc. (Mat. 24: 30; Rev. 12: 1-5) S-a dat mărturie la nivel mondial despre acesta, dar masa evreilor naturali, precum și a neamurilor continuă să ignore mărturia mondială dată cu privire la „semn” de către martorii lui Iehova. Acum este timpul pentru convertire. Când această mărturie despre Regat a fost predicată tuturor națiunilor, evrei și neamuri, atunci vine timpul ca puterea Regelui să fie revelată prin războiul universal de la Armaghedon și va fi prea târziu pentru convertire, atât pentru indivizi, cât și pentru națiuni. Aceasta va fi „ziua mâniei și a revelației dreptei judecăți a lui Dumnezeu; care va plăti fiecărui om după faptele sale: tribulație și neliniște, peste orice suflet al omului care face răul, mai întâi peste iudeu și de asemenea peste neamuri”. -- Rom. 2: 5, 6, 9; Rev. 16: 14-16; 2 Tes. 1:7.
23 Fiecare dezvoltare în legătură cu nou-născuta republică a Israelului dovedește că aceasta nu a fost întemeiată de Dumnezeu sau cu ajutorul lui și nici nu va fi acceptată de el ca națiunea sa principală în lumea nouă viitoare a dreptății. Când Iehova Dumnezeu a stabilit pentru prima dată pe israeliți în Țara Făgăduinței cu cincisprezece secole înainte de Cristos, el i-a organizat ca o Teocrație conform legii lui Moise. Când rămășița loială, credinciosă s-a întors din Babilon în secolul al șaselea î.Hr. ei de asemenea şi-au organizat naţiunea după acea lege teocratică. Nu la fel sioniştii politici de astăzi, plini de scopuri politice. Ei încearcă să copieze națiunile de neamuri ale acestei lumi, așa cum au făcut strămoșii lor în zilele profetului Samuel, când i-au cerut un rege uman vizibil, nemulțumiți că îl au pe Iehova drept adevăratul lor Rege invizibil. Așa că acum ei se organizează în stil lumesc și se formează într-o democrație. Cât de departe de a admite anumite părți și trăsături ale legii teocratice a lui Iehova prin Moise în legea statului Israel a devenit o problemă dureroasă și dificilă. Guvernul ia în componența sa persoane de stânga și anticlericali, iar Talmudul tradițiilor religioase nescripturale primește mai multă recunoaștere decât Cuvântul pur și legea lui Iehova. Da, încercând să devină una din familia modernă a națiunilor politice, noul stat trebuie să facă compromisuri.
A MERGE JOS LA EGIPT PENTRU AJUTOR
24 Recunoaştere? Da, Israelul are o mulțime de acestea de la politicienii populari și de la națiunile acestei lumi. Dar nu de la Iehova Dumnezeu și nici de la Mesia al său! Aprobarea pe scară largă din partea religiilor și națiunilor acestei lumi nu este o dovadă a aprobării divine. Regula lui Dumnezeu, declarată de scriitorul iudeo-creștin Iacov celor necredincioși, spune: „Voi adulterilor, nu știți că prietenia lumii este dușmănie cu

Dumnezeu? De aceea, oricine vrea să fie prieten cu lumea se face dușman al lui Dumnezeu.." (Iacov 4: 4, Am. Stan. Ver.) Observați cum această lume a făcut avansuri prietenoase Israelului și cât de mulțumit a fost Israel să le obțină.
25 Primul care a recunoscut republica Israel a fost președintele Truman al Statelor Unite, uimind lumea politică cu promptitudinea cu care a făcut-o. Cum s-a întâmplat acest lucru și sub ce influență? Cu siguranță nu sub influența lui Iehova, Dumnezeul Israelului antic. Chiar în următoarea duminică, 16 mai 1948, comentatorul cunoscut la nivel național, Drew Pearson, transmițând de la Washington, D.C., printr-o rețea de radio națională, a scos la iveală următoarele fapte:
26 Imediat ce noul stat evreiesc a fost proclamat la Tel Aviv, liderii partidului politic Democrat din America au devenit ocupați, lideri precum senatorul J. Howard McGrath, de Rhode Island, președintele Comitetului Național Democrat, „șeful” Edward J. Flynn. din Bronx, New York și Frank Hague, pe atunci la al treizeci și doilea și ultimul an ca primar al orașului Jersey City, New Jersey. Toți acești oameni sunt adepți religioși ai Vaticanului. Aceștia și alții din partidul lor contactat imediat sau l-a sunat pe Truman, îndemnându-l să recunoască Statul Israel. Truman le datora ceva lui Flynn și Hague. La convenția de nominalizare prezidențială a Partidului Democrat din 1944 la Chicago, Illinois, Flynn și Hague au venit împreună cu alți doi romano-catolici, Robert E. Hannegan, pe atunci președinte național al Partidului Democrat, și Edward J. Kelly, primarul orașului Chicago. Pentru a bloca nominalizarea de către partid a lui Jas. F. Byrnes sau a vicepreședintelui Henry A. Wallace pentru următoarea vicepreședinție, cei patru potentați politici au stat împreună și au aranjat să amâne nominalizarea cu succes a lui Truman pe atunci senator pentru funcția de vicepreședinte al Statelor Unite. Roosevelt și Truman au câștigat alegerile naționale, iar când Roosevelt a murit în 1945, Truman i-a succedat la președinție.
27 1948 a fost anul alegerilor prezidențiale. Deci, când McGrath, Flynn și Hague l-au determinat pe Truman să recunoască Israelul, Truman a trebuit să ia în considerare nu un vot evreiesc, ci votul romano-catolic prin care spera să câștige și prin care a câștigat realegerea la președinție în toamna care urma. Politicienii catolici care l-au determinat la acest pas au avut în vedere interesele Vaticanului în Palestina, în special așa-numitele „locuri sfinte” și instituțiile educaționale. Mai mult, Vaticanul era angajat într-un război cu comunismul și a existat Rusia sovietică de învins în recunoașterea Israelului, aproape vecinul său de alături.
28 Acum Israelul nu solicitase încă Statelor Unite recunoașterea. Așadar, pentru a grăbi procedura,

250



250
Turnul de Veghe
BROOKLYN, N.Y.


Casa Albă de la Washington a luat legătura cu C. David Ginsburg, asociat cu Agenția Evreiască, și i-a cerut să depună o cerere pentru recunoaștere. El a făcut aceasta. Apoi, președintele Truman a făcut următorul anunț: „Acest guvern a fost informat că un stat evreiesc a fost proclamat în Palestina și recunoașterea a fost cerută de către guvernul provizoriu al acestuia. Statele Unite recunosc guvernul provizoriu ca autoritate de facto a noului stat a lui Israel”.
29 Pentru că Truman a furat astfel un marș asupra lor, rușii au scrâșnit din dinți și s-au dedat la acuzații amare; și apoi, pentru a merge mai departe cu recunoașterea făcută de Statele Unite, Rusia sovietică printr-o notă a ministrului său de externe Molotov a acordat Israelului recunoașterea nu de facto, ci de iure. A fost mâna curată a lui Iehova Dumnezeu în asta? întrebam noi. Dar Israelul s-a simțit flatat de recunoașterile din partea a peste treizeci de națiuni care au urmat de-a lungul lunilor și Israel a simțit că poziția sa în această lume s-a întărit foarte mult. A acceptat și a depins de prietenia acestei lumi, dar care este dușmănie adulteră înaintea lui Dumnezeu.
30 În aceasta a imitat Israelul rămășița credincioasă care s-a întors la Ierusalim în 537 î.Hr. și și-a pus încrederea în Iehova? Israelul trebuie judecat după faptele sale în lumina poruncilor lui Dumnezeu. Prin Moise, în Deuteronom 7:2, Iehova a spus cu privire la ligi cu națiunile dintre neamuri: „Când Iehova Dumnezeul tău le va da înaintea ta și îi vei lovi, atunci le vei distruge cu desăvârșire și nu vei face legământ cu ei. " (Am. Stan. Ver.) Prin îngerul său, el le-a amintit de aceasta, spunând: „Nu voi încălca niciodată legământul Meu cu voi. Și voi nu veți face nicio ligă cu locuitorii acestei țări; le veți dărâma altarele”. (Jud. 2:1, 2) Egiptul antic era o putere militară și comercială puternică, dar Iehova la avertizat pe Israel să nu caute ajutor împotriva dușmanilor la acea putere mondială. Arătându-și dezaprobarea de a merge în această lume veche pentru ajutor, el le-a spus israeliților: „Vai de cei care se coboară în Egipt pentru ajutor și se bazează pe cai și se încred în care, pentru că sunt multe, și în călăreți pentru că sunt foarte puternici, dar nu se uită la Sfântul lui Israel și nici nu caută pe Iehova!” (Isaia 31:1, Am. Stan. Ver.; 30:1, 2) Dar Israelul modern a nesocotit aceste sfaturi divine. Chiar în după-amiaza în care noul stat a fost proclamat, guvernul său a făcut apel la Națiunile Unite să „ajute poporul evreu în construirea statului său și să admită Israelul în familia națiunilor”. Duminica următoare, 16 mai 1948, a solicitat aderarea la Națiunile Unite. De asemenea, sa adresat Statelor Unite pentru ajutor financiar.

31 Înainte ca Națiunile Unite să admită Israelul, au existat anumite evenimente. În timpul luptelor care au avut loc în Palestina, papa și-a exprimat îngrijorarea față de așa-zisele locuri „sfinte”. În a doua sa enciclică pe această temă, la 15 aprilie 1949, Papa Pius al XII-lea a făcut ca Israelul să recunoască puterea romano-catolică în cadrul Națiunilor Unite. Cum? Douăzeci și trei de națiuni catolice sunt membre ale Națiunilor Unite. Papa a făcut apel la liderii acestora să ceară guvernului israelian garanții cu privire la drepturile vechi de secole ale religiei catolice din Palestina și să facă acest lucru înainte de a vota pentru admiterea Israelului. El a cerut, de asemenea, guvernare internațională pentru Ierusalim.
32 În aceeași lună, președintele Israelului, Chaim Weizmann, a vizitat Statele Unite. A fost obligat să dea atenție Ierarhiei romano-catolice. Pe 26 aprilie, el și A. S. Eban, reprezentantul Israelului la ONU, au participat la o cină informală la domiciliul cardinalului Spellman din orașul New York și au discutat despre problema accesului liber la locurile „sfinte” ale Ierusalimului. Pe 5 mai, Eban a spus Comitetului Politic Ad Hoc al Adunării ONU că Israelul va fi de acord cu un regim internațional pentru Ierusalim care se va ocupa doar de locurile „sfinte” ale orașului, lăsând chestiunile seculare în seama autorităților arabe și evreiești. În aceeași zi s-a scurs cine a aranjat vizita președintelui Weizmann la cardinalul Spellman. În timp ce a plecat din New York pentru a se întoarce în Israel, el a spus reporterilor că a discutat despre Ierusalim cu cardinalul. La cererea cui? La cea a unui politician de frunte care este foarte îndatorat Vaticanului și votului romano-catolic. Interviul cu cardinalul, Dr. Weizmann a declarat, a fost aranjat „prin bunele cabinete ale președintelui Truman”. El a spus că „discuțiile au deschis calea pentru o înțelegere”. De asemenea, un reprezentant al cardinalului a spus că „a existat sentimentul că opiniile israeliene și catolice ar fi putut fi mai apropiate prin discuțiile Weizmann-Spellman”. (N.Y. Times, secțiunea editorială, 8 mai 1949) Deși Papa Pius al XII-lea pretinde că este vicarul lui Hristos, recunoașterea de către Israel a Vaticanului în aceste chestiuni nu constituie o împlinire a cuvintelor lui Isus adresate evreilor de la Ierusalim: „Iată, casa ta este lăsată pentru voi pustie. Căci vă spun că nu mă veţi mai vedea de acum înainte, până nu veţi zice: Binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului [Iehova]”. -- Matt. 23: 38, 39; Ps. 118: 26, Am. Stan. Ver.
33 În cele din urmă, după cereri repetate ale noii republici, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a admis Israelul ca membru pe 11 mai 1949, printr-un vot de 37 la 12, cu nouă membri abținându-se, inclusiv Marea Britanie, fosta putere obligatorie asupra Palestinei. Prin aceasta, Israelul a devenit al cincizeci și nouălea membru al Națiunilor Unite și a devenit într-un sens

251



15 August, 1949
Turnul de Veghe
251


complet o parte a familiei națiunilor acestei lumi. Biblia arată Națiunile Unite, succesorul Ligii moarte a Națiunilor, că este forma actuală a „urâciunii pustiirii” prezisă atât de profetul Daniel, cât și de Isus Hristos. Apariția ei denotă că această lume se află acum în „timpul ei al sfârșitului” și că Isus Hristos este prezent în regatul lui Dumnezeu pe muntele ceresc Sion. (Dan. 11:31; 12:11; Matei 24:15) Acea „urâciune a pustiirii” se instalează în antagonism față de regele domnitor Isus Hristos pentru dominația lumii. Prin urmare, este sortit distrugerii în bătălia care se apropie de la Armaghedon. În loc să-l recunoască pe Regele lui Iehova și să
spună: „Binecuvântat să fie cel ce vine în numele lui Iehova”, republica Israel se unește cu dușmanul Său și spune, de fapt: „Noi nu avem nici un rege în afară de Cezar.” Prin aceasta, tânăra republică încheie punctul culminant al dovezilor că nu este „adevăratul Israel al lui Dumnezeu”. Își pecetluiește soarta distrugerii cu organizația Națiunilor Unite la războiul final de la Armaghedon. În urmă cu nouăsprezece secole, apostolul Pavel s-a referit la capitala evreiască drept „Ierusalimul care este acum, și este în sclavie cu copiii ei”. (Gal. 4:25) Toate faptele de astăzi dezvăluie că Ierusalimul pământesc al secolului nostru al XX-lea este la fel de mult în sclavia acestei lumi babiloniene precum era Ierusalimul din zilele lui Pavel.




POPOARE ȘI NAȚIUNI URCÂND LA SION
1 NU în republica Israel și Ierusalimul ei găsim astăzi împlinirea profeției: „Aşa vorbeşte Iehova al armatelor: „Se va întâmpla că vor veni popoare şi locuitorii multor cetăţi; şi locuitorii unei cetăţi se vor duce în alta, spunând: Să mergem repede să implorăm favoarea lui Iehova şi să-l căutăm pe Iehova al armatelor. Mă voi duce şi eu. Da, multe popoare și națiuni puternice vor veni să-l caute pe Iehova al armatelor în Ierusalim și să implore favoarea lui Iehova. Așa spune Iehova al armatelor: „În zilele acelea se va întâmpla că zece bărbați se vor apuca din toate limbile națiunilor, se vor apuca de haina celui care este iudeu, zicând: Vom merge cu tine, căci am auzit că Dumnezeu este cu tine.”. (Zah. 8:20-23, Am. Stan. Ver.) Ierusalimul pământesc nu este cel la care se urcă astăzi toate națiunile pentru a-l căuta și pentru a se închina lui Iehova al armatelor, ci națiunile lumești, dictând cu privire la orânduirea Ierusalimului sunt cele care cer republicii israeliene să vină în acel oraș. Așadar, profeția trebuie să aibă o împlinire mai măreață și mai înaltă decât una cu privire la Israelul natural și Ierusalimul său pământesc.
2 Cristos Isus, Regele care domnește acum pe Muntele ceresc Sion, este marele Iudeu sau Lăudator al lui Iehova Dumnezeu. El și imitatorii săi consacrați, unși cu spiritul lui Dumnezeu, sunt adevăratul Israel al lui Dumnezeu. Lor, apostolul Pavel le scrie: „Voi aţi venit pe muntele Sionului şi în cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, ... şi la Isus, mijlocitorul unui nou legământ”. (Evr. 12: 22-24, Am. Stan. Ver.) Ei sunt evrei având în interior circumcizia inimii, un lucru spiritual. În rămășița acestui adevărat Israel al lui Dumnezeu, astăzi, această profeție a lui Zaharia, precum și toate celelalte profeții referitoare la restaurare își găsesc împlinire. Iehova i-a scos dintre națiuni ca un „popor pentru numele său” și, fideli acestui nume, ei au acționat

ca „martori ai lui Iehova”. (Fapte 15: 14; Isa. 43: 10, 12) În timpul Primului Război Mondial, din 1914 până în 1918, ei au fost supuși unei mari ocări și persecuție în calitate de martori ai Săi, iar dușmanii religioși și puterile politice ale acestei lumi au conspirat pentru a-i suprima și distruge. Prin restricții forțate asupra lucrării lor de mărturie, ei au intrat în captivitate în Mai Marele Babilon, organizația mondială a Diavolului. La secole după ce Babilonul antic de pe râul Eufrat a fost răsturnat, ultima carte a Bibliei a profețit despre marele Babilon antitipic și despre operațiunile sale opresive împotriva martorilor lui Iehova. -- Rev. 14:8; 16:19; 17:5 până la 18:21.
3 Mai ales în primăvara anului 1918, acea organizație puternică a dezolat starea pământească a martorilor lui Iehova, simbolizată de țara antică a lui Iuda, și aceștia s-au stins într-o stare de exil din serviciul lui Dumnezeu și din închinarea publică deschisă. Dar în 1919, Iehova Dumnezeu, prin Mai Marele său Cir, Cristos Isus, i-a eliberat din exilul și restricția babilonică. El i-a readus în „țara” lor, starea lor de drept pe pământ în serviciul său. El i-a restaurat pentru a sluji la templul său spiritual. Restaurarea lor, readunarea lor în organizația teocratică a lui Iehova, aceasta, și nu întoarcerea evreilor naturali în Palestina, este o parte proeminentă a marelui „semn” pe care Isus l-a prezis că va fi o dovadă a celei de-a doua sa prezență și a sfârșitului acestei lumi. Rămășița adevăratului Israel, martorii lui Iehova, sunt „aleșii” despre care el a spus că își va trimite îngerii săi să-i adune „de la cele patru vânturi, de la un capăt la altul al cerului”. -- Matt. 24: 30, 31.
4 Spre deosebire de evreii din republica Israel, această rămășiță unsă a fost adunată afară din această lume. Ei sunt curați de prietenia și contaminarea cu această lume, cu politica ei, cu comerțul ei egoist și cu religia ei. Ei au ascultat de porunca lui Dumnezeu către rămășița credincioasă a timpurilor străvechi: „Nu atingeți nimic necurat; ieșiți din mijlocul ei

252



252
Turnul de Veghe
BROOKLYN, N.Y.


[Babilonul]; fiți curați, cei care purtați vasele DOMNULUI”. (Isa. 52: 11) Prin urmare, din 1919, Iehova a fost încântat să-i folosească ca martorii săi restaurați.
5 Timp de mulți ani, am privit cu bunăvoință întoarcerea evreilor în Palestina, în special de la publicarea articolului nostru „Restaurarea evreiască” în numărul Turnului de veghe din martie 1880. În toți anii de atunci până în 1932, martorii lui Iehova au susținut opinia comună din Creștinătate că profețiile de restaurare se aplicau Evreului natural și întoarcerea lui în ținutul literal al Palestinei. Prin multă literatură special destinată cititorilor evrei și distribuită acestora și prin multe prelegeri publice ținute pe subiecte de interes evreiesc, martorii lui Iehova au încercat cu dragoste să-i ajute pe evreii naturali să-l vadă și să-l accepte adevăratul Mesia, Isus Cristos. Suntem bucuroși să spunem că unii evrei au răspuns, deși relativ puțini. Negăm că în tot acest timp am fost susținuți de bancheri evrei și organizații evreiești. La vremea potrivită, a fost întreprins un studiu concentrat al profeției lui Ezechiel în lumina evenimentelor moderne, iar Watch Tower Bible and Tract Society a publicat o serie de trei cărți intitulate „Justificare”. În cartea a doua, publicată în 1932, Justificare a discutat verset cu verset profețiile lui Ezechiel despre restaurare, iar apoi, la paginile 257, 258, a spus următoarele următoarele:
6 „A existat o împlinire parțială a acestei profeții asupra Palestinei în zilele lui Ezechiel și ale lui Neemia. Împlinirea completă nu s-a putut aplica pământului literal al Palestinei. Evreii au fost evacuați din Palestina și „casa lor le-a fost lăsată pustie”, deoarece l-au respins pe Cristos Isus, Regele iubit și uns al lui Iehova. Până în ziua de azi evreii nu s-au căit de această faptă greșită comisă de strămoșii lor. Mulți dintre ei s-au întors în țara Palestinei, dar au fost induși să meargă acolo din egoism și din motive sentimentale. În perioada lungă care a trecut de la momentul expulzării lor până în prezent, evreii nu au „purtat rușinea păgânilor” de dragul lui Iehova și nici pentru numele lui Cristos. În toată această perioadă de timp , și în special în timpul Războiului Mondial [nr. 1], adevărații imitatori ai lui Cristos Isus devotați lui Dumnezeu și regatului său, au purtat rușinea păgânilor și au fost urâți de toate națiunile din pricina lui Cristos și pentru numele lui Iehova. (Mat. 24: 9; Marcu 13: 13) În contrast cu aceasta, în timpul Războiului Mondial [Nr. 1] evreii au primit recunoașterea națiunilor păgâne. În 1917, Declarația Balfour, sponsorizată de guvernele păgâne ale organizației lui Satan, a apărut, i-a recunoscut pe evrei și le-a

acordat mari favoruri. În acest sens, a șaptea putere mondială [Marea Britanie-America] a preluat conducerea. Acum, Big Business și alte aripi ale organizației lui Satan îi plasează pe evrei alături de și în aceeași categorie cu Neamurile. Până acum, chiar și poporul lui Dumnezeu a trecut cu vederea faptul că treburile regatului lui Dumnezeu cu referire la lucrurile pământului sunt de o importanță mult mai mare decât reabilitarea acelei mici fâșii de pământ de pe partea de est a Mării Mediterane. Evreii au primit mai multă atenție din partea acestora decât au meritat cu adevărat. Prin urmare, această profeție trebuie să-și aibă cea mai mare împlinire asupra adevăratului popor al regatului lui Dumnezeu care se află acum pe pământ.”
MIRACOLUL CONSERVĂRII
7 Cât de bine își au acuratețea evenimentele lumii de la publicarea declarației de mai sus în 1932! Acest lucru ar trebui doar să ajute la corectarea oricăror opinii greșite pe care le-am avut cu privire la subiect. S-a spus odată: „Printre relicvele antichității care au ajuns până în zilele noastre, nu există niciun alt obiect de atât de mare interes precum poporul evreu.”* Conservarea evreilor naturali din zilele lui Iacov a fost, de asemenea, frecvent prezentată ca o minune a lui Dumnezeu. Dar adevăratul miracol este conservarea martorilor lui Iehova din zilele primului martir Abel până în zilele noastre. Acest miracol primește intensitate în păstrarea de către Iehova a „adevăratului Israel al lui Dumnezeu” ca popor și ca martori ai lui în ultimele nouăsprezece secole de la zilele lui Isus. Ei, mai degrabă decât evreii naturali care au fost orbiți de „dumnezeul acestei lumi”, au fost ținta principală a lui Satan Diavolul. Prin toate puterile și organizațiile lumii sale rele, el a încercat să extermine acest Israel spiritual, acești martori creștini ai lui Iehova Dumnezeul viu și adevărat. Prin violență, forță și intimidare, marea sa organizație, Babilonul modern, i-au luat în captivitate și exil în timpul Primului Război Mondial, dar în 1919 Iehova Dumnezeu a acționat de dragul numelui său și i-a eliberat și restaurat ca popor pentru numelui Său.
8 Este timpul ca toți oamenii cu bunăvoință, fie evrei naturali sau neamuri, să se trezească la acest mare adevăr spiritual, lăsându-l să acționeze ca un ghid de conduită adevărat și sigur astăzi. Dacă evreii repatriați din Palestina ar fi acolo, prin voința lui Dumnezeu, ca nucleu al „noului pământ” al dreptei sale lumi noi, atunci ar fi lucrul potrivit pentru toți oamenii cu bună-voință din toate națiunile să se țină de cetățenii din republica israeliană și meargă la organizația lor. Dar acum vedem că a merge cu ei înseamnă să ne conectăm cu „urâciunea pustiirii”, Națiunile Unite, și să ne condamnăm la distrugere cu acea abominație la

*Pagina 243 din Să Vină Regatul Tău, publicată de Societatea noastră în 1891.

253



15 August, 1949
Turnul de Veghe
253


viitoarea bătălie de la Armaghedon. Este rămășița credincioasă a urmașilor unși ai lui Cristos, „adevăratul Israel al lui Dumnezeu”, care sunt evreii pe dinăuntru de astăzi care se înalță la Ierusalimul ceresc, unde Cristos Isus tronează ca Rege pentru Iehova. În ciuda tuturor persecuțiilor lor din această lume, faptele arată că Dumnezeu este cu ei ca popor pentru numele său și martori aprobați. Ei sunt complet devotați regatului lui Dumnezeu și nu Națiunilor Unite antagoniste. De aceea, de haina acestor evrei pe dinăuntru ai Israelului spiritual, toți oamenii cu bunăvoință, „zece bărbați din toate limbile națiunilor”, ar trebui să se apuce acum și să spună: „Vom merge cu voi, pentru că am auzit că Dumnezeu este cu voi”. Pentru ca ei să facă acest lucru, rămășița Israelului spiritual va continua „să predice această Evanghelie a Regatului în toată lumea, ca mărturie tuturor națiunilor”.
9 Fie ca oamenii cu bunăvoință din toate națiunile să manifeste

credință în Dumnezeu, ca aceea a lui Avraam și să urce cu rămășița spirituală la organizația Sa Teocratică. Manifestând o astfel de credință, ei arată că ei sunt mai evrei în interior decât evreii naturali care sunt adunați în Palestina în necredință. Ei se arată înaintea acestor israeliți după carne în credința avraamică. O astfel de credință în acești oameni consacrați cu bunăvoință este mai validă pentru Dumnezeu decât legătura trupească pe care israelienii naturali o au cu Avraam din vechime. Deci, să se asocieze cu Israelul spiritual și să spună și celorlalți locuitori ai tuturor națiunilor: „Să mergem repede să implorăm favoarea lui Iehova și să căutăm pe Iehova al armatelor: voi merge și eu”. (Zah. 8:20-23, Am. Stan. Ver.) Aceasta îi va aduce în armonie cu Dumnezeul cel viu prin Regele său Isus Hristos. Va duce la păstrarea lor prin bătălia de la Armaghedon și la viața eternă în lumea nouă sub Regatul veșnic al dreptății.




UTILIZAREA ÎNȚELEPATĂ A TIMPULUI
IEHOVA Dumnezeu poate opri timpul brusc, așa cum a făcut în zilele lui Iosua, când soarele stătea pe loc. El îl poate întoarce înapoi, așa cum a făcut pe vremea lui Ezechia, când a făcut umbra de pe cadranul solar să se întoarcă înapoi. Dar noi nu putem face pauză în viață. Noi nu putem da timpul înapoi pentru a-l retrăi dacă l-am irosit. Nu există a doua șansă pentru creștini în folosirea timpului consacrat. Nici nu pot creștinii să-și extindă slujirea prin extinderea timpului lor. Isus a spus: „Cine dintre voi, fiind îngrijorat, își poate prelungi viața o clipă?” (Mat. 6:27, Diaglott) Așa că nu spune: „Voi începe luna viitoare sau anul viitor”. Nu există nicio garanție că vei fi aici atunci. Nu juca cu timpul pe care poate nu-l ai. Și chiar dacă îl ai, nu juca cu timpul care nu este al tău, ci pe care l-ai consacrat lui Dumnezeu. Plătiți acum integral timpul consacrat, fără a reține o taxă de plăcere excesivă.
De ce unii care și-au consacrat timpul lui Dumnezeu nu reușesc să-l folosească în predicarea Evangheliei? Prea tineri? Samuel a început să-i slujească lui Iehova Dumnezeu la tabernacol cu normă întreagă, de îndată ce a fost înțărcat. Prea bătrân? Apostolul Ioan trebuie să fi avut aproape 100 de ani când își încheia partea sa de scriere a Bibliei în jurul anului 99 d.Hr. Prea bolnav? Credinciosul Iov, acel om integru, i-a slujit lui Dumnezeu în timp ce era afectat de boala urâtă a leprei negre. Este vreun creștin consacrat astăzi mai tânăr decât era pruncul Samuel când a început serviciul la tabernacol? Sau mai bătrân de 100 de ani? Sau bolnav de ceva mai rău decât lepra neagră?
Alții pot obiecta că nu pot vorbi suficient de bine. Așa a crezut odată Moise despre sine; dar cât de mult a greșit este arătat de unele dintre discursurile înregistrate pe care le-a rostit israeliților în timpul șederii în deșert. Poate că unii se simt timizi și speriați la perspectiva de a depune mărturie în public. Profetul Ieremia a avut astfel de îndoieli, dar a fost instruit de către Iehova să nu se teamă de fețele adversarului și a fost asigurat că Iehova Dumnezeu îi va pune cuvintele în gura. (Ier. 1: 4-9, 17) Înregistrările
sale de serviciu mărturisesc în mod elocvent că Iehova Dumnezeu a împlinit acea promisiune făcută profetului. Se teme vreun creștin consacrat că nu va putea răspunde la întrebările propuse? Studiul diligent îl va face capabil să aplice cuvintele din Psalmul 119: 98, 100 la sine însuși: „Poruncile Tale mă fac mai înțelept decât dușmanii mei; ... Știu mai multe decât acești înțelepți, căci împlinesc poruncile Tale!” -- Moffatt.
Pe vremea lui Isus, unii erau prea ocupați pentru a-i sluji lui Iehova Dumnezeu și pentru a merge pe urmele lui Cristos. La fel ca unii dintre acei contestatori, uni creștini de astăzi au o fermă nouă, boi noi, o nouă soție și, din cauza timpului consumat de aceste lucruri, spun că nu au timp pentru Lumea Nouă? Biblia clasifică astfel de obiecții drept scuze. Dacă se găsește timp pentru activități precum citirea ziarelor, cumpărăturile pentru mâncare temporară, vizitarea, ascultarea radioului, vizionarea televizorului și multe alte activități, cu siguranță ar trebui să fie disponibil timp pentru a fi folosit în serviciul lui Iehova Dumnezeu. Creștinii ar trebui să renunțe la scuze. Purtându-le cu ei și apăsând pe conștiința lor, îi obosește mai mult decât ar fi lucrarea de predicare a Evangheliei.
O soluție este să bugetezi timpul consacrat. Iehova Dumnezeu bugetează timp. El a marcat timpul zilelor creatoare ca 7.000 de ani fiecare, a stabilit timpuri și anotimpuri, a fixat cele șapte timpuri ale neamurilor și a stabilit un timp pentru sfârșitul final. El instruiește că există un timp pentru a planta și pentru a recolta, pentru a ucide și pentru a vindeca, pentru a plânge și pentru a râde, pentru a jeli și pentru a dansa, pentru a vorbi și pentru a tace, pentru a iubi și pentru a urâ, pentru război și pentru a fi în pace. „Pentru fiecare lucru este un sezon și un timp pentru fiecare scop de sub cer”, spune Cuvântul lui Iehova Dumnezeu. Atotputernicul Creator are timp nelimitat, totuși el îl bugetează și nimeni nu îl face să-și încalce programul. „Vai de cei care atrag nelegiuirea... care zic: [Dumnezeu] să grăbească și să-și grăbească lucrarea Lui, ca să o vedem”. (Isaia 5: 18, 19) El nu întârzie și nici nu își va grăbi programul pentru lucrarea ciudată sau actul ciudat doar pentru a-i convinge pe batjocoritorii lumești. Când facem un buget de timp pentru serviciu,

254



254
Turnul de Veghe
BROOKLYN, N.Y.


nu ar trebui să-l încălcăm pentru a le face pe plac celor lumești, sau altor martori, sau nouă înșine.
Scripturile afirmă că stăpânii pământești dau câinilor firimiturile de la masa lor; totuși, unii neglijenți care s-au consacrat lui Dumnezeu eșuează în a-i da Domnului și Stăpânului lor măcar câteva firimituri din orarul lor. Cu lăcomie, ei consumă tot timpul pentru ei înșiși, fără să rămână nimic pentru Dumnezeu, deși tot îi este consacrat. Ei eșuează să-și achite jurămintele și ne amintesc de norii goi și de vânturile care suflă despre care se vorbește în Proverbe 25:14: „Nori și vânt care nu aduc ploaie, ca cel care promite ceea ce nu dă niciodată!” -- Moffatt.
Dar un buget, urmat cu fidelitate, îl va asigura pe creștin de folosirea înțeleaptă a timpului consacrat. Îl va face pe creștin să rodească în mod regulat. Așa cum ramurile și crengile în exces sunt tăiate din pomi fructiferi, astfel încât să fie suficientă putere pentru a rodi pentru ramurile bune rămase, tot așa creștinul poate tăia excesele și neesențiale din bugetul său de timp, astfel încât timp suficient va rămâne pentru activitate puternică și roade bune în lucrarea Regatului. Asemenea copacilor din Revelația 22 care cresc lângă râul vieții, creștinul poate aduce roade lunar, pe tot parcursul anului, răscumpărând timpul, cumpărându-l cu prețul lucrurilor neesențiale, tăind pe cele care irosesc timpul.
Vestitorul Evangheliei Regatului ar trebui să fie conștient de faptul că altcineva dorește să-i bugeteze timpul, și anume, Satan Diavolul. El vă va bugeta timpul pentru el însuși, dacă voi eșuați să îl bugetați pentru Iehova Dumnezeu. De fapt, Satan a făcut-o deja într-un mod subtil dacă nu reușiți să dedicați timp pentru serviciul în teren. Vă amintiți cum Faraonul Egiptului a bugetat timpul israeliților captivi, atât de mult încât nu le-a mai rămas timp să se închine lui Iehova Dumnezeu? „Au pus peste ei stăpâni să-i chinuie cu poverile lor. Și au zidit lui Faraon cetăți de comori,... [Faraonul a spus] sunt leneși; de aceea ei strigă, zicând: Să mergem și să aducem jertfe Dumnezeului nostru. Să fie pusă mai multă muncă asupra bărbaților”. (Ex. 1: 11; 5: 8, 9) Astfel, Faraon i-a legat pe israeliții captivi cu o muncă împovărătoare și le-a furat timpul care ar fi trebuit să fie folosit pentru a se închina lui Iehova Dumnezeu. Așa că astăzi Satan va fura timpul consacrat al creștinilor, cauzând să-l jefuiască pe Dumnezeu dacă poate. El va încălca cu viclenie la timp în o mie de moduri subtile dacă creștinul nu are un buget care afișează timpul cu semne „Nu se încalcă”, „Satan, stai afară!” „Nu pune mâna pe timpul consacrat!”
Proverbele 18:9, conform traducerii Moffatt, afirmă: „Un om leneș la munca lui este rău ca un risipitor”. Nu fi un leneș. Nu leneviți și irosiți timpul consacrat. Fie ca pierderile de timp trecute să fie trecute, așa cum se spune în 1 Petru 4: 2, 3: „În voia lui Dumnezeu, veți putea trăi timpul care mai rămâne. Căci suficient este timpul trecut pentru a fi împlinit voia națiunile”. (Roth.) Coloseni 4:5, conform Weymouth, spune: „Comportați-vă cu înțelepciune în raport cu lumea exterioară, profitând de oportunitățile voastre.” Acesta este un avertisment pentru creștini că nu ar trebui să lase relațiile cu lumea exterioară să le monopolizeze timpul, ci ar trebui să profite de oportunitățile de serviciu și să-și stabilească timpul disponibil într-un buget. Stabiliți-l repede, astfel încât firele lui să nu fie rupte de voi înșivă sau de alții. Timpul rămas până la Armaghedon trăit conform voinței lui Dumnezeu nu va trece greu. De ce? Biblia spune că Iacov a slujit pentru Rahela timp de șapte ani și i s-au părut câteva zile, datorită dragostei pe care a avut-o pentru ea. Datorită iubirii pe care creștinii o au față de Dumnezeu, șapte ani sau de două sau trei ori șapte ani vor părea doar ca un flux rapid de zile plăcute pentru noi.
Această lume veche a fost cântărită în balanță și găsită insuficientă. Zilele ei sunt numărate. Chiar și orele ei sunt numărate, așa cum Isus a afirmat că Iehova Dumnezeu din ceruri știa ceasul în care va veni sfârșitul ei final. Prin urmare, orele creștinilor pentru serviciul predicării Evangheliei sunt numărate cu ea. Diavolul știe că timpul lui este scurt și este suficient de priceput pentru a folosi timpul care i-a rămas ca un leu sălbatic, furios și care răcnește într-un efort disperat de a-și dovedi partea sa cu privire la provocare. (Rev. 12: 12; 1 Pet. 5:8) Cu siguranță creștinii ar trebui să aibă la fel de multă pricepere ca și Diavolul în folosirea timpului lor pentru scopul său consacrat, realizând că timpul de predicare este scurt și că trebuie să folosească acel timp la fel de zelos pentru bine precum îl folosește Satan Diavolul pentru răutate.
Nu vă lăsați înșelați. Nu vă așteptați ca Dumnezeu să oprească soarele în timp ce vă jucați sau să-l întoarcă în cursul lui, astfel încât să puteți trăi peste timpul pierdut. Apucă-ți timpul acum. Prinde-l, smulge-l cu violență de la lumea lui Satan, smulge-l de la sinele egoist dacă este nevoie, leagă-l, rezervă-l, folosește într-un mod înțelept timpul pe care l-ai consacrat lui Dumnezeu. Apoi când nu mai este timpul pentru lucrarea de predicare a Evangheliei și ceasul fatidic al Armaghedonului va lovi, creștinul zelos va fi păstrat pentru viață și pentru binecuvântări nesfârșite în Noua Lume fără sfârșit a lui Iehova Dumnezeu.




OBADIA PROFEȚEȘTE ÎMPOTRIVA CELOR EXALTAȚI
SATAN a fost primul care s-a exaltat pe sine. „Îmi voi exalta tronul mai presus de stelele lui Dumnezeu”, a spus el în inima lui și a adăugat cu lăcomie: „Voi fi ca Cel Prea Înalt”. Totuși, cum a căzut din cer! cum se va prăbuși curând în abisul mormântului! (Isaia 14: 12-15; Rev. 20: 1-3) Înșelăciunea sa vicleană a determinat prima pereche de oameni să caute să se exalte ca zei, dar rezultatul a fost o cădere în păcat și moarte. Cu ei în plonjare în delincvență, au luat întreaga rasă umană. Mai mult decât atât, în degradarea care a urmat, creaturile umane nu au învățat despre erorile lor cu smerenie, nu au învățat din loviturile grele ale experienței, ci au suferit din ce în ce mai multe căderi cu vânătăi în urma mândriei și exaltării de sine. Până în acest secol al XX-lea experiența nu a reușit să-i învețe pe oameni să evite această
capcană; dimpotrivă, oameni impetuoși și cu standarde morale înalte apar în aceste "ultime zile". (2 Tim. 3:1, 4) De ce, câțiva anumiți aroganți se potrivesc chiar cu nebunia lui Satan, exaltâmdu-se mai presus de Iehova Dumnezeu, pretinzând că ei îi ordonă zilnic lui Dumnezeu de la tronul său ceresc să coboare pe pământ să fie sacrificat de ei pe un altar religios!
Dar nu toți oamenii au căzut în cursa care l-a împiedicat pe nebunul Satan să cadă. Nu toți s-au gândit la ei înșiși mai mult decât ar trebui. Printre cei mulți care se exaltă pe ei înșiși și care vor suferi înjosire în timp, sunt câțiva care se înjosesc pe ei înșiși și care vor fi exaltați la vremea potrivită de Dumnezeu. Un contrast impresionant din trecut dovedește ideea. Întoarce-te în timp cu aproximativ șase sute de ani înainte de nașterea lui Isus. Căderea Ierusalimului în fața regelui

255



15 August, 1949
Turnul de Veghe
255


Babilonului în 607 î.Hr. a avut loc. Obadia proclamă un mesaj de condamnare împotriva Edomului mândru și trufaș, dar Obadia însuși este în contrast puternic cu Edomiții exaltați.
Numele lui Obadia înseamnă „slujitorul lui Iah”, iar acest simplu început de informație despre acest om este de asemenea și sfârșitul. Cartea biblică care poartă numele lui Obadia, cea mai scurtă carte din Scripturile ebraice, începe simplu: „Viziunea lui Obadia”. Nimic mai mult despre acest om. Când s-a născut, unde, din ce trib, statutul lui în viață - niciuna dintre aceste informații personale nu apare. Din antichitatea îndepărtată există o multitudine de opinii cu privire la identitatea lui Obadia, dar varietatea lor și marea discrepanță sunt cea mai puternică dovadă a inutilității lor. Obadiah nu scria nicio autobiografie pentru a atrage atenția asupra sa. Dincolo de identitatea sa ca slujitor al lui Jah, el se vedea pe sine lipsit de importanță. El și-a deschis profeția cu cuvintele: „Așa vorbește Domnul Dumnezeu”, și aceasta a garantat autenticitatea ei și a ridicat responsabilitatea pentru ea din mâinile oamenilor, deși a fost pronunțată prin buze omenești. Identitatea scriitorului uman nu a avut voie să concureze cu mesajul: concentrarea deplină a puterilor mentale nedivizate asupra profeției!
Veștile de la Iehova și un ambasador trimis printre națiuni au proclamat: „Ridicați-vă și să ne ridicăm împotriva ei în luptă”. Deși Edomul se umflase mult, Dumnezeu l-a făcut mic; deși era plin de mândrie, Iehova l-a numit disprețuit. Spiritul său trufaș este provocat de aceste cuvinte ale Celui Prea Înalt: „Mândria inimii tale te-a înșelat, O, tu care locuiești în crăpăturile stâncii, a cărei locuință este înaltă, care zice în inima lui: Cine mă va doborî la pământ? Chiar dacă te-ai ridica la înălțime ca vulturul și chiar dacă cuibul tău ar fi așezat printre stele, te voi coborî de acolo, zice Iehova.” -- Obadia 1-4, Am. Stan. Ver.
Inimile mândre ale edomiților i-au înșelat din cauza geografiei patriei lor. Întinzându-se spre sud de la Marea Moartă și ridicându-se la est de Arabah se află lanțul sălbatic și accidentat al Muntelui Seir, o masă amestecată de stânci și piscuri zimțate, coaste și creste zimțate. Aceste bastioane montane din piatră de nisip, calcar și porfir se înalță la mai mult de trei mii de picioare deasupra pământului Arabahului, iar potecile înguste care se răsucesc printre stâncile abrupte fac pătrunderea țării periculoasă. Ocrotită în cele mai înalte stânci ca un cuib de vultur uriaș era cetatea capitală. A fost numită Sela și mai târziu Petra, ambele nume însemnând stâncă în ebraică și, respectiv, greacă. Se află într-o depresiune naturală, înconjurată de stânci abrupte de piatră de culoare trandafirie, are aproximativ o milă lungime și o jumătate de milă lățime, cu văi mai mici și canioane care se deschid în ea. Deasupra ei se ridică ca o santinelă uriașă și tăcută Muntele Hor. O parte a cetății a fost cioplită din piatră solidă. Intrările în ea erau prin trecători de munte și prăpastii. Nu e de mirare că edomiții s-au simțit în siguranță în locuințele lor de pe stânci înalte!
Dar, deși cei mai apropiați vecini ai lor erau vulturii care țipau și se învârteau printre stânci, iar tovarășii lor apropiați erau stelele care păreau să plutească aproape la îndemână, Iehova avea să se asigure că aroganții edomiți vor fi răsturnați de pe stâncă. Și nu doar într-o trezire dezamăgitoare pentru o lecție, nu doar într-o coborâre parțială pentru a doborî simțul în capetele pline de trufie, nu, ci o prăbușire fără oprire
în fundul gropii mormântului! Hoții nu fură totul, iar culegătorii de struguri lasă în urmă câteva culegeri, dar foștii confederați îi vor împrejmui pe acești descendenți edomiți ai lui Esau și îi vor jefui de toate comorile ascunse. Înțelepciunea înțelepților lor va pieri, înțelegerea celor înțelepți va dispărea și armatele militare puternice vor rămâne îngrozite, totul până la capăt, ca acești exaltați de sine să fie nimiciți prin măcel. -- Obadia 5-9.
Dar de ce? Doar pentru că locuiau în stâncile munților? Doar pentru că le plăceau vânătorile din munți ale vulturului? pentru că locuiau mai aproape de stelele cerului? Nu, desigur că nu. Aceste împrejurimi naturale le-au alimentat fără îndoială vanitatea de invincibilitate, le-au hrănit siguranța și i-au făcut să crească mitul invincibilității. Dar Obadia a pus degetul profetic pe păcatul lor, care avea să-i ajungă din urmă și să-i copleșească în distrugere. El subliniază soarta lor și cauza ei, la versetele 10-15:
„Pentru violența făcută fratelui tău Iacov, rușinea te va acoperi și vei fi nimicit pentru totdeauna. În ziua în care ai stat lângă el, în timp ce străinii îi luau bunurile și străinii intrau pe porțile lui și trăgeau la sorți asupra Ierusalimului, tu , de asemenea, ai fost ca unul dintre ei. Nu trebuia să te bucuri de fratele tău, în ziua necazului lui. Nu trebuia să te bucuri de Iudei, în ziua ruinării lor. Nu trebuia să faci o gură mare, în ziua necazului. N-ar fi trebuit să intri pe poarta poporului meu, în ziua calamității lui. Nu ar fi trebuit să te bucuri de ghinionul lui, în ziua calamității lui. Nu ar fi trebuit să întinzi mâna asupra bunuri lui, în ziua calamității lui. Nici nu trebuia să stai la răscruce de drumuri, ca să-i nimicești pe fugarii lui, nici să-i dai refugiații, în ziua necazului lui. Căci ziua DOMNULUI este aproape, peste toate neamurile. După cum ai făcut, așa ți se va face; fapta ta se va întoarce asupra capului tău.” -- An Amer. Trans.
Încadrându-ne în faptele care susțin aceste acuzații, putem vedea temelia pentru distrugerea edomiților. Ei descinseseră din Esau, israeliții din Iacov, iar Esau și Iacov erau frați gemeni. Prin urmare, violența făcută israeliților este descrisă ca împotriva „fratelui tău Iacov”. Din decor, violența denunțată aici pare să se refere la momentul căderii Ierusalimului în fața babilonienilor în 607 î.Hr. Nu numai că edomiții au fost aprobatori, dar i-au îndemnat pe biruitori să facă dezolarea completă: „Edomiții! Adu-ți aminte împotriva lor, Etern, ziua aceea a căderii Ierusalimului, când „Jos ea, jos cu ea!” Edomiții au strigat: „Dărâmați-o până la pământ!”” (Ps. 137: 7, Moff.) Când biruitorii au tras la sorți prada Ierusalimului, edomiții „au fost ca unul dintre ei” și au venit pentru o parte din pradă și au întins mâna pe o parte din pradă. Mai mult, au blocat drumuri cheie și trecători pentru a-i opri pe evadați și i-au livrat caldeenilor pe evrei fugiți. Edomiții înaintaseră pustiirea împotriva iudeilor; peste propriile lor capete va cădea o pustiire la fel de completă și mai permanentă.
Avea să vină o restaurare pentru evrei și o reconstrucție a Ierusalimului și a lui Iuda: „În muntele Sionului vor fi cei care au scătat și va fi sfânt; și casa lui Iacov va stăpâni averile lor. Și cei din sud vor stăpâni muntele lui Esau și cei din

256



256
Turnul de Veghe
BROOKLYN, N.Y.


câmpie, filistenii, și ei vor stăpâni pământul lui Efraim și pământul Samariei; și Beniamin vor stăpâni Gilead. Și captivii acestei armate a copiilor lui Israel, care sunt printre Canaaniții vor stăpâni până la Țarefat; și captivii Ierusalimului, care sunt în Sefarad, vor stăpâni cetățile din sud. Și salvatorii se vor sui pe muntele Sionului, ca să judece muntele lui Esau; și regatul va fi al lui Iehova.” (Obad. 17, 19-21, Am. Stan. Ver.) Dar nu va fi o astfel de restaurare pentru Edom! -- „Căci casa lui Iacov va fi foc, iar casa lui Iosif o flacără, iar casa lui Esau ca paiele care trebuie aprinse și mistuite, până nu va mai rămâne niciun suflet din casa lui Esau”. -- Obad. 18, Moff.
Profeția lui Obadia împotriva Edomului s-a împlinit în miniatură. Dovadă în acest sens este capitala Petra, fortăreața presupus de neînvins tăiată dintr-un colț stâncos. Astăzi este o relicvă nelocuită a trecutului îndepărtat. Edomul tipic a fost distrus pentru totdeauna. Exterminarea lor a început odată cu invazia de către armata lui Nebucadnețar, la aproximativ cinci ani după căderea Ierusalimului. Mai mult de o sută cincizeci de ani mai târziu, profeția lui Maleahi se referă la căderea Edomului. (Mal. 1: 2-5) În cele din urmă, soarta prezisă a lui Edom s-a împlinit atât de literal încât acea naționalitate a fost pierdută pentru totdeauna. Nu numai că Iehova a anunțat această condamnare iminentă prin Obadia, dar, cam în același timp, a adăugat la vocea sa
mărturia altor doi martori, și anume, Ieremia și Ezechiel. -- Ier. 49: 7-22; Lam. 4: 21, 22; Ezek. 35: 1-15.
Descendenții lui Esau au pierdut dreptul de întâi născut asupra regatului lui Dumnezeu din cauza puținei valori pe care Esau i-a acordat-o. El s-a gândit mai mult la propriul său corp și la confortul lui, s-a gândit mai mult la mâncare decât la regalitate. Edomiții au urmat apoi pe urmele strămoșului lor, fără să pună preț pe regatul lui Dumnezeu și geloși și invidioși și violenți față de cei care au făcut-o. Cu mândrie, trufie, ei s-au exaltat și i-au privit de sus pe evrei cu o aroganță disprețuitoare. Dar Iehova i-a înjosit în timp. La fel va fi și cu cei care se înalță pe ei înșiși în acest secol al XX-lea, și în special cu liderii religioși aroganți ai creștinătății. La fel ca edomiții, ei au avut ocazia să susțină regatul lui Iehova prin Cristos, dar nu doresc să-și piardă identitatea personală și să fie cunoscuți pur și simplu ca slujitori ai lui Iah. Ei tânjesc atenție, admirație, titluri, exaltare și îi susține cu gelozie pe persecutorii adevăraților martori ai lui Iehova. Deși se exlată pe ei înșiși ca sfinți și zei, ei vor fi înjosiți la fel de jos ca edomiții și ca Satan însuși când vor coborî în Gheena distrugerii de la Armaghedon!




EXPERIENȚE DIN TEREN
RODNICIE ÎN POFIDA ADVERSIȚĂȚII DIN PERU
„De aproximativ doi ani am studiat cu o tânără căsătorită, care, în ciuda faptului că i-a fost interzis să participe la adunări sau să participe la serviciul activ de teren din cauza opoziției domestice, a făcut progrese rapide în cunoașterea adevărului și înțelegerea ordinii teocratice. Ca urmare a diligenței ei de a depune mărturie prietenilor ei, o doamnă a venit într-o seară la Sala Regatului, întrebând de mine și ținând în mână cartea privată a persoanei cu care am studiat. Această doamnă mi-a cerut să țin un studiu la casa ei în folosul ei și al familiei ei. Acest lucru s-a făcut și de câteva luni această doamnă este un vestitor regulat, precum și fiica ei, care de asemenea a luat poziție pentru Teocrație. Acum vine prima adunare la Lima și Domnul a făcut posibil ca primul meu student să participe. Cu lacrimi în ochi, ea a cerut sfat dacă privilegiul botezului îi aparținea sau nu, din moment ce opoziția din casa ei o împiedica să depună mărturie publică din ușă în ușă. I s-a dat un sfat și imaginați-vă bucuria ei când a aflat că prietena și fiica ei erau colegi candidați la botez în acea glorioasă dimineață de duminică! Paharul ei de bucurie a fost cu adevărat plin atunci când a fost informată de asemenea în acea zi despre noua prevedere a numărării timpului în slujire, dându-i astfel posibilitatea să fie un vestitor regulat datorită zelului ei de a depune mărturie prietenilor ei și cu orice oportunitate. În ciuda adversității, Iehova dă creșterea.”
DEPĂȘIREA HANDICAPULUI ÎN ARKANSAS
„Familia mea și cu mine am fost profund interesați de munca și literatura Societății timp de patru sau cinci ani, dar niciodată până acum nu am fost atât de situați încât să putem urma studiile regulate, așa cum am făcut-o în ultimele șase sau șapte luni. Acum vedem și simțim nevoia ca fiecare dintre noi
să facă tot ce ne stă în putință pentru a contribui la publicarea mesajului Regatului. Eu însumi sunt handicapat fizic și trebuie să folosesc cârje (o victimă a poliomielitei) și nu pot participa la mărturie în grup, din casă în casă, lucrare stradală etc. Așa că încerc să mă încadrez în cota mea de ore de serviciu pe teren prin intermediul corespondenței. Anexez aici un citat dintr-o parte dintr-o scrisoare primită recent de la un prieten pe care nu l-am întâlnit niciodată personal, dar care pare să-mi aprecieze foarte mult eforturile și progresează minunat în învățarea adevărului. Ea scrie:
„'Am citit scrisorile tale minunate. Le voi păstra mereu, ca referință; și cărțile pe care le-ai trimis. Le apreciez, iar cartea „Echipat pentru orice lucrare bună” este o comoară! Am descoperit că pot obține Turnul de veghe din micul nostru centru comercial; oameni buni îl oferă trecătorilor și este frumos să poți face asta. Scrisorile tale sunt o inspirație. Tu și familia ta ați găsit cu siguranță calea spre o viață de succes. Așa cum ți-am spus mai devreme, eu nu am găsit-o după douăzeci și cinci de ani de devotament față de lucrarea bisericească și de predare. Bănuiesc că ceea ce am predat a fost lecția pregătită și înmânată mie (oricine poate face atât!), dar să am o adevărată, convingere profundă și lucru, cunoașterea vie a Scripturilor este cu totul altceva. Tu ai mai mult decât am eu; totuși, dacă studiul, rugăciunea și gândirea sunt de vreun folos, voi reuși. Se pare că slujitorii bisericilor sunt învățați pentru a îngrijora și deruta oamenii. Există puțină mângâiere și încurajare în biserici, singurul loc în care te-ai aștepta să-l găsești.
„M-am gândit că Societatea ar putea fi interesată să audă de la cineva care, deși este handicapat, ajută la publicarea știrilor despre Regat, cu cel puțin un mic grad de succes”.