„Timpul sfârșitului” al Lumii
Jump to navigation
Jump to search
„EI VOR ȘTI CĂ EU SUNT IEHOVA”
TURNUL DE VEGHE
Anunțând
Regatul lui Iehova
„EI VOR ȘTI CĂ EU SUNT IEHOVA”
Ezechiel 35:15
Vol. LXX
BILUNAR
Nr. 21
01 Noiembrie, 1949
CUPRINS
„Timpul Sfârșitului” al Lumii
323
Finalizarea Acestui Sistem de Lucruri
324
Încheierea „Timpurilor neamurilor”
326
Socotirea Timpului
328
Sfârșitul Celor „Șapte Timpuri”
328
Ce s-a Sfârșit și ce s-a Început
330
Scurtând Zilele de Tribulație
333
Perioada de Educație pentru Salvare
333
Belșațar, Petrecărețul Nelegiuit
335
Experiențe de Teren
336
Perioada de Mărturie „Încă mai multă Laudă”
322
Studii „Turnul de veghe”
322
„Turnul de veghe”
322
VOI SUNTEȚI MARTORII MEI, ZICE IEHOVA, CĂ EU SUNT DUMNEZEU. - ISAIA 43:12
TURNUL DE VEGHE
PUBLICATĂ BILUNAR DE
WATCH TOWER BIBLE & TRACT SOCIETY
Strada Adams numărul 117 - Brooklyn, N.Y., S.U.A.
FUNCȚIONARI
J.F. RUTHERFORD Președinte
W.E. VAN AMBURGH Secretar
„Și toți copii tăi vor fi învățați de Iehova; și mare va fi pacea copiilor tăi.” - Isaia 54:13.
SCRIPTURILE ÎNVAȚĂ CLAR
CĂ IEHOVA este singurul Dumnezeu adevărat, este din veșnicie în veșnicie, Făcătorul cerului și al pământului și Dătătorul de viață la creaturile sale; că Logosul a fost începutul creației sale și agentul lui activ în crearea tuturor lucrurilor; că Logosul este acum Domnul Isus Cristos în glorie, îmbrăcat cu toată puterea în cer și pe pământ și Directorul Executiv al lui Iehova.
CĂ DUMNEZEU a creat pământul pentru om, a creat omul perfect pentru pământ și l-a pus pe el; că omul a neascultat cu bunăștiință legea lui Dumnezeu și a fost condamnat la moarte; că din cauza actului greșit a lui Adam toți oamenii sunt născuți păcătoși și fără dreptul de a trăi.
CĂ ISUS a fost făcut om și omul Isus a suferit moarte pentru ca să producă răscumpărarea sau prețul de scăpare pentru toată omenirea; că Dumnezeu la ridicat pe Isus la natură divină și l-a înălțat la cer mai presus de orice creatură și mai presus de orice nume și l-a îmbrăcat cu toată puterea și autoritatea.
CĂ ORGANIZAȚIA LUI IEHOVA se numește Sion și că Isus Cristos este Ofițerul Șef și prin urmare este Regele de drept al lumii; că unșii și credincioșii imitatori ai lui Cristos sunt copii Sionului, membri ai organizației lui Iehova și sunt martorii săi a căror datorie și privilegiu este să mărturisească supremația lui Iehova, să declare scopurile lui cu privire la omenire așa cum sunt exprimate în Biblie și să poarte fructele regatului înaintea tuturor celor ce vor auzi.
CĂ LUMEA s-a sfârșit și Domnul Isus Cristos a fost pus de Iehova pe tronul său de autoritate, a alungat pe Satan din cer și procedează la stabilirea regatului lui Dumnezeu pe pământ.
CĂ ALINAREA și bunăstarea popoarelor pământului pot să vină doar de la și prin regatul lui Iehova sub Cristos, care acum a început; că următorul mare act al Domnului este distrugerea organizației lui Satan și stabilirea dreptății pe pământ și că sub regat toți aceia care se vor supune legilor sale drepte vor trăi pe pământ pentru totdeauna.
MISIUNEA SA
Această revistă este publicată cu scopul de a da posibilitatea oamenilor să-l cunoască pe Dumnezeul Iehova și scopurile lui așa cum sunt exprimate în Biblie. Aceasta publică instrucțiuni Biblice concepute special pentru a ajuta martorii lui Iehova și pe oamenii bine. Ea aranjează studiu Biblic sistematic pentru cititorii ei și Societatea furnizează și altă literatură ca ajutor pentru asemenea studii.
Aderă strict la Biblie ca autoritate pentru declarațiile sale. Este cu totul liberă și separată de orice partide, secte sau alte organizații lumești. Este pe deplin și fără rezervă pentru regatul Dumnezeului Iehova sub Cristos Regele său iubit. Nu este dogmatică, dar invită o examinare atentă și critică a conținutului ei în lumina Scripturilor. Nu se complace în controverse și coloanele ei nu sunt deschise părerilor personale.
PREȚUL ABONAMENTULUI ANUAL
STATELE UNITE, $1.00; CANADA ȘI DIFERITE ZONE EXTERNE, $1.50; MAREA BRITANIE, AUSTRALIA ȘI AFRICA DE SUD, 7s. Remiterile Americane ar trebui făcute prin Poștă sau Mandat Expres sau prin transfer bancar. Remiterile Canadiene, Engleze, Sud Africane și Australiene ar trebui făcute direct la birourile respective. Remiterile din alte țări decât cele menționate pot fi făcute la biroul din Brooklyn, dar doar prin mandat poștal internațional.
BIROURI EXTERNE
Britanic
Terasa Craven, numărul 34, Londra, W.2, Anglia
Canadian
Bulevardul Irwin, numărul 40, Toronto 5, Ontario, Canada
Australian
Strada Deresford Road, numărul 7, Strathfield, N.S.W., Australia
Sud African
Casa Boston, Cape Town, Africa de sud
Vă rugăm să vă adresați Societății în fiecare caz.
(Diferite traduceri ale acestei reviste apar în mai multe limbi.)
Toți studenții sinceri ai Bibliei care din motiv de infirmitate, sărăcie sau adversitate care sunt incapabili să plătească prețul abonamentului pot avea Turnul de veghe gratuit printr-o cerere scrisă adresată editorilor, odată pe an, specificând motivul pentru această solicitare. Prin urmare suntem bucuroși să ajutăm pe cei în nevoie, dar cererea scrisă necesară reglementărilor poștale trebuie să fie trimisă o dată pe an.
Anunț pentru abonați: recunoașterea unui abonament nou sau reînoire va fi trimsă doar când este solicitată. Schimbarea adresei, când este solicitată, se poate aștepta ca să apară pe eticheta adresei în termen de o lună. O reînnoire în alb (conținând anunțul de expirare) va fi trimisă cu revista cu o lună înainte de expirarea abonamentului.
Intrat ca și conținut secundar la officiul poștal din Brooklyn, N.Y., sub Actul din 3 Martie, 1879.
PERIOADA DE MĂRTURIE „MAI MULTĂ LAUDĂ”
Lipsă traducere...
STUDII „TURNUL DE VEGHE”
Lipsă traducere...
„TURNUL DE VEGHE”
Lipsă traducere...
TURNUL DE VEGHE
ANUNȚÂND REGATUL LUI IEHOVA
Vol. LXX
01 Noiembrie, 1949
Nr.21
„TIMPUL SFÂRȘITULUI” AL LUMII
„Spune-ne, când vor fi aceste lucruri? și care va fi semnul prezenței tale și al sfârșitului lumii?” - Matei 24:3, Am. Stan. Ver., nota marginală.
1 Cu secole în urmă, IEHOVA a marcat anul 1914 d.Cr. drept anul stabilit pentru nașterea regatului său. Scopul lui este să scape acest pământ de o lume veche coruptă și opresivă și să inaugureze o lume nouă dreaptă, în care omenirea obedientă va avea ocazia să trăiască pentru totdeauna. Primul lucru necesar pentru a aduce o lume nouă este să se stabilească un guvern nou și drept pentru ea. Diferența pe care o semnifică această guvernare pentru oamenii cu bună-voință este frumos statuată de proverb: „Când cei drepți sunt la putere, oamenii se bucură; dar când cei răi stăpânesc, poporul geme.” (Prov. 29:2, An Amer. Trans.) Dacă Iehova Dumnezeu ar fi lăsat în seama oamenilor să organizeze și să stabilească guvernul care să garanteze lumea nouă, atât de mult dorită, data 1914 nu ar fi marcat niciodată nașterea guvernului drept.
2 Priviți înapoi la 1914. Revizuiți ce s-a întâmplat acolo printre oameni. Un război global pentru dominația lumii, din ale cărui efectele malefice omenirea nu și-a revenit niciodată! La sfârșitul acelui război a fost propusă Liga Națiunilor, iar în ianuarie 1919, Consiliul Federal al Bisericilor din America a emis o proclamație care începea: „A sosit timpul să organizăm lumea pentru adevăr, dreptate, justiție și umanitate. În acest scop, ca și creștini, urgentăm înființarea unei Ligi a Națiunilor Libere la viitoarea Conferință de Pace. O astfel de ligă nu este doar un expedient de pace; este mai degrabă expresia politică a regatului lui Dumnezeu pe pământ. Liga Națiunilor își are rădăcinile în Evanghelie. Ca și Evanghelia, obiectivul ei este „Pace pe pământ, bunăvoință față de oameni”. La fel ca Evanghelia, apelul ei este universal. Morții eroici vor fi murit în zadar, dacă nu va veni din victorie un cer nou și un pământ nou, în care locuiește dreptatea. --2 Petru 3:13.”
3 Crearea unor ceruri noi și a unui pământ nou, așa cum a fost prezis de către apostolul Petru, înseamnă crearea unei lumi noi a dreptății. Dar Liga Națiunilor, care a început să existe la 10 ianuarie 1920, a eșuat să aducă pacea pe pământ și bunăvoință oamenilor.
Aceasta a eșuat să aducă o lume dreaptă cu ceruri noi și un pământ nou. Toate discuțiile președinților americani recenți și ale altor politicieni despre aducerea unei lumi mai bune și mai frumoase create de mâinile oamenilor s-au dovedit a fi laude blasfematoare și propagandă înșelătoare. Pentru a realiza o astfel de lume nouă creată de om, milioanele lor de morți eroici care au murit în Primul Război Mondial au murit în zadar! În loc să moară pentru o nouă lume, ei au murit pentru o lume veche al cărei sfârșit este acum cert și aproape. Însăși participarea lor la războiul global din 1914 încoace a fost un semn clar și o dovadă incontestabilă a acestui lucru. Prin urmare, acel an 1914 nu a marcat stabilirea unui guvern drept de către om. Oamenii tuturor națiunilor continuă să jelească și să geamă, dovedind că aceeași mulțime ticăloasă veche este în autoritate și stăpânește printre oameni.
4 Dar oamenii cu bunăvoință nu trebuie să dispere din cauza eșecului omului. La data stabilită dinainte de Iehova, El și-a împlinit promisiunea și a înființat guvernul necesar pentru ca lumea nouă să fie creată de mâinile lui Dumnezeului Atotputernic. Profeția a prezis că, atunci când acel eveniment glorios va avea loc, un mare anunț va fi făcut în ceruri, pentru a fi preluat aici pe pământ. Cu privire la acest anunț citim: „Și al șaptelea înger a sunat; și au urmat glasuri mari în cer, și au zis: Regatul lumii a devenit regatul Domnului nostru și a Cristosului Său; și El va domni în vecii vecilor." (Rev. 11:15, Am. Stan. Ver.) Deoarece acest regat al Domnului Iehova Dumnezeu este proclamat a fi „regatul lumii” și pentru că el va domni în vecii vecilor, întemeierea reagatului în mâinile lui Cristosului său înseamnă că lumea nouă promisă este aproape și va dura pentru totdeauna. Înseamnă, de asemenea, că sfârșitul împlinit al acestei lumi vechi este aproape. Da, iar sfârșitul ei va fi o mare binecuvântare pentru toți oamenii cu bună-voință. Prin urmare, discuția despre sfârșitul acestei lumi nu ne umple de teamă. Invenția bombei atomice nu ne face să ne temem de distrugerea globală.
323
324
Turnul de Veghe
Brooklyn, N.Y.
5 Biblia este singura carte de pe pământ care ne spune despre sfârșitul acestui sistem rău de lucruri la un moment determinat. Prin urmare, este singura carte care ne prezintă un mesaj măreț de speranță de alinare durabilă față de răutate, opresiune, moarte și de organizația Diavolului. Și să ne gândim că trăim în acest moment minunat al schimbării! Știm acest lucru cu siguranță, pentru că Isus Cristos, cel mai mare dintre profeții lui Iehova, a prezis vremea noastră. El a descris-o. El a făcut acest lucru ca răspuns la o întrebare pe care patru dintre apostolii săi i-au adresat-o în privat. Iată ce a determinat întrebarea. Tocmai le declarase evreilor din templul din Ierusalim că casa lor l-ea fost lăsată dezolată pentru ei. În timp ce ieșea el din templu, discipolii lui au avut ocazia să-i arate clădirile minunate care fuseseră construite în zona templului. Isus i-a șocat cu totul când a spus: „Nu vedeți voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămâne aici piatră peste piatră, care să nu fie dărâmată”. Mai târziu, în timp ce stătea singur pe muntele Măslinilor, care dădea cu vedere la Ierusalim și templul său, Petru, Andrei, Iacov și Ioan au venit și l-au întrebat: „Spune-ne, când vor fi aceste lucruri? și care va fi semnul” prezenței tale, și al sfârșitului lumii? -- Mat. 23: 37 până la 24:3, Am. Stan. Ver., notă marginală.
6 Apostolii au legat împreună distrugerea templului (care însemna și distrugerea Ierusalimului) cu a doua prezență a lui Isus și cu sfârșitul lumii. Desigur, din tot ceea ce i-a învățat și, de asemenea, din ceea ce a spus în acest răspuns special, ei au înțeles că a doua sa prezență va fi o prezență în reagtul său, cu el așezat pe tron și mânuind sceptrul puterii. (Mat. 16: 27, 28; 25: 31) Așa că, de fapt, ei îi cereau să spună care va fi semnul înființării regatului său, ceea ce însemna sfârșitul acestei lumi. Ei nu au avut în minte și nici nu au întrebat despre niciun capăt al globului pământesc pe care trăim. Ei au fost învățați și au fost suficient de pricepuți să știe că înființarea regatului lui Dumnezeu prin Mesia al Său Isus nu a însemnat distrugerea acestui pământ, ci a însemnat transformarea lui într-un paradis pentru a fi casa omului obedient pentru totdeauna. Când s-au rugat rugăciunea pe care i-a învățat Isus, ei nu au spus: „Tatăl nostru, care ești în ceruri, să fie venerat numele tău! Să vină regatul tău! Acest pământ să fie distrus împreună cu soarele, luna și toate stelele din ceruri.” Nu; ci ei s-au rugat pentru regatul lui Dumnezeu prin Cristos pentru a impune dreptatea perfectă pe pământ pentru totdeauna, spunând: "Tatăl nostru care este în ceruri, numele Tău să fie venerat! Să vină regatul tău! Să se facă voia Ta pe pământ, aşa cum se face în ceruri!" (Mat. 6:9, 10, An Amer. Trans.; Basic English) Dacă nu pământul nostru, atunci ce se așteptau să se termine?
7 Când politicienii înșeală poporul vorbind
solemn despre crearea unei lumi mai bune de mâine prin mâinile oamenilor, nimeni, nici măcar romano-catolicii și protestanții, nu consideră că astfel de politicieni se referă la distrugerea globului nostru și crearea unuia nou pe care să trăim. Dar când vine vorba de Cristos și apostolii Săi vorbind despre sfârșitul lumii, aceiași religioși interpretează cuvintele lor ca însemnând distrugerea de foc a globului nostru și trecerea întregii noastre creații materiale în neantul invizibil. Drept urmare, populația catolică și protestantă lasă loc la tot felul de temeri nescripturale în educația lor religioasă greșită. De exemplu, The Associated Press în data de 26 ianuarie 1948, din Manila, Insulele Filipine, a relatat despre o serie de șocuri de cutremur care au zguduit IIoilo și a povestit cum o femeie romano-catolică „țipă isteric în timp ce își conduce copilul: „Vin mai multe. O, Maica Domnului, oare acesta să fie sfârșitul?’” (New York Times, 26 ianuarie 1948, pagina 1) În anul când s-a încheiat al Doilea Război Mondial, United Press, în data de 18 septembrie (marți), din Pasadena, California, a raportat că acolo treizeci de bărbați, femei și copii se pregăteau pentru sfârșitul pământului nostru, care se așteptau să explodeze în trei zile de atunci, „ca o bombă atomică”, misionarul religios responsabil de ei a spus, „Sfârșitul va fi vineri --- și într-un mod similar cu explozia unei bombe atomice (Camden, N.J., Evening Courier, 18 septembrie 1945) Așteptările lor religioase înfricoșătoare s-au dovedit neadevărate, deoarece Sfintele Scripturi din punct de vedere științific, spun, în Eclesiastul 1:4: „Pământul rămâne pentru totdeauna”.
8 De la primul său număr din iulie 1879, Turnul de veghe a predat adevărul biblic despre destinul pământului nostru literal. În numărul său de deschidere, sub titlul „Trei lumi”, Turnul de veghe a spus: „Aceste trei există în ordinea succesiunii ca mai sus, nu există două în același timp și aceeași planetă, Pământul, stă la baza tuturor celor trei ... . Starea cerească a sfinților, ca „Mireasă, soția Mielului”, și starea pământească a națiunilor, ca „binecuvântate ale Domnului”, sunt fapte ale lumii viitoare și în armonie una cu alta. Dacă sfinții vor guverna națiunile așa cum s-a promis, națiunile trebuie să fie acolo pentru a fi conduse. Există sus și jos, ceruri și pământ, în viitor, precum și în trecut.” De-a lungul anilor de atunci, clerul catolic și protestant i-au batjocorit pe martorii lui Iehova pentru că aceștia nu au învățat distrugerea în foc a planetei noastre pământ, ci au învățat că rămâne pentru totdeauna în perfecțiunea paradisului sub regatul cerească a lui Dumnezeu.
CONSUMAREA ACESTUI SISTEM DE LUCRURI
9 În limba greacă în care a fost consemnată întrebarea apostolilor către Isus, ei nu vorbeau despre niciun sfârșit al
1 Noiembrie, 1949
Turnul de Veghe
325
planetei noastre pământ. Traducerea modernă a textului grecesc al Scripturilor face acest fapt foarte clar. Versiunea Catolică Westminster din 1938 spune: „Spune-ne când vor fi aceste lucruri și care va fi semnul venirii Tale [parousía, notă marginală] și al încheierii lumii?” An American Translation din 1939 spune: „Spune-ne când se va întâmpla aceasta și care va fi semnul venirii tale și al sfârșitului veacului”. Traducerea lui Young din 1863 spune: „Spune-ne, când vor fi acestea? și care este semnul prezenței tale și al sfârșitului deplin al veacului?” -- Vezi Revised Standard Version din 1946.
10 În textul grecesc, cuvântul folosit de apostoli, în Matei 24:3, și tradus ca „sfârșit deplin, încheiere sau închidere”, este syntéleia. Acesta este un cuvânt compus, alcătuit din prepoziția syn care înseamnă cu, împreună cu, în companie cu, împreună cu și substantivul telos care înseamnă sfârșit. Prin urmare, cuvântul compus poate desemna mai mult decât simplul sfârșit al unui lucru. Prepoziția syn denotă că un număr de lucruri, operațiuni sau condiții s-au petrecut împreună sau în companie unul cu celălalt. Deci sfârșitul lor împreună ar fi un sfârșit combinat sau o combinație sfârșită, o ajungere la un sfârșit comun. Câteva ediții ale Lexiconului lui Liddell și Scott oferă drept definiții ale cuvântului „combinația de părți către un singur sfârșit; combinația de eforturi; încheierea (unei scheme)”. Dacă folosim expresia „sfârșitul combinației” sau „terminând împreună”, va scoate la iveală gândul corect. Apostolii l-au întrebat pe Isus: „Când vor fi ACESTE LUCRURI?” și aceasta sugerează că lucrurile se termină împreună sau în combinație. Apostolii au preluat expresia „sfârșitul lumii” de la Isus, la Matei 13: 39, 40, 49 și așa că știau din modul în care el a descris-o că o serie de lucruri se vor termina împreună la acel sfârșit combinat sau syntéleia. De fapt, această expresie este folosită doar de șase ori în scrierile apostolice, de cinci ori de către apostolul Matei și o dată de către apostolul Pavel.
11 Dar cum rămâne cu lumea despre a cărei sfârșit al combinației sau consumare au întrebat apostolii? Cuvântul pe care l-au folosit este aión, iar traducătorii moderni romano-catolici urmează Versiunea Douay în traducerea acestuia cu „lume”. Dar practica majorității traducătorilor moderni necatolici este de a îl reda „epocă”, însemnând o perioadă de timp din istoria omului, indiferent dacă are sau nu limite databile. „Epocă” poate fi o traducere potrivită a lui aión în anumite conexiuni, dar nu ar putea fi sensul în orice moment sau în anumite alte conexiuni. Efeseni 2: 2 este un caz de acest din urmă tip. Acolo, Pavel le spune creștinilor: „În trecut, ați umblat după calea [sau aión] acestei lumi, după prințul puterii văzduhului, spiritul care lucrează acum în
copiii neascultării”. Acolo, cuvântul „lume” traduce cuvântul grecesc kosmos, în timp ce „calea” traduce cuvântul aión. Astfel, accentul se pune pe cursul urmat într-o anumită perioadă de timp, mai degrabă decât pe perioada de timp în sine. Pavel a folosit din nou aión, în Galateni 1: 3, 4, pentru a spune: „Domnul nostru Isus Cristos... s-a dat pe Sine însuși pentru păcatele noastre, ca să ne elibereze din această lume [aión] rea prezentă”. Deoarece creștinii din zilele lui Pavel și până acum au continuat să trăiască în aceeași perioadă generală de timp în care răul sau răutatea controlează omenirea, aión aici nu poate însemna o perioadă de timp. Trebuie să fie sistemul de lucruri care este rău și din care Isus Cristos și-a eliberat imitatorii consacrați.
12 Sensul „sistem de lucruri” este cuprins de asemenea în cuvântul aión când Pavel îl folosește în Evrei 1:1, 2, unde spune: „Dumnezeu... ne-a vorbit în aceste zile din urmă prin Fiul Său, pe care l-a numit moștenitor al tuturor lucrurilor, prin care a făcut de asemenea și lumile [aiónes]”. Acest lucru în mod rezonabil nu poate însemna că a făcut perioade de timp, ci trebuie să vorbească despre sisteme de lucruri pentru care Dumnezeul Prea Înalt l-a folosit pe Fiul său Isus Cristos pentru a le crea. Aceste sisteme ar putea exista, desigur, pentru o perioadă limitată de timp sau pentru totdeauna, în funcție de voința divină. Acest înțeles al lui aión se potrivește și la Evrei 9: 25, 26, unde Pavel vorbește despre jertfa lui Isus pentru păcate și spune: „Nu încă, să se ofere pe Sine însuși des, așa cum marele preot [evreu] intră în locașul sfânt în fiecare an cu sângele altora; căci atunci ar fi trebuit să sufere adesea de la întemeierea lumii [kosmos]: dar acum, la sfârşitul [syntéleia] lumii [aiónes; sisteme de lucruri], el a apărut pentru a îndepărta păcatul prin sacrificiul său”.
13 Când Isus s-a oferit lui Dumnezeu ca sacrificiu uman, aceasta a adus un sfârșit combinat sistemelor de lucruri care au funcționat până atunci pentru națiunea evreiască. A pus capăt acceptabilității pe mai departe a sacrificiilor de animale înaintea lui Dumnezeu. A pus capăt vechiului legământ al legii mozaice pe care Dumnezeu îl făcuse cu Israel. A pus capăt sistemului de tipuri și umbre profetice care fusese promulgat printre israeliți și strămoșii lor. Acum un nou legământ a intrat în vigoare între Dumnezeu și un nou Israel, un Israel spiritual, asupra cărei națiuni noi au început să se împlinească vechile tipuri și umbre. Acel sistem de închinare iudaică și relație cu Dumnezeu s-a încheiat complet când Ierusalimul a fost distrus aproximativ patruzeci de ani mai târziu. Nu a mai existat un templu material în cetatea sfântă de altădată în care evreii să se poată aduna și să continue ca pe vremuri. Cu adevărat, deci, Isus Cristos a apărut într-un moment în care sisteme speciale de lucruri care aparțineau evreilor se sfârșeau împreună.
14 Întrucât apostolii au legat distrugerea
326
Turnul de Veghe
BROOKLYN, N.Y.
Ierusalimului și a templului său cu prezența lui Cristos și sfârșitului combinat, cuvântul aión din profeția lui Isus are mai bine sensul „sistem de lucruri” decât o epocă și cu siguranță nu înseamnă globul nostru pământesc.
15 Dar dacă romanii au distrus Ierusalimul în anul 70 d.Cr., de ce sfârșitul despre care au întrebat apostolii nu se aplică la acel sfârșit complet al sistemului de lucruri iudaic în acel an și la care se referă Pavel în Evrei 9:25, 26? Motivul pentru care nu este așa este pentru că „prezența” lui Cristos nu a început în anul 70 d.Cr. și nici nu a venit el atunci în puterea și gloria regatului său. Acest lucru a devenit adevărat abia în 1914 d.Cr. Prin urmare, atunci când Isus a combinat distrugerea Ierusalimului și a templului ei cu sfârșitul și cu propria sa prezență ca Rege domnitor, el trebuie
să fi folosit Ierusalimul și locul ei sfânt ca ilustrație ale unei organizații religioase similare din zilele noastre, și anume Creștinătatea. De asemenea, el trebuie să fi folosit sfârșitul sistemului de lucruri evreiesc ca o ilustrație profetică, pentru a ilustra sfârșitul sistemului de lucruri care s-a păstrat până acum. Acest sfârșit are loc în timpul prezenței sale regale acum. Astfel, cu înțelegere profetică și cu viziune clară asupra viitorului, Isus a dat o dublă semnificație la o mare parte din profeția sa. Așa că și-a înălțat profeția cu mult dincolo de sfârșitul teribil care a venit asupra națiunii evreiești lepădate până la sfârșitul creștinătății și al întregii lumi căreia îi aparține ea, în zilele noastre. Cu această înțelegere a profeției sale putem aprecia mai intens că trăim acum la consumarea lumii sau „timpul sfârșitului”.
ÎNCHEIEREA „TIMPURILOR NEAMURILOR”
1 Că Isus Cristos nu și-a început prezența sau parousía promisă la sfârșitul sistemului iudaic în anul 70 d.Cr., arată apostolul Pavel. La patruzeci de zile după ce Isus s-a înălțat la cer pentru a ședea acolo la dreapta lui Dumnezeu, el a început să aștepte până când „vremurile neamurilor” se vor împlini. Despre aceasta apostolul spune: „Dar când Cristos a adus pentru totdeauna o singură jertfă pentru păcate, s-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu, ca să aştepte până când inamicii Săi vor fi făcuţi scăunel pentru picioarele Lui”. -- Evr. 10: 12, 13, Rev. Stan. Ver.
2 Acum luați notă de ce timpul de așteptare al lui Isus la dreapta lui Dumnezeu nu s-a încheiat cu sfârșitul sistemului de lucruri evreiesc în anul 70 d.Hr. Nu sa întâmplat așa pentru că „timpurile neamurilor” nu s-au încheiat acolo, ci au continuat. Acest lucru este subliniat prin faptul că în anul 70 Ierusalimul a fost distrus pentru a doua oară de către neamuri. Că distrugerea ei a însemnat continuarea timpurilor neamurilor pentru o perioadă lungă de timp după anul 70 d.Cr. Isus a explicat în propria sa profeție, spunând: „Va fi mare necaz în țară și mânie împotriva acestui popor. Și ei vor cădea loviți de sabie și vor fi dus robi în toate națiunile; și Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până se vor împlini timpurile neamurilor.” (Luca 21:23, 24) Odată cu dominația completă a pământului de către neamuri acolo, cu siguranță dușmanii lui Isus nu au fost făcuți așternutul picioarelor sale la acel moment. În mod evident, el nu a făcut nici un efort la acel timp să-i facă astfel, ci ia lăsat să distrugă Ierusalimul în care Iehova Dumnezeu își pusese odată numele, la templul său. Din moment ce Isus Cristos nu a putut să intre în regatul său și să-și înceapă prezența Sa regală și să domnească în mijlocul inamicilor săi, până la sfârșitul „timpurilor neamurilor”, prezența Lui și sfârșitul lumii despre care
el a proorocit nu a avut loc. 70 d.Cr.. Prezența sa în puterea Regatului a început în 1914 d.Cr. Acela a fost anul lui Iehova pentru a-și aduce la naștere regatul.
3 Regatul lui Iehova prin Cristosul său este un guvern cerească, iar instalarea lui Cristos trebuie să aibă loc în cerurile invizibile. De ce, atunci, spunem cu atâta pozitivitate că 1914 marchează începutul Regatului și, prin urmare, începutul celei de-a doua prezențe sau parousía a lui Cristos? Pentru că în 1914 s-au încheiat „timpurile națiunilor”. Totuși, de ce ar trebui aceasta să stabilească data pentru ca regatul lumii să devină regatul Domnului Dumnezeu și al Cristosului său? De ce ar trebui să fie aceasta data la care Iehova Dumnezeul Atotputernic să-și ia marea sa putere și să înceapă să domnească cu privire la pământul nostru? (Rev. 11:15-17, Am. Stan. Ver.) Pentru că atunci când au început pentru prima dată „timpurile națiunilor”, Iehova Dumnezeu a lăsat ca regatul său tipic de pe pământ să fie răsturnat de puterile lumești ale națiunilor. Acele timpuri ale națiunilor nu au început cu distrugerea Ierusalimului de către legiunile romane sub generalul Titus în anul 70 d.Cr. Dacă „timpurile națiunilor” au continuat după anul 70 d.Cr., deoarece Ierusalimul și-a avut apoi a doua distrugere, în mod logic, acele timpuri ale națiunilor trebuie să fi început cu adevărat în 607 î.Hr. În acel an, Ierusalimul a fost distrus pentru prima dată de către națiuni, de către armatele babiloniene ale împăratului Nebucadnețar. Acesta a fost călcat în picioare sub călcâiul națiunilor și nu și-a recăpătat niciodată independența absolută față de domnia națiunilor sub un conducător din linia regelui David, chiar și după ce acesta și templul acestuia au fost reconstruite șaptezeci de ani mai târziu, în 537 î.Hr.
4 S-a întâmplat când Ierusalimul a fost distrus pentru prima dată în 607 î.Hr. că porunca lui Dumnezeu cu privire la simbolurile puterii regale active, coroana și mitra, a fost pusă în aplicare: „Și tu, cel răul rănit de moarte,
1 Noiembrie, 1949
Turnul de Veghe
327
[Zedechia] prințul lui Israel, a cărui zi a sosit, în timpul nelegiuirii sfârşite, aşa zice Domnul Iehova: Înlăturați mitra şi dați jos coroana; aceasta nu va mai fi la fel; exaltați pe cel umil și umiliți pe cel înălțat. O voi da jos, o voi da jos, o voi da jos: aceasta de asemenea nu va mai fi, până ce va veni acela căruia îi este dreptul; și i-o voi da lui (Ezechiel 21:25-27, Am. Stan. Ver.) Regele la care s-a adresat aici era din linia regală a lui David. Despre Regele Solomon și despre domnia lui Solomon citim: „Atunci Solomon a stat pe tronul lui Iehova ca rege în locul tatălui său David”. (1 Cron. 29:23, Am. Stan. Ver.) Astfel, tronul regilor lui Israel din linia lui David a reprezentat tronul lui Iehova și Iehova a fost regele adevărat și de drept al Israelului antic. Aceasta explică porunca lui Isus cu privire la Ierusalimul antic: „Nu jura deloc, nici pe cer, căci este tronul lui Dumnezeu, nici pe pământ; căci este așternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim; căci este cetatea marelui Rege." (Mat. 5: 34, 35) În 607 î.Hr. mitra și coroana simbolizând puterea regală activă au fost îndepărtate de la regele lui Israel, iar „tronul lui Iehova” a fost răsturnat și îndepărtat, pentru a nu mai fi niciodată restaurat pe pământ pentru ca un evreu să stea pe el; iar Neamurilor li s-a permis să distrugă „cetatea marelui Rege” tipică și să domine astfel întregul pământ. Având în vedere toate acestea, „timpurile neamurilor” trebuie să fi început în acel an fatidic.
5 Așadar, începutul timpurilor națiunilor a însemnat că regatul și domnia lui Iehova chiar și față de acea parte a pământului ocupată de evrei s-au încheiat sau au fost suspendate. Dar Iehova a decretat că aranjamentul său pentru regat cu un conducător evreu care stă pe „tronul lui Iehova” nu va mai exista până când va veni Mesia care are dreptul la el, moment în care Dumnezeu i-l va da. Aceasta înseamnă că regatul lui Iehova prin Cristosul său va fi stabilit imediat ce timpurile națiunilor vor fi fost încheiate. Altfel spus, sfârșitul timpurilor națiunilor a însemnat timpul pentru înființarea regatului lui Dumnezeu. Aceasta a însemnat, de asemenea, venirea lui Mesia în puterea Regatului, al cărui drept să guverneze i-a fost dat de Dumnezeu.
6 Isus a spus că „timpurile națiunilor” se vor extinde dincolo de anul 70 d.Hr., când Ierusalimul a fost dărâmat de armatele imperiale ale Romei. Atunci când trebuie să se termine acele „timpuri”? A afla aceasta înseamnă găsirea cu siguranță a datei înființării regatului lui Dumnezeu și a venirii la putere a lui Mesia și a începutului prezenței sale. Profeția lui Daniel, capitolul patru, arată lungimea timpurilor națiunilor, și anume, durata a șapte timpuri simbolice. Nebucadnețar, regele Babilonului, a fost monarhul națiunilor pe care Dumnezeu l-a folosit pentru a judeca Israelul necredincios și pentru a distruge Ierusalimul. Dumnezeu i-a trimis
un vis lui Nebucadnețar și l-a folosit pe Daniel ca să-l interpreteze pentru el. Prin aceasta, Iehova Dumnezeu a dezvăluit că guvernul divin va fi lipsit de existență evidentă sau va fi temporar inactiv „șapte timpuri”. De-a lungul acelor „timpuri” simbolice, puterile conducătoare ale națiunilor, reprezentate de Nebucadnețar, se vor comporta ca niște fiare neraționale. La sfârșitul celor „șapte timpuri”, regatul lui Dumnezeu va fi restaurat în ceea ce privește pământul, iar El avea să-i dea puterea de a guverna Aceluia căruia dorea să i-o dea. Când a fost pe pământ, acesta a fost considerat „cel mai josnic dintre oameni” și a fost omorât în rușine la Calvar. Acela a fost Hristos Isus, descendentul regelui David.
7 Aranjamentul pentru „șapte timpuri” nu a fost ceva pe care puterile națiunilor l-au forțat pe Iehova să-l acorde. A fost ceva pentru care el însuși a făcut aranjament conform propriei sale voințe supreme și a scopului său înțelept. Dar cu siguranță rezolvă întrebarea, că restaurarea regatului lui Dumnezeu prin Cristos vine la sfârșitul timpurilor națiunilor și le pune capăt. Această restaurare a Regatului este ceea la ce s-a referit apostolul Petru când le-a spus iudeilor la câteva săptămâni după ce Isus s-a înălțat în prezența Domnului Dumnezeu: „Când vor veni timpurile înviorării de la prezența Domnului, el să-l trimită pe cel ce va fost predicat, Isus Cristos. Căci într-adevăr cerul trebuie să-L primească până la timpul restaurării tuturor lucrurilor, despre care Dumnezeu a vorbit prin gura sfinților Săi prooroci, care sunt din vechime.” (Fapte 3: 20, 21; Cath. Confrat.) Cuvintele lui Petru de aici dovedesc că Regatul nu a fost restaurat când Isus S-a înălțat la cer și S-a așezat la dreapta lui Dumnezeu. Nu ar fi putut fi așa, pentru că Ierusalimul a fost distrus la treizeci și șapte de ani după ce Isus s-a înălțat, făcând astfel Ierusalimul să fie călcat pe mai departe până la împlinirea timpurilor națiunilor.
8 Șapte timpuri literale au trecut peste regele Nebucadnețar când a devenit brusc nebun, imaginându-se că este o fiară mâncând iarbă, și a fost alungat în câmp deschis ca să trăiască ca una: „Cele șapte timpuri” pe care le-a petrecut Nebucadnețar au fost șapte ani de doisprezece luni lunare sau de 360 de zile la un an. Aceasta ar însemna 2.520 de zile (7 X 360 de zile) pentru cele șapte timpuri literale. Acele 2.520 de zile ale celor „șapte timpuri” de nebunie au fost profetice pentru „timpurile națiunilor” în timpul cărora Ierusalimul avea să fie călcat în picioare de puteri neechilibrate mental ale națiunilor, asemănătoare fiarelor. În cazul puterilor națiunilor cele, „șapte timpuri” nu sunt literale, ci trebuie să fie simbolice. Dumnezeu însuși ne dă regula pentru interpretarea simbolismului spunând cu privire la pedeapsa asupra Israelului: „Fiecare zi pentru un an”. (Numeri 14: 34) „Ti-am rânduit o zi pentru un an”. (Ezechiel 4:6) Prin urmare, cele 2.520 de zile ale nebuniei lui Nebucadnețar
328
Turnul de Veghe
BROOKLYN, N.Y.
au simbolizat 2.520 de ani atribuiți „timpurilor națiunilor”. Când a început această perioadă lungă de ani?
CALCULAREA TIMPULUI
9 Calendarul biblic se conectează cu calendarul istoriei lumești din primul an al lui Cirus cel Mare, regele Persiei. Cirus, împreună cu unchiul său Darius Medul*, au răsturnat imperiul Babilonului. Despre aceasta, ediția din 1944 a The Westminster Dictionary of the Bible spune în tabelul său sub „Cronologie” (pagina 108): „Anul 539 î.Hr., Cyrus i-a Babilonul”. În Encyclopedia Americana din 1929 de asemenea spune la „Cyrus cel Mare” (pagina 373): „În 546 el a cucerit pe Cresus, bogatul și puternicul rege al Lidiei, iar în 539 a luat Babilonul, care nu a rezistat prea mult, fiind sfâșiat de disensiuni interne.” Encyclopaedia Britannica (ediția a unsprezecea, din 1910) spune la „Cir cel Mare” (pagina 707): „De ce războiul cu Babilonul, care devenise inevitabil, a fost amânat până în 539, nu știm. Și aici Cyrus, într-o singură campanie, a distrus un stat puternic. Armata lui Nabonidus a fost învinsă; Babilonul însuși nu a încercat să reziste, ci s-a predat pe 16 Tishri (10† Octombrie) 539, generalului persan Gobryas.”
10 Acest Gobryas‡ este adesea identificat ca Darius Medul. Daniel 9:1 și 11:1 vorbește despre „primul an al lui Darius” ca „rege peste regatul caldeenilor”. Babilonul a fost răsturnat în octombrie 539 î.Hr., dar socoteala babiloniană obișnuită a domniei unui rege era de la data de întâi a lunii Nisan în primăvara anului.§ Prin urmare, lunile din octombrie 539 până la 1 Nisan, 538 î.Hr., au fost denumite „începutul regalității”. Primul an întreg al lui Darius ar fi, prin urmare, de la 1 Nisan, 538 î.Hr.,
* Flavius Josephus în Antichities of the Jews (scris în jurul anului 93 d.Hr.), cartea 10, capitolul 11, paragraful 4, spune: „Când Babilonul a fost luat de Darius și când el, împreună cu ruda lui Cirus, pusese capăt dominației babilonienilor, avea șaizeci și doi de ani. Era fiul lui Astiage [numit și Ahașverus în Daniel 9:11] și avea un alt nume printre greci”. Numele pe care îl avea Darius printre greci și rudenia sa exactă cu Cirus este afirmat de scriitorul grec Xenofon, care a murit în 355 î.Hr. În Cyropaedia sa i. 5. 2, Xenofon spune: „Ciaxares, fiul lui Astyage și fratele mamei lui Cirus, a urmat pe tronul Median”.
† Evident, o eroare de tipografie pentru „a 13-a”, conform calendarului iulian. Aceasta ar fi 7 octombrie, 539 î.Hr., conform calendarului gregorian pe care îl folosim astăzi. Vezi Babylonian Chronology, 626 B.C.-A.D. 45, de R. A. Parker și W. H. Dubberstein, din 1942. Potrivit acestor autorități, anul următor, 537 î.Hr. a avut o lună a șasea intercalară (Elul) în Babilon, începând cu 5 septembrie, calendarul iulian, sau 30 august, calendarul gregorian. Aceasta ar face ca luna Tishri (de obicei luna a șaptea) să înceapă 5 octombrie, calendarul iulian, sau 29 septembrie, calendarul gregorian, 537 î.Hr.
‡ Dar acest Gobryas încă trăia cinci ani mai târziu, în 534 î.Hr. --- A. T. Olmstead, History of the Persian Empire, 1948, pagina 73.
§ În imperiile babilonian și medo-persan se obișnuia ca lunile sau zilele dintre moartea unui rege și următorul
până la sfârșitul lunii Adar în 537 î.Hr., sau, aproximativ, 24 martie 538, până la 11 martie 537 î.Hr., Calendarul Iulian (sau, 18 martie, 538, până la 5 martie 537 î.Hr., Calendarul Gregorian).* Primul an al lui Cirus este de obicei dat ca 538 î.Hr. Așadar, dacă Cirus a domnit împreună cu Darius, primul an complet al lui Cirus a permis mai mult de două luni, în 537 î.H., pentru ca Cirus să emită decretul său pentru reconstruirea templului de la Ierusalim.† Dar dacă Cirus i-a succedat lui Darius în timpul sau imediat după primul lui Darius, atunci primul an întreg al lui Cirus avea să curgă de la 1 Nisan, 537 î.Hr., până la sfârșitul lui Adar, 536 î.Hr., sau, aproximativ, 12 martie 537, până la 29 martie 536 î.Hr., Calendarul Iulian (sau, 6 martie, 537, până la 23 martie 536 î.Hr., Calendarul Gregorian). Acest lucru ar permite suficiente luni în anul 537 î.Hr. pentru că decretul lui Cirus să treacă peste tot regatul lui, pentru ca contribuțiile pentru construirea templului să fie făcute, pentru ca pregătirile și călătoria la Ierusalim să fie făcute de israeliți și ca ei să se stabilească în cetățile lor înainte de prima zi a lunii a șaptea (Tishri) în 537 î.Hr. --- Ezra 1:1; 2: 68-70; 3: 1, 6. Vezi nota de subsol.‡
11 În 538 î.Hr., sau în timp ce Darius domnea, Daniel a scris: „În primul an al lui Darius, fiul lui Ahaşveroş, din sămânţa Mezilor, care a fost făcut rege peste regatul caldeenilor, în primul an al domniei sale, eu, Daniel, am înțeles din cărți numărul anilor când a venit cuvântul Domnului către profetul Ieremia, pentru împlinirea pustiării Ierusalimului, adică șaptezeci de ani.” --- Dan. 9: 1, 2, Am. Stan. Ver.
12 Cu privire la aceste „pusiri ale Ierusalimului”,
1 Nisan să fie socotite ca anul de ascensiune al noului rege. Primul an al noului rege a început să se numere la acel 1 Nisan. (Encyclopcedia Britannica, Vol. 5, pagina 655, din 1942) Începând cu 1 Nisan din 538 î.Hr. a căzut pe 24 martie, calendarul iulian (sau, 18 martie, calendarul gregorian), acea dată a marcat sfârșitul anului de ascensiune al lui Darins și începutul primului său an. ---- Babylonian Chronology, 626 î.Hr.-A.D. 45, publicată în 1942.
* În A Dictionary of the Bible, editat de James Hasting (1898), A. H. Sayce în articolul său despre „Cyrus”, volumul 1, pagina 542, spune: „Xenofon îl face pe [Cyrus] să moară liniștit și să fie îngropat la Pasargadae, șapte ani după moartea lui „Cyaxares.” Din moment ce Cyrus a murit în 530 î.Hr., asta ar face din 537 data morții lui Darius (Cyaxares).
† Primul an al domniei lui Cirus s-a încheiat la 11 martie 537 î.Hr., calendarul iulian (sau 5 martie 537 î.e.n., calendarul gregorian).
‡ Reținem anul 537 î.Hr. ca anul pentru strămutarea rămășiței evreilor credincioși în Ierusalim și Iudeea. Pe baza acestei relocari se calculează cei 70 de ani de pustiire a pământului lor ca fiind început în anul 607 î.Hr. Nu contează dacă momentul sosirii și strămutării lor acolo este considerat ca fiind în primul sau în al doilea an complet al domniei lui Cirus. În ambele cazuri, așa cum s-a arătat mai sus, decretul lui Cirus și relocarea evreilor ar putea fi ambele în 537 î.Hr.
Incidental, observăm că manualul de odinioară de liceu, „On the Road to Civilization --- A World History”, de Heckel și Sigman, publicat în 1937, spune la pagina 61, sub „The Babylonian Captivity”, următoarele: „Cir persanul a cucerit Babilonul (538 î.e.n.). El a permis evreilor să se întoarcă în țara lor natală, Iuda, și a ținut-o ca o provincie a Imperiului Persan”. Potrivit acestuia, primul an întreg al lui Cirus avea să cadă în 537 î.Hr., de la 1 Nisan înainte.
1 Noiembrie, 1949
Turnul de Veghe
329
Ieremia 25:11, 12 spunea: „Și toată țara aceasta [nu doar Ierusalimul, ci și tot Iuda] va fi o pustiire și o uimire; și aceste națiuni vor sluji regelui Babilonului șaptezeci de ani. Și se va întâmpla, când se vor împlini șaptezeci de ani, că voi pedepsi pe regele Babilonului și pe acea națiune, spune Iehova, pentru nelegiuirea lor și țara caldeenilor; și o voi face pustie pentru totdeauna. " (Am. Stan. Ver.) Referindu-se la aceiași șaptezeci de ani de pustiire, Ieremia 29:10 le-a spus evreilor captivi din Babilon: „Căci așa vorbește Iehova: După ce se vor împlini șaptezeci de ani pentru Babilon, vă voi vizita și voi executa cuvântul meu bun pentru voi, pentru a te face să te întorci în acest loc”. -- Am. Stan. Ver.
13 După cei șaptezeci de ani de pustiire, israeliții captivi au fost restabiliți, așa cum a prezis Ieremia 33:10,11: „Așa vorbește Iehova: Din nou se va auzi în locul acesta, despre care ziceți: „Este pustiu, fără oameni și fără fiare, chiar și în cetățile lui Iuda și pe străzile Ierusalimului, care sunt pustii, fără oameni, fără locuitori și fără fiare, glas de voioșie și glas de bucurie.” (Am. Stan. Ver.) Pământul trebuie astfel să fie pustiu, fără locuitor uman și fără fiară domestică, pentru a se bucura de un șir neîntrerupt de sabate timp de șaptezeci de ani. (Ier. 32: 43; 33: 12; 36: 29) Acei șaptezeci de ani de pustiire a țării lui Iuda s-au încheiat în 537 î.Hr., după ce Cirus, în primul an al domniei sale asupra Babilonului, și-a emis decretul. Aceasta s-a întâmplat, spune 2 Cronici 36: 21-23, „pentru a împlini Cuvântul lui Iehova prin gura lui Ieremia, până când țara s-a bucurat de sabatele sale; [sau, șaptezeci de ani]. Acum în primul an al lui Cir, regele Persiei, pentru ca cuvântul lui Iehova prin gura lui Ieremia să se împlinească, Iehova a mișcat spiritul lui Cir, regele Persiei, astfel încât el a făcut o proclamație în tot regatul lui și a așternut-o de asemenea în scris și a spunând: „Așa spune Cirus, regele Persiei: Toate regatele pământului mi le-a dat Iehova, Dumnezeul cerurilor; și mi-a poruncit să-i zidesc o casă în Ierusalim; care este în Iuda. Oricine este între voi din tot poporul său, Iehova Dumnezeul său să fie cu el și să se suie!” (Am. Stan. Ver.) O rămășiță credincioasă a evreilor sau a israeliților a urcat în acel an.
14 Astfel, în 537 î.Hr. pustiirea țării lui Iuda și a Ierusalimului a luat sfârșit. Din moment ce aceea a încheiat șaptezeci de ani de pustiire, astfel de ani trebuie să fi început cu șapte decenii mai devreme, în 607 î.Hr. iar Ierusalimul trebuie să fost distrus în acel an de către Nebucadnețar.
15 Prin urmare, „timpurile Națiunilor”, sau simbolicele
„șapte timpuri”, nu au început când Faraonul-Neco al Egiptului l-a luat captiv pe Ioahaz, regele lui Iuda, și l-a făcut pe Ioiachim, fratele lui Ioahaz, rege al Ierusalimului. Aceasta a fost în 628 î.Hr. Timpurile Națiunilor nici nu au început după moartea regelui Ioakim, când Nebucadnețar a venit la Ierusalim și l-a îndepărtat de pe tron pe fiul lui Ioiachim, Ioachin. El l-a dus pe Ioiachin captiv în Babilon și l-a pus pe fratele lui Ioiachim, pe Zedechia, rege al Ierusalimului. Aceasta a fost în 617 î.Hr. (2 Reg. 23:31 la 24:18) Nu; ci acele „timpuri ale Națiunilor” au început în al unsprezecelea an al domniei lui Zedechia, în 607 î.Hr., când a fost detronat și țara lui Iuda a fost pustiită de oameni și fiare. Acolo Ierusalimul și tărâmul ei au început să fie călcate în picioare de Națiuni.
SFÂRȘITUL CELOR „ȘAPTE TIMPURI”
16 Ieremia a supraviețuit distrugerii Ierusalimului în 607 î.Hr. El ne spune că babilonienii au făcut o breșă în zidurile Ierusalimului pe Thamuz 9, adică a 9-a zi a celei de-a 4-a luni evreiești din an. După aceasta, regele Zedechia și oamenii lui au fugit din Ierusalim, dar numai pentru a fi capturați. Apoi, în a 10-a zi a celei de-a 5-a lună evreiască, adică în Ab 10, babilonienii au venit și au început să incendieze templul, palatul regelui și celelalte case ale cetății. Ei i-au dărâmat zidurile și i-au luat prizonieri pe evreii supraviețuitori pentru a-i duce pe cei mai mulți în Babilon, la sute de mile depărtare. (Ier. 52: 6-16) Când a fost Ab 10 în 607 î.Hr.?
17 Anul evreiesc, fiind lunar, a început cu prima lună nouă cea mai apropiată de echinocțiul de primăvară. Informațiile transmise de Nautical Almanak Society of Britain, datate 11 decembrie 1945, ne spun: „Echinocțiul de primăvară din anul 607 î.Hr. a avut loc pe 28 Martie, iar cea mai apropiată Lună Nouă a avut loc pe 2 Aprilie, ora 23; orice calcul mai precis ar fi fi fără sens”. Dar directorul interimar al Nautical Almanac of the U.S. Naval Observatory, în 1 august 1946, ne dă data echinocţiului de primăvară din 607 î.Hr. ca fiind 27 Martie, la 19:00. (Calendarul Iulian),* deosebindu-se astfel de calculul britanic cu o zi. Acesta indică data lunii noi, cea mai apropiată de echinocțiul de primăvară, 2 Aprilie, la ora 22:00. (Calendarul Julian),† fiind astfel de acord cu calculul britanic. Acesta dă cea de-a 5-a lună nouă, începând cu cea de-a 5-a lună evreiască, Ab, ca având loc la ora 10 a.m., pe 30 Iulie (calendarul Iulian) sau pe 23 Iulie (Gregorian).‡ Această lună nouă nu va fi vizibilă înainte de 30 de ore mai târziu la Ierusalim. Prin urmare, Ab 1, sau prima zi a celei de-a 5-a luni evreiești, nu a început înainte de apusul soarelui din
* 20 Martie, ora 19, calendar Gregorian.
† 26 Martie, ora 22, calendarul Gregorian.
‡ Pentru beneficiul cititorilor noștri în calculele lor, dăm tabelul prezentat nouă de către U. S. Naval Observatory și
330
Turnul de Veghe
BROOKLYN, N.Y.
1 August (Iulian) sau 25 Iulie (Gregorian). Așadar, Ab 10, sau a 10-a zi a lunii a 5-a, avea să înceapă la apusul soarelui din 10 August și să continue până la apusul soarelui din 11 August, calendarul Iulian sau, 3 până la 4 August, calendarul Gregorian.* În acea zi din 607 î.Hr. a început distrugerea Ierusalimului, așa cum este descris mai sus.†
18 Dar pustiirea completă a țării lui Iuda nu a început în 11 August (Iulian) sau 4 august (Gregorian), 607 î.Hr. Căpitanul lui Nebucadnețar a lăsat pe cei mai săraci oameni ai țării să rămână să o cultive și să păstreze viile, iar aceștia nu s-au speriat și au fugit în Egipt decât în a doua jumătate a celei de-a șaptea luni evreiești din 607 î.Hr. (Ier. 41: 1-4,
care se bazează pe Astronomische Chronologie a lui P. V. Neugebauer, a cărui copie se află în biblioteca publică a orașului New York:
Calendarul Iulian
607 B.C.
Echinocțiu vernal
27 Martie
A 1-a Luna nouă
2 Aprilie
A 2-a
2 Mai
A 3-a
1 Iunie
A 4-a
30 Iunie
A 5-a
30 Iulie
A 6-a
29 Aug.
A 7-a
27 Sept.
Timpul Greenwich
7 p.m.
10 p.m.
Amiază
3 p.m.
7 p.m.
10 a.m.
1 p.m.
3 p.m.
„Pentru date atât de îndepărtate în trecut, mișcările soarelui și ale lunii nu pot fi calculate suficient de precis pentru a prezenta timpii acestor fenomene mai aproape decât în câteva ore.”
* Acest lucru este de acord cu Cronologia Babiloniană, 626 î.Hr.-A.D. 45.
În Luca 21:20-24, Isus a prezis a doua distrugere a Ierusalimului anul 70 d.Hr. În legătură cu aceasta, istoricul evreu Josephus spune, în Wars of the Jews, Cartea 6, Capitolul 8, că, după ce Ierusalimul a fost incendiat, „pe când totul ardea, a venit acea a opta zi a lunii Gorpieus, sau Elul, asupra Ierusalimului”.
Encyclopaedia Britannica, volumul 26, ediția a unsprezecea din 1910, spune sub „Titus” (pagina 1032): „Vespasian, după ce a fost proclamat împărat, s-a întors în Italia și l-a lăsat pe Tit să continue asediul Ierusalimului, care a fost capturat pe 8 septembrie 70."
Data, 8 septembrie, trebuie să fie doar aproximativă. Luna Elul în care Josephus spune că Ierusalimul a fost distrus este a șasea lună evreiască. Conform tabelului trimis nouă de către Director of the Nautical Almanac of the U.S. Naval Observatory la 5 August 1947, luna nouă pentru prima lună evreiască începea la ora 20.00. pe 30 Martie, 70 d.Hr., iar luna nouă pentru luna a 6-a a început pe 24 August la ora 13:00. Prin urmare, a 8-a zi a lui Elul în care Ierusalimul a fost distrus trebuie să fi început la apusul soarelui pe 2 Septembrie (Iulian) sau, 31 August (Gregorian), 70 d.Hr.
Dar, deși Ierusalimul a fost distrus ca cetate în acea zi, Josephus ne spune că templul său a fost distrus de romani pe 10 Ab, sau 5-6 August (Iulian), sau 3-4 August (Gregorian), 70 d.Hr., care zi, spune el, a fost aceeași zi a anului în care templul a fost distrus de către babilonieni în 607 î.Hr. (Wars of the Jews, cartea 6, capitolul 4, paragraful 8) Vezi articolul nostru, pagina 329 ¶ ¶ 16, 17.
† În Wm. Kennon's Astronomy, A Text Book for Colleges, 1948, pagina 98, el spune următoarele cu referire la relația dintre calendarul Iulian și cel Gregorian: „În 1800, calendarul Iulian a câștigat încă o zi, ceea ce a pus calendarul Gregorian cu 12 zile înainte. Din 1900 a trecut cu 13 zile înaintea calendarului Iulian”. Când proiectăm Calendarul Gregorian înapoi în perioada î.Cr. se va constata că datele Gregoriene sunt în urma datelor Iuliene pentru evenimentele identice. Pentru secolul al VII-lea î.Hr. datele Gregoriene sunt cu 7 zile în urmă față de datele Iuliene. Astfel, 10 august 607 î.Hr., Calendarul Iulian, ar fi 3 august 607 î.Hr., Calendarul Gregorian.
11-15; 42: 7; 43: 4-7) Luna nouă pentru acea lună a șaptea a început pe 27 Septembrie la ora 15:00, calendarul Iulian;* și astfel țara lui Iuda și Ierusalimul nu au fost lăsate pustii fără locuitori decât în Octombrie 607 î.Hr. De atunci, calculăm timpurile Națiunile drept începute.
19 Din moment ce cele șapte timpuri simbolice au început în Octombrie 607 î.Hr. și au durat 2.520 de ani, „timpurile Națiunilor” trebuie să se încheie în Octombrie 1914 (d.Hr.). Acolo timpul pentru ca Iehova să lase puterile Națiunilor de pe acest pământ să exercite dominația lumii fără interferența sa a expirat. Acolo s-a sfârşit timpul ca Cristos Isus de la dreapta Sa să stea aşteptând ca dușmanii săi să fie făcuți aşternutul picioarelor sale. Aceasta înseamnă că timpul pentru ca Iehova Dumnezeu să-și ia puterea universală și să-și înceapă domnia peste acest pământ sosise. Venise timpul pentru nașterea regatului Său, așezându-l pe Fiul Său Cristos Isus pe tron, pentru a acționa ca Rege pentru el cu putere deplină. Acolo viziunea văzută de Daniel trebuie să se împlinească, că Fiul omului trebuie să vină la Iehova Dumnezeu, „Anticul zilelor”, și să i se dea „dominație și glore și un regat, pe care toți oamenii, națiunile și limbile, ar trebui să-l slujească”. Guvernul teocratic nu mai trebuie ținut în inacțiune, ci Regatul trebuie restaurat și Iehova Dumnezeu trebuie să-i dea puterea celui al cărui drept este să o aibă. Acolo Iehova trebuie să trimită din Sion toiagul puterii Fiului Său, cu porunca: „Guvernează în mijlocul dușmanilor tăi”. (Dan. 7:13, 14; Ezechiel 21:27; Ps. 110:1, 2) Toate acestea au avut loc la data stabilită de Dumnezeul cel Prea Înalt, și anume, 1914 d.Hr.
CE S-A SFÂRȘIT ȘI CE A ÎNCEPUT
20 Aici se ridică întrebări interesante. Cineva va întreba: „Dacă Isus a spus că Ierusalimul va fi călcat de Națiuni până la împlinirea timpurilor Națiunilor și dacă acele șapte timpuri s-au încheiat în Octombrie 1914, de ce Ierusalimul nu a încetat să fie călcat de Națiuni în luna aceea de acum treizeci și cinci de ani? Răspunsul nostru este următorul: Isus nu a spus că Ierusalimul va fi reconstruit pe pământ de către poporul lui Iehova la sfârșitul timpurilor Națiunilor și că acesta va fi eliberat de dominația Națiunilor. Orașul actual Ierusalim din Palestina nu este orașul marelui Rege Iehova Dumnezeu, chiar dacă Creștinătatea numește anumite locuri de acolo „sfinte”. Acel oraș este sortit distrugerii la sfârșitul acestei lumi. Dar adevăratul Ierusalim va trăi pentru totdeauna ca capitală a organizației universale a lui Iehova. Ne referim la Noul Ierusalim, despre care Isus Cristos i-a dat o viziune simbolică apostolului Ioan pe insula Patmos. Este ceresc, nu pământesc. Este spiritual, nu material sau făcut de mâna omului. Se coboară din cer pentru a guverna
* Sau, 20 Septembrie la ora 15, Calendar Gregorian.
1 Noiembrie, 1949
Turnul de Veghe
331
pământul. Nu coborând literal, ci luând tot pământul sub controlul său și trimițându-și puterea miraculoasă din cer pentru a împlini voia lui Dumnezeu peste tot pământul. -- Rev. 21: 1-23.
21. Isus Cristos este „Regele regilor și Domnul domnilor” peste acel Ierusalim adevărat. La sfârșitul timpurilor Națiunilor, în 1914, el a fost întronat ca Conducător în exercițiu în „cetatea marelui Rege”, Iehova. Astfel, după o întrerupere de 2.520 de ani de către puterile Națiunilor, Guvernul Teocratic peste pământ a ajuns din nou la putere în Noul Ierusalim, pentru a nu mai fi călcat niciodată în picioare de către Națiuni. Dimpotrivă, a venit timpul în 1914 ca acele Națiuni dușmane să fie făcute așternutul picioarelor Regelui Noului Ierusalim, pentru ca el să guverneze în mijlocul lor. --- Ps. 110:2.
22 Dar altcineva întreabă: „Dacă timpul în care Națiunile să calce Ierusalimul sa încheiat în 1914, de ce a început o mare persecuție împotriva martorilor lui Iehova în acel an și a culminat în 1918, când dușmanii au ucis practic lucrarea de mărturie a Regatului?” Noi răspundem: Persecuția a fost comisă de către Creștinătate împotriva adevăratului Israel al lui Dumnezeu, imitatorii lui Isus Cristos, dar aceasta nu a afectat și nici nu a modificat poziția regală a lui Cristos în cer. În decursul progresului Primului Război Mondial din 1914 până în 1918, „războiul din cer” a fost purtat între noul rege al lui Iehova, nou întronat, și organizația demonică a Diavolului. Noul Rege a continuat pe tronul său ceresc, dar Diavolul și demonii lui au fost aruncați pe acest pământ și păstrați acolo pentru distrugere la timpul hotărât. Diavolul și demonii săi s-au dovedit incapabili să calce Noul Ierusalim ceresc, și ei înșiși au fost puși sub picioarele Regelui. --- Rev. 12: 1-13.
23 Martorii lui Iehova de pe pământ proclamau sfârșitul timpurilor Națiunilor în 1914 și înființarea regatului Său prin Cristos. Persecuția a fost permisă să se dezlănțuie împotriva acestor martori chiar și până la punctul de a ucide proclamarea lor publică a Regatului în 1918, dintr-un anumit motiv. Nu pentru a arăta o călcare în continuare a Ierusalimului, ci pentru a dovedi întregului univers că toate națiunile pământești, inclusiv creștinătatea, l-au respins pe Isus Cristos ca Rege de drept al pământului. Cum au putut ei să dovedească acest fapt după ce el a devenit Conducătorul ceresc în exercițiu, decât prin respingerea mesajului Regatului și pe ambasadorii săi, imitatorii săi fideli? Dacă sfârșitul persecuției martorilor lui Iehova ar decide chestiunea, atunci „călcarea Ierusalimului de către Națiuni” nu s-ar încheia până la bătălia de la Armaghedon, când toate acele Națiuni dușmane ale Noului Ierusalim vor mușca praful în distrugere. Dar pentru a arăta că regele Noului Ierusalim a continuat independent mai presus de orice putere și dominație a Națiunilor și mai presus de dumnezeul lor, Satan Diavolul, Isus a reînviat activitățile publice ale rămășiței sale de imitatori credincioși în
1919. Nimic în cei treizeci de ani de atunci nu a fost capabili să oprească sau să diminueze predicarea lor a Regatului în întreaga lume.
24 Dar dacă timpurile Națiunilor s-au încheiat în octombrie 1914, de ce au început națiunile să se înfurie în războiul mondial pe 28 iulie? În acea zi, Austro-Ungaria a intrat în război împotriva Serbiei, iar la 1 August Germania a declarat război Rusiei, iar alte declarații de război ale unei țări a creștinătății peste alta au urmat rapid. Noi răspundem: Cele mai multe dintre declarațiile de război din 1914 au fost făcute în luna August, deși declarațiile de război au continuat toți anii până în 19 iulie 1918, cu Honduras declarând război Germaniei în acea zi. Luna August 1914 a corespuns cu luna August cu 2.520 de ani înainte, când Ierusalimul antic a fost preluat de către babilonieni, templul și palatul regal fiind distruse în perioada 3-4 August 607 î.Hr., calendarul Gregorian.* Dar aceasta nu a însemnat că timpurile Națiunilor au început acolo. De fapt, Ierusalimul a fost asediat de către babilonieni cu un an și șapte luni înainte de a cădea. De asemenea, în creștinătate au existat zgomote de război care cu mult timp înainte ca conflictul a să vină de fapt la sfârșitul lunii iulie 1914. Deci aceasta nu înseamnă că timpurile Națiunilor au început fie la începutul asediului Ierusalimului, fie la căderea Ierusalimului. Timpurile Națiunilor au început la pustiirea completă atât a Ierusalimului, cât și a țării lui Iuda, în octombrie 607 î.Hr. Prin urmare, ele trebuie să se încheie în aceeași lună, 2.520 de ani mai târziu, în Octombrie 1914 d.Hr.. Până la sfârșitul acelei luni, zece națiuni europene și din Orientul Îndepărtat erau în război.
25 Acum întrebăm direct: S-a încheiat lumea veche în 1914 d.Hr.? Noi raspundem Nu! Vechiul sistem de lucruri și Națiunile sale sunt încă foarte vii, aparent mai puternice ca niciodată, fiind înarmate cu bomba atomică și cu alte arme de război pentru a menține situația. Deci, clar răspunsul la întrebare trebuie să fie Nu! Iar Isus în profeția sa nu a spus că lumea se va sfârși la acea dată. „Timpurile Națiunilor” s-au încheiat atunci, dar aceasta nu a pus capăt lumii. Dar ceva a început atunci pentru lumea veche condamnată. Ce? „Timpul sfârșitului”, consumarea sa (syntéleia), în care anumiți factori lucrează împreună pentru un scop comun. Deci 1914 a fost începutul sfârșitului pentru această lume. „Timpul sfârșitului” are un început și are un sfârșit. Și-a avut începutul în 1914 d.Hr., cu „războiul în cer”. Va avea, de asemenea, un sfârșit, și anume, la bătălia de la Armaghedon, unde această lume, invizibilă și vizibilă, va fi distrusă. Apostolii i-au cerut lui Isus un semn al prezenței sale, iar prezența lui denotă o perioadă de timp. Prezența sa corespunde cu consumarea (syntéleia
* Sau, 10-11 august 607 î.Hr., Calendarul Iulian.
332
Turnul de Veghe
BROOKLYN, N.Y.
) acestei lumi, sau „timpul sfârșitului” ei. (Mat. 24:3, Am. Stan. Ver.; margine) Că lumea a intrat în „timpul sfârşitului” în 1914, ştim, pentru că semnul prezis de Isus a început să apară chiar la timp, la sfârşitul timpurilor Națiunilor . Acesta nu a fost un accident, fără sens.
26 Primul Război Mondial din 1914 a fost începutul „timpului sfârșitului”, arată profeția lui Isus. Cum? Isus vorbește despre sfârșitul sau terminus „timpului sfârșitului” și folosește un alt cuvânt, telos, care înseamnă „un sfârșit împlinit; și astfel, împlinirea, completarea, realizarea oricărui lucru”. (Liddell și Scott Greek-English Lexicon, 1856) Așadar, spunând despre lucruri care vor avea loc înainte de a veni „timpul sfârșitului”, Isus le-a spus apostolilor săi: „Veți auzi de războaie și zvonuri de războaie: vedeți să nu fiți tulburat: căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple, dar SFÂRȘITUL [telos, sau sfârșitul împlinit] NU ESTE ÎNCĂ”. Sau, după cum relatează Luca cuvintele sale: „Dar sfârşitul nu este în curând”. Dar de ce sfârșitul împlinit nu este „încă” în 1914, sau „nu în curând”? De ce nu este de îndată ce ajungem la sfârșitul timpurilor Națiunilor în 1914? Isus spune de ce, spunând: „Căci se va ridica națiune împotriva altei națiuni și regat împotriva altui regat; și vor fi foamete, ciume și cutremure, în diferite locuri. Toate acestea sunt începutul durerilor”. (Mat. 24:6-8; Luca 21:9-11) Acele lucruri, care arătau prezența lui invizibilă, trebuie să aibă loc înainte să vină sfârșitul final.
27 Exact la sfârșitul timpurilor Națiunilor, în 1914, găsim toate națiunile ridicându-se împotriva tuturor națiunilor și toate regatele împotriva tuturor regatelor într-un război mondial care nu avusese loc niciodată până atunci. Acesta a fost însoțit și urmat de cutremure, foamete, ciumă, cu priveliști înfricoșătoare și semne mari din cer. (Luca 21:10, 11) Dar acele lucruri, a spus Isus, au fost doar „începutul durerilor”. Acestea au marcat doar începutul „timpul sfârșitului” lumii, dar nu și sfârșitul complet al lumii (telos). Că acest Prim Război Mondial a fost începutul „timpului sfârșitului” este arătat de profeția lui Daniel. El aseamănă puterile democratice din acel conflict cu „regele sudului”, iar puterile autoritare sau autocratice cu „regele nordului”, cu Roma ecleziastică sau Vaticanul sprijinindu-l pe acest din urmă rege. Apoi Daniel 11:40 spune: „Și la timpul sfârșitului, regele sudului va porni asupra lui; și regele nordului va veni împotriva lui ca un vârtej, cu care și călăreți și cu multe corăbii; și el va intra în
țări, se va revărsa și va trece peste.” Rețineți că Daniel spune că la „timpul sfârșitului” au loc aceste mișcări militare între acești doi regi sau forțe mondiale. Văzând că acestea încep în 1914 demonstrează că „timpul sfârșitului” a început în acel an notabil.
28 Când timpurile Națiunilor pentru dominația lumii s-au încheiat în acel an și regatul lui Dumnezeu s-a născut, a fost destul de potrivit ca națiunile să se înfurie împotriva Regelui întronat al lui Iehova, ca un semn pentru a dovedi că ei l-au respins. De aceea, în această perioadă de sfârșit a lumii, el trebuie să „stăpânească în mijlocul dușmanilor săi”. El trebuie să fie prezent în putere regală în această perioadă. Deci prezența sa în timpul sfârșitului dușmanilor săi este de acord cu faptul că complet (syntéleia) al lumii vechi este o perioadă de ani.
29 Că consumarea este o perioadă este dovedit în continuare de parabolele lui Isus. După ce a dat pilda grâului și a neghinei și după ce a descris strângerea neghinei în timpul secerișului și apoi strângerea grâului în hambar, el a spus: „Secerișul este sfârșitul [syntéleia; consumarea] lumii; și secerătorii sunt îngerii. Așa cum după aceea neghina este strânsă și arsă în foc, așa va fi la sfârșitul acestei lumi. Fiul omului își va trimite îngerii, și ei vor aduna toate lucrurile care ofensează și pe cei ce fac nelegiuirea; și-i va arunca într-un cuptor aprins: acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților: Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în regatul Tatălui lor” (Matei 13: 39-43) Pentru ca astfel de activități de recoltare să se desfășoare și să atingă un punct culminant, consumarea (syntéleia) lumii trebuie să fie o perioadă de ani începând cu 1914.
30 Acest fapt este subliniat pe mai departe de parabola lui Isus despre năvod. „Regatul cerurilor se aseamănă cu o plasă care a fost aruncată în mare și a adunat de toate din orice fel: care, atunci când a fost plină, ei au venit la mal și s-au așezat și au strâns cele bune în vase, iar cele rele le-au aruncat. Aşa va fi la sfârşitul [syntéleia; consumarea] lumii: îngerii vor ieşi, și îi va smulge pe cei răi din mijlocul celor drepţi şi îi va arunca în cuptorul de foc; acolo va fi plânsul și scrâșnirea din dinți”. (Mat. 13: 47-50) Pentru ca o astfel de operațiune să fie dusă la îndeplinire de către îngerii lui Cristos Isus în timpul prezenței sale regale, consumarea (syntéleia) a acestui vechi sistem de lucruri ar trebui să fie o perioadă extinsă de timp de la și după 1914 d.Hr., după ce timpurile Națiunilor se sfârșesc.
Îl vei păstra într-o pace perfectă, pe cel a cărui minte este îndreptată asupra ta;
pentru că el se încrede în tine. Încredeți-vă în Jehova pentru totdeauna;
căci în Jehova, chiar Jehova, este o stâncă veşnică.
--- Isaia 26: 3, 4, A.S. V.
SCURATAREA ZILELOR DE NECAZ
1 În tot timpul absenței lui Isus în cer, el a fost cu discipolii săi credincioși pe pământ prin intermediul spiritului sau al forței active pe care le-a trimis; de asemenea, prin intermediul îngerilor săi slujitori și prin interesul său iubitor pentru ei. Dar el le-a promis că va fi alături de ei într-un mod special în „timpul sfârșitului”. El a indicat acest lucru cu puțin timp înainte de a se înălța la cer, când a spus: „Duceți-vă și învățați toate națiunile... și iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul [syntéleia; consumarea] lumii. Amin." (Mat. 28: 19, 20) Aceasta însemna că el va fi cu ei în timpul consumării lumii (syntéleia) prin prezența sau parousía sa, pentru că el va veni în regatul său când timpurile Națiunilor vor expira și când „timpul sfârșitului” va începe. Atunci o învățătură a tuturor națiunilor de către rămășița lui credincioasă de imitatori de pe pământ va avea să fie realizată într-un mod fenomenal. Ei aveau să predea vestea bună a Regatului și să arate că acesta a fost înființat în 1914. Pentru această lucrare de încheiere a ucenicilor Săi de pe pământ, Cristos Isus, cu puterea Regatului, va fi prezent cu ei. El a prezis această lucrare și a arătat că aceasta va veni după încheierea Primului Război Mondial. Căci, după ce a prezis acel război global ca o trăsătură de deschidere a „timpului sfârșitului”, el a spus: „Cel care va rezista până la [telos] , același va fi salvat. Și această Evanghelie a Regatului va fi predicată în toată lumea ca mărturie pentru toate națiunile și atunci va veni sfârșitul [telos; sfârșit împlinit] --- Mat. 24: 13, 14.
2 O astfel de predicare a Evangheliei Regatului de către o rămășiță a adevăraților săi imitatori și de către tovarășii lor cu bună-voință nu a putut fi realizată între toate națiunile într-o singură zi. Ar necesita o perioadă de ani. Acest lucru argumentează din nou că consumarea (syntéleia) se întinde pe parcursul anilor. Dar rețineți că această consumare sau „timpul sfârșitului” are un final sau un sfârșit. Dar un astfel de sfârșit (telos) nu va veni decât după ce mărturia martorilor lui Iehova către toate națiunile cu privire la Regatul stabilit nu va fi făcută. Așa că notăm că „timpul sfârșitului” lumii se deschide cu „începutul durerilor”, acesta fiind urmat de o mărturie extraordinară a Regelui și Regatului pe tot pământul locuit, iar apoi se încheie cu un punct culminant al durerilor. Aceasta îl face un timp de „mari necazuri, așa cum nu a fost de la începutul lumii [kosmos] până acum, nu și nici nu va mai fi”. --- Mat. 24:21.
3 Marcăm, deci, ceea ce am putea numi o „pauză sau interludiu”, între „începutul durerilor” și încheierea „timpului sfârșitului”. Isus în profeția sa a indicat această pauză sau interludiu. După ce a povestit despre măreția necazului asupra organizației mondiale
a Diavolului, Isus a remarcat: „Și dacă acele zile [zile care indică durata timpului] nu ar fi scurtate, nimeni nu ar fi salvat; dar, de dragul celor aleși, acele zile vor fi scurtate.” (Mat. 24: 22) Zilele sau perioada de necaz peste organizația Diavolului au început în anul 1914 d.Hr., când Regele lui Iehova a fost pus la putere și „războiul în ceruri” a început împotriva dușmanilor săi, ceea ce a dus la aruncarea Diavolului și a demonilor jos pe pământul nostru. Acel „război din ceruri” a fost însoțit de „începutul durerilor” aici pe pământ, inclusiv Primul Război Mondial. Având acum toată organizația Diavolului sub picioarele sale la așternutul picioarelor sale, adică pământul, Regele învingător ar fi putut presa războiul fără oprire până la încheierea lui în distrugere totală pentru toți dușmanii săi. Aceasta ar fi însemnat că bătălia de la Armaghedon ar fi urmat imediat. O astfel de continuare neîntreruptă a ostilităților împotriva organizației mondiale a Diavolului și a tuturor celor de sub ea, nu ar fi lăsat nicio carne salvată, cruțată sau păstrată. Așa că Regele a avut grijă de această păstrare a cărnii, mai ales că rămășița imitatorilor săi credincioși erau încă în carne pe pământ. Și în acel moment, ei erau de asemenea în robie forțată față de organizația babilonică a lui Satan.
4 „De dragul celor aleși” Regele a scurtat zilele de necaz asupra organizației Diavolului. Cum? Prin oprirea continuării acțiunilor violente împotriva acelei organizații rele până la sfârșitul final al „timpului sfârșitului”. Acest lucru a permis rămășiței aleșilor lui Dumnezeu în trup să preia lucrarea de predicare a Evangheliei Regatului pe tot pământul locuit, ca mărturie pentru toate națiunile. Prin participarea credincioasă la aceasta, ei își vor dovedi integritatea față de Dumnezeu și își vor asigura chemarea și alegerea pentru regatul cereasc cu Cristos. Predicarea lor îi anunță, de asemenea, pe conducătorii politici, comerciali și religioși ai tuturor națiunilor că ne aflăm în „timpul sfârșitului” al lumii și că marele ei final este aproape, moment în care „răzbunarea Dumnezeului nostru” va fi revărsată asupra lor. --- Isa. 61: 2.
PERIOADA DE EDUCAȚIE PENTRU SALVARE
5 Scurtarea zilelor de aici jos în timpul generației noastre a fost prefigurată cu douăzeci și cinci de secole în urmă de ceea ce a avut loc la Ierusalim în timpul acestuia al sfârșitului. În perioada anilor 609-607 î.Hr. babilonienii din nord au asediat acea cetate. Când egiptenii de la sud au văzut că căderea Ierusalimului le va pune în pericol suveranitatea politică și au venit în ajutorul orașului, babilonienii sau caldeenii au ridicat asediul și s-au întors împotriva egiptenilor care înaintau. Acest lucru a permis celor care au crezut în mesajul profetului Ieremia să fugă din Ierusalim într-un loc de refugiu. Eliberați acum de presiune,
333
334
Turnul de Veghe
BROOKLYN, N.Y.
ceilalți din Ierusalim s-au întors la vechile lor obiceiuri rele, dar Ieremia i-a avertizat că caldeenii se vor întoarce, vor reînnoi asediul și de data aceasta vor distruge cu totul Ierusalimul. Aceasta este de fapt ceea ce a avut loc. Cei care nu au profitat de scurtarea acelor zile de necaz oribil asupra Ierusalimului au suferit pentru necredința lor în avertismentul lui Iehova din partea lui Ieremia. (Ier. 37:1-12; 39:1-9) Așadar, în propria noastră perioadă critică de oportunitate înainte de bătălia de la Armaghedon, ar trebui să fim atenți, ca să nu ajungem la aceleași consecințe groaznice ca acei israeliți necredincioși. Scurtarea zilelor de necaz prin acest interludiu plin de har este o mare milă de la Dumnezeu. Să arătăm apreciere față de ea profitând de acest aranjament milostiv pentru salvarea noastră.
6 Pentru că criza mondială este aici, Dumnezeul milei face ca cunoștințele necesare salvării de la distrugerea de la Armaghedon să fie răspândite ca niciodată în istoria lumii. El a prezis că așa va fi. Prin Daniel, el a descris profetic „timpul sfârșitului” prezent și a arătat ce avea să se întâmple atunci în organizația Diavolului, mai ales în ceea ce privește „regele nordului” și „regele sudului”. Dar referitor la același „timp al sfârşitului” el a mai spus: „Şi în vremea aceea se va ridica Mihail, marele prinţ care stă pentru copiii poporului tău: și va fi un timp de necaz, așa cum nu a mai fost niciodată de când a existat o națiune până în timpul acela; și în timpul acela poporul tău va fi salvat, oricine va fi găsit scris în carte.” Și, într-adevăr, chiar la începutul „timpului sfârșitului”, marele prinț al lui Iehova Maihil, adică, Isus Cristos, Cel asemenea lui Dumnezeu, s-a ridicat în puterea Regatului său. El a început „războiul în cer” împotriva organizației Diavolului. Dar după ce a izgonit pe Diavolul și demonii săi din cer, el a scurtat zilele de necaz prin oprirea operațiunilor ulterioare până la punctul culminant al „timpului de necaz” de la Armaghedon. De ce? Pentru ca o mare campanie educațională pentru salvare să poată fi realizată.
7 Profeția din Daniel indică acea campanie educațională spunând în continuare: „Dar tu, Daniel, închide cuvintele și pecetluiește cartea până la timpul sfârșitului: mulți vor alerga încolo si încoace, iar cunoștința va crește”. (Dan. 12:1, 4) Aceasta înseamnă că mulți căutători de salvare, și anume poporul lui Iehova, vor alerga încolo și încoace prin paginile Cuvântului lui Dumnezeu, făcând acest lucru în momentul în care vor fi deschise cuvintele inspirate ale profeției și cartea lui Daniel avea să fie desigilată pentru ca examinarea să fie înțeleasă. Traducerea versiunii antice a Septuagintei a lui Daniel 12:4 din ebraică în greacă arată clar această căutare a adevărului. Se citește: „Și
tu, Daniele, închide cuvintele și pecetluiește cartea până la timpul sfârșitului [syntéleia]; până când mulți vor fi învățați și cunoștința va crește”. (Traducerea lui Bagster*) Desigur, dacă mulți vor fi învățați și cunoștința lor va crește, atunci cuvintele și cartea profeției lui Daniel trebuie să fie deschise și desigilate și acest lucru trebuie să aibă loc în perioada „sfârșitului” sau consumării (syntéleia), începând cu 1914 d.Hr. Regele Cristos Isus este prezent ca marele Învățător al lui Iehova. El îi învață pe „copiii poporului tău”, poporul lui Daniel fiind poporul lui Iehova. Pe măsură ce aceștia aleargă cu atenție încolo și încoace prin Cuvântul deblocat al lui Dumnezeu în acest timp al consumării, cunoștința lor este sporită. Și pe măsură ce ei ascultă porunca Regelui de a predica evanghelia Regatului tuturor locuitorilor pământului din toate națiunile înainte ca sfârșitul final să vină asupra acestui vechi sistem de lucruri, atât cunoștința, cât și înțelegerea s-au răspândit la toți oamenii cu bună-voință de pretutindeni.
8 Pe măsură ce zilele acestui „timp al sfârșitului” se îndreaptă rapid spre încheiere, o promisiune făcută lui Daniel se apropie de împlinire. Care? Că el ar trebui să fie înviat din odihna sa de secole de moarte în mormânt și să se întoarcă pe pământ pentru a fi unul dintre prinții vizibili ai Regelui sub regatul ceresc. Aceasta este promisiunea pe care îngerul lui Dumnezeu a transmis-o profetului credincios cu peste douăzeci și cinci de secole în urmă, spunând: „Dar du-te și odihnește-te; căci mai sunt zile și timpuri până la împlinirea sfârșitului [syntéleia]; și tu vei sta în partea ta la sfârșitul [syntéleia; consumarea] zilelor”. (Dan. 12:13, LXX, Bagster) Când Daniel se va ridica din starea morții în parta sa princiară de pe pământ, cu ce mirare și bucurie va afla despre împlinirea cărții sale profetice! Cât de nerăbdător va prelua cunoștința care îi va fi atunci deschisă cu privire la scopurile lui Iehova prin regatul Său!
9 Ce perioadă minunată a oportunității trăim, acest „timp al sfârșitului”! Este timpul în care Regele își găsește rămășița slujind ca „slujitor credincios și înțelept”. Așa că el îi folosește pentru a distribui hrana spirituală tuturor celor care doresc cunoștința salvării. Este timpul când se împlinește parabola fecioarelor înțelepte și a celor proaste, precum și când are loc judecata slujitorilor Regelui, descrisă în parabola sa despre talanții dăruiți acestora. Da, pilda oilor și a caprelor se împlinește de asemenea în această perioadă plină de evenimente. Așa că acum, în toate națiunile, vedem oamenii asemenea oilor profitând de campania educațională, învățând despre Rege și luându-și poziția pentru el, alături de rămășița fraților săi spirituali. (Mat. 24:45 până la 25:46) Fie ca conștientizarea a tuturor acestor evenimente care
* Manuscrisul Vatican nr. 1209, care prezintă cu adevărat revizuirea lui Teodoție din al doilea secol A.D. a Septuagintei din cartea lui Daniel.
1 Noiembrie, 1949
Turnul de Veghe
335
au loc ca dovadă a prezenței sau a parousía Regelui să ne facă și pe noi să realizăm că aceste lucruri sunt, de asemenea, semnul compus al „sfârșitului lumii”. Acest semn marchează consumarea vechiului sistem de lucruri aflat sub controlul Diavolului.
10 Fie ca noi să apreciem, deci, că aceasta înseamnă că trăim în „timpul sfârșitului”. Am trecut deja prin mai mult treizeci și cinci de ani prin acesta. Sfârșitul final al sistemului de lucruri vizibile și invizibile al Diavolului se apropie din ce în ce mai mult. Să nu lăsăm garda jos deoarece zilele de necaz au fost scurtate de o întrerupere și pentru că în prezent
noi nu știm ziua sau ora acelui sfârșit distructiv asupra sistemului de lucruri. Sfârșitul va veni. Nu este în întârziere. Este sigur că va veni la ziua și la ora fixată de Dumnezeu. (Mat. 24:36-39) Când această Evanghelie a Regatului va fi predicată pe tot pământul locuit ca mărturie pentru toate națiunile, acest „timp al sfârșitului” care a început cu dureri se va sfârși cu un sfârșit complet pentru sistemul ide lucruri inamic. Fie acum partea noastră să ne facem partea în această campanie educativă de mărturie a Regatului. Făcând acest lucru, ne vom dovedi vrednici să intrăm în noua lume dreaptă, care este promisă a fi o „lume fără sfârșit” sub regatul veșnic a lui Iehova prin Isus Cristos.
BELȘAȚAR, PETRECĂREȚUL NELEGIUT
Mărețul Babylon ghemuit peste râul Eufrat, de neînvins în spatele zidurilor sale masive și înalte. De ce, zidul exterior avea 86 de picioare lățime și 344 de picioare înălțime, iar în jurul bazei sale curgea un șanț de dimensiuni corespunzătoare din care fusese luat pământul pentru a face cărămizile zidului. Deasupra zidul era suficient de lat pentru ca un rând de locuințe să se întindă de-a lungul fiecărei părți, față în față, iar între ele era un bulevard suficient de lat pentru a trece care de patru cai. Zidul era așezat într-un pătrat. Fiecare latură avea 14 mile lungime. Apoi a fost un zid interior de aproximativ 32 de picioare lățime și 75 de picioare înălțime. Atât de spațios era acest oraș de aproximativ două sute de mile pătrate, încât locuitorii săi și-au putut produce toată hrana în interiorul zidurilor, iar Eufratul străbătând și împărțind orașul în jumătăți, furniza apă. De fiecare parte a râului treceau cheiuri, cu ziduri care despărțeau orașul însuși de cheiurile continue. Cât de invincibil părea locuitorilor săi ghemuiți în spatele granițelor sale cu șanțuri și ziduri dubli!
Mai mult, sanctuarele și idolii numeroșilor lor zei le-au alimentat un sentiment de siguranță în vene. Și ce contează dacă acel profet evreu Isaia ar fi spus cu vreo două sute de ani înainte că mezii și perșii sub Cirus vor doborî Babilonul? Și de ce să fii tulburat de predicțiile celuilalt profet evreu, Ieremia, că Babilonul va deveni dezolare perpetuă? (Isaia 13; Ieremia 25) Conducătorii Babiloniei erau devotați zeilor. Regele Nabonid era de obicei absent din orașul Babilon, dar el îl făcuse pe fiul său Belșațar coregent și l-a plasat în capitală, iar Belșațar era foarte religios și un mare contributor la diferitele sanctuare babiloniene. („Belșațar” înseamnă „conducătorul domnului; prințul lui Bel”.) Prin urmare, zeii erau cu orașul, dacă avea să se întâmple ceva atât de imposibil ca eșecul fortificațiilor fizice.
Chiar în acest moment, în 539 î.Hr. zeii Babilonului erau onoraţi de regele Belşaţar. De şaizeci și opt de ani încoace, evreii fuseseră ţinuţi captivi şi cu siguranţă părea că puternicul Babilon nu va cădea niciodată. Ieremia spusese că locuitorii Ierusalimului vor fi restabiliți după o dezolare de șaptezeci de ani, dar prăbușirea Babilonului atât de necesară pentru a-i elibera din robie părea imposibilă. De ce? Doar uită-te la sărbătoarea din această noapte, pe regele care Belșațar a pregătit-o pentru o mie dintre lorzii săi. Regele
amețit a ordonat ca vasele de aur și argint luate de la templul lui Iehova din Ierusalim de către bunicul său Nebucadnețar să fie aduse. Și acum regele și lorzii săi și soțiile și concubinele lui beau toasturi pentru zeii Babilonului din aur, argint, bronz, fier, lemn și piatră. Folosirea acestor vase sfinte pentru închinarea Dumnezeului Evreilor, pentru face toasturi pentru zeii Babilonului, nu dovedește supremația acestora din urmă? Evreilor li s-a poruncit de către Iehova să evite idoli din metal, lemn și piatră, dar cine era cel suprem acum? În înregistrarea acestei sărbători nelegiuite citim:
„Regele Belşaţar a făcut un mare ospăţ pentru o mie dintre lorzii săi şi a băut vin înaintea lor. Înflamat de gustul vinului, Belşaţar a poruncit să aducă vasele de aur şi argint, pe care tatăl său [bunicul] Nebucadneţar le luase din templul din Ierusalim, din care regele şi lorzii săi, soțiile şi concubinele lui, să poată bea. Așa că au adus vasele de aur și de argint, care fuseseră luate din templul din Ierusalim; și regele și lorzii lui, soțiile și concubinele lui au băut din acestea. În timp ce au băut vinul, ei au lăudau pe zeii din aur și arging, bronz, fier, lemn și piatră.” -- Dan. 5: 1-4, An Amer. Trans.
Această folosire profană a vaselor sacre ale templului a pus capăt răutății petrecerii sălbatice de desfătare a lui Belşaţar. În starea sa de ebrietate, regele s-a bucurat că supremația zeilor săi demoni asupra lui Iehova a fost stabilită. Dar așteaptă! Cu o trezire bruscă din beție, degetele stranii neatașate de un corp zgârâie un scris de mână ciudat pe perete! Aceasta nu e nicio apariție a creierului îmbibat în alcool! Aruncă liniște peste petrecerea sălbatică asemenea cum o pătură umedă sufocă focul. Fața îmbujorată a lui Belșațar pălește, panica îl cuprinde, picioarele îi slăbesc și genunchii i se ciocnesc. Când trece primul șoc înfricoșător, regele își găsește vocea și țipă după ghicitorii, vrăjitorii și astrologii săi. Interpretați scrisul! Dar când aceștia nu pot, fața regelui devine și mai palidă și panica îi crește, iar lorzii lui au fost incapabili să facă ceva.
„Chiar în acea oră, degetele mâinii unui om au apărut, scriind pe tencuiala palatului regal, vizavi de sfeșnic. Regele a văzut palma mâinii în timp ce scria, iar culoarea vie a regelui a pălit, gândurile sale l-au alarmat, mușchii coapselor i s-au relaxat și genunchii s-au lovit
336
Turnul de Veghe
BROOKLYN, N.Y.
unul de altul. Apoi regele a strigat cu voce tare pentru ca vrăjitorii, ghicitorii și astrologii să fie aduși... Dar niciunul dintre toți înțelepții regelui nu au putut citi scrisul sau să-i explice regelui semnificația acestuia. La aceasta regele Belșațar a fost foarte alarmat, culoarea i-a pălit și lorzii lui au fost alarmați”. -- Dan. 5: 5-9, Moffatt.
Strigătele emoționate și înspăimântătoare o aduc pe regina-mamă la scena confuză. Cu cuvinte calme, ea aduce o oarecare măsură de sănătate mintală în acest balamuc: „Nu lăsa ca gândurile tale să te alarmeze, nu-ți lăsa culoarea să dispară; în tărâmul tău există un om în care este spiritul divin al zeilor”. Ea a început să-l pună la curent pe Belșațar care tremura cu realizările profetului lui Iehova, Daniel, și a încheiat cu sugestia: „Lasă-l să fie chemat Daniel și el va explica semnificația acestui lucru”. După ce Daniel a fost adus și i s-a oferit recompense dacă va reuși să interpreteze scrisul, el răspunde: „Păstrează-ți darurile pentru tine și dă-ți răsplata altcuiva! Totuși, voi citi scrisul regelui și îl voi lăsa să audă sensul acestuia.” -- Dan. 5: 10-17, Moffatt.
Cu toate acestea, introductiv citirii și interpreării sale, Daniel îi reamintește lui Belșațar că Iehova Dumnezeu l-a manevrat pe Nebucadnețar în poziția sa de dominație asupra națiunilor lumești, dar că apoi Nebucadnețar a devenit mândru, trufaș și sfidător și, ca urmare, a fost coborât la o stare de nebunie și nu a fost recuperat din starea lui bestială până când a învățat că Iehova Dumnezeu era de fapt conducătorul tuturor. Daniel continuă apoi: „Totuși tu, fiul său, O Belșțațar, nu te-ai smerit, deși știai toate acestea; te-ai înălțat împotriva Domnului cerurilor, aducând înaintea ta vasele casei Lui și din ele tu și lorzii tăi, soțiile voastre și concubinele voastre, au băut vin, lăudând zei de argint și de aur, de aramă, de fier, de lemn și de piatră, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să înțeleagă; nu l-ai glorificat pe Dumnezeul care ține în puterea lui suflarea ta de viață și tot destinul tău. Prin urmare, palma mâinii a fost trimisă din prezența sa și această scriere a fost inscripționată”. -- Dan. 5: 18-24, Moffatt.
Dându-se notificare în mod corespunzător de ce scrisul de mână de condamnare a apărut să oprească petrecerea, Daniel citește cuvintele, dă sensul fiecărui cuvânt și interpretează semnificația acestuia: „Aceasta este inscripția: Menê, Tekêl, Perês. Sensul ei este: Menê (numărat), Dumnezeu a numărat zilele regatului tău și l-a încheiat; Tekêl(cântărit), ești cântărit pe cântar și găsit ușor; Perês (divizat), regatul tău este divizat și dat mezilor și „perșilor”. "-- Dan. 5: 25-28, Moffatt.
Pe măsură ce acest avertisment de pe zid era citit și interpretat în interiorul palatului, acesta era îndeplinit în exterior. Darius Mediul și Cirus Persanul derivau apele Eufratului, întorcându-le de la cursul lor obișnuit printr-un canal care l-a golit într-o excavație de aproximativ patruzeci de mile pătrate. Babilonienii făcuseră acest lucru anterior, dar cu scopul de a goli albia râului prin oraș, în timp ce se executa un pod și alte lucrări de construcție. Acum mediii și perșii au făcut-o, din alt motiv. Acolo unde odată apele Eufratului curgeau prin oraș, acum trupele lui Darius și Cyrus au intrat peste albia uscată. Și, așa cum a prezis Isaia, aceste forțe de invazie au descoperit că babilonienii care petreceau din neglijență au lăsat deschise porțile din zidurile care despărțeau cheiurile de oraș. Chiar în noaptea petrecerii lui Belşaţar, cetatea a fost luată şi el a fost ucis. (Dan. 5: 30, 31; Isa. 45: 1-4) Doi ani mai târziu, în 537 î.e.n., Cirus a emis decretul care i-a eliberat pe evrei și le-a permis să se întoarcă la Ierusalim și să restabilească acolo închinarea la Iehova, conform unui program profetic, după șaptezeci de ani de dezolare. -- Ier. 25: 11, 12.
Babilonul nu a fost de necucerit, ci a căzut la timpul hotărât al lui Dumnezeu. Mai marele Babilon al acestei organizații mondiale se consideră de necucerit, dar prin ochii profeției, cei din poporul lui Dumnezeu de astăzi văd căderea sa timpurie și eliberarea lor de cruzimile sale. (Rev. 18:2, 21) Așa cum regele închinător la demoni Belșțațar a murit împreună cu cetatea sa, la fel și conducătorii lumii de astăzi care caută să-și exalte religiile false mai presus de adevărata închinare a lui Iehova vor cădea la Armaghedon împreună cu Babilonul modern.
EXPERIENȚE DIN TEREN
HRĂNIND OILE ÎN GERMANIA
Societatea Watchtower a primit următoarea scrisoare de la un german care locuiește în zona britanică:
„Îți scriu pentru că, după Dumnezeu, îți mulțumesc ție pentru cartea „Să fie Dumnezeu adevărat”. Să-ți povestesc cum am obținut-o. După ce mi-am pierdut frumoasa casa prin distrugerile războiului împreună cu biblioteca mea elaborată care conținea multe cărți bune, nu mai am nimic care să mă mângâie decât creația lui Dumnezeu.
„Deoarece locuiesc într-un loc frumos, departe de oraș, nu voi descrie mizeria și suferința de aici, dar Domnul ne-a păstrat. Timp de patru ani am fost fără o carte sau o Biblie. Mi-a fost inima îndurerată când am încercat să-mi amintesc câteva texte din Scripturi fără ajutorul Biblie. După o tulburare nervoasă
lungă și dureroasă, m-am dus la un duhovnic să-mi iau o Biblie. Îmi puteam permite să iau doar una și eram atât de fericit. Dar după scurt timp m-am întors la duhovnic, cerându-i o carte care să fie un ajutor biblic pentru mine în rugăciune și închinare. El a spus: Du-te la Hamburg și caută-o. Dar este atât de departe de aici și costă atât de mult să merg acolo încât nu am avut mijloace necesare. Două zile mai târziu, spre seară, un bărbat a sunat la mine acasă și mi-a oferit o carte. Era cartea de care aveam atât de mult nevoie și se intitula „Să fie Dumnezeu adevărat”. Îmi dau seama că Dumnezeu este aproape de cei care Îl caută. Acum vă mulțumesc și doresc să îmi exprim bucuria și recunoștința pentru că oferiți săracului popor german hrană spirituală pentru o contribuție atât de mică, chiar oferindu-o gratuit. În publicația dumneavoastră văd că menționați alte două cărți. Cum le pot obține?"
Mare este Iehova și demn de lăudat... Onoarea și
măreția sunt înaintea sa: puterea și bucuria sunt în locul său.
... spune printre națiuni: Iehova guvernează.
--- 1 Cronici 16: 25, 27, 31, A.S.V.
