Speranță pentru un copac

De la Ro JW United
Versiunea din 18 aprilie 2020 16:09, autor: Administrator (Discuție | contribuții) (Pagină nouă: <div class='publication-firstpage'> <pages index="Hope-of-a-tree-1934.djvu" from=1 to=16 header=1 /> </div>)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Jump to navigation Jump to search
 



TURNUL DE VEGHE

Și Vestitorul

Prezenței lui Cristos.

Voi sunteți

martorii mei zice Iehova,

că Eu sunt Dumnezeu.

Isaia 43:12

Păzitorule, cât mai este din noapte?
Isaia 21:11

Vol. LV
BILUNAR
Nr. 3
1 FEBRUARIE, 1934
CUPRINS
SPERANȚA UNUI COPAC
35
Marele Copac
35
Proclamare
36
Putere Regală
38
Locul Visului
38
Copacul
39
Străjerul
40
Decretul
40
Butucul
41
SCOPUL LEGĂMÂNTULUI PRIN SACRIFICIU
42
EXPERIENȚELE LUI IOV PROFETICE
44
SCRISORI
46
SERVICIUL DE RADIO
48
COMEMORARE
34
CONGRES
34
LECTURI PUBLICE PRIN TRANSCRIERE
34
CARTE ANUALĂ
34


“Hope-of-a-tree-1934.djvu”


TURNUL DE VEGHE
PUBLICATĂ BILUNAR DE
WATCH TOWER BIBLE & TRACT SOCIETY
Strada Adams numărul 117 - Brooklyn, N.Y., S.U.A.
FUNCȚIONARI
J.F. RUTHERFORD Președinte
W.E. VAN AMBURGH Secretar

„Și toți copii tăi vor fi învățați de Iehova; și mare va fi pacea copiilor tăi.” - Isaia 54:13.

SCRIPTURILE ÎNVAȚĂ CLAR
CĂ IEHOVA este singurul Dumnezeu adevărat, este din veșnicie în veșnicie, Făcătorul cerului și al pământului și Dătătorul de viață la creaturile sale; că Logosul a fost începutul creației sale și agentul lui activ în crearea tuturor lucrurilor; că Logosul este acum Domnul Isus Cristos în glorie, îmbrăcat cu toată puterea în cer și pe pământ și Directorul Executiv al lui Iehova.
CĂ DUMNEZEU a creat pământul pentru om, a creat omul perfect pentru pământ și l-a pus pe el; că omul a neascultat cu bunăștiință legea lui Dumnezeu și a fost condamnat la moarte; că din cauza actului greșit a lui Adam toți oamenii sunt născuți păcătoși și fără dreptul de a trăi.
CĂ ISUS a fost făcut om și omul Isus a suferit moarte pentru ca să producă răscumpărarea sau prețul de scăpare pentru toată omenirea; că Dumnezeu la ridicat pe Isus la natură divină și l-a înălțat la cer mai presus de orice creatură și mai presus de orice nume și l-a îmbrăcat cu toată puterea și autoritatea.
CĂ ORGANIZAȚIA LUI IEHOVA se numește Sion și că Isus Cristos este Ofițerul Șef și prin urmare este Regele de drept al lumii; că unșii și credincioșii imitatori ai lui Cristos sunt copii Sionului, membri ai organizației lui Iehova și sunt martorii săi a căror datorie și privilegiu este să mărturisească supremația lui Iehova, să declare scopurile lui cu privire la omenire așa cum sunt exprimate în Biblie și să poarte fructele regatului înaintea tuturor celor ce vor auzi.
CĂ LUMEA s-a sfârșit și Domnul Isus Cristos a fost pus de Iehova pe tronul său de autoritate, a alungat pe Satan din cer și procedează la stabilirea regatului lui Dumnezeu pe pământ.
CĂ ALINAREA și bunăstarea popoarelor pământului pot să vină doar de la și prin regatul lui Iehova sub Cristos, care acum a început; că următorul mare act al Domnului este distrugerea organizației lui Satan și stabilirea dreptății pe pământ și că sub regat toți aceia care se vor supune legilor sale drepte vor trăi pe pământ pentru totdeauna.
MISIUNEA SA
Această revistă este publicată cu scopul de a da posibilitatea oamenilor să-l cunoască pe Dumnezeul Iehova și scopurile lui așa cum sunt exprimate în Biblie. Aceasta publică instrucțiuni Biblice concepute special pentru a ajuta martorii lui Iehova și pe oamenii bine. Ea aranjează studiu Biblic sistematic pentru cititorii ei și Societatea furnizează și altă literatură ca ajutor pentru asemenea studii.
Aderă strict la Biblie ca autoritate pentru declarațiile sale. Este cu totul liberă și separată de orice partide, secte sau alte organizații lumești. Este pe deplin și fără rezervă pentru regatul Dumnezeului Iehova sub Cristos Regele său iubit. Nu este dogmatică, dar invită o examinare atentă și critică a conținutului ei în lumina Scripturilor. Nu se complace în controverse și coloanele ei nu sunt deschise părerilor personale.

PREȚUL ABONAMENTULUI ANUAL
STATELE UNITE, $1.00; CANADA ȘI DIFERITE ZONE EXTERNE, $1.50; MAREA BRITANIE, AUSTRALIA ȘI AFRICA DE SUD, 7s. Remiterile Americane ar trebui făcute prin Poștă sau Mandat Expres sau prin transfer bancar. Remiterile Canadiene, Engleze, Sud Africane și Australiene ar trebui făcute direct la birourile respective. Remiterile din alte țări decât cele menționate pot fi făcute la biroul din Brooklyn, dar doar prin mandat poștal internațional.
BIROURI EXTERNE
Britanic
Terasa Craven, numărul 34, Londra, W.2, Anglia
Canadian
Bulevardul Irwin, numărul 40, Toronto 5, Ontario, Canada
Australian
Strada Deresford Road, numărul 7, Strathfield, N.S.W., Australia
Sud African
Casa Boston, Cape Town, Africa de sud
Vă rugăm să vă adresați Societății în fiecare caz.

(Diferite traduceri ale acestei reviste apar în mai multe limbi.)

Toți studenții sinceri ai Bibliei care din motiv de infirmitate, sărăcie sau adversitate care sunt incapabili să plătească prețul abonamentului pot avea Turnul de veghe gratuit printr-o cerere scrisă adresată editorilor, odată pe an, specificând motivul pentru această solicitare. Prin urmare suntem bucuroși să ajutăm pe cei în nevoie, dar cererea scrisă necesară reglementărilor poștale trebuie să fie trimisă o dată pe an.
Anunț pentru abonați: recunoașterea unui abonament nou sau reînoire va fi trimsă doar când este solicitată. Schimbarea adresei, când este solicitată, se poate aștepta ca să apară pe eticheta adresei în termen de o lună. O reînnoire în alb (conținând anunțul de expirare) va fi trimisă cu revista cu o lună înainte de expirarea abonamentului.
Intrat ca și conținut secundar la officiul poștal din Brooklyn, N.Y., sub Actul din 3 Martie, 1879.



COMEMORARE
paragraf în lucru




CONGRES
paragraf în lucru
LECTURI PUBLICE PRIN TRANSCRIERE
paragraf în lucru




CARTE ANUALĂ
paragraf în lucru

35



TURNUL DE VEGHE

ȘI VESTITORUL PREZENȚEI LUI CRISTOS

Vol. LV
1 FEBRUARIE, 1934
Nr.3

SPERANȚĂ PENTRU UN COPAC

„Pentru că este speranță pentru un copac dacă este tăiat, că va înmuguri din nou și că ramura fragedă a acestuia nu se va opri. Chiar dacă rădăcina acestuia îmbătrânește în pământ și butucul acestuia moare în pământ; totuși prin mireasma apei va înmuguri și va produce crengi ca și o plantă.” — Iov 14:7-9.


1 IEHOVA este sursa vieții. Acest adevăr etern trebuie să-l învețe toată creația care trăiește. Prin urmare, toți trebuie să știe că Iehova este Dumnezeul Atotputernic și în afară de el, altul nu există. Este Iehova cel care și-a pus propriul său nume mare asupra Fiului său iubit și l-a făcut justificatorul Său; iar acum El le spune popoarelor pământului: „În numele Lui vor spera națiunile”. Cei care ajung la o apreciere a prevederii grațioase a lui Dumnezeu pentru om sunt încântați să știe că nu există niciun alt nume dat sub cer prin care viața să poată veni membrilor rasei umane, în afară de cel al Fiului Său iubit, prevedere pe care Dumnezeu a făcut-o.
2 Iehova a făcut ca profețiile sale să fie scrise pentru ca oamenii cu dorințe cinstite să poată vedea acum și să discearnă scopul Celui Prea Înalt de a da viață veșnică celor din rasa umană care îl iubesc și îl slujesc. Cuvintele consemnate în cartea lui Iov, citată mai sus, sunt profetice și se referă la căderea omenirii, si a stăpânului ei și la provizia plină de grație a lui Iehova pentru recuperarea omului căzut, ca să poată trăi din nou.
3 Iov era un om cu o vastă experiență și, fără îndoială, se plimbase prin pădurea unde copacii creșteau pe malul apei. Cedru este simbolul unei creații vii și, fiind un arbore veșnic verde, simbolizează faptul că creatura lui Dumnezeu, omul, poate avea viață veșnică; și acest lucru este adevărat cu referire la toată creația care trăiește și ascultă de Iehova. Fără îndoială, Iov observase particularitățile arborelui de cedru, care în anumite condiții va produce un nou copac dintr-un butuc mort. Dacă așa este, el a văzut unde se afla cândva cedrul și și-a ridicat ramurile veșnic verzi spre cer, iar mai târziu frunzișul său a căzut pe pământ, trunchiul a fost tăiat și a putrezit și a rămas doar butucul și părea că este complet mort. Rădăcinile copacului îmbătrâniseră în solul pământului și părea că nu a mai rămas nimic care să indice viață la acel copac. Din nou, când a vizitat acel butuc vechi, a văzut că o rădăcină fragedă și-a întins brațele mici spre ape și a băut adânc din acea substanță dătătoare de viață și susținătoare a vieții, iar acum un copac nou creștea în locul celui ce
zăcea mort. An de an, el a văzut acel copac nou continuând să crească, întinzându-și ramurile și ridicând mereu brațele verzi spre cer, într-o expresie a recunoștinței sale față de cel care îi furnizase apă și îi dăduse viață. Când noul copac a crescut, probabil Iov s-a așezat sub acel copac în timp ce asculta păsările ciripind din ramurile lui cântând laudele Dătătorul oricărui dar bun și perfect. Apoi Domnul Dumnezeu a îndemnat mintea lui Iov să scrie și profetic el a scris: „Căci este speranță pentru un copac, dacă va fi tăiat, că va încolți din nou și că ramura lui fragedă nu va înceta. Chiar dacă rădăcina lui îmbătrânește în pământ și tulpina lui moare în pământ; totuși, prin mirosul apei, va înmuguri și va da ramuri ca o plantă.” (Iov 14:7-9) Această profeție este o expresie a scopului lui Iehova de a da din nou viață celor ascultători din rasa umană, la fel cum el a cauzat ca noul copac să crească din rădăcinile vechiului butuc. Dumnezeu lucrează într-un mod clar și simplu, deși misterios, faptele Sale minunate pentru a le îndeplini și pentru a le dezvălui celor care îl iubesc.


COPACUL CEL MARE
4 Cu altă ocazie, cu peste 2.500 de ani înaintea zilelor noastre, Iehova a făcut ca un om să aibă un vis pe care acum suntem capabili să-l vedem legat de același lucru despre care Iov a scris profetic cu privire la copac. Nebucadnețar era atunci șeful a celei de-a treia putere mondială, deci regele peste toate popoarele, națiunile și limbile care locuiau pe pământ. Dumnezeu pedepsise națiunea necredincioasă a lui Israel, permițând regelui Babilonului să-i învingă pe israeliți în război și să-i ia pe supraviețuitori ca prizonieri. Printre acei captivi duși în Babilon a fost și credinciosul Daniel. Acest lucru s-a întâmplat cu unsprezece ani înainte de distrugerea finală a Ierusalimului de către regele babilonian. Daniel, care acum era în slujba regelui prin porunca regelui, a fost onorat de către rege și, fără îndoială, prin îngrijirea Domnului, el a fost acolo pentru a-și îndeplini rolul desemnat divin în ilustrația profetică pe care Dumnezeu l-a pus să-l consemneze și care se referă la căderea și restaurarea rasei umane.
35

36



36
Turnul de Veghe
Brooklyn, N.Y.


5 Cu o ocazie anterioară, Daniel, la cererea lui Nebucadnețar, i-a spus despre visul său deosebit și i-a dat interpretarea acestuia. Din acest motiv, Nebucadnețar a avut încredere că Daniel era slujitorul Celui Sfânt. (Dan. 2:1-45) Din nou Nebucadnețar a avut un vis și din nou magicienii Babilonului au fost chemați și au eșuat să interpreteze visul regelui și iarăși regele a cerut ca Daniel să fie adus înaintea lui. Atunci Nebucadnețar i-a spus lui Daniel visul său despre „un copac mare” în aceste cuvinte: „Am văzut și iată un copac în mijlocul pământului și înălțimea lui era mare. Pomul creștea și era puternic și înălțimea lui a ajuns până la cer, iar vederea lui până la capătul întregului pământ. Frunzele lui erau frumoase și rodul lui mult și în el era hrană pentru toți: fiarele câmpului aveau umbră sub el și păsările cerului au locuit în ramurile lui și toată carnea se hrănea din el. Am văzut în viziunile din capul meu pe patul meu și iată, un străjer, un sfânt au coborând din ceruri. El a strigat cu voce tare și a spus așa , Tăiați copacul și tăiați-i crengile, scuturați-i frunzele și împrăștia-i roadele: fiarele să se îndepărteze de sub el și păsările din ramurile lui. Totuși, lăsați butucul rădăcinilor lui în pământ, anume cu o bandă de fier și aramă [cupru], în iarba fragedă a câmpului, și să fie udat de roua cerului și partea lui să fie cu fiarele în iarba pământului; și să treacă peste el șapte timpuri.” -Daniel 4:10-16.
6 Acel vis al lui Nebucadnețar și care a fost consemnat în cartea lui Daniel, fiind o profeție, trebuie să-și aibă într-o zi împlinirea. Întrucât Scripturile declară că toate lucrurile ce au fost scrise mai înainte au fost scrise astfel încât poporul credincios al lui Dumnezeu să aibă în răbdare și confort speranță și că această iluminare mai mare va veni la cei de la sfârșitul lumii, putem fi siguri că Domnul Dumnezeu, cândva, cât timp rămășița este pe pământ, le va da acestora o înțelegere a acelei profeții și că o astfel de înțelegere va avea loc înainte de ziua Armaghedonului. (Rom. 15:4) Iehova Dumnezeu produce evenimentele care împlinesc aceste viziuni profetice și ele nu pot fi înțelese până la momentul potrivit când el a le face înțelese. Acum pare să fie momentul potrivit pentru Iehova să permită poporului său de pe pământ să înțeleagă visul profetic referitor la „copacul din mijlocul pământului”, așa cum este consemnat în capitolul al patrulea din profeția lui Daniel. Înțelegerea acestui lucru a venit numai la timpul rânduit de Dumnezeu și dă mângâiere celor care îl iubesc.


PROCLAMAȚIE
7 Al patrulea capitol al profeției lui Daniel începe cu o proclamație care pare a fi făcută de regele Babilonului. Acea proclamație a fost făcută și publicată după ce Nebucadnețar a trecut prin
experiența umilitoare a celor „șapte timpuri”, așa cum este consemnat în profeție, și după ce regele a fost pe deplin readus la mintea sa bună și a fost din nou pe tronul său. Acea proclamație a prezis și a prefigurat o altă proclamație mult mai importantă care va fi făcută și emisă de către Regele de drept al pământului. Viziunea sau visul împlinit face cunoscut că „cele șapte timpuri ale națiunilor” s-au încheiat și că lui Satan nu i se va mai permite să exercite nestingherit stăpânirea asupra omului. Ea dezvăluie următorul fapt și mai important, că regatul lui Iehova a venit și că El l-a așezat pe Fiul său iubit pe dealul său sfânt din Sion, că Fiul este trimis să domnească în mijlocul inamicilor săi și că a sosit timpul pentru justificarea numelui lui Iehova. Proclamația se deschide astfel: „Nebucadnețar, regele, tuturor oamenilor, națiunilor și limbilor care locuiesc pe tot pământul; pacea să vă fie înmulțită”. (Dan. 4:1) Nebucadnețar îl ilustrează aici pe Cristos Isus întronat în 1914, care este sfârșitul timpurilor națiunilor, și lucrarea sa care urmează, în special din momentul venirii sale la templul lui Iehova. Numele Nebucadnețar înseamnă „Nebo (adică Profetul) este protectorul împotriva nenorocirii”. Numele se aplică în mod corespunzător lui Cristos Isus, marele profet al lui Iehova și cel care este protectorul poporului lui Dumnezeu împotriva dușmanilor lor. Tocmai rămășiței credincioase a lui Iehova Domnul a încredințat „mărturia lui Isus Cristos” și din acest motiv Satan iese să facă război împotriva lor; iar Satan ar reuși în acest război dacă nu ar fi faptul că Marele Nebo, Cristos Isus, îi apără și îi protejează. A sosit timpul pentru justificarea numelui lui Iehova, iar cei care vor avea o parte cu Cristos Isus în acea lucrare binecuvântată trebuie să sufere din mâna lui Satan și a agenților săi; dar, fiind acum cu Cristos în templu, ei au o asigurare a protecției Lui și a eliberării complete de atacurile dușmanului.
8 Proclamația spune (R.V.), „Către toate popoarele, națiunile și limbile” și corespunde întocmai cu porunca lui Cristos Isus la venirea la templul lui Dumnezeu, adică: „Și această Evanghelie a regatului va fi predicată în toată lumea pentru o mărturie tuturor națiunilor și atunci va veni sfârșitul.” (Mat. 24:14) „Și Evanghelia trebuie să fie mai întâi publicată printre toate națiunile”. (Marcu 13:10) Este timpul când popoarelor pământului trebuie să li se spună că Iehova este Dumnezeul Atotputernic și că a sosit vremea ca judecata Lui să fie executată de către Brațul Său drept și puternic și că toți cei care vor trăi trebuie să i se închine lui, care este Dătătorul de viață. „Și am văzut un alt înger zburând în mijlocul cerului, având Evanghelia veșnică ca să o predice celor ce locuiesc pe pământ și oricărei națiuni, neam, limbă și popor, zicând cu glas tare: Temeți-vă de Dumnezeu! și dați-i glorie, căci ceasul judecății Lui a sosit; și închinați-vă lui, care a făcut cerul, pământul, marea și izvoarele apelor.” - Rev. 14: 6,7.

37



1 Februarie, 1934
Turnul de Veghe
37


9 Cristos Isus, marele Profet și Rege, adresează proclamația Sa „tuturor popoarelor”, ceea ce înseamnă în primul rând acelor oameni de pe pământ care, în calitate de imitatori ai săi, își mențin integritatea față de Iehova, și în al doilea rând clasei Jonadab, adică tuturor celor cu bunăvoință care doresc să cunoască și să facă voia Atotputernicului Dumnezeu. Aceasta include în special clasa „oilor” cărora le place să facă bine altora pentru că ei cred și înțeleg că astfel de oameni sunt slujitori ai Atotputernicului Dumnezeu și ai iubitului Său Fiu. Aici sunt arătați, de asemenea, imitatorii credincioși ai lui Cristos Isus ca martori ai lui Iehova, aducând mesajul proclamației tuturor celorlalți care au ureche ascultătoare. Aceștia sunt mesageri ai păcii și, citând limbajul Domnului lor, spun: „Pacea să vă fie înmulțită”. Așa spunea proclamația regelui Nebucadnețar.
10 Întreaga lume este acum în frământare și suferință și nu are nimic în care să poată spera în ceea ce privește schemele lumii; dar celor care doresc să-L cunoască pe Dumnezeu și pe Regele Său li se oferă acum informația că „în numele Lui vor spera națiunile”. Așa cum Ionadab a fost adus în contact strâns cu Iehu, tot așa acum clasa „oilor” este adusă în contact strâns cu purtătorii acestui mesaj divin de pace. Cu privire la acest mesaj și la mesagerii lui este scris: „Cât de frumoase sunt pe munți picioarele celui ce aduce vești bune, care vestește pacea, care aduce vești bune despre bine, care vestește salvarea, care zice Sionului: Dumnezeul tău domnește! " (Isaia 52:7) Pentru ca clasa Ionadab să audă, cineva trebuie să le spună despre proclamația Regelui; iar acest privilegiu este atribuit rămășiței credincioase. - Rom. 10:14, 15
11 Este sigur că Domnul Dumnezeu dă o înțelegere a acestei profeții și a altor profeții în acest moment cu scopul de a oferi asigurare rămășiței Sale, pentru ca ei să aibă o speranță puternică de a intra în gloria eternă și de a-și asigura premiul, coroana vieții. Fără o asemenea asigurare, rămășița ar fi descurajată din cauza persecuției constante suferite de ei; dar acum ei văd că o astfel de opoziție aduce asupra lor suferință și contradicție și acest lucru este esențial pentru ei pentru ca ei să aibă ocazia să-și dovedească integritatea față de Iehova și să aibă un rol în justificarea numelui Său. Această asigurare le sporește credința și speranța și, de aici înainte, ei mărșăluiesc, ținând sus stindardul Domnului Dumnezeu, proclamând mesajul Lui oamenilor și informându-i că vor găsi pacea numai în numele Domnului Dumnezeu și al Regelui și al Regatului Său .
12 Manifestând în continuare bunătatea și bunătatea iubitoarea a lui însuși și a Tatălui său, Regele (Isus), spune: „Am considerat că este bine să arăt semnele și minunile pe care Dumnezeul cel înalt [Preaînalt] le-a făcut față de mine”. (Dan. 4:2) Cristos Isus Regele este entuziasmat că a sosit timpul pentru justificarea
numelui lui Iehova înaintea întregii creații și, prin urmare, consideră că este bine să facă cunoscut discipolilor săi credincioși modul în care Iehova tratează cu creația și în special cu Cristos Isus însuși, din ziua revoltei din Eden până la aducerea lui Cristos Isus pe tron ca și Cap al organizației sfinte a lui Iehova a Sionului. Aceasta este o dovadă suplimentară și concludentă că Iehova este Cel Prea Înalt. În 1914, marile minuni sau semne au început să se manifeste atunci când puternica organizație a lui Satan a întâlnit în conflict organizația încă mai puternică sub Cristos Isus în războiul din ceruri, care a avut ca rezultat izgonirea lui Satan și a mulțimii sale rele din ceruri. Apoi, după aceea, marele Justificator de la templul lui Iehova a început să facă cunoscute rămășiței cele „două mari minuni sau semne” din capitolul al doisprezecelea al Revelației, iar acești credincioși au început să discearnă și să aprecieze pentru prima dată despre și în ceea ce privește Organizația lui Satan care se opune organizației lui Iehova și că conflictul final îl va avea la Armaghedon. La începutul anului 1925, The WatchTower, prin grația Domnului, a publicat înțelesul acestor două mari minuni ale Revelației. (Vezi Turnul de veghe, 1 martie 1925.)
13 Înainte de venirea Domnului Isus la templu, cei credincioși de pe pământ L-au văzut pe Isus Cristos doar ca Răscumpărător și Salvator al omului, dar acum îl văd drept Justificatorul numelui lui Iehova, care a câștigat acel loc exaltat și și-a demonstrat calificările pentru acel loc din cauza lucrurilor pe care le-a suferit și care lucruri au fost necesare pentru el să le sufere pentru a-și menține integritatea și pentru a dovedi partea lui Iehova în marea întrebare în discuție. (Evr. 5:8, 9) Acum el dorește ca discipolii săi credincioși să cunoască „mările minuni pe care Dumnezeul Prea Înalt le-a făcut față de mine”, adică față de Domnul Isus Cristos, Fiul iubit al lui Dumnezeu. Apoi Cristos Isus, admirând și exprimând nemărginita Lui dragoste pentru Tatăl Său, spune în continuare: „Cât de mari sunt semnele Lui! și cât de mari sunt minunile Lui! Regatul Său este un regat veșnic și stăpânirea Lui este din generație în generație. ." (Dan. 4:3) Așa cum a fost întotdeauna, el nu își asumă meritul, ci îi dă onoare și glorie lui Iehova. Printre minunile mari și puternice menționate aici se numără manifestarea preștiinței lui Iehova, supremația lui și scopul său care nu eșuează niciodată. Expunerea înțelepciunii sale perfecte și a puterii sale nelimitate face ca toate creaturile cu inima curată să stea în uimire, frică, uimire și consternare, atât de puternice sunt lucrările sale minunate. Cei care îl iubesc pe Dumnezeu încep să aprecieze cuvintele profetului său că toate națiunile dinaintea lui sunt ca un nimic și sunt socotite pentru el ca mai puțin decât nimic și vanitate. (Isa. 40:17) „Nimeni nu-i poate opri mâna sau să-i spună: Ce faci?” -Dan. 4:35
14 Acum a sosit timpul să rezolvăm problema înaintea întregii creații că Iehova este suprem, că El este

38



38
Turnul de Veghe
Brooklyn, N.Y.


Regele Eternității și Cel ce va stăpâni pământul și va face din el un loc al dreptății; iar acest fapt marele Profet și Rege, Cristos Isus, îl va face cunoscut popoarelor pământului. Satan și organizația lui rea trebuie să plece, iar Iehova Dumnezeu, prin Regele Său drept, „va domni în vecii vecilor”. (Rev. 11:15) Să răsune proclamația pe tot pământul, că Justificatorul lui Iehova nu va da înapoi, ci va merge înainte spre victorie, continuând să expună lucrările puternice ale Dumnezeului Prea Înalt. Primele trei versete ale capitolului al patrulea din profeția lui Daniel sunt, prin urmare, un tribut potrivit pentru Iehova înainte de anunțarea visului. Întrucât Nebucadnețar însuși a fost un slujitor al lui Satan, aceasta este o dovadă suplimentară că acele cuvinte de adorare și laudă aduse Dumnezeului Preaînalt de la începutul proclamației sunt profetice și sunt în adevăr și în fapt cuvintele lui Cristos Isus.


PUTERE REGALĂ
15 Nebucadnețar nu a fost un tip al lui Cristos Isus, ci el a fost o ilustrare a puterii regale în abstract. Acum, vorbind despre sine și despre visul său, regele Babionului antic a spus: „Eu, Nebucadnețar, mă odihneam în casa mea și prosperam în palatul meu”. (Vers. 4) Aici el este doar Nebucadnețar omul din istoria de acum 2.500 de ani, îmbrăcat cu putere prin permisiunea lui Iehova Dumnezeu de a conduce lumea și de a impune decretul de pedeapsă al lui Iehova împotriva israeliților necredincioși. În această calitate, el este folosit de Iehova ca o ilustrare a puterii regale în abstract sau impersonal. El este un simbol al puterii de a conduce. Timpul visului său a fost cu aproximativ opt ani înainte de data emiterii proclamației cu care se deschide capitolul. Fără îndoială, Nebucadnețar se afla în acel moment în „palatul regatului Babilonului” al regelui, așa cum indică versetul douăzeci și nouă. Acest fundal al ilustrației este adecvat și potrivit pentru a arăta că Nebucadnețar a fost folosit pentru a ilustra sau a reprezenta puterea regală.
POZIȚIA VISULUI
16 La momentul proclamației sale, Nebucadnețar relatează din nou visul pe care l-a avut cu opt ani în urmă și după împlinirea lui în miniatură. „Am văzut un vis care m-a înspăimântat, și gândurile de pe patul meu și viziunile capului meu m-au tulburat.” (Vs.5) În mod clar, acel vis a fost cauzat și înregistrat de puterea lui Iehova Dumnezeu și a fost o expresie profetică a modului în care El a tratat puterea regală, așa cum a fost exercitată atât de adversarul său, cât și de slujitorul său. Nebucadneţar la acea vreme era capul pământesc al organizaţiei lui Satan; iar visul care l-a tulburat pe Nebucadnețar, așa cum spune el, ilustrează înștiințarea pe care Iehova o dă în mod corespunzător lui Satan și organizației sale, care acum le tulbură automulțumirea și siguranța de sine. Prin urmare, regele Nebucadnețar, în acest moment, ilustrează puterea regală sau conducătoare așa cum este ea exercitată de
conducătorii acestui pământ care fac parte din organizația lui Satan. „De aceea am dat un decret să aduc înaintea mea pe toți înțelepții Babilonului, ca să-mi facă cunoscută interpretarea visului.” (Vers. 6) Conducătorii pământești sub Satan consultă acum mediumurile spirituale în eforturile lor pentru a determina ce cale ar trebui ei să urmeze; dar așa cum magicienii nu au reușit să-i dea răspunsul lui Nebucadnețar, la fel îngerii căzuți nu pot da acum sfaturi bune conducătorilor pământești.
17 Toți membrii și operatorii organizației lumii, nefiind pentru Dumnezeu și pentru regatul său sub Cristos, sunt prin urmare împotriva regatului; și acest lucru este adevărat indiferent dacă sunt sinceri în eforturile lor de a face bine sau nu. (Mat. 12:30) „Apoi au intrat magicienii, astrologii, caldeenii și ghicitorii; și am spus visul în prezența lor, dar ei nu mi-au făcut cunoscută interpretarea lui”. (Vs. 7) Magicienii, astrologii, vrăjitorii și ghicitorii ilustrează aici pe papa, pe cardinali, clerul, filozofii și alți oameni pretinși înțelepți ai lumii care încearcă să dea îndrumare și sfaturi conducătorilor politici pământești. Așa cum magicienii, vrăjitorii și astrologii erau reprezentanți ai lui Satan, tot așa înțelepții lumești din prezent mai sus menționați sunt slujitorii lui Satan. Acești slujitori ai lui Satan și așa-numiții „înțelepți” ai lumii nu pot dezlega scopul lui Iehova, nici chiar după ce El a stabilit acesta în Cuvântul său. Ei se feresc de Cuvântul lui Dumnezeu și urmează conducerea oamenilor nebuni și a îngerilor răi. Ei sunt nedrepți și din acest motiv ei nu pot înțelege; după cum este scris: „Secretul Lui este cu cei drepţi”. (Prov, 3:32) Prin urmare, „a toate știutorii” lumii își aruncă acum mâna și renunță la slujbă în disperare. Despre ei, profetul lui Iehova a scris: „‘Viziunea tuturor s-a făcut pentru voi ca cuvintele unei cărți pecetluite, pe care oamenii o dau unui învățat, spunând: „Citește aceasta, te rog, și el spune: nu pot; căci este pecetluită.” - Isa. 29:11.
18 Toți „înțelepții” păgâni eșuând să interpreteze visul, regele Nebucadnețar a trimis după Daniel. „Dar la sfârșit a venit Daniel înaintea mea, al cărui nume era Beltşaţar, după numele dumnezeului meu și în care este spiritul zeilor sfinți; și în prezența lui am spus visul.” (Vs.8) Numele dat lui Daniel de Nebucadnețar a fost Beltşaţar, adică „prinţul lui Bel”, adică „prinţul lui Confunder” sau „cel pe care Bel îl favorizează”; iar aceasta corespunde oarecum cu sensul numelui lui Daniel. Nebucadnețar l-a numit pe Daniel „după numele dumnezeului meu și în care este spiritul zeilor sfinți”, arătând astfel modul păgân de a spune că Daniel a fost favorizat de Dumnezeul suprem și purtat de puterea lui Dumnezeu prin „puternicul Dumnezeu”, adică Logosul, acum Cristos Isus. Daniel nu a mărturisit niciodată că a vorbit în numele lui Bel, deși era numit după acest nume. În relatarea

39



1 Februarie, 1934
Turnul de Veghe
39


dată de Nebucadnețar numele lui Iehova nu apare, iar aceasta arată că relatarea este de la un conducător păgân și este o altă dovadă a autenticității sale. Faptul că Nebucadnețar a trebuit să trimită după Daniel pentru a-i interpreta visul arată că el a fost obligat să se adreseze indirect lui Iehova pentru iluminare. El nu a putut să o primească de la proprii slujitori, ci a putut primi iluminare numai de la slujitorul lui Iehova Dumnezeu.
19 Numele Daniel înseamnă „Judecătorul lui Dumnezeu”. Daniel, în acest punct, prefigurează pe Cristos Isus, marele Judecător, pe care Iehova l-a numit ca atare și căruia i-a încredințat toată judecata și i-a dat putere s-o execute”. (Ioan 5:22, 27) Trimiterea lui Daniel corespunde cu timpul trimiterii lui Cristos Isus de către Iehova pentru a-și începe domnia în mijlocul dușmanilor săi și, prin urmare, se referă la anul 1914. (Ps.11O:2) Lumeștii „oamenii înțelepții” din organizația religioasă, comercială și politică a lui Satan eșuaseră complet în acea vreme în a rezolva misterul cu privire la rasa umană, iar în 1914 Dumnezeu a trimis pe Fiul Său să conducă și în 1918 l-a instalat ca Judecător la templul său și a dat poruncă națiunilor ca să-l asculte. „Dar Domnul este în templul Său sfânt: să tacă înaintea Sa tot pământul.” (Hab. 2:20) Înțelepții lumești au avut oportunitatea din acel moment să audă mesajul de la Domnul Dumnezeu, dar nu i-au dat nici o atenție. Folosirea de către Dumnezeu a lui Daniel în interpretarea visului arată că Iehova, prin reprezentantul său principal, Cristos Isus, își va face cunoscut scopul rămășiței sale „asupra căruia au venit sfârșiturile lumii”, pentru că aceste lucruri au fost scrise pentru ajutorul, confortul și speranța lor. (1 Cor. 10: 11; Rom. 15: 4) Ziua judecății națiunilor fiind aici, este timpul ca Domnul să dea interpretarea profeției luate în considerare aici celor care îl iubesc și îl slujesc și din acest motiv putem să căutăm cu încredere interpretarea ei la Domnul.
20 Nebucadnețar a spus visul înaintea lui Daniel și, evident, „înțelepții” păgâni au fost prezenți, deoarece Nebucadnețar s-a adresat lui Daniel drept „stăpânul vrăjitorilor”. Acel limbaj al regelui nu însemna că Daniel avea ceva în comun cu magicienii și ghicitorii, dar, fiind superior lor, el avea peste ei măiestria interpretări; de aceea, regele i s-a adresat lui Daniel astfel: „O Beltşaţar, stăpân al vrăjitorilor, pentru că ştiu că spiritul zeilor sfinţi este în tine şi nicio taină nu te tulbură, spune-mi viziunile visului meu pe care le-am văzut şi interpretarea acestuia”. (Vs, 9) Nebucadnețar și-a adus aminte că Dumnezeul atotputernic la folosit cu o ocazie anterioară pe Daniel pentru a-i face cunoscut și pentru a-i interpreta visul său cu privire la chipul cel mare. (Dan. 2:1-45) El avea încredere că Daniel, slujitorul marelui Dumnezeu, putea acum să interpreteze acest vis.
COPACUL
21 Nebucadneţar era familiarizat cu copacii; dar viziunea unui copac mare în mijlocul pământului și care viziune i-a venit într-un vis, l-a înspăimântat, iar consemnarea lui în profeția Cuvântului lui Dumnezeu arată că visul era de la Iehova și i-a fost dat pentru a ilustra scopul Său în special privitor la crearea pământului și a stăpânului său. Nebucadnețar povestește apoi visul și spune: „Am văzut și iată, un copac în mijlocul pământului și înălțimea lui era mare. Copacul creștea și era puternic și înălțimea lui ajungea până la cer și vederea sa până la capătul întregului pământ.”- Vs. 10,11.
22 Copacul care se înalță falnic deasupra pământului ilustrează în abstract stăpânirea pământului împreună cu organizarea pământului de sub el. Prin urmare, a ilustrat o creație vie a lui Iehova. Când Dumnezeu l-a creat pe om și pe celelalte animale de pe pământ, i-a atribuit lui Lucifer stăpânirea creației pământului. (Ezechiel, 28:13-15) Poziția de stăpân al omului a fost o poziție exaltată și este ilustrată de copacul mare care se înălța, deasupra pământului. Această stăpânire și organizația sub ea se arată că se aplică inițial lui Lucifer și ulterior lui Satan, așa cum a afirmat profetul Ezechiel, în capitolul 31, versetele 2 și 3: „Fiul omului, vorbește lui Faraon, regele Egiptului, și mulțimii lui; Cu cine te asemeni în măreția ta? Iată, Asirianul era un cedru în Liban, cu ramuri frumoase, cu un giulgiu de umbră și de o statură înaltă, și vârful lui era printre ramurile groase." Al treilea verset citat mai sus, conform Rotherham, nota marginală, spune: „Iată! un cedru sherbin în Liban”. Acest cedru de șerbin l-a ilustrat pe Satan și organizația lui. (Vezi Justificare, cartea a doua, pagina 149.)
23 Când Lucifer a fost numit de Iehova în poziția exaltată de stăpân al omului, el a exercitat la început această funcție numai asupra lui Adam și Eva, în ceea ce privește familia umană. El a văzut apoi posibilitatea de a-și extinde puterea regală asupra multor popoare care ar trebui să provină din Adam și Eva din cauza poruncii lui Dumnezeu care le-a fost dată lor de a „fii roditori, înmulțiți-vă, umpleți pământul și supuneți-l”. (Gen. 1:28) Lăcomia de câștig egoist sau „dragostea pentru bani” l-au determinat pe Lucifer să comercializeze omenirea. Acesta a fost începutul sau rădăcina tuturor relelor. (1 Tim. 6:10) Puterea regală sau stăpânirea, împreună cu organizația de sub ea, copacul, au început să se extindă acolo; și așa este scris: „Pomul creștea și era puternic și înălțimea lui ajungea până la cer și vederea lui până la capătul întregului pământ”. (Vers. 11) Că funcția de stăpânire a fost una cerească este arătat aici prin faptul că pomul „a ajuns până la cer, iar vederea lui până la capătul întregului pământ”. Aceasta este, de asemenea, ilustrată în profeția lui Daniel cu privire la chipul cel mare, al cărui cap era din aur, reprezentând pe Satan, în timp ce argintul și arama urmând imediat sub cap

40



30
Turnul de Veghe
Brooklyn, N.Y.


au reprezentat partea invizibilă a organizației lui Satan. (Dan. 2:35; Lumină, cartea a doua, pag. 292-319) Funcția de stăpân, asemenea vârfului înalt al cedrului, domina tot ce este pe pământ și era vizibil din toate părțile pământului. Aceasta nu înseamnă că Satan era vizibil, ci puterea sau stăpânirea lui era perceptibile pe tot pământul. Stăpânul a supravegheat tot pământul și trebuie să fie privit și recunoscut de tot pământul. În acest fel, Satan s-a înălțat pe sine peste tot pământul și i-a făcut pe oameni să se uite la el.
24 Frunzele unui copac sunt în beneficiul creaturilor care vin în contact cu acestea. (Rev. 22:2) Descriind pomul din viziune, profeția spune: „Frunzele lui erau frumoase și rodul lui mult și în el era hrană pentru toți; fiarele câmpului aveau umbră sub el și păsările cerului locuiau în ramurile lui și toată carnea era hrănită cu ele.” (Vers. 12) Baza sau rădăcină copacului se afla în pământ, și astfel a ilustrat pe om și arată că este omul cel pe care Dumnezeu l-a creat și cu privire despre care a poruncit: „Să facem om după chipul nostru, după asemănarea noastră; și să stăpânească peste peștii mării și peste păsările cerului și peste vite și peste tot pământul și peste orice târâtor care se târăște pe pământ.” (Gen. 1:26) Stăpânirea omului era și este limitată la pământ, dar deasupra omului era organizația invizibilă, condusă sau în frunte cu Lucifer, care a devenit apoi Satan și căruia i se aplică cuvintele lui Iehova: „Tu, O, rege, ești un rege al regilor, căci Dumnezeul cerurilor ți-a dat un regat, putere, tărie și glorie.” (Dan. 2:37) Aceasta este dovada că Nebucadnețar a reprezentat sau a ilustrat puterea regală care i-a fost acordată lui Lucifer și de care putere el a abuzat și a întors-o către răutate.
25 Viziunea profetică afirmă că rodul pomului era mult și că în el era hrană pentru toți și toată carnea era hrănită din el. Chiar și după ce nelegiuirea a fost găsită în Lucifer și el a devenit Satan, și de atunci înainte, tot pământul a fost obligat să se hrănească din acel copac. Acest lucru este coroborat cu declarația scripturală că întreaga lume zace în cel rău. (1 Ioan 5:19, Diag.) Creația pământului a fost sub umbra acelei organizații rele.


STRĂJERUL
26 Lucifer, atunci când a fost numit în poziția înaltă oficială de stăpânitor, a fost o parte a organizației lui Iehova și prin urmare a format o parte din „stăpânirile înalte”. Lucifer a fost făcut străjerul lui Dumnezeu cu privire la interesele lucrurilor pământului, dar el a devenit necredincios, rebel și nesfânt și nu a mai fost un străjer. Din contră, el s-a opus intereselor lui Iehova și intereselor omului și a încercat să întoarcă totul spre propriul lui folos plin de răutate. A mai fost încă un păzitor peste și mai sus de Lucifer, iar acesta era cel pe care l-a văzut Nebucadnețar în viziunea sa. „Am văzut în viziunile din capul meu, în patul meu și iată un străjer, un sfânt a venit jos din ceruri.”
(Vs. 13) Acest unic străjer a fost și a fost dintotdeauna „unul sfânt” și este Logosul sau Cuvântul lui Dumnezeu, singurul născut și iubit Fiu al lui Iehova Dumnezeu. Acest Străjer sfânt a rămas întotdeauna total și complet devotat lui Iehova Dumnezeu și și-a menținut întotdeauna integritatea față de el. Viziunea îl dezvăluie pe acest străjer venind jos din ceruri, ceea ce înseamnă în mod evident că Logosul, Isus, Cel iubit și Cel credincios al lui Iehova și-a întors atenția spre lucrurile care aparțin și afectează pământul și în mod special omul.


DECRETUL
27 Acest sfânt, Străjerul, fiind purtătorul de cuvânt al lui Iehova Dumnezeu, face cunoscut decretul Celui Prea Înalt. „El a strigat cu voce tare și a zis astfel: Tăiați copacul și tăiați-i crengile, scuturați-i frunzele și împrăștiați-i roadele; fiarele să se îndepărteze de sub el și păsările de pe ramurile lui. (Vers. 14) Acest decret înseamnă că DREPTUL la stăpânire a fost luat atunci și acolo de la Lucifer, acum Satan, și că el (Satan) și subordonații săi spirite, au fost tăiați din organizația lui Iehova și au fost de atunci înainte proscriși și că nicio creatură pământească nu a fost obligată să rămână sub organizația lui Satan, pentru motivul că nu mai făcea parte din „autoritățile superioare” și nu mai oferea protecție, hrană și ajutor omenirii. Toți cei care vor avea binecuvântările vieții trebuie să-și dea loialitatea și devotamentul față lui Iehova Dumnezeu și Străjerului Său sfânt. Această judecată sau decret divin nu înseamnă că în timpul păcatului lui Adam și al căderii lui Lucifer, acum Satan, judecata urma să fie executată imediat și că Satan și organizația sa invizibilă au fost atunci aruncate din cer jos pe pământ; ci acel decret declară scopul lui Dumnezeu cu privire la aceasta. Este judecata finală atunci și acolo făcută și scrisă împotriva lui Satan și a organizației sale, judecată care a început să fie executată în vremea când Cristos Isus a fost trimis să domnească și să-l alunge pe Satan și îngerii săi răi din cer. Prin urmare, executarea acelui decret a început în 1914 și va fi executat pe deplin și complet la Armaghedon. Distrugerea copacului, așa cum a fost descrisă de profetul Ezechiel, în capitolul treizeci și unu, arată ce se va întâmpla la Armaghedon.
28 Satan a exercitat stăpânirea în organizația sa rea, care include rasa umană, chiar și până în prezent; dar el a exercitat acea putere regală fără autoritate divină și s-a răzvrătit împotriva lui Iehova Dumnezeu. Scopul lui Iehova a fost anunțat în decret, dar acel decret nu l-a executat imediat și nu l-a nimicit cu desăvârșire pe Satan și organizația sa, ci ia permis să continue în eforturile sale rele de a dovedi partea sa a provocării azvârlite în fața lui Iehova Dumnezeu. Înțelepciunea și supremația lui Iehova sunt expuse aici, dovedind că el își așteaptă timpul cuvenit pentru a-și justifica numele. Petru se referă

41



1 Februarie, 1934
Turnul de Veghe
41


la această chestiune a organizației rele a lui Satan și a funcționării ei continue când spune: „Care odinioară au fost nesupuși, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu aștepta în zilele lui Noe, în timp ce arca era în pregătire, în care puțini, adică opt sufletele, au fost salvate de apă”. (1 Pet. 3:20) Limbajul apostolului folosit aici nu înseamnă că Iehova Dumnezeu a suferit dureri corporale sau suferințe mintale din cauza faptelor greșite ale creaturilor sale. Iehova Dumnezeu este în orice moment senin și stăpân pe sine. Nu există niciun motiv pentru care ar trebui să sufere fizic sau psihic. Cuvântul „suferi”, așa cum este folosit în privința lui Iehova, înseamnă că el a permis, fără nici o piedică, celui rău să-și continue lucrarea. Cu alte cuvinte, Satan a operat prin suferința sau permisiunea lui Iehova. Omul a fost lăsat să-și exercite propria voință liberă pentru a sluji fie lui Dumnezeu, fie lui Satan și aproape toată creația umană s-a supus lui Satan și l-a urmat și, în aceasta, s-ar părea că Satan a reușit în mare măsură în provocarea lui lăudăroasă. La timpul cuvenit, Iehova va dovedi întregii creații care trăiește că el este singurul Dumnezeu adevărat și atotputernic și că El este Dătătorul și susținătorul vieții veșnice și că El dă viață celor care îl iubesc, îi slujesc și îl ascultă.
BUTUCUL
29 Decretul divin anunțat de sfântul Străjer dezvăluie în continuare scopurile lui Iehova cu privire la omul căzut și la recuperarea sa. Niciodată nu ar fi fost posibil ca omul să aibă mijloace de existență și viață din acel bătrân „copac din mijlocul pământului”, pentru că acesta a devenit rău și acum trebuie tăiat, frunzele lui scuturate și roadele lui împrăștiate; dar decretul declară că butucul rădăcinilor sale din pământ trebuie lăsat. „Totuși, lăsați butucul cu rădăcinile lui în pământ, strâns cu legături de fier și aramă, în iarba fragedă a câmpului; și să fie udat de roua cerului și partea lui să fie cu fiarele în iarba pământului”. (Vers. 15) „Butucul rădăcinilor sale în pământ” a reprezentat sau ilustrat omul original, făcut parte din organizația asupra căreia Lucifer a primit stăpânire. Lăsarea butucului a semnificat scopul lui Iehova de a oferi o organizație sau un nou copac prin care omenirea ascultătoare să poată avea viață veșnică. O astfel de omenire trebuie însă să îndeplinească condițiile impuse de noul copac sau organizație sfântă. Această speranță pentru om avea să vină, nu din cauza propriilor sale eforturi, ci de către și prin regatul lui Dumnezeu cu Cristos Isus ca Salvator și Rege întronat și Stăpân al creației pământului. „Lanțul de fier și aramă” din jurul butucului arată că va trece o perioadă lungă de timp înainte să vină oportunitatea restabilirii omului ascultător sub organizația lui Dumnezeu și în acea perioadă de timp omul va fi sub stăpânirea apăsătoare ale creaturile spirit rele, care sunt ilustrate de cupru sau alamă și, de asemenea, sub stăpânirea pământească a oamenilor imperfecți, ilustrați de fier. Acest lucru este coroborat de profeția Marelui
Chip care arată că spiritele rele și oamenii răi au condus lumea și că această stăpânire pământească de fier a fost și este aspră, egoistă și crudă. (Vezi Daniel 2:32, 33; Lumină, cartea a doua, pagina 309) Întreaga această organizație, desigur, a fost dominată de Satan. Mai mult, această legătură din jurul butucului arată că o astfel de perioadă de timp de așteptare trebuie să continue până la timpul cuvenit al lui Dumnezeu pentru a îndepărta puterea apăsătoare a lui Satan și a organizației sale și că, de asemenea, Cristos Isus trebuie să aștepte până la momentul potrivit al lui Dumnezeu când acesta va fi trimis să pună dușmanul sub picioarele lui. (Ps. 110: 1, 2; Evr. 10: 13) În acea perioadă de așteptare, butucul se află în „iarba câmpului” și „udat de roua cerului”. Aceasta arată că, în timp ce omenirea este înstrăinată de Dumnezeu, în lume fără adăpost adecvat, totuși Dumnezeu nu va permite ca rasa să piară și să devină complet fără speranță, ci că ar trebui să fie udată cu roua din ceruri, adică, promisiunile înviorătoare care ar putea fi puse asupra acelora care îl iubesc pe Dumnezeu și dreptatea. Aceasta este în armonie cu declarația Scripturilor: „Doctrina mea va scădea ca ploaia, vorbirea mea se va distila ca roua”. (Deut. 32:2) Această înviorare din cer avea să fie benefică celor din rasa umană care, în acea perioadă lungă de așteptare, vor avea și vor exercita credință în Dumnezeu și în promisiunile sale prețioase și care se vor strădui să-și mențină integritatea față de el. Întreaga rasă ar fi înfrânată și legată de o conducere crudă, iar cei care ar avea credință în Dumnezeu ar primi beneficii și speranță, ilustrate de rouă.
30 Iehova a făcut să fie scrise atât cuvintele visului lui Nebucadnețar, cât și profeția lui Iov și ambele sunt în armonie exactă. Copacul în deplinătatea sa simbolizează o creație vie sau o organizație a lui Iehova atât invizibilă, cât și vizibilă pentru ochii uman. Butucul și rădăcina care formează o parte a butucului reprezintă partea vizibilă a acelei creații vii, care este omenirea. Acum rasa umană a îmbătrânit în pământ, totuși există unele dintre rădăcinile acelui butuc care, după cum spune Iov, au avut un miros de apă, apă care simbolizează adevărurile dătătoare și susținătoare de viață ale lui Iehova, iar cei din omenire care au avut credință în Iehova și în promisiunile sale prețioase s-au îndreptat către acea apă a adevărului dătătoare și susținătoare de viață și au continuat să aibă speranță. Unele dintre aceste creaturi și-au păstrat integritatea față de Iehova Dumnezeu și constituie baza unei noi organizații pământești. Bărbații credincioși de la Abel până la ultimul dintre profeți au umblat după o nouă organizație cerească, deși nu au înțeles-o; iar acei oameni credincioși vor constitui baza pentru noua parte pământească a creației vii, ilustrată de noul copac care crește și conduce lumea. (Evr. 11:13-16) Ci adevărat, așadar, conform profeției lui Iov, există speranța pentru un copac. Butucul copacului original, reprezentând omul, și rădăcinile acestuia în pământ au îmbătrânit și totuși

42



42
Turnul de Veghe
Brooklyn, N.Y.


au existat unii oameni pe pământ, ilustrați de rădăcini, care au mirosit adevărul și s-au întins spre el și s-au agățat de Iehova și promisiunile sale prețioase, iar aceștia au promisiunea și speranța de a fi aduse în noul copac.
31 Această parte a arborelui profetic dovedește că Iehova nu va distruge pe deplin omul, ci că, la timpul cuvenit, îi va aduce înapoi în organizația sa pe cei reconciliați care își vor menține integritatea față de el. Tulpina sau trunchiul original de copac trebuie să fie pentru totdeauna tăiat de butuc și nu poate fi niciodată înlocuit pe acesta. Dacă Dumnezeu nu ar fi creat omul pe pământ, n-ar fi existat nici un motiv pentru o stăpânire supra-umană. Acea stăpânire a fost dată lui Lucifer și, dacă Lucifer ar fi rămas loial, nu ar fi existat nicio ocazie pentru justificarea numelui lui Iehova. Din cauza răzvrătirii și răutății lui Lucifer, organizația sa trebuie să fie acum distrusă pentru totdeauna, iar speranța omului ascultător este într-un alt copac, adică organizația dreaptă pe care Iehova Dumnezeu a furnizat-o pentru cei care îl iubesc și îl ascultă. Cuvintele profetice ale lui Iov constituie o promisiune din partea lui Iehova că el va asigura salvarea și eliberarea omului și că va da tuturor celor ascultători viață prin altul.
32 Un cedru este văzut crescând lângă malul apei. Trunchiul lui este tăiat și separat de pământ; butucul este lăsat în pământ și moare, dar unele dintre rădăcinile fragede supraviețuiesc și se întind spre apă, iar acestea sunt reînviate și un copac complet nou crește și îl primește pe omul ascultător și este mai frumos decât originalul sau primul copac. Acest lucru este exact în armonie cu faptele și profeția așa cum sunt acum observate. Un copac este simbolul unei creații sau organizații vii, al cărei butuc ilustrează în special partea pământească sau vizibilă a acelei organizații. Rasa umană, din cauza păcatului și a înstrăinării de Dumnezeu, s-a risipit și a murit, și totuși, de-a lungul secolelor trecute, au existat unii dintre oameni care au exercitat credință în Dumnezeu și în promisiunile Sale prețioase și aceștia au fost susținuți de apele Sale ale adevărului și și-au păstrat integritatea față de el. Din aceste mari adevăruri, există un motiv să ne așteptăm
ca Iehova să aducă un nou copac alături de și prin care oamenii națiunilor pământului să aibă speranța vieții? Dacă da, ce constituie noul copac? Care este scopul principal al creării și creșterii sale? Este un copac al speranței?
Întrebări pentru studiu




SCOPUL LEGĂMÂNTULUI PRIN SACRIFICIU


Orice face Iehova este corect. Toată viața și toată autoritatea provin de la El. Jertfele pe care le-a cerut în legea dată poporului său tipic Israel au fost umbre ale lucrurilor care vor veni.
În Psalmul 50:5 este scris: „Strângeți la Mine pe sfinții Mei, cei care au făcut legământ cu Mine prin sacrificiu”. Chiar dacă legământul prin sacrificiu este anormal, este pe deplin în conformitate cu justiția exactă și este o expresie a unui altruism complet. Creatura lui Dumnezeu, omul perfect Adam, păcătuise
și, prin urmare, a pierdut dreptul său la viață. El trebuie să moară și să rămână mort pentru totdeauna, cu excepția cazului în care un altul, perfect așa cum era el, ar lua locul lui Adam în moarte. Dreptatea impunea pierderea vieții lui Adam. Iubirea a furnizat pe cel corespunzător pentru sacrificiu. Iehova a aranjat un legământ pentru a îndeplini acest scop.
Nicio creatură a cerului sau a pământului nu ar fi putut crea acel legământ de sacrificiu, ci numai Iehova, „scopul celui [Iehova] care lucrează toate lucrurile după sfatul propriei sale voințe”. (Efeseni 1:11) „Căci cine

43



1 Februarie, 1934
Turnul de Veghe
43


a cunoscut mintea Domnului? sau cine a fost consilierul Lui?” (Rom. 11: 34) „‘Cine a îndrumat duhul Domnului [Iehova] sau, fiind consilierul lui, l-a învățat? Cu cine s-a sfătuit El și cine l-a instruit și l-a învățat pe calea judecății și l-a învățat cunoașterea și i-a arătat calea înțelegerii?” (Isaia 40:13,14) Nimeni nu i-a dat instrucțiuni lui Iehova și nu s-a sfătuit cu nimeni.
Acel legământ prin sacrificiu și scopul pentru care este făcut a fost secret pentru toți până la timpul stabilit de Dumnezeu pentru a-l descoperi. „La ce lucruri doresc îngerii să se uite”. (1 Pet. 1:12) Fără îndoială, aceasta a inclus Logosul, șeful tuturor îngerilor. „Secretul Domnului este cu cei ce se tem de El, iar legământul Său să-i facă să-l cunoască.” (Ps. 25:14, pe margine) Acest text și altele susțin cu tărie concluzia că legământul prin sacrificiu nu a fost cunoscut de nicio creatură din univers până la momentul încheierii lui. Legământul este sacru pentru Iehova. El spune: „Nu voi încălca legământul Meu și nu voi schimba ceea ce a ieșit de pe buzele mele.” Ps. 89: 34.
Legământul și îndeplinirea lui necesitau serviciul unui mare preot pentru a îndeplini îndatoririle sacrificiale în serviciul divin al preotului. „Şi nimeni nu-şi ia această onoare pentru sine, decât cel care este chemat de Dumnezeu, cum a fost Aaron”. (Evr. 5:4) Dacă niciun om nu ar putea asuma să-și asume serviciul sacrificial de preot, cu atât mai puțin ar putea creatura propune legământul cu Iehova prin sacrificiu. Prin urmare, dovada este concludentă că numai Iehova a fost cel care a creat legământul prin sacrificiu și l-a făcut cunoscut la vremea stabilită de el.
Care a fost prilejul pentru acest legământ extraordinar? Nici o dorință din partea lui Dumnezeu pentru sânge. Cu el este izvorul vieții. (Ps. 36:9) El nu a avut nevoie de sânge pentru gratificarea de sine. „Dacă mi-ar fi foame, nu ți-aș spune ție, căci a Mea este lumea și plinătatea ei. Voi mânca carnea taurilor sau voi bea sângele caprelor?” (Ps. 50:12, 13) „În ce scop sunt mulțimea jertfelor voastre pentru mine? zice Domnul: Sunt sătul de arderile de tot ale berbecilor și de grăsimea fiarelor hrănite și nu îmi place sângele taurilor, sau al mieiilor sau al caprelor." - Isa. 1:11.
Prilejul a fost dragostea și grația exercitate de Iehova. Onoarea numelui lui Iehova a fost implicată, iar dragostea și grația au acționat cu înțelepciune pentru a satisface nevoia. Viața omului este un drept sau un privilegiu sacru. (Gen. 9:5) Adam a încălcat sacralitatea vieții date de Dumnezeu. Acum, Iehova ar permite cuiva să urmeze o cale de sacrificiu, pentru ca păcătosul să aibă acel dar sacru al vieții reînnoit. Iehova nu a cerut nimănui să se sacrifice; de aceea aranjamentul sacrificial a fost rezultatul iubirii. Sacrificiul ar fi la fel de mult din partea lui Dumnezeu cât și din partea celeilalte părți a legământui, pentru că Dumnezeu singur a furnizat și a aranjat sacrificiul. Întregul aranjament trebuie să fie din propria voință a lui Dumnezeu și prin acordul voluntar din partea celuilalt față de
legământ. Din acest motiv, legământul era singurul aranjament care putea servi în mod adecvat scopului de a oferi o bază pentru reconcilierea omului. Libertatea și libertatea de acțiune morală a celui sacrificat nu sunt interferate.
Pentru a stabili unde a fost făcut legământul prin sacrificiu, se poate spune că scopul legământului controlează concluzia. Un om perfect a păcătuit și și-a pierdut dreptul la viață. Dumnezeu ar avea acum acel drept la viață cumpărat de un alt om perfect. Legea lui cerea o viață pentru o viață. (Deut. 19:21) Acel om cu viață umană trebuie să fie cel care ar trebui sacrificat. O creatură spirituală nu ar putea să intre într-un legământ prin sacrificiu și să răscumpere o creatură umană, pentru că acesta nu ar fi un preț corespunzător. Este adevărat că viața Logosului a fost transferată de la spirit la om, dar nu există nicio dovadă scripturală că un legământ prin jertfă era cunoscut de Logos la momentul transferului. Fiind pe deplin conform cu voința lui Iehova, el a venit pe pământ în armonie cu voința lui, fiind făcut un om perfect. El a fost născut nu de omul căzut, ci de puterea lui Iehova. Când a devenit major ca bărbat, el a știut fără îndoială că trebuia să facă ceva în legătură cu restabilirea omului la viață. Oricare ar fi fost voia Tatălui său în această privință sau în oricare alta, el era gata să o facă. Acest lucru este arătat prin utilizarea de către el a cuvintelor: „Iată, vin; în volumul cărții este scris despre mine: Îmi place să fac voia Ta”. (Ps. 40:7, 8) Pavel fixează timpul legământului fiind la Iordan, când cuvintele citate mai sus au fost făcute efective. (Evr. 10:5-7) Acolo Isus a venit în lume ca un om matur și a trebuit să stabilească dacă va fi sau nu din lume. Înainte de acea vreme, deși era moștenitorul, poziția sa nu era cu nimic diferită de cea a unui slujitor, deoarece era sub disciplina legământului legii. -Gal. 4: 1, 2
Când a sosit „timpul hotărât al Tatălui”, a existat o trăsătură a voinței lui Dumnezeu de îndeplinit, care înainte de acel timp era secretă pentru toți. La Iordan, care fixează timpul consacrării omului Isus, a fost timpul stabilit al Tatălui. Prin urmare, acesta pare să fie momentul adecvat și potrivit pentru încheierea legământului care a avut ca rezultat sacrificiul omului Isus. Acordul necondiționat acolo din partea lui Isus a fost să facă voia Tatălui său, oricare ar fi fost aceasta; și dacă aceasta însemna că trebuie să moară, era de acord cu asta. Sacrificiul a fost în primul rând sacrificiul lui Iehova, pentru că Iehova a fost cel care l-a dat pe iubitul său Fiu, pe cel care îi aparținea exclusiv lui Iehova, pentru a fi sacrificat. Acest lucru a fost arătat în ilustrația de pe muntele Moria, când Avraam, reprezentându-l pe Iehova, l-a oferit pe unicul său fiu Isaac, care la acea vreme l-a reprezentat pe Isus.
A fost dragostea lui Dumnezeu cea care a oferit sacrificiul pe care l-a ilustrat sacrificiul de pe Muntele Moria. Acest lucru este dovedit în continuare de cuvintele: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci

44



44
Turnul de Veghe
Brooklyn, N.Y.


să aibă viață veșnică”. (Ioan 3:16) Concluzia irezistibilă, prin urmare, este că legământul prin sacrificiu a fost făcut pe pământ, și nu în cer, și că a fost făcut la Iordan când Isus s-a consacrat și a fost botezat. Nu pare rezonabil că Isus a înțeles înainte de aceasta că avea să fie sacrificat. Imediat după consacrarea sa la Iordan, el a mers în pustie pentru a studia scopul divin. Acolo, fără îndoială, Isus a învățat întregul sens și importanța legământului său cu Tatăl Său. A fost in pustiu unde Satan i-a pus înainte marile ispite, în efortul de a-l determina pe Isus să-și abandoneze legământul. La acel test, Isus a declarat în esență că viața veșnică depinde de obediența deplină față de Dumnezeu și de îndeplinirea fidelă a legământului Său cu Dumnezeu. (Mat. 4:4, 10) Fără îndoială, omul perfect Isus a continuat să studieze scopul Tatălui său și să aprecieze pe deplin faptul că legământul său îi cere moartea. El a spus că a venit să-și dea viața pentru oameni. (Mat. 20:28) Din nou, el a spus: „Eu sunt pâinea vieții. Eu sunt pâinea vie care s-a coborât din cer; dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi pentru totdeauna; iar pâinea pe care o voi da este trupul meu pe care îl voi da pentru viața lumii. Eu sunt Păstorul cel bun: Păstorul cel bun își dă
viața pentru oi. După cum Mă cunoaște Tatăl, așa îl cunosc și eu pe Tatăl și îmi dau viaţa mea pentru oi. De aceea Tatăl Meu Mă iubeşte, pentru că Îmi dau viaţa, ca să o iau iarăşi înapoi.” Ioan 6:48, 51; 10: 11, 15, 17.
Faptul că Isus a luat această cale de acțiune de a ține termenii legământului său cu Tatăl său este dovedit de cuvintele sale: „Nimeni nu mi-o ia [viața] de la mine, ci eu o dau de la mine însumi. Am puterea să o dau, şi am putere să o iau din nou. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu”. (Ioan 10:18) Când Petru L-a recunoscut pe Isus ca Unsul lui Dumnezeu și i-a spus aceasta, Isus a răspuns: „Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie respins de bătrâni și de preoții cei mai de seamă și de cărturari și să fie ucis, și înviați a treia zi”. (Luca 9:22) Astfel, el a arătat că a înțeles că legământul său este că el trebuie să fie ucis și că trebuie să fie înviat din morți. Fără îndoială, Isus a înțeles că botezul său în apele Iordanului a reprezentat simbolic moartea sa și că adevăratul său botez însemna moartea lui sacrificială. „Am un botez cu care să fiu botezat; și cum sunt îngrădit până se va împlini!” – Luca 12:50.




EXPERIENȚELE LUI IOV PROFETICE


Suferințele lui Iov, dureroase dincolo de aproape orice comparație, au avut un început cât se poate de neobișnuit. Foarte interesantă este relatarea acestor suferințe care, așa cum arată Scripturile, sunt profund semnificative pentru popoarele nedumerite și obosite care trăiesc în aceste zile de incertitudine și necaz care afectează lumea.
Dovada Scripturii este pozitivă că Dumnezeu s-a folosit de poporul lui Israel pentru a face ilustrații ale îndeplinirii scopului său de salvare. Legea pe care Dumnezeu a dat-o israeliților a prefigurat lucruri mai bune care vor veni omenirii. Ceea ce s-a întâmplat cu evreii a fost consemnat ca exemple sau exemplificări pentru beneficiul celor care vor afla despre realizarea scopului lui Dumnezeu. Deși Iov nu era evreu, asta nu ar însemna în niciun fel că Dumnezeu nu l-a folosit ca exemplu sau ca ilustrație. Iov fiind cel mai mare om al răsăritului și văzând că multe creaturi ale cerului și pământului au fost implicate, chiar și marele Creator însuși, suntem siguri în concluzia că ilustrația lui Iov trebuie să aibă o un scop chiar mai mare decât cel în care Israelul a fost implicat. Dacă așa este, atunci ilustrația ar avea de-a face cu toată omenirea, atât evrei, cât și neamuri. Este considerat avantajos pentru student în examinarea cărții lui Iov să afirme aici în termeni generali care sunt unele dintre ilustrațiile care apar clar și apoi să arate din dovezile scripturale corectitudinea acestei concluzii.
Iov, în ziua prosperității sale, l-a ilustrat pe Adam, prințul perfect și prosper din Eden.
Iov, în necazurile sale, a ilustrat întreaga rasă umană suferind pierderi, boală și moarte din cauza păcatului, care păcat, inamicul Satan l-a pus în funcțiune prin Adam.
Iov suferind pierderea tuturor copiilor săi îl ilustrează pe Adam pierzându-și toți urmașii din cauza păcatului care a fost pus în funcțiune de Satan, inamicul, prin fapta greșită a lui Adam.
Iov, menținându-și integritatea în timpul testului, ilustrează o clasă de oameni care, supuși testului, își dovedesc fidelitatea și devotamentul față de Dumnezeu.
Iov, ca slujitor al lui Dumnezeu, menținându-și fidelitatea, ia ilustrat pe toți slujitorii lui Dumnezeu care, prin adversități, își păstrează cu fermitate și neclintit credința în Dumnezeu.
Cei trei bărbați, Elifaz, Bildad și Țofar, care se dădeau drept prieteni ai lui Iov, nu erau de fapt prietenii lui. Ei pot fi clasificați mai bine ca trei escroci. Prin urmare, ei ilustrează agențiile Diavolului, sau organizația sa, încercând să-l îndrume pe om asupra cursului pe care trebuie să-l urmeze.
Elihu, tânărul bărbat, îi ilustrează bine sau îi reprezintă pe mesagerii unși ai lui Dumnezeu care măresc numele lui Iehova și, ca mesageri ai lui Dumnezeu, rostesc mesajul său al adevărului celor care vor asculta.
Soția lui Iov de asemenea ilustrează un instrument pe care

45



1 Februarie, 1934
Turnul de Veghe
45


Satan Diavolul îl folosește pentru a-i determina pe oameni să-L blesteme pe Dumnezeu și, prin urmare, reprezintă bine organizația lui Satan care trece sub numele sau simbolul unei femei.
Iov, pe deplin restaurat la sănătate și fericire și la tot ceea ce avea și chiar mai mult decât a avut în vremurile trecute, ilustrează marele adevăr că Dumnezeu, la timpul său, va restaura rasa umană la sănătate, fericire și viață.
O mare lecție predată de cartea lui Iov este aceea a vieții din morți prin intermediul învierii și regenerării; de asemenea, acea viață, care este cea mai mare dorință a omului, poate fi avută numai prin oficiul unui mântuitor și mediator pe care Dumnezeu îl furnizează.
Este acceptată aici prezumția că toți studenții vor studia cu atenție înregistrarea scripturală desemnată în Biblie drept cartea lui Iov. Aici se face referire la text, dar nimeni nu poate oferi o analiză adecvată acesteia fără o studiere atentă a tuturor textelor cărții.
Încă de la începutul experienței omului, controversa a fost între marele Creator și fiul său Lucifer cu privire la om. Înregistrarea arată că Lucifer a fost unul dintre „stelele dimineții” care, fiind informat despre scopul lui Dumnezeu de a crea pământul și creatura om pentru pământ, s-a alăturat unui cântec de laudă lui Iehova. Omul a fost creat și așezat în Eden și a fost pus acolo sub supravegherea lui Lucifer prin numirea lui Iehova. Lucifer știa că era datoria și privilegiul omului să se închine Creatorului său. Lucifer a dorit și a râvnit în mod egoist închinarea omului pentru sine. S-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și l-a condus pe om la căderea lui. Apoi numele lui a fost schimbat în Satan, ceea ce înseamnă potrivnicul lui Dumnezeu. De atunci, Satan s-a străduit să-l întoarcă pe om împotriva lui Dumnezeu, pentru ca el, Satan, să aibă închinarea omului și să-l supună pe om. Acest fapt măreț ar trebui să fie întotdeauna reținut în examinarea Scripturilor și în special a cărții lui Iov.
La momentul adunării fiilor lui Dumnezeu pentru a se prezenta marelui Creator, așa cum se menționează în relatarea în discuție, aproape toți oamenii de pe pământ s-au întors la rău cedând influenței rele a lui Satan. Dumnezeu nu îndepărtase de la Satan stăpânirea pământului, ci ia permis să continue să-și exercite puterea asupra omului și, prin urmare, a oferit o oportunitate deplină pentru testarea tuturor creaturilor sale. Trebuie să fi fost cu multă aroganță că Satan a apărut în prezența lui Dumnezeu, lăudându-se și mândru de faptul că a îndepărtat aproape toți oamenii de Dumnezeu, marele Creator. Iehova l-a chemat pe Satan să-și raporteze propriile mișcări, iar răspunsul adeversarului a fost că el fusese în jurul pământului. În timp ce înregistrarea tace asupra acestui subiect, este rezonabil să concluzionăm că prin însăși aroganța sa în prezența lui Dumnezeu, Satan a declarat, în esență, că niciun om nu va continua de bunăvoie să-i slujească lui Dumnezeu și, de fapt, nu i-ar sluji deloc, cu excepția cazului în care ar exista un motiv egoist pentru aceasta.
Care a fost, atunci, problema în controversă la acea vreme? Fără îndoială, acesta a fost: Își va menține omul
integritatea în fața lui Iehova? Poate Dumnezeu să pună pe pământ un om care să-i fie credincios și loial? Satan ar insista că niciun om nu ar face asta, ci că toți, în anumite condiții, s-ar întoarce împotriva lui Dumnezeu. În mod evident, a fost scopul lui Dumnezeu să demonstreze că omul, prin grația lui Dumnezeu și acționând sub sfatul său, își poate menține integritatea și, îndeplinind cerințele divine și fiind obedient căii prevăzute de Dumnezeu, să obțină viața veșnică.
Pentru a determina problema, Dumnezeu i-ar permite, prin urmare, lui Satan să meargă la limita maximă în încercarea lui de a-i întoarce pe toți oamenii împotriva Domnului, iar apoi, la timpul potrivit și în modul lui bun, Dumnezeu va demonstra propria Sa supremație absolută. Astfel, el va preda întregii creații lecția foarte importantă că Iehova este singurul Dumnezeu adevărat și că nu există nimeni în afară de el. În acest moment al controversei, Iov a ilustrat o clasă de oameni care își mențin o stare perfectă a inimii și au încredere în Iehova. Prin urmare, cu ocazia potrivită, Iehova i-a oferit lui Satan oportunitatea să facă ce poate el mai rău. „Și Domnul a zis lui Satan: „L-ai văzut pe slujitorul Meu Iov, că nu este nimeni ca el pe pământ, un om perfect și drept, care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău?” – Iov 1:8
Satan a negat că Iov Îl iubea cu adevărat pe Dumnezeu. El l-a acuzat pe Dumnezeu că l-a protejat atât de mult pe Iov, încât Satan nu a avut ocazia să-l pună la încercare. „Atunci Satan a răspuns Domnului și a zis: Degeaba se teme Iov de Dumnezeu? N-ai ridicat tu un gard în jurul lui și în jurul casei lui și în jurul tuturor lucrurilor pe care le are în toate părțile lui? Tu ai binecuvântat lucrarea mâinilor Lui, și averea lui crește în țară; dar întinde-ți mâna acum și atinge-te de tot ce are, și te va blestema în față.” – Iov 1:9-11
Aceasta a fost o provocare pentru Iehova; iar Domnul nu a permis ca provocarea să treacă, ci ia spus lui Satan că poate lua ceea ce avea Iov. Satan a ieșit din prezența Domnului și a conceput căi și mijloace pentru distrugerea proprietății și familiei lui Iov și și-a îndeplinit scopul rău. După ce a adus astfel un mare dezastru asupra casei lui Iov, el a eșuat pentru că Iov încă se încredea în Dumnezeu și i se închina.
La o întâlnire ulterioară a fiilor lui Dumnezeu pentru a se prezenta lui Iehova, Satan fiind și el acolo, Dumnezeu ia amintit lui Satan că Iov încă „își păstrează integritatea, deși m-ai îndemnat împotriva lui să-l distrug fără motiv”. Cu aroganță și sarcasm crud, Satan a răspuns Domnului: „Omul își va da pielea pentru pielea lui, dar tot ce are omul va da pentru viața lui”. „Dar întinde-ți mâna acum și atinge-te de oasele și carnea lui și te va blestema în fața ta”. (Iov 2: 4,5) Din nou testul era în curs: „Și Domnul a spus lui Satan: „Iată, el este în mâna ta, dar salvează-i viața! Așa a ieșit Satan din prezența Domnului și l-a lovit pe Iov cu furuncule dureroase, de la talpa piciorului până în creștetul capului.” -Iov 2: 6, 7.
În ciuda acestei nenorociri teribile, Iov s-a smerit înaintea lui Dumnezeu, după cum arată faptul că a stat

46



46
Turnul de Veghe
Brooklyn, N.Y.


în cenuşă. Din nou, Satan a eșuat să-l întoarcă pe Iov împotriva Creatorului. Satan trebuie să fi fost oarecum deranjat de această întorsătură a lucrurilor. Apoi s-a gândit el cum a ajuns la Adam prin intermediul soției sale. El a injectat gândul în mintea soției lui Iov și a determinat-o să facă un efort pentru a-l influența pe Iov să-L părăsească pe Dumnezeu; iar ea, acționând instrumentul lui Satan, la îndemnat pe Iov să-L părăsească pe Dumnezeu, să se lepede de el și să sufere consecințele. Dar Iov
nu a cedat planurilor rele ale soției sale. Întorcându-se asupra ei, a certat-o și a zis: „Vom primi noi binele din mâna lui Dumnezeu și nu vom primi răul?” Din nou, Satan eșuase în încercarea lui de a-l întoarce pe Iov împotriva Domnului. În această experiență, Iov trebuie să fi ilustrat acel număr mic de oameni care de-a lungul veacurilor au rezistat oricărei tip de persecuție și totuși și-au păstrat credința și devotamentul față de Domnul Dumnezeu.




SCRISORI


Înțelegând să onoram pe Iehova
Stimate domn:
Aș dori să vă scriu câteva rânduri și să vă spun cât de reconfortante au fost mesajele dvs. pentru mine. Întotdeauna mi-am dorit o mai bună înțelegere a Bibliei, pe care o persoană nu pare să o obțină într-o biserică. Se pare că rugăciunile mele au primit răspuns, pentru că cărțile tale mi-au fost atât de utile. Desigur, unele dintre interpretări sunt puțin diferite de cele pe care le învățăm la școala duminicală și la biserică, dar totul este clar în Biblie cu ajutoarele tale biblice. Mai trebuie să învăț încă multe, dar m-aș bucura să fiu considerat drept unul dintre martorii lui Iehova și mă rog doar ca și familia mea să vină.
Studiez din primăvara trecută și aș dori doar să spun că Dumnezeu pare mai aproape decât a fost toată viața mea. Te vei ruga te rog pentru mine ca să am mai multă înțelegere pentru a-i ajuta pe alții spre onoarea și gloria lui Iehova?
Cu stimă,
Dl. Wright, Ontario.




BUCURÂNDU-NE ÎN A AVEA O PARTE
Dragă frate RUTHERFORD:
La ultima noastră întâlnire în cadrul aranjamentului de țintă, 13 august, ne-am reorganizat conform aranjamentului companiei pentru a promova activitățile serviciului Regatului în acest teritoriu. În același timp, am adoptat rezoluția din Turnul din 1 septembrie (1933) și suntem pe deplin în acord cu ea. Vă asigurăm, dragă frate, că aveți întreaga noastră cooperare, dragoste și încredere.
Suntem bucuroși să vă informăm că ne bucurăm de privilegiul nostru de a sluji lui Iehova. Dorința noastră este să depunem toată energia noastră în lucrarea de mărturie, cântând laude marelui Său nume.
Dorim să ne exprimăm recunoștința pentru hrana la timp care îl dezvăluie pe Satan și organizația lui și oferă o mare mângâiere rămășiței.
Ne bucurăm foarte mult de privilegiul de a avea un rol în vestirea Regelui și a regatului și ne rugăm ca Iehova să-și extindă bunătatea iubitoare față de tine până la sfârșit.
. Cu stimă, frații și colegii tăi,
STEUBENVILLE (Ohio) COMPANIA MARTORILOR LUI IEHOVA.




AVERTIZARE, ÎNCURAJARE
Dragă frate RUTHERFORD:
În numele Tatălui nostru, Iehova Dumnezeu, și al Salvatorului și Regelui nostru Cristos Isus, vă salut, în timp ce mă rog ca bucuria și pacea binecuvântărilor regatului să fie înmulțite față de tine și cei asemenea ție care au aceeași credință prețioasă să fiți întăriți pentru zelul exact în serviciul regal de care este nevoie în acest timp de pregătire a lui Iehova prin marele Său Executiv Cristos Isus. Scopul acestei scrisori este, în primul rând, să vă mulțumesc pentru cartea Pregătirea și, în al doilea rând, să-mi exprim recunoștința față de Domnul Iehova pentru îndemnul abundent, încurajarea și adevărul minunat expuse în acea carte, în timp ce mă hotărăsc pe deplin în puterea Domnului să mă pun pe partea ofensivă cu Conducătorul nostru Cristos Isus și să nu pierd niciun minut în această mare lucrare de pregătire și să presez lupta până la porțile inamicului. Nu-ți voi răpi mai mult timp, pentru că știu că acesta este prețios, așa cum este al Domnului; dar mă rog Domnului să vă binecuvânteze și pe toți cei care au același zel în serviciu.
Acceptă-mi recunoștința, cât timp rămân
. Tovarășul tău slujitor prin harul Său,
. LIONEL E. CALLENDAR, Pionier. Cuba.
IEHOVA VA EXULTA
Dragă frate RUTHERFORD:
Timpul tău este prețios. Voi lua doar puțin din el, dar vreau să îți mulțumesc pentru cartea Pregătire. Îi mulțumesc lui Iehova pentru adevărul pe care îl conține. Care este al lui. Tu, ca slujitor al său, ne-ai asigurat cu dragoste și generozitate nouă, cei împrăștiați, care trebuie să mâncăm dacă continuăm să ducem oamenilor „fructele regatului”.
Pregătire sfidează descrierea. Trebuie simțită. Unul trebuie să o mănânce și să o bea pentru a o înțelege. Capitolul XII, RĂZBOI, este ca strigătul învingătorului, un triumf în care Iehova va exalta.
„Rămășița” are nevoie de ea acum. Efortul este mare, dar ei sunt bucuroși în ceea ce este cel mai bun din toți anii de serviciu. Ne gândim la tine și ne rugăm pentru tine, care credem că slujești cu loialitate turmei mari a Păstorului.
A ta prin favoarea lui,
BERTHA ELLER, Carolina de Nord.




BINECUCUVÂNTĂRILE GENEROASE ALE LUI DUMNEZEU
Dragă frate RUTERFORD:
Suntem bucuroși să putem trimite anaxarea pentru a fi folosită în lucrarea regatului și ne rugăm ca aceasta să contribuie la cinstea Lui, care a venit acum la templul Său.
Cât de recunoscători îi suntem Tatălui nostru ceresc milostiv pentru hrana minunată pe care ne-o oferă în acest moment și dorim îți mulțumim ție și fraților dragi de la birou pentru credincioșia voastră iubitoare de a ni-o oferi. Domnul știe cu siguranță cât de mult are rămășița nevoie de acest lucru pentru a o întări în aceste zile de judecată, când Satan și prințul Gog și oștirea lui fac tot ce le stă în putință pentru a ne distruge și a perturba lucrarea.
Dar mai mare este Cel ce este cu noi decât toți cei care sunt împotriva noastră. Deși chiar și frații ne dezamăgesc, tocmai atunci când avem cea mai mare nevoie de ei, totuși știm că Dumnezeu este just, drept și loial și El nu ne va lăsa niciodată și nici nu ne va părăsi dacă continuăm să ne punem pe deplin încrederea în El.
Și pe măsură ce ne împărtășim din binecuvântările generoase ale lui Dumnezeu, suntem bucuroși, da, nerăbdători, să spunem altora mesajul regatului până când marea bătălie va fi dusă și Regele nostru va fi victorios!
Cu dragoste creștină și salutări de la
DOAMNA. MARY SCHLATTER ȘI FAMILIA, Kansas.




BIJUTERIILE REGATULUI
Dragă frate RUTHERFORD:
De când am cunoscut marile adevăruri pe care Domnul le-a oferit pentru slujitorul Său prin Turnul de veghe, de multe ori i-am adresat o rugăciune de mulțumire lui Iehova pentru proviziile sale generoase pentru cei credincioși. Și acum rămășiței i s-a dat noua bucurie a regatului în cartea Pregătire.
Pe măsură ce fiecare parte a apărut în Turnul de veghe, a devenit evident că aceste pietre prețioase ale adevărului erau cele mai strălucitoare pe care unșii le-au primit până acum. De fapt, aceste adevăruri apar ca niște bijuterii care au fost acum plasate în cartea Pregătire și așezate cu grijă de un Maestru Muncitor, așa cum arată scrisoarea ta către credincioși și Prefața. Acest cadru adaugă mult la strălucirea acestor pietre prețioase ale adevărului.
Îți sunt într-adevăr recunoscător, frate Rutherford, și tuturor colaboratorilor pentru aceste adevăruri care au fost furnizate de Iehova prin tine în acest moment de pregătire pentru Armaghedon.
Fratele tău în serviciul Său,
F. K. SOUTHWORTH, Kansas.

47



46
Turnul de Veghe
Brooklyn, N.Y.


ȘTIA ADEVĂRUL
DRAGUL MEU FRATE RUTHERFORD:
Pot să îți i-au un moment din timpul tău prețios pentru a-ți spune despre un incident care mi s-a întâmplat acum câteva zile, în timp ce eram în lucrarea din casă în casă, și să demonstrez că radioul face o treabă minunată? În această zi în serviciu, am ajuns într-o casă îngrijită, colorată, și i-am găsit pe bărbat, pe soția lui și pe mama în vârstă de șaptezeci de ani bucurându-se de programul Turnul de veghe. Mama nu știe să scrie sau să citească, dar știa adevărul. A învățat adevărul prin vocea ta la radio. Ea mi-a spus că în fiecare duminică, când era timpul să vii tu, stătea aproape de radio să prindă fiecare cuvânt; și că mesajul era atât de dulce, atât de frumos, atât de minunat, încât lacrimile curgeau în voie; și că ea tânjește după regatul despre care vorbești tu.
Am întrebat-o dacă a auzit vreodată slujitorii diferitelor biserici care transmit la radio. Ea a spus: „Da, da. Uneori
ascult unul care vine după judecător; dar, dragă, el nu poate vorbi ca judecătorul. Judecătorul Rutherford este învățat de Dumnezeu și are înțelepciune dumnezeiască; celălalt om este învățat de lume și are înțelepciune lumească”. Celălalt bărbat este pastorul uneia dintre cele mai mari și mai bogate biserici de aici.
Credeam că bătrâna de culoare are un mod unic de a spune adevărul. „Celălalt om nu este învățat de Dumnezeu”, nu în templul lui, nu are loc la masa lui pentru a lua parte din minunata hrană oferită.
Turnul de Veghe din 1 noiembrie este „hrană la timpul potrivit”. Un bărbat mi-a spus duminică, când eram în serviciu, să ies afară înainte să mă omoare. Este dorința mea să fiu fidelă până la sfârșit. Dumnezeu să te binecuvânteze și să te păzească, dragă frate.
Sora ta, prin harul Lui,
DOAMNA A. F. HOLLOWELL, Carolina de Nord.



48