Dreptul Străinului Menținut
TURNUL DE VEGHE
Anunțând
Regatul lui Iehova
„EI VOR ȘTI CĂ EU SUNT IEHOVA”
Ezechiel 35:15
Vol. LXV
BILUNAR
Nr. 23
1 DECEMBRIE, 1944
CUPRINS
DREPTUL STRĂINULUI MENȚINUT
355
Creșterea numărului de rezidenți temporari
356
În Timpul și După Regatul Tipic
357
Dreptul și Obligațiile Lui
360
Limitări
362
Acum Sub Guvernul Teocratic
362
De unde Religia, Politica și Comerțul?
364
Rut, O Convertită de la Religie
366
Experiențe de teren
368
Perioada de Mărturie „Libertate Acum”
354
Anuarul 1945 al martorilor lui Iehova
354
Calendarul 1945
354
O Lume, Un Guvern
354
Studii „Watchtower”
354
VOI SUNTEȚI MARTORII MEI, ZICE IEHOVA, CĂ EU SUNT DUMNEZEU. - ISAIA 43:12
TURNUL DE VEGHE
PUBLICATĂ BILUNAR DE
WATCH TOWER BIBLE & TRACT SOCIETY
Strada Adams numărul 117 - Brooklyn, N.Y., S.U.A.
FUNCȚIONARI
J.F. RUTHERFORD Președinte
W.E. VAN AMBURGH Secretar
„Și toți copii tăi vor fi învățați de Iehova; și mare va fi pacea copiilor tăi.” - Isaia 54:13.
SCRIPTURILE ÎNVAȚĂ CLAR
CĂ IEHOVA este singurul Dumnezeu adevărat, este din veșnicie în veșnicie, Făcătorul cerului și al pământului și Dătătorul de viață la creaturile sale; că Logosul a fost începutul creației sale și agentul lui activ în crearea tuturor lucrurilor; că Logosul este acum Domnul Isus Cristos în glorie, îmbrăcat cu toată puterea în cer și pe pământ și Directorul Executiv al lui Iehova.
CĂ DUMNEZEU a creat pământul pentru om, a creat omul perfect pentru pământ și l-a pus pe el; că omul a neascultat cu bunăștiință legea lui Dumnezeu și a fost condamnat la moarte; că din cauza actului greșit a lui Adam toți oamenii sunt născuți păcătoși și fără dreptul de a trăi.
CĂ ISUS a fost făcut om și omul Isus a suferit moarte pentru ca să producă răscumpărarea sau prețul de scăpare pentru toată omenirea; că Dumnezeu la ridicat pe Isus la natură divină și l-a înălțat la cer mai presus de orice creatură și mai presus de orice nume și l-a îmbrăcat cu toată puterea și autoritatea.
CĂ ORGANIZAȚIA LUI IEHOVA se numește Sion și că Isus Cristos este Ofițerul Șef și prin urmare este Regele de drept al lumii; că unșii și credincioșii imitatori ai lui Cristos sunt copii Sionului, membri ai organizației lui Iehova și sunt martorii săi a căror datorie și privilegiu este să mărturisească supremația lui Iehova, să declare scopurile lui cu privire la omenire așa cum sunt exprimate în Biblie și să poarte fructele regatului înaintea tuturor celor ce vor auzi.
CĂ LUMEA s-a sfârșit și Domnul Isus Cristos a fost pus de Iehova pe tronul său de autoritate, a alungat pe Satan din cer și procedează la stabilirea regatului lui Dumnezeu pe pământ.
CĂ ALINAREA și bunăstarea popoarelor pământului pot să vină doar de la și prin regatul lui Iehova sub Cristos, care acum a început; că următorul mare act al Domnului este distrugerea organizației lui Satan și stabilirea dreptății pe pământ și că sub regat toți aceia care se vor supune legilor sale drepte vor trăi pe pământ pentru totdeauna.
MISIUNEA SA
Această revistă este publicată cu scopul de a da posibilitatea oamenilor să-l cunoască pe Dumnezeul Iehova și scopurile lui așa cum sunt exprimate în Biblie. Aceasta publică instrucțiuni Biblice concepute special pentru a ajuta martorii lui Iehova și pe oamenii bine. Ea aranjează studiu Biblic sistematic pentru cititorii ei și Societatea furnizează și altă literatură ca ajutor pentru asemenea studii.
Aderă strict la Biblie ca autoritate pentru declarațiile sale. Este cu totul liberă și separată de orice partide, secte sau alte organizații lumești. Este pe deplin și fără rezervă pentru regatul Dumnezeului Iehova sub Cristos Regele său iubit. Nu este dogmatică, dar invită o examinare atentă și critică a conținutului ei în lumina Scripturilor. Nu se complace în controverse și coloanele ei nu sunt deschise părerilor personale.
PREȚUL ABONAMENTULUI ANUAL
STATELE UNITE, $1.00; CANADA ȘI DIFERITE ZONE EXTERNE, $1.50; MAREA BRITANIE, AUSTRALIA ȘI AFRICA DE SUD, 7s. Remiterile Americane ar trebui făcute prin Poștă sau Mandat Expres sau prin transfer bancar. Remiterile Canadiene, Engleze, Sud Africane și Australiene ar trebui făcute direct la birourile respective. Remiterile din alte țări decât cele menționate pot fi făcute la biroul din Brooklyn, dar doar prin mandat poștal internațional.
BIROURI EXTERNE
Britanic
Terasa Craven, numărul 34, Londra, W.2, Anglia
Canadian
Bulevardul Irwin, numărul 40, Toronto 5, Ontario, Canada
Australian
Strada Deresford Road, numărul 7, Strathfield, N.S.W., Australia
Sud African
Casa Boston, Cape Town, Africa de sud
Vă rugăm să vă adresați Societății în fiecare caz.
(Diferite traduceri ale acestei reviste apar în mai multe limbi.)
Toți studenții sinceri ai Bibliei care din motiv de infirmitate, sărăcie sau adversitate care sunt incapabili să plătească prețul abonamentului pot avea Turnul de veghe gratuit printr-o cerere scrisă adresată editorilor, odată pe an, specificând motivul pentru această solicitare. Prin urmare suntem bucuroși să ajutăm pe cei în nevoie, dar cererea scrisă necesară reglementărilor poștale trebuie să fie trimisă o dată pe an.
Anunț pentru abonați: recunoașterea unui abonament nou sau reînoire va fi trimsă doar când este solicitată. Schimbarea adresei, când este solicitată, se poate aștepta ca să apară pe eticheta adresei în termen de o lună. O reînnoire în alb (conținând anunțul de expirare) va fi trimisă cu revista cu o lună înainte de expirarea abonamentului.
Intrat ca și conținut secundar la officiul poștal din Brooklyn, N.Y., sub Actul din 3 Martie, 1879.
PERIOADA DE MĂRTURIE „LIBERTATE ACUM”
Anul calendaristic 1944 se încheie cu această Perioadă de Mărturie, în luna decembrie. Prin primirea adevărului și acționarea conform acestuia, poporul consacrat al lui Iehova a fost eliberat din robia în care se află această lume; iar aceștia, apreciind această libertate de care se bucură acum, o vor folosi în mod altruist, participând la Perioada de Mărturie „Libertate Acum!”. Campania cu noua literatură, cartea „Regatul este aproape” și broșura „Regatul lui Dumnezeu este aproape”, va intra în plină desfășurare în întreaga națiune în timpul acestei Perioade de Mărturie, ambele publicații fiind oferite împreună contra unei contribuții de 25 de cenți. Suntem pregătiți să cooperăm cu dumneavoastră pentru o participare deplină și gratuită la această Mărturie.
ANUARUL 1945 AL MARTORILOR LUI IEHOVA
Anuarul Martorilor lui Iehova din 1945 prezintă funcționarii corporațiilor pe care Martorii lui Iehova le folosesc ca slujitori legali și prezintă un raport detaliat, dar extrem de interesant, despre lucrarea pe care au realizat-o în ultimul an în Statele Unite și în alte 49 de țări ale lumii. Pe lângă acest raport al președintelui WATCHTOWER SOCIETY, există și comentariul său la textul anual pentru 1945, urmat de texte zilnice și comentarii pentru stimulare spirituală zilnică pe tot parcursul anului. Anuarul din 1945 a ieșit acum de la tipar și va fi trimis prin poștă, cu plata ulterior, pentru o contribuție de 50 de cenți pe exemplar, aceasta fiind datorită ediției limitate. Companiile își vor combina comenzile și le vor trimite prin intermediul slujitorului local al companiei, împreună cu plata banilor.
CALENDARUL DIN 1945
Calendarul din 1945 prezintă cu efect textul anului: „Duceți-vă, dar, și faceți ucenici din toate națiunile.” (Matei 28: 19, Am. Stan. Ver.) Cuvintele acestui text sunt intercalate cu o panoramă artistică a modului în care această lucrare de ucenicie se desfășoară în multe părți ale globului. Sub cele de mai sus se află un calendar de serviciu pentru toți cei interesați să respecte porunca de mai sus și atrage atenția în mod special asupra Perioadelor de Mărturie bilunare ale Martorilor lui Iehova pentru 1945, precum și asupra temei predominante de serviciu pentru lunile alternante. Calendarul este trimis prin poștă, cu taxă poștală, pentru o contribuție de 25 de cenți fiecare, sau cinci cu o contribuție de 1,00 dolar atunci când este trimis la o singură adresă. Companiile vor comanda prin intermediul slujitorului lor.
O LUME, UN GUVERN
Titlul acestei noi broșuri prezintă o temă de interes universal. Relatarea modului în care Dumnezeu Atotputernic, conform Cuvântului său, va realiza acest lucru va încânta orice inimă sinceră și doritoare. Datorită cererii anticipate pentru această broșură, prima sa tipărire este de cinci milioane de exemplare. Distribuția generală va fi anunțată în mod corespunzător. Exemplarele personale sunt acum disponibile la prețul de 5 cenți fiecare.
STUDII „WATCHTOWER”
Săptămâna din 7 ianuarie: „Dreptul Străinului Menținut,”
¶ 1-21 inclusiv, The Watchtower 1 decembrie, 1944.
Săptămâna din 14 ianuarie: „Dreptul Străinului Menținut,”
¶ 22-42 inclusiv, The Watchtower 1 decembrie, 1944.
TURNUL DE VEGHE
ANUNȚÂND REGATUL LUI IEHOVA
Vol. LXV
1 Decembrie, 1944
Nr.23
DREPTUL STRĂINULUI MENȚINUT
"Lăudați-L pe Iehova. Laudă pe Iehova, sufetul meu. Iehova îi păstrează pe locuitorii străini; el îl sprijină pe orfanul de tată și pe văduvă; dar calea celor răi este întoarsă invers." - Psalmii 146:1,9, Am.Stan.Ver.
1 IEHOVA iubește străinul. Adică, el iubește persoana cu bunăvoință care se îndepărtează de religie și trăiește în pace cu „națiunea sfântă” a lui Dumnezeu. El poruncește rămășiței „națiunii sale sfinte” care este încă pe pământ să arate considerația cuvenită față de acești „rezidenți temporari” străini, deoarece rămășița însăși este „străini și cetățeni stăini” în această lume și suferă din cauza opresiunii acestui Egipt simbolic. (Deutronom 10: 17-19) Această poruncă a dat-o mai întâi națiunii sale alese din vechime, israeliților, prin gura lui Moise. Aceasta s-a întâmplat cu doar două luni înainte ca El să-i aducă cu picioarele uscate peste albia râului Iordan și în țara promisă a Canaanului și să-și instaureze acolo guvernul teocratic peste ei. Israeliții, deja aflați în legământul legii cu El, așa cum le-a fost confirmat la Muntele Sinai, au intrat într-un legământ special de credință cu Iehova pentru a îndeplini porunca de mai sus referitoare la rezidentul temporar.
2 Într-un articol anterior, intitulat 'Străinul și Dreptul Său', aceste coloane au prezentat cum a fost format un grup de rezidenți temporari sau străini care adorau pe Iehova Dumnezeul printre israeliții naturali și cum a fost augmentat din când în când înainte de a intra în Țara Canaan. Creșterea în rândurile acestor 'străini' cu bunăvoință nu s-a oprit odată cu intrarea lor în Țara Promisă. Chiar înainte ca israeliții să traverseze Iordanul prin miracolul impresionant al lui Iehova Dumnezeu, faima lui Iehova îi preceda, iar în Canaan erau cei care simțeau o frică sănătoasă față de el și doreau să se alăture poporului său în adorarea lui. Printre aceștia se afla Rahav, prostituata din Ierihon. În scurt timp, ea a primit vizita a doi spioni din rândul israeliților de peste Iordan, i-a ascuns și apoi i-a ajutat să scape în siguranță. Astfel, ea și-a arătat credința în Dumnezeu într-un mod practic, ajutând organizația sa teocratică tipică. Ea le-a spus în privat spionilor: 'Știu că Iehova v-a dat țara și că frica de voi a căzut asupra noastră,...
căci Iehova, Dumnezeul vostru, este Dumnezeu în cerurile de sus și pe pământul de jos. Acum, vă rog, jurați-mi pe Iehova, deoarece eu am acționat cu bunătate față de voi, că și voi veți acționa cu bunătate față de casa tatălui meu și îmi veți da un semn adevărat; și... să ne salvați viețile de la moarte.'” – Iosua 2: 9-13, Am. Stan. Ver.
3 De ce n-ar iubi Iehova Dumnezeu pe o femeie curajoasă cu credință precum Rahav? Datorită faptelor ei de credință și grijii pentru bunăstarea poporului Său, precum și cooperării ei cu aceștia împotriva devotaților religiei, Rahav și cei din familia ei care s-au alăturat ei în casă aveau dreptul la salvare de la distrugerea Ierihonului și la o relație favorabilă cu israeliții. Acest drept a fost menținut de israeliți, cu aprobarea lui Iehova. În acest sens este scris: "Dar Rahav, prostituata, și casa tatălui ei, și tot ce avea, Iosua i-a lăsat în viață ; și ea a locuit în mijlocul lui Israel până în ziua de astăzi, pentru că a ascuns mesagerii pe care Iosua i-a trimis să spioneze Ierihonul." (Iosua 6: 25, Am. Stan. Ver.; Evrei 11 :31; Iacov 2: 25) Lui Ravav însăși i s-a acordat mai mult decât dreptul străinului sau al rezidentului temporar. Prin providența lui Dumnezeu, ea a fost luată de soție de Salmon, un bărbat din tribul lui Iuda, și a devenit o strămoașă a regelui David și, prin urmare, a „omului Cristos Isus”. – Matei 1: 5.
4 Alții care au fost cruțați de executarea blestemului distrugerii asupra adoratorilor demonilor din Canaan au fost locuitorii hiviti ai cetății Gabaon, cunoscuți sub numele de gabaoniți. Aceștia au acționat din frica față de Iehova Dumnezeu și au făcut primii pași pentru a încheia un tratat cu poporul său, deși aceasta însemna pierderea independenței lor. În loc să lupte împotriva organizației teocratice a lui Iehova a poporului său tipic, gabaoniții au urmat o cale similară cu cea recomandată de Isus în Luca 14: 31-33. Ei și-au sacrificat libertatea personală egoistă și s-au supus organizației teocratice și reglementărilor acesteia. „Și Iosua a făcut pace cu
355
356
Turnul de Veghe
BROOKLYN, N.Y.
ei și a făcut un legământ cu ei, ca să-i lase să trăiască; și prinții congregației [lui Israel] le-au jurat.” Ulterior, în ciuda faptului că au aflat că acești gabaoniți erau canaaniți, prinții au refuzat să-i execute, deoarece au respectat jurământul și i-au considerat pe gabaoniți consacrați lui Iehova Dumnezeu și serviciului său. „Și prinții le-au zis: Lăsați-i să trăiască: Și astfel ei au devenit tăietori de lemne și cărători de apă pentru toată congregația... și pentru altarul lui Iehova, până în ziua de azi, în locul pe care-l va alege el [pentru templul său].” Gabaoniții nu au fost deranjați de această pierdere a suveranității lor și a domniei acesteia bazată pe încăpățânarea religioasă proprie, ci au fost recunoscători că au fost păstrați pentru o viață în serviciul lui Iehova și organizației Sale teocratice. -- Iosua 9: 15, 19-21, 27, Am. Stan. Ver
5 Gabaoniții au devenit astfel „rezidenți temporari” sau „străini” pentru israeliți în Țara Promisă. Corpul de guvernare vizibil, și anume, Iosua și bătrânii sau prinții celor douăsprezece triburi ale lui Israel, au susținut dreptul acestor străini gaboniți la viață și la libertate de opresiune în țara dată de Dumnezeu. Prin urmare, când religioșii conspiratori din Canaan i-au atacat pe gabaoniți și au încercat să-i distrugă pentru că au trecut de partea lui Iehova, Iosua, prinții și armatele lor de luptă au făcut un marș forțat peste noapte și au venit în ajutorul gabaoniților asediați. Iehova Dumnezeu, Cel ce iubește pe străin, a aprobat acțiunea israeliților și le-a dat victoria și i-a eliberat pe gabaoniți.
6 Iehova și-a susținut aprobarea acțiunii israeliților de a salva acești străini consacrați prin îndeplinirea „actului său ciudat”. El a trimis piatră de grindină letală din cer asupra dușmanilor demonizați și a distrus pe mai mulți dintre ei prin acest act decât au făcut israeliții cu sabia. (Iosua 10: 1-11) La apropiatul conflict mondial al Armaghedonului, Iehova Dumnezeu va îndeplini „actul său ciudat”, din care cel din valea Gabaonului a fost doar o mostră în miniatură. De data aceasta, el va da victoria israeliților spirituali sub un Mai Mare Iosua și va elibera, de asemenea, marea mulțime de „străini” antitipici sau gabaoniți, și anume persoanele consacrate cu bunăvoință care s-au aliniat cu și sub organizația sa teocratică. Astfel, această clasă va trece vie prin bătălia Armaghedonului și va intra în Lumea Nouă Teocratică sub Mai Marele Iosua, Cristos Isus. - Isaia 28: 21.
7 Când Saul, din tribul lui Beniamin, a devenit rege peste națiunea Israel, el nu a respectat jurământul prinților lui Iosua față de gabanoniți. Saul
nu i-a iubit pe străini și nu le-a respectat dreptul. Astfel, îmbătat de autoritate și mișcat de un zel neghidat de Cuvântul și spiritul lui Dumnezeu, a început o purificare a națiunii semitice împotriva acestor străini de rasă hamitică. Așa cum este scris: „Acum gabaoniții nu erau din copiii lui Israel, ci din rămășița amoriteană; și copiii lui Israel le-au jurat. Și Saul a căutat să-i omoare din zelul său pentru copiii lui Israel și Iuda.” Cei câțiva gabaoniți care au supraviețuit unui astfel de fanatism religios vorbeau despre Saul ca despre „omul care ne-a consumat și care a complotat împotriva noastră, ca să fim distruși din a rămâne în vreunul dintre hotarele lui Israel”. (2 Samuel 21: 2, 5, Am. Stan. Ver.) Iehova, Susținătorul dreptului străinului, nu a considerat nedreptatea ca fiind îndreptată prin nimic în timpul vieții lui Saul sau la moartea sa. Legea teocratică a lui Dumnezeu, „viață pentru viață”, activa și asupra acestor străini, gabaoniții; și, pentru justificarea dreptului lor, Iehova a atras atenția asupra nedreptății lăsate necorectate împotriva lor printr-o foamete în Israel în timpul domniei lui David. Conform dreptului lor sub legea teocratică, gabaoniții au cerut justiție; și șapte fii ai criminalului Saul au fost spânzurați. Iehova a recunoscut apoi situația ca fiind soluționată și a ridicat foametea din țara sa. -- 2 Samuel 21: 1-9.
CREȘTEREA NUMĂRULUI DE REZIDENȚI TEMPORARI
8 La scurt timp după Rahav, a fost adăugat un alt străin notabil celor deja prezenți în Israel. Ea era Rut, moabita, deci o păgână de origine. Ea a intrat în contact cu familia văduvei Naomi, din tribul lui Iuda, și s-a căsătorit cu fiul cel mai mare, Mahlon. În timp ce era încă fără copii, soțul lui Rut a murit. De asemenea, fratele ei vitreg a murit, lăsând-o pe moabita Orpa văduvă. Văduva Naomi a decis să părăsească țara Moab și să se întoarcă în țara lui Iuda. Ea a descurajat-o pe noră sa, Orpa, să se întoarcă împreună cu ea, dar Rut a refuzat să se întoarcă la poporul ei; de ce? Pentru că devenise o închinătoare fidelă a lui Iehova Dumnezeu și prefera să fie în compania organizației Sale Teocratice. Către Naomi: „Rut i-a zis: Nu mă îndemna să te părăsesc sau să mă întorc de la a te urma; căci unde vei merge tu, voi merge și eu; și unde te vei odihni tu, mă voi odihni și eu: poporul tău va fi poporul meu, și Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu: unde vei muri tu, voi muri și eu, și acolo voi fi îngropată: Domnul [Iehova] să-mi facă așa și mai rău, dacă altceva în afară de moarte te va despărți pe tine de mine.” (Rut 1: 16, 17) Când Rut l-a întâlnit pe Boaz la Betleem și a primit favoarea lui, ea a întrebat: „De ce am găsit eu grație în ochii tăi, încât să iei cunoștință de mine, văzând că sunt o străină?” Dar Boaz a recunoscut că ea avea dreptul, ca străină care se închina
1 Decembrie, 1944
Turnul de Veghe
357
lui Iehova ca Dumnezeu, să culeagă orz în câmpul său de recoltă. El a atras atenția asupra slujirii iubitoare a lui Rut și atașamentului ei față de cei din organizația tipică a lui Iehova și a adăugat: „Domnul [Iehova] să-ți răsplătească munca, și o răsplată deplină să-ți fie dată de Domnul, Dumnezeul lui Israel, sub ale cărui aripi ai venit să te încrezi.” -- Rut 2: 1-12.
9 Soacra Naomi a recunoscut dreptul lui Rut conform legii căsătoriei levirate și a îndemnat-o și a aranjat ca aceasta să acționeze în temeiul acestui drept. Deși respectarea legii teocratice ar putea să o facă supusă ca o slujitoare a unui bătrân, tânăra femeie a urmat cu obediență instrucțiunile organizației și, prin urmare, s-a folosit și de dreptul ei de rezident temporar sau străină credincioasă. La rândul său, Boaz a preluat apărarea activă a dreptului lui Rut și a pledat pentru acesta. Drept urmare, ruda cea mai apropiată care a refuzat să facă ceea ce este drept față de ea nu și-a îndeplinit datoria, iar Rut a devenit soția lui Boaz, în deplină conformitate cu legea teocratică. Boaz, la încheierea acțiunii legale, a spus: „În plus, Ruth, moabita, soția lui Mahlon, am cumpărat-o ca să-mi fie soție, pentru a ridica numele mortului asupra moștenirii sale, ca numele mortului să nu fie șters din mijlocul fraților săi și din poarta locului său: voi sunteți martori în ziua aceasta.” Primul copil al lui Boaz cu Rut urma să fie considerat legal fiul și moștenitorul lui Mahlon. În ciuda acestui fapt, Boaz i-a acordat cu bucurie străinei moabite dreptul ei; și Rut, din partea ei altruistă, a slujit interesele lui Naomi, care nu avea copii. Ca urmare a acestei justificări a dreptului străinului, atât Boaz, cât și Rut au devenit strămoșii regelui David și a glorioase sale Ramuri, Isus Cristos. (Rut, capitolele 3 și 4) Prin această providență, Iehova însuși a menținut dreptul străinului, în beneficiul scopului său teocratic. - Matei 1:1, 5, 6.
10 Între timp, rezidenții temporari sau străinii cunoscuți sub numele de "cheniții", rudele non-israelite ale lui Moise, s-au înmulțit prin proces natural în țara Israel. "Și copiii cheniților (Hobab), cumnatul lui Moise, au ieșit din cetatea palmierilor împreună cu copiii lui Iuda în pustia lui Iuda, care este în sudul Aradului; și au mers și au locuit cu poporul." (Judecători 1: 16, Am. Stan. Ver.) Dintre acești cheniți, femeia credincioasă Jael, soția lui Heber, s-a distins ca fiind singura ucigașă a căpitanului Sisera, campion militar al religiei și al opresiunii împotriva teocrației tipice a Israelului. (Judecători 4: 11-22; 5: 24-27) Prin actul ei curajos de credință în sprijinul acelei Teocrații, Jael a obținut binecuvântarea lui Iehova, iar dreptul ei de rezident temporar în compania poporului său legământ a fost justificat. Un alt chenit care a ținut sus
steagul rezidenților temporari cheniți a fost Ionadab, fiul lui Recab, fiul lui Hernat. (1 Cron. 2: 55) Acest Ionadab a demonstrat, de asemenea, că era un închinător al Dumnezeului lui Israel și ostil religiei. Când regele Iehu a fost uns de Iehova Dumnezeu și însărcinat să-i distrugă pe adepții religiei lui Baal și pe susținătorii lor din mijlocul regatului lui Israel, Ionadab și-a exprimat aprobarea deschisă pentru calea obedientă a lui Iehu. Inima lui era dreaptă față de adevăratul Dumnezeu. Prin urmare, el i-a dat mâna regelui Iehu și a călătorit cu el în carul său, spre exterminarea adepților religiei lui Baal din țară. -- 2 Regi 10: 15-25.
11 În mijlocul unei națiuni care a încălcat credința față de Iehova Dumnezeu, urmașii lui Ionadab, fiul lui Recab, au rămas fideli instrucțiunilor tatălui lor. Prin urmare, Iehova Dumnezeu l-a făcut pe profetul său Ieremia să-i folosească pe recabiți ca exemplu de fidelitate, spre rușinea israeliților nepăsători. Dacă acești Ionadabi și-ar fi încălcat credința față de tatăl lor, ar fi însemnat ca ei să aleagă viața ușoară și să se înmoaie precum cei care își plăceau trupului. Prin urmare, ei s-au ținut de sobrietate și de o viață activă în câmp ca nomazi, Iaelei. Ce urmează atunci? „Ieremia a zis casei recabiților: «Așa vorbește DOMNUL armatelor, Dumnezeul lui Israel: «Pentru că ați ascultat de porunca lui Ionadab, tatăl vostru, și a-ți păzit toate perceptele lui și ați făcut după tot ce v-a poruncit el, de aceea așa vorbește DOMNUL armatelor, Dumnezeul lui Israel: «Ionadab, fiul lui Recab, nu va duce lipsă de un bărbat care să stea înaintea Mea în veci.»” (Ier. 35: 18,19) Despre cheniții naturali și Jonadab-Recabiți nu știm nimic astăzi. Dar promisiunea lui Dumnezeu a fost cu siguranță dată și înregistrată pentru a ne aminti că vor exista Ionadabi moderni. Aceștia sunt clasa „străin” cu bunăvoință, care, în diversele lor acte de credință, au fost prefigurați de cheniți, inclusiv de Hobab, Iael, Ionadab și Recabiții. Niciodată nu va fi lipsă de aceștia. La Armaghedon, Executorul numit de Iehova, Cristos Isus, va respecta și prețui dreptul lor și îi va cruța de execuție în acea mare tribulație a Armaghedonului. -- Țef. 2: 1-3.
ÎN TIMPUL ȘI DUPĂ REGATUL TIPIC
12 După înființarea unui regat asupra națiunii Israel, străinii sau rezidenții temporari în Israel s-au înmulțit și mai mult. Acest lucru s-a datorat în special cuceririlor credinciosului rege David, prin care israeliții au intrat în posesia sau controlul întregii țări din interiorul granițelor definite de Suveranul Universal, Iehova Dumnezeu. Nici acești străini nu au fost privați de poziții importante în legătură cu organizația teocratică și cu
358
Turnul de Veghe
BROOKLYN, N.Y.
regele său pământesc. Astfel, printre bărbații militari puternici și ofițerii armatei lui David se afla un canaanit, 'Urie Hetitul.' Din păcate, cu soția lui, David a comis adulter. Devotamentul lui Urie față de Domnul Dumnezeu și cauza Sa iese în evidență atunci când răspunde sugestiei lui David ca Urie să meargă acasă la soția sa pentru confortul casei: „Chivotul [lui Iehova Dumnezeu] și Israel și Iuda stau în corturi; iar domnul meu Ioab și slujitorii domnului meu sunt campați în câmp deschis; oare voi intra eu în casa mea să mănânc și să beau și să mă culc cu soția mea? Pe cât ești de viu tu și pe cât este de viu sufletul tău, nu voi face lucrul acesta.” -- 2 Sam. 11: 11-13.
13 Există, de asemenea, consemnări despre alți „străini” printre luptătorii de renume ai lui David, și anume Țelec amonitul și Itma moabitul. (2 Samuel 23: 37, 39; 1 Cron. 11: 41, 46) Prin forță, David a cucerit cetatea Ierusalim și citadela sa, Sion, de la jebusiții care ocupau acea zonă; totuși, David nu a negat ceea ce era drept celor dintre canaanitii jebusiți care au adoptat închinarea la Dumnezeul cuceritorilor lor. Prin urmare, când David a dorit aria lui Aravna (sau Ornan) iebusitul pe care să construiască templul lui Iehova Dumnezeu, David a refuzat să accepte aria ca dar. El a insistat să-i plătească proprietarului iebusit un preț just pentru aceasta. - 2 Samuel 24: 16-25; 1 Cron. 21: 18-30; 22: 1-5.
14 O altă clasă de străini sau rezidenți temporari care s-a dezvoltat a fost așa-numiții 'Nethinim'. Numele înseamnă 'cei dați' sau 'cei dedicați'. Se referă la faptul că au fost dați sau dedicați în serviciul casei Domnului, și în special ca slujitori pentru leviții care slujeau în casa Domnului. Baza acestor Nethinim era probabil prizonierii luați în războiul pe care Dumnezeu a poruncit lui Israel să-l ducă împotriva madianiților din cauza rolului lor în determinarea multor israeliți să comită fornicație și idolatrie. Prada pe care o luaseră bărbații de război a fost împărțită; jumătate a fost alocată luptătorilor, iar jumătate congregației lui Israel.” În ceea ce privește cei 16.000 de prizonieri alocați luptătorilor: 'Persoanele erau șaisprezece mii; dintre care tributul DOMNULUI era treizeci și doi [32] de persoane. Și Moise a dat tributul ... lui Eleazar, [marele] preot, așa cum a poruncit DOMNUL lui Moise.' În ceea ce privește cei 16.000 de prizonieri alocați congregației: 'Chiar și din partea copiilor lui Israel [sau 16.000 de persoane], Moise a luat unul din cincizeci, atât din oameni, cât și din animale, și le-a dat [320] leviților, care păzeau slujba cortului DOMNULUI; așa cum a poruncit DOMNUL lui Moise.' Aceasta a făcut 352 de Nethinim (32 și 320). (Numeri 31:27, 36, 40-42, 46, 47) La aceștia s-au adăugat cu siguranță
gabaoniții, care au fost făcuți tăietori de lemne și trăgători de apă pentru altarul Domnului. Mai mulți s-au adăugat la număr ca rod al cuceririlor regelui David. Astfel, în Ezra 8:20, este scris: „De asemenea, dintre Nethinimi, pe care David și prinții i-au numit pentru serviciul leviților.”
15 În mod natural, de-a lungul timpului, numărul altor naționalități a ajuns să depășească cu mult numărul gabaoniților printre acești slujitori umili ai casei Domnului. Așadar, denumirea generală de „netinimi” sau „cei devotați”, indiferent de naționalități, a ajuns să fie aplicată tuturor acestor slujitori ai leviților de la templu. În mod corespunzător, ei locuiau în propriile lor cetăți sau în cetățile preoților și leviților sau în vecinătatea templului, din motive de comoditate. După cum este scris: „Primii locuitori care au locuit în posesiunile lor în cetățile lor, au fost israeliții, preoții, leviții și netinimii.” (1 Cron. 9: 2; Ezra 2: 70, 43, 58) „Mai mult, netinimii au locuit în Ofel”, lângă templu. --- Neemia 3: 26; 7: 73; 10: 28; 11: 3.
16 Când Ierusalimul a fost distrus în 607 î.Cr., Nethinimii s-au numărat printre cei duși în captivitate în Babilon. Când dezolarea de șaptezeci de ani a Ierusalimului s-a încheiat și rămășița israelită s-a întors pentru a reconstrui templul în cetatea sfântă al lui Iehova, 612 Nethinimi s-au întors împreună cu israeliții, 392 dintre aceștia sub conducerea guvernatorului Zorobabel, iar mai târziu 220 sub conducerea preotului-scriitor Ezra. (Ezra 2: 58; Neemia 7: 60; Ezra 8: 17, 20) Toți acești netinimi au fost organizați pentru serviciul Domnului. Când s-au stabilit la Ofel, în Ierusalim, la reconstrucția căruia au ajutat, netinimii aveau propriii lor supraveghetori: „Dar netinimii locuiau în Ofel; iar Țiha și Ghișpa erau peste netinimi.” (Neemia 11: 21; 7: 46; 3: 26, 31) Pentru că erau raportați și recunoscuți ca slujitori ai casei lui Dumnezeu, ei au fost scutiți de plata taxelor chiar de către împărații păgâni care controlau rămășița restaurată. Astfel, împăratul persan, Artaxerxes al III-lea, a decretat: „Nu se va putea pretinde taxe, tribut sau vamă asupra vreunui preot și leviți, cântăreți, portari, netinimi sau slujitori ai acestei case a lui Dumnezeu.” (Ezra 7:7, 24) Prin urmare, ei trebuie să fi fost întreținuți din vistieria templului și din zeciuiala israeliților, zeciuială dată în beneficiul, în parte, străinilor sau rezidenților temporari. Acesta era dreptul acestor netinimi ca străini și trebuia menținut. -- Deut. 26: 12, 13; Exod 30: 14; Neemia 10: 32.
17 Printre călătorii sau străinii mai recenti, unul care a adus un serviciu memorabil a fost un etiopian
1 Decembrie, 1944
Turnul de Veghe
359
pe nume Ebed-melech. El, fiind un eunuc, ocupa o poziție importantă în gospodăria regelui și avea acces ușor la rege. Acest străin brunet și-a dovedit teama de Iehova Dumnezeu și dragostea pentru slujitorii fideli ai organizației teocratice a lui Iehova. Când dușmanii profetului Ieremia l-au închis într-o temniță noroioasă în pământ, Ebed-Melec s-a adresat regelui Zedechia în beneficiul lui Ieremia și i s-a dat permisiunea de a-l scoate pe Ieremia afară. După aceea, Ieremia a rămas în curtea închisorii până când orașul Ierusalim a căzut în mâinile armatelor Babilonului. (Ieremia 38: 1-13) Ca recunoaștere a acestei fapte loiale și curajoase a închinătorului etiopian lui Dumnezeu, Iehova i-a trimis acest mesaj prin intermediul lui Ieremia, care era întemnițat: „Iată, voi aduce cuvintele mele împotriva acestei cetăți spre rău, nu spre bine; și se vor împlini în ziua aceea înaintea ta. Dar te voi salva în ziua aceea, zice DOMNUL; și nu vei fi dat în mâinile oamenilor de care te temi. Căci te voi salva negreșit și nu vei cădea de sabie, ci viața ta îți va fi pradă, pentru că ți-ai pus încrederea în mine, zice DOMNUL [Iehova].” -- Ieremia 39: 15-18
18 Clasa „străinilor” de astăzi citește această promisiune făcută lui Ebed-Melec în numele lui Dumnezeu. Ei pot recunoaște în ea o promisiune scrisă sub inspirație pentru beneficiul lor, datorită serviciilor similare pe care le aduc rămășiței fidele a martorilor lui Iehova prefigurate de Ieremia. Având în vedere apropierea rapidă a răzbunării lui Dumnezeu de la Armaghedon, care va aduce distrugerea contrapărții Ierusalimului, „Creștinătatea” modernă, și a întregii religii organizate, această promisiune este o mare mângâiere pentru acești „străini” cu bunăvoință. Ei sunt clasa „oilor” despre care Isus, Regele, a spus că „îl va vizita în timp ce este în închisoare”, făcând același lucru ca și cei închiși dintre frații săi spirituali. El îi va proteja de distrugere și îi va invita la binecuvântări pământești sub Regat. - Matei 25: 34-40.
19 Au existat călători sau străini nu doar printre evreii din Palestina, ci și printre evreii care nu s-au întors în patria lor. Când mezii și perșii au preluat imperiul babilonian, mulți evrei nu au părăsit țara captivității lor. Acolo își aveau dușmanii, printre care și Haman agaghitul sau amalecitul. Din invidie față de credinciosul evreu Mardoheu, Haman a depus o acuzație de sedițiune împotriva tuturor evreilor din întregul imperiu persan și s-a obținut un decret de la Ahașveroș, regele Persiei, pentru exterminarea lor. Prin acțiunea riscantă a Esterei, regina evreică a regelui, susținută de rugăciunile și postul fraților ei evrei, regele a decretat
că evreii erau autorizați să riposteze atunci când dușmanii evreilor căutau să execute decretul lui Haman.
20 Înainte de ziua execuției, conspirația josnică a lui Haman împotriva intereselor imperiului a fost demascată de Estera, iar el a fost spânzurat pe spânzurătoarea pe care o pregătise pentru Mardoheu. Apoi, în ziua execuției, cei zece fii ai lui Haman au fost prinși și atârnați pe ea. Mai mult, evreii, apărându-și viața și luptând împotriva atacatorilor lor, i-au învins și au obținut o mare victorie. Datorită favorii evidente a lui Iehova Dumnezeu față de poporul său afectat, în fața tuturor popoarelor, mulți dintre ne-evrei au învățat să se teamă de el și să aibă credință în el și s-au îndreptat spre închinarea sa. După cum este scris: „Și mulți dintre oamenii țării au devenit evrei, căci frica de evrei a căzut peste ei”. Și când a venit ziua urâtă, decretată prin Haman pentru anihilarea poporului lui Iehova, „nimeni nu le-a putut sta împotrivă, căci frica de ei a căzut peste toate popoarele”. (Estera 8: 17; 9: 2) Ne-evreii care, de frica lui Iehova, deveniseră tovarăși călători alături de poporul său au avut parte de protecția sa și de victoria sa împotriva dușmanilor însetați de sânge ai poporului său.
21 Când Cristos Isus și-a început serviciul pe pământ în anul 29 d.Cr., existau mulți străini sau călători atașați de evrei în întreaga lume. Până atunci, ei ajunseseră să fie numiți cu numele grecesc „prozelit” (proselytos). (Faptele Apostolilor 2: 10; 6: 5; 13: 42-48) Ei au fost foarte asupriți și li s-au refuzat drepturile de către liderii religioși evrei, precum și disprețuiți și discriminați de către păgânii neevrei, a căror religie acești prozeliți o abandonaseră. Prin mijloace nescripturale, egoiste, religioșii evrei au încercat să facă convertiți din națiunile de Neamuri, doar pentru a-i face religioși corupți ca ei înșiși. Isus a expus fără teamă acest lucru, spunând: „Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci cutreierați marea și uscatul ca să faceți un singur prozelit; și când a ajuns așa, îl faceți de două ori mai bun fiu al Gheenei decât voi înșivă.” (Matei 23: 15, Am. Stan. Ver., notă marginală) Aceasta pare să spună că, la păcatele pe care convertitul le avea înainte de a deveni prozelit, scribii și fariseii care se ocupau cu prozelitismul adăugau la păcatul religios și ipocrizie, pe care le învățau acestor prozeliți.. Isus și-a avertizat ucenicii împotriva aluatului ipocriziei fariseilor, din cauza căruia erau fii ai Gheenei sau fii ai distrugerii veșnice. Prin prozelitismul lor, scribii și fariseii nu l-au făcut pe cel convertit un copil al salvării, ci un subiect pentru distrugere, și de două ori mai mult decât ei înșiși. Cât de greu vor scăpa amândoi de Gheenă! -- Matei 23: 33.
360
Turnul de Veghe
BROOKLYN, N.Y.
DREPTURILE ȘI OBLIGAȚIILE ACESTUIA
22 Cuvântul lui Dumnezeu către națiunea sa teocratică tipică stabilește clar dreptul străinului în Israel. Iehova, Dumnezeul justiției, a fost foarte atent să protejeze dreptul străinului. Acolo unde dreptul străinului a fost încălcat, legea lui Iehova a fost încălcată de poporul său legământ, și astfel El a protejat străinul printr-o expresie specială a puterii sale. Domnul Dumnezeu cunoștea pericolul pentru poporul său de a disprețui străinul și de a lua sau considera dreptul străinului cu ușurință. El știa că, dacă poporul său de legământ acționa în mod necredincios față de legea sa cu privire la străin și asuprea minoritatea „străinilor” și îi îndepărta de dreptul lor dat de Dumnezeu, atunci acest lucru ar duce la disprețul altor părți ale legii sale teocratice. Ar fi fost doar o chestiune de timp, așadar, până când israeliții și-ar fi oprimat frații, inclusiv pe orfani și văduve. Aceasta ar fi însemnat în cele din urmă un dezastru pentru întreaga națiune. Dreptatea organizației teocratice a lui Iehova trebuia să includă tratamentul just și iubitor al străinului sau al călătorului. În organizația sa teocratică nu exista loc pentru asuprirea străinului, ci trebuia să i se acorde locul corespunzător unuia ca acesta în legătură cu organizația.
23 Care era dreptul străinului în cadrul organizației teocratice tipice a lui Israel? De asemenea, care erau obligațiile și restricțiile străinului? În primul rând, ca expresie a credinței și consacrării sale față de Iehova Dumnezeu, bărbatul străin trebuia să fie circumcis, la fel ca toți israeliții credincioși. Apoi, un astfel de străin avea multe drepturi și privilegii date de Dumnezeu. Putea lua parte la toate sărbătorile evreilor, și anume la Paște, la Rusalii sau sărbătoarea săptămânilor și la sărbătoarea strângerii roadelor sau a corturilor. (Vezi Exodul 12: 19, 43, 44, 48, 49; de asemenea, Deuteronom 16: 9-15; și 2 Cronici 30: 21-25; Faptele Apostolilor 2: 1, 5-10.) O „mulțime mixtă” de străini avusese parte alături de israeliții naturali de eliberarea lor din robia din Egipt; iar declarația expresă a lui Dumnezeu a fost că străinii trebuiau să se bucure alături de poporul său de legământ la aceste sărbători ale bunătății sale iubitoare. „Și te vei bucura de orice lucru bun pe care ți l-a dat DOMNUL Dumnezeul tău, ție și casei tale, ție, levițului și străinului care este printre voi.'” – Deuteronom 26: 11.
24 Pentru cei din țara Israel care, fără intenție, au provocat moartea unei ființe umane, Iehova Dumnezeu a prevăzut o cale de scăpare de execuție, prin intermediul cetăților de refugiu. Au fost prevăzute șase cetăți levitice în acest scop, trei pe partea estică a Iordanului și trei pe partea vestică. Prin acțiunea promptă de a abandona tot ce avea și de a fugi
în cea mai apropiată cetate de refugiu, ucigașul accidental putea împiedica răzbunătorul sângelui să-l ajungă din urmă și să-l ucidă. Ucigașul fără voie, însă, trebuia să rămână în limitele cetății sale de refugiu în toate zilele vieții marelui preot al lui Israel în funcție. Dacă ucigașul disprețuia adăpostul oferit și căuta libertatea în afara limitelor cetății, iar răzbunătorul sângelui îl găsea și îl ucidea, ucigașul suferea o judecată dreaptă și mânca rodul propriei sale nebunii.
25 A se folosi de această prevedere plină de milă era dreptul nu numai al israelitului natural, ci și al străinului. Dacă ucigașul era deliberat și rău intenționat în fapta sa sângeroasă, nu avea dreptul la siguranță în cetatea de refugiu, ci trebuia predat răzbunătorului sângelui pentru execuție. O astfel de prevedere a cetăților de refugiu a prefigurat dreptul pe care Iehova Dumnezeu îl decretează ca aparținând clasei „străinului” de astăzi. Pentru a scăpa de distrugerea de la Armaghedon împreună cu organizația mondială pătată de sânge, ei trebuiau să părăsească totul și să fugă la organizația teocratică a lui Iehova sub Cristos Isus, Marele Preot, și trebuie să se supună ei. Acolo ei trebuie să rămână pentru totdeauna, întrucât Cristos Isus este nemuritor și rămâne ca Mare Preot al lui Iehova Dumnezeu pentru totdeauna și stă pe tronul Regatului, Guvernul Teocratic. Pentru oricare dintre cei din clasa „străinului” să disprețuiască refugiul lui Dumnezeu și să părăsească partea organizației Sale teocratice înseamnă un singur lucru: astfel de oameni fără apreciere ajung din nou sub greaua vină de sânge a lumii, ca călcători ai legământului veșnic al lui Dumnezeu împotriva vărsării de sânge fără rost. La cel mai târziu, prin urmare, ei trebuie să sufere distrugerea împreună cu lumea diavolului prin sabia răzbunătoare a puternicului Executor al lui Iehova, Cristos Isus, la Armaghedon. -- Numeri 35; Iosua 20; Romani 13: 1-5; Levitic 24: 21, 22.
26 De asemenea, prin lege, Iehova a stabilit dreptul străinului la un trai în mijlocul poporului său de legământ. Cu iubire, i-a garantat dreptul de a strânge spice din câmpurile recoltate, din vii și din livezi, spunând: „Acestea vor fi pentru străin, pentru orfan și pentru văduvă... Să-ți aduci aminte că ai fost sclav în țara Egiptului; de aceea îți poruncesc să faci lucrul acesta.” Israeliții trebuiau să impună acest drept al străinului, „pentru ca Domnul Dumnezeul tău să te binecuvânteze în toată lucrarea mâinilor tale.” (Deuteronom 24: 19-22)În mod similar, zeciuielile colectate de la israeliti în fiecare al treilea an trebuiau să servească pentru a oferi ajutor străinului, împreună cu levitii, văduvele și orfanii. „După trei ani, să scoți toată zeciuiala din venitul tău din anul acela și să o pui în porțile tale. Levitul, (pentru că n-are nici parte,
1 Decembrie, 1944
Turnul de Veghe
361
nici moștenire cu tine,) străinul, orfanul și văduva care vor fi în porțile tale, vor veni, vor mânca și se vor sătura, pentru ca Domnul Dumnezeul tău să te binecuvânteze în toată lucrarea mâinilor tale pe care o vei face.” – Deuteronom 14:28, 29; și 26:12, 13.
27 Legea teocratică prevedea, de asemenea, că fiecare al șaptelea an de la intrarea lui Israel în Țara Promisă urma să fie un an sabatic de odihnă pentru pământ; iar fiecare al cincizecilea an urma, de asemenea, să fie un an de odihnă pentru pământ, precum și un an de Jubileu de libertate pentru copiii lui Israel. În timpul acestor ani sabatici nu trebuia să se semene și nici să se recolteze, ci israeliții trebuiau să trăiască cu ceea ce Iehova le-a oferit din belșug în anii imediat precedenți anilor sabatici. Acest an de odihnă de la aratul și munca câmpului trebuia să fie savurat nu numai de israeliți și de slujitorii lor, de slujnicele și de angajații lor, ci și de „străinul tău care locuiește la tine”. (Lev. 23: 1-10) În mod similar, în ziua de sabat săptămânal, străinul nu trebuia să fie privat de dreptul său la o zi de odihnă completă. De asemenea, el trebuia să fie plătit prompt pentru serviciile prestate, la sfârșitul zilei de muncă. - Deut. 5:12-15; 24:14, 15.
28 La fel ca și participarea la toate sărbătorile Domnului în locul unde El a ales să-și pună numele, străinii trebuiau să fie admiși la toate adunările pentru a asculta Cuvântul scris al lui Iehova Dumnezeu citit și discutat. În discursul său de rămas bun adresat israeliților, Moise, prin inspirație divină, le-a poruncit: „La sfârșitul fiecăror șapte ani, în solemnitatea anului de eliberare, în sărbătoarea tabernacolelor, când tot Israelul vine să se prezinte înaintea DOMNULUI Dumnezeul tău în locul pe care el îl va alege, vei citi această lege înaintea întregului Israel, în auzul lor. Adună poporul, bărbați, femei și copii, și străinul care este în porțile tale, ca să audă, să învețe și să se teamă de DOMNUL Dumnezeul vostru și să observe să împlinească toate cuvintele acestei legi; și ca copiii lor, care nu au cunoscut nimic, să audă și să învețe să se teamă de DOMNUL Dumnezeul vostru, cât timp veți trăi în țara în care treceți Iordanul ca s-o stăpâniți.” - Deuteronom 31: 10-13.
29 În mod foarte potrivit, cu ocazia aceea, când mediatorul Moise a adus tot Israelul într-un legământ special de fidelitate față de legea teocratică a lui Iehova, printre ceilalți care stăteau înaintea lui și ascultau, era „străinul tău care este în tabăra ta, de la tăietorul de lemne până la cel care scoate apă: ca tu să intri în legământ cu DOMNUL Dumnezeul tău și în jurământul său, pe care DOMNUL
Dumnezeul tău îl face cu tine în ziua aceasta.” (Deuteronom 29:1, 10-12) De asemenea, în mod corespunzător, când Iosua a îndeplinit porunca lui Iehova prin Moise de a face ca blestemele și binecuvântările, așa cum sunt scrise în lege, să fie recitate de către preoți, leviți și congregație (Deut. 27: 1-15), era prezent cu ei „atât străinul, cât și cel născut dintre ei”. Prin urmare, „nu a fost un cuvânt din toate cele ce a poruncit Moise, pe care Iosua să nu-l fi citit înaintea întregii congregații a lui Israel, cu femeile, copiii și străinii care erau printre ei”. (Ios. 8: 30-35) Iosua a recunoscut cu drag dreptul străinului de a auzi Cuvântul și legea lui Dumnezeu.
30 Împreună cu acest drept și aceste privilegii binecuvântate, existau responsabilități grele pentru străin sub aranjamentul teocratic. El nu trebuia să practice nicio formă de religie, în secret sau deschis, nici să sprijine o astfel de practică din partea altora din interiorul sau sub Teocrația tipică. Prin urmare, era obligatoriu pentru el să păzească Cele Zece Porunci date la Muntele Sinai prin Moise. Aceasta însemna să nu se închine altui dumnezeu decât lui Iehova, să fie fidel și să nu aducă ocară asupra numelui lui Iehova, să păzească sabatul său săptămânal și să acționeze cu dreptate și dragoste față de aproapele și tovarășul de închinare. (Lev. 20: 1-8; Ex. 20: 1-17) Orice acțiune contrară însemna moartea prin execuție. (2 Cron. 15: 9-15) Toți blasfemiatorii numelui lui Dumnezeu, străinii, precum și israeliții născuți în țară, trebuiau omorâți. (Lev. 24: 15, 16) Când prezenta victime pentru sacrificiu, străinul trebuia să o facă la casa lui Dumnezeu și nu la vreun alt loc religios. În plus, victima sacrificială pe care o oferea străinul trebuia să fie fără cusur, la fel ca victimele cerute israeliților născuți natural, pentru a fi acceptabile lui Iehova Dumnezeu. Aceeași măsură de fidelitate era cerută de la el ca și de la israelit. (Lev. 17: 8, 9; 22: 18-23) Străinul trebuia să aducă jertfe și să-i ofere închinare lui Iehova Dumnezeu conform acelorași legi și regulamente ca și evreii: „o singură lege și o singură măsură va fi pentru voi și pentru străinul care locuiește printre voi.” (Numeri 15: 13-16) Minoritățile nu sunt exceptate de la observarea legii.
31 La vremea ispășirii anuale pentru păcatele națiunii Israel, străinul era obligat să observe ziua ca o zi de abținere de la munca servilă, împreună cu toți israeliții, pentru care ziua era una de necaz. (Lev. 16: 29-31) Dacă congregația a comis un păcat din ignoranță și neglijență, străinul era de asemenea considerat ca participând la păcatul națiunii. Prin urmare, sacrificiul de ispășire care a fost oferit pentru păcătoșii ignoranți a funcționat și pentru iertarea străinului. „Și va fi iertată toată congregația copiilor
362
Turnul de Veghe
BROOKLYN, N.Y.
lui Israel și străinul care locuiește printre ei; deoarece tot poporul era în ignoranță. Aceeași regulă se aplica și persoanelor care păcătuiau din ignoranță, indiferent cine. „Să aveți o singură lege pentru cel ce păcătuiește din ignoranță, atât pentru cel născut printre copiii lui Israel, cât și pentru străinul care locuiește printre ei.” Dar păcătoșii cu voia, indiferent cine, erau o ocară pentru Dumnezeu și li se poruncea să fie distruși. -- Numeri 15: 24-31; Ezechiel 14: 7.
32 Nu doar ca descendent al lui Noe, ci acum și ca unul legat de legea lui Dumnezeu față de Israel, care încorpora legământul veșnic privind sfințenia sângelui care susține viața, străinului i se interzicea să mănânce sau să bea sânge, fie prin transfuzie, fie pe cale orală. (Gen. 9: 4; Lev. 17: 10-14) Chiar și atingerea și mâncarea unei carcase moarte care nu a fost ucisă de om pentru hrană necesară îi cerea să treacă printr-o curățire conform legii lui Dumnezeu. (Lev. 17: 15, 16; Numeri 19: 10-12) Curățenia se extindea și la căsătorii. Uniunile impure între oameni, și de asemenea între om și animal, trebuiau să fie urâte și evitate: „De aceea, veți păzi statutele și judecățile mele și nu veți comite niciuna dintre aceste abominații; nici dintre cei din națiunea voastră, nici dintre străinii care locuiesc printre voi.- Lev. 18:6-26.
LIMITĂRI
33 Pe lângă obligațiile de mai sus, străinul din Israel era supus unor limitări sau restricții, dar nu în detrimentul sau opresiunea sa. Clasa „străinului” este menționată în mod repetat în legătură cu săracii, văduvele și orfanii, și cei fără moștenire în țara dată de Dumnezeu. Aceștia sunt asociați cu servitutea, cum ar fi tăierea lemnelor și aducerea apei. Israelienii naturali dețineau toată țara și o transmiteau prin moștenire urmașilor lor naturali; prin urmare, străinul era exclus de la deținerea de pământ. I s-a extins, așadar, dreptul de a culege din câmpurile roditoare; recoltele lăsate erau destinate „săracilor și străinilor.” (Lev. 19: 9,10; Deut. 29: 9-11) De asemenea, străinii puteau fi cumpărați ca slujitori ai israelienilor; iar acești slujitori cumpărați puteau fi moșteniți de urmașii israelieni ai cumpărătorilor; „ei vor fi robii voștri pentru totdeauna: dar peste frații voștri, copiii lui Israel, nu veți stăpâni unii asupra altora cu asprime.” Dacă, totuși, un străin ar deveni bogat și un israelit ar cădea în sărăcie și ar fi obligat să se vândă pe sine ca slujitor străinului bogat, libertatea israelitului putea fi răscumpărată cu bani în orice moment. Dar dacă servitutea sa continua până în anul Jubileului, atunci străinul care deținea
israelitul trebuia să-l lase liber în anul Jubileului, împreună cu copiii săi. -- Levitic 25: 45-54.
34 Prin însăși natura legilor teocratice care guvernau marele preot al Israelului, nu era permis ca străinul sau călătorul să se căsătorească în familia marelui preot. Marele preot era obligat să „își ia de soție o fecioară din poporul său.” (Lev. 21:10-14) În ceea ce privește preoții templului în timpul Regatului, a fost profețit în mod specific că „preoții levitici, fiii lui Țadoc ... vor lua fecioare din sămânța casei lui Israel sau o văduvă care a avut un preot înainte. (Ezech. 44: 15, 22) O limitare similară a fost stabilită în ceea ce privește regatul Teocrației tipice, astfel încât niciun străin nu putea deveni rege al Israelului. În legământul special de fidelitate în care mediatorul Moise i-a adus pe israeliți, Iehova a stabilit regula: „Îl vei pune rege peste tine pe acela pe care ți-l va alege DOMNUL Dumnezeul tău: unul dintre frații tăi să-l pui rege peste tine: nu poți pune un străin peste tine, care nu este fratele tău.” - Deut. 17: 15.
35 Astfel de măsuri privind preoția și regalitatea prefigurează bine că „străinii” cu bunăvoință, care nu sunt născuți din spiritul lui Dumnezeu și, prin urmare, nu sunt israeliți spirituali și nici nu sunt unși pentru „preoția regală” împreună cu Cristos Isus, nu sunt incluși în legământul cu el pentru Regat. Ei nu au promisiuni sau speranțe de a fi „preoți ai lui Dumnezeu și ai lui Cristos și de a domni împreună cu el o mie de ani”. (Exod 19: 6; 1 Petru 2: 9; Revelația 5: 10; 1: 5, 6; 20: 4, 6) Privilegiul lor este acela de a fi subiecți pământești ai regatului ceresc. Din acest motiv, ei nu se împărtășesc din pâinea și vinul de la Cina Memorială pe care Isus a instituit-o pentru cei din legământul Regatului.
SUB GUVERNUL TEOCRATIC ACUM
36 Caracteristicile anterioare ale legii lui Iehova referitoare la străini sau călători, ne asigură o autoritate inspirată, au fost o „umbră a lucrurilor bune care vor veni”. Prin urmare, ele se aplică într-un mod spiritual persoanelor consacrate cu bunăvoință de astăzi, cunoscute și sub numele de „Jonadabi” sau „alte oi” ale Domnului. (Evrei 10: 1; Coloseni 2: 17; Ioan 10: 16) Prin urmare, există o obligație asupra israeliților spirituali din organizația teocratică a lui Iehova astăzi de a recunoaște dreptul acestei clase de „străini” și de a se asigura că acest drept este respectat și menținut prin impunerea lui. Faptele arată că în anul 1918, Iehova, așa cum este reprezentat de Mesagerul legământului, Cristos Isus, a venit la templu pentru a judeca
1 Decembrie, 1944
Turnul de Veghe
363
pe cei din organizația teocratică. El îi avertizează pe israeliții spirituali, care sunt în legământul Regatului și în linie pentru a fi un „regat de preoți” ceresc, spunând: „Mă voi apropia de voi pentru judecată; și voi fi un martor rapid împotriva ... celor care opresc pe muncitor de la plata lui, pe văduvă și pe orfan, și care întorc [sau înșală] străinul de la dreptul său, și nu se tem de mine, zice DOMNUL armatelor.” Și de ce? „Căci eu sunt DOMNUL [Iehova], nu mă schimb; de aceea, fiii lui Iacov nu sunt consumați.” - Maleahi 3: 1-6.
37 Nu, sensul interior al legii lui Iehova nu s-a schimbat pentru „fiii spirituali ai lui Iacov”. Rămășița acestora poate acum să-i spună lui Iehova Dumnezeu: „Tu mi-ai păstrat dreptul și cauza mea: Tu stai pe tron judecând drept.” (Psalmul 9: 4) Dincolo de aceasta, Iehova este, de asemenea, hotărât să mențină dreptul clasei „străinului”, acum că regatul său prin Cristos a fost înființat în 1914. Această clasă trebuie ajutată să trăiască în pace și prosperitate spirituală alături de rămășița „Israelului lui Dumnezeu”. Această clasă ei nu trebuie niciodată să o asuprească, ci trebuie să o iubească ca pe ei înșiși. Așa cum este poruncit: „Dacă un străin locuiește cu tine în țara ta, să nu-l asuprești. Ci străinul care locuiește cu voi va fi pentru voi ca unul născut dintre voi, și îl veți iubi ca pe tine însuți.” (Lev. 23: 35; 19: 33, 34) Ei trebuie să „judece drept între fiecare om și fratele său, și străinul care este cu el”, și nu trebuie „să pervertească judecata străinului, nici a orfanului”. Altfel, Iehova va fi un martor iute împotriva lor și îi va alunga din organizația sa Teocratică. „Căci Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor și Domnul domnilor, un Dumnezeu mare, puternic și înfricoșător, care nu se uită la față și nu ia mită; el execută judecata orfanului și a văduvei și iubește pe străin, dându-i hrană și îmbrăcăminte. Iubiți, deci, pe străin, căci și voi ați fost străini în țara Egiptului.” (Deut. 1: 16; 24: 17; 10: 17-19) Prin urmare, cei care îi neagă străinului dreptul său este cert că vor fi distruși ca blestemați: „Blestemat să fie cel ce pervertește judecata străinului, a orfanului și a văduvei. Și tot poporul [rămășița credincioasă] să zică: Amin!” - Deut. 27: 19; Exod. 22: 21; 23: 9, 12.
38 Rămășița Israelului spiritual a fost eliberată de organizația lui Satan, Babilonul, și a fost restaurată în țara lor de serviciu Teocratic adus lui Iehova la templul său. Profetul său a prezis restaurarea lor și, de asemenea, că „străinii se vor alătura lor și se vor lipi de casa lui Iacov [Israel]”. Rămășiței restaurate i se
poruncește în mod expres să-i aprecieze pe acești tovarăși pământești iubitori care se lipesc de organizația Teocratică și să nu-i oprime sau să plănuiască răul împotriva lor. (Isaia 14: 1; Zaharia 7: 10) Acestora trebuie să li se acorde privilegiile depline de serviciu în legătură cu acea organizație, căci acesta este dreptul lor.
39 Iehova Dumnezeu nu construiește astăzi două organizații, cu două lucrări diferite; ci clasa „străinului” trebuie să se supună singurei organizații Teocratice. Având în vedere acest lucru, este datoria și privilegiul lor să se alăture rămășiței în aceeași lucrare de a proclama public și din casă în casă că „regatul cerurilor este la îndemână”. Serviciul lor fixat acum nu este diferit de cel al rămășiței. (Rev 22: 17) Și în acest sens se aplică legea teocratică, că „o singură ordonanță va fi atât pentru voi, cei din congregație, cât și pentru străinul care locuiește printre voi, o ordonanță veșnică în generațiile voastre: așa cum sunteți voi, așa va fi străinul înaintea DOMNULUI”. (Numeri 15: 15; 9: 14) Întrucât acum Regatul Teocratic a fost înființat și Regele lui Iehova își adună la templul său de închinare toate „celelalte oi” înainte de tribulația Armaghedonului, le incumbă acestor „alte oi” adunate să se supună „singurei ordonanțe”, și anume să „predice această evanghelie a Regatului în toată lumea pentru mărturie”. -- Matei 24: 14.
40 La întrunirile organizației Teocratice a lui Iehova, cei din clasa „străinului” au dreptul și privilegiul de a oferi rugăciuni către El și, de asemenea, de a conduce întâlniri pentru studiu biblic și pentru pregătiri de serviciu, chiar și cu membri ai rămășiței spirituale prezenți. Adăugarea acestor slujitori „străini” la organizația teocratică a fost prezisă în aceste cuvinte adresate rămășiței consacrate restaurate: „Și străinii vor sta și vă vor paște turmele, iar fiii străinului vor fi agricultorii și viticultorii voștri. Dar voi veți fi numiți preoți ai DOMNULUI; oamenii vă vor numi slujitori ai Dumnezeului nostru; veți mânca bogățiile națiunilor [Gentiles] și vă veți lăuda cu gloria lor.” (1 Regi 8: 41-43; 2 Cron. 6: 32, 33; Isaia 61: 5, 6) În mod similar, „străinul” consacrat poate efectua botezuri în apă pentru cei care doresc să-și simbolizeze consacrarea lui Dumnezeu; la fel cum Ioan Botezătorul, care nu a fost născut sau uns cu spiritul lui Dumnezeu, a avut privilegiul de a-i cufunda în apă atât pe Isus însuși, cât și pe mulți dintre discipolii lui Isus.
41 Iehova Dumnezeu și Cristos Isus, și nu clasa „străinilor” sau Ionadabii, sunt Învățătorii organizației. Ionadabii doar îndeplinesc instrucțiunile organizației în conducerea și adresarea întrunirilor. Consacrarea lor față de Dumnezeu este la fel de
364
Turnul de Veghe
BROOKLYN, N.Y.
adevărată și deplină ca cea a rămășiței spirituale față de Dumnezeu. Aceeași măsură de fidelitate față de votul lor de consacrare este cerută de la ei ca și de la rămășiță. Și același spirit al Domnului operează astăzi asupra „străinilor” ca și asupra rămășiței. Pe măsură ce „străinii” cu bunăvoință învață prin intermediul organizației Teocratice, ei transmit învățătura altora și nu sunt inițiatorii sau interpreții informațiilor pe care le transmit. În același mod, înainte de timpul lui Cristos și de revărsarea la Rusalii a spiritului, profeții loiali din vechime au furnizat
canonul ebraic al Sfintelor Scripturi care, prin spiritul lui Dumnezeu, devine „hrană la timpul potrivit” pentru israeliții spirituali de acum. Prin urmare, rezultă că „străinii” pot fi și sunt slujitori ai lui Dumnezeu astăzi.
42 Toți israeliții spirituali care au acum aprobarea lui Iehova îl vor iubi pe străin și îi vor apăra și îi vor menține dreptul. Și atât rămășița, cât și clasa „străinului” vor respecta în unitate „ordonanța unică” a organizației Sale Teocratice sub Cristos Isus Regele.
DE UNDE RELIGIA, POLITICA ȘI COMERȚUL?
Urmând potopului, care a fost prezis de Creator prin profetul Noe, o altă lume a venit în existență, iar acea lume persistă până în ziua de azi și, prin urmare, este veche. Cei mai mulți oameni cred că va continua pentru totdeauna; dar în aceasta ei se înșală. Această lume constă din ceruri și pământ, cerurile fiind acea parte care este invizibilă ochilor umani, iar pământul acea parte care este vizibilă. Îngerii căzuți nu au fost incluși în judecata de moarte a lui Dumnezeu executată împotriva celor răi de pe pământ în timpul potopului, dar relația existentă atunci între grupurile vizibile și invizibile ale celor răi a fost distrusă de potop. Declarația autoritară, la 2 Petru 3:5, 6, este: „Prin cuvântul lui Dumnezeu cerurile au fost de la început, iar pământul stând afară din apă și în apă [în interiorul inelului de apă și al boltei care se învârtea până atunci în jurul globului pământesc]: prin care lumea care era atunci, fiind inundată de apă, a pierit.”
Lumea care este acum, adică, cea invizibilă și cea vizibilă, va dăinui pentru totdeauna? Biblia răspunde la această întrebare cu aceste cuvinte: „Dar cerurile și pământul, care sunt acum, prin același cuvânt sunt păstrate, rezervate pentru foc împotriva zilei judecății și a pierzaniei oamenilor nelegiuiți.” (2 Petru 3: 7) Lumea care există acum poartă denumirea de „această lume rea prezentă”, iar această lume este cea pe care Domnul Dumnezeu a hotărât că va fi distrusă și va trece, în curând. (Galateni 1: 4) Satan Diavolul este prințul sau conducătorul invizibil care controlează lumea rea prezentă, care va trece. (2 Corinteni 4: 4) „Focul” este simbolul factorului distrugător care va cădea asupra lumii prezente. Odată cu dispariția acesteia, va apărea pe deplin o nouă lume. În legătură cu aceasta, Biblia spune: „Noi, conform promisiunii sale, așteptăm ceruri noi și un pământ nou, în care locuiește dreptatea.” (2 Petru 3: 13) După potop și sfârșitului lumii de dinainte de potop, populația pământului nostru a fost formată din Noe și cei trei fii ai săi, Sem, Ham și Iafet, și soțiile tuturor acestora. „Și Dumnezeu l-a binecuvântat pe Noe și pe fiii săi și le-a spus: Fiți roditori, înmulțiți-vă și umpleți pământul.” (Geneza 9: 1) Mai târziu este înregistrat: „Acestea sunt generațiile fiilor lui Noe, Sem, Ham și Iafet: și lor li s-au născut fii după potop.” (Geneza 10: 1) Astfel, rasa umană a început din nou să se înmulțească.
Imediat după ce Noe a părăsit arca lovită de potop, Iehova Dumnezeu a făcut cunoscut legământul Său privind
sfințenia vieții. (Gen. 9: 9-11) Un legământ este o declarație solemnă și de neîncălcat a scopului lui Dumnezeu; și prin acest legământ, Dumnezeu vrea ca întreaga creație să știe că viața este un dar de la El și că nimeni nu poate lua sau distruge viața în mod corespunzător fără permisiunea lui Dumnezeu. Fiarele câmpului și păsările cerului, Dumnezeu le-a declarat într-adevăr disponibile acum omului pentru hrană, după cum are nevoie omul. Dar uciderea nejustificată și inutilă a animalelor a fost declarată o încălcare a legământului veșnic al lui Dumnezeu. Dacă un om ucide fiare pentru hrana sa necesară, astfel de faptă este legală; dar dacă le ucide doar pentru a satisface o dorință egoistă de a ucide sau pentru a-și satisface dorința de sport, aceasta este o încălcare a legământului privind sfințenia vieții. Prin urmare, dacă un om, contrar legii lui Dumnezeu, ucide un alt om, ucigașul este vinovat de omor și trebuie să sufere moartea din mâna executorului lui Dumnezeu. -- Gen. 9: 2-6.
Acest legământ fiind anunțat și marcat prin apariția curcubeului pentru prima dată în ochii omului, Satan Diavolul a văzut o oportunitate de a defăima și mai mult numele lui Dumnezeu, făcându-l pe om să încalce acel legământ veșnic. Această încălcare a început să se manifeste în special în Nimrod. Omul Nimrod a fost un descendent al lui Ham, fiul lui Noe. „Nimrod... a început să fie un om puternic pe pământ. El era un vânător puternic înaintea DOMNULUI, de aceea se spune: Ca Nimrod, vânător puternic înaintea DOMNULUI.” (Geneza 10: 8, 9) Nimrod era ambițios, războinic și însetat de sânge și se desfăta în fapte rele. Fără îndoială, a fost determinat să procedeze astfel din cauza influenței Diavolului și a demonilor săi asociați. Nimrod vâna și ucidea animale sălbatice doar pentru a-și satisface dorințele rele și înarma și antrena tineri să-l urmeze în afacerea uciderii. În ochii oamenilor, Nimrod a devenit unul foarte admirat și venerat datorită priceperii sale. Fără îndoială, Diavolul a pus în mintea oamenilor acest lucru, ca aceștia să-și arate devotamentul față de o creatură, mai degrabă decât față de Creator. Pentru ei, într-adevăr, Nimrod era un „vânător puternic înaintea DOMNULUI”, adică superior sau mai mare decât Dumnezeul Atotputernic. Onoarea, aplauzele și adorația acordate lui Nimrod erau închinare și acolo, după potop, a început practicarea religiei, dar Noe a continuat să se închine lui Iehova.
Religia este o formă de închinare acordată de creaturi unei alte creaturi, cea venerată fiind considerată de aceste creaturi ca fiind superioară lor și demnă de adorare și închinare. Diavolul, se pare, a preluat
1 Decembrie, 1944
Turnul de Veghe
365
controlul asupra minții lui Cuș, tatăl lui Nimrod, și l-a folosit pe Cuș, fiul lui Ham, ca lider în a îndepărta populația tot mai mare a Pământului de Iehova Dumnezeu. Nimrod, fiul lui Cuș, a fost antrenat împreună cu alții să încalce legământul veșnic al lui Dumnezeu și să stabilească închinarea la creaturi; și aceasta a fost cu scopul de a abate mintea creaturilor departe de Dumnezeul Atotputernic. Prin aceste mijloace, Satan și diavolii săi asociați l-au sfidat pe Dumnezeul Atotputernic și i-au batjocorit numele, resetând astfel practica religiei pe pământ. Să se țină minte și să se țină cont de acum înainte: Religia a fost întotdeauna principalul instrument folosit de Diavol pentru a ocărâ numele Dumnezeului Atotputernic și pentru a-i îndepărta pe oameni de Dumnezeul Cel Preaînalt.
Aliatul religiei, și anume politica, este mijlocul și arta de a organiza și guverna poporul pentru a controla oamenii și instituțiile lor. Religia, fiind organizată și pusă în funcțiune pentru a-i îndepărta pe oameni de Dumnezeu și pentru a-i îndrepta spre venerarea creaturilor, a fost urmată rapid de politică, adică o organizare între oameni pentru a controla și a conduce poporul. Nimrod, cel religios, a preluat conducerea în politică, fiind numit conducător sau rege. „Și începutul regatului lui a fost Babel.” (Geneza 10: 10) Nimrod și asociații săi religioși și politici au construit cetăți, în care oamenii au fost adunați; și acesta a fost începutul comerțului, al traficului reciproc. Din acea zi până în prezent, religia, politica și comerțul au fost operate în comun de Diavol și asistenții săi cu scopul de a controla și conduce națiunile pământului și de a le ține departe de cunoștiința și serviciul Dumnezeului Atotputernic.
Continuându-și schema nelegiuită de a-i îndepărta pe oameni de Dumnezeu și de a-i face să se închine la creaturi, Diavolul și îngerii săi răi au injectat în mintea oamenilor falsitatea că salvarea lor depindea de faptele și puterea lor și a altor creaturi fără Dumnezeu. „Și au zis: Haidem să ne zidim o cetate și un turn al cărui vârf să ajungă până la cer și să ne facem un nume, ca să nu fim împrăștiați pe fața întregului pământ.” – Gen. 11: 4.
Prin religie, Diavolul i-a mișcat pe oamenii care se stabiliseră în țara Șinear să construiască turnul Babel, nume pe care băștinașii l-ar interpreta ca însemnând „Poarta către Dumnezeu”. Aceasta confirmă faptul că religia a fost la acel moment adusă la viață pentru a-l sfida pe Dumnezeul Atotputernic. Fără îndoială, din cauza acelei mișcări organizate de stabilire a religiei, Iehova Dumnezeu a intervenit și a provocat o confuzie a limbii oamenilor; și prin urmare, conform limbii ebraice, numele Babel înseamnă confuzie. Încă de la început, Dumnezeu și-a exprimat indignarea împotriva religiei, arătând că este o abominație în ochii săi, deoarece a fost formulată, adusă în existență și promovată de Diavol. Nimic altceva nu a provocat atâta confuzie printre oameni precum numeroasele tipuri de religie care sunt practicate printre ei. De la introducerea religiei în grădina Edenului, religia a fost principalul mijloc de a crea confuzie, de a înșela și induce în eroare oamenii și aceasta a dus la îndepărtarea lor de la cunoștința și închinarea adevăratului și atotputernicului Dumnezeu. Aceasta în sine este o dovadă concludentă că religia este produsul Diavolului, folosit special pentru a înșela omenirea și a o îndepărta de Iehova. Religia
îi face pe oameni să fie foarte superstițioși și să cedeze influenței liderilor lor religioși; iar acest lucru deschide clar calea politicienilor pentru a obține controlul și a conduce poporul, precum și pentru ca comerțul sau traficul să fie folosite pentru a le fi furate oamenilor drepturile și câștigurile lor juste.
În Geneza 10: 10, Septuaginta greacă veche traduce cuvântul „Babel” ca „Babilon”. Babilonul este numele organizației Diavolului, care combină trei elemente, și anume religia, politica și comerțul, pentru a controla popoarele pământului. Religia este folosită în scop egoist pentru mulțimea Diavolului; și de aceea profeția lui Dumnezeu îi vorbește Diavolului: „Prin mulțimea mărfurilor tale, ți-au umplut mijlocul cu violență și ai păcătuit; de aceea te voi lepăda de pe muntele lui Dumnezeu ca pe un profan și te voi distruge, o heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor de foc. Ți-ai spurcat locurile sfinte prin mulțimea nelegiuirilor tale, prin nelegiuirea negoțului tău; de aceea voi scoate un foc din mijlocul tău, care te va mistui și te voi preface în cenușă pe pământ, în fața tuturor celor ce te privesc.” - Ezechiel 28: 16, 18.
Dorința ambițioasă și lacomă a lui Satan Diavolul de a obține câștig pentru sine l-a determinat în Eden să se revolte împotriva Dumnezeului Atotputernic; și după aceea a folosit religia, politica și comerțul pentru a-și hrăni și mai mult dorința insațiabilă și lacomă. Despre cei care caută să câștige bani este scris: „Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; unii, râvnind după ea, s-au rătăcit de la credință și și-au străpuns inima cu multe griji.” - 1 Timotei 6: 10.
Banii, așa cum sunt folosiți aici, înseamnă orice prin care câștigul este măsurat. Răul nu se află în mediul circulant numit „bani”, ci „răul” sau greșeala rezultă din iubirea sau dorința a ceea ce permite cuiva să obțină câștiguri egoiste. Mulți oameni care au avut la început credință în Iehova Dumnezeu și care au început să-i slujească au fost conduși la lăcomie; iar această dorință nesatisfăcută de câștig a dus la căderea lor completă. Acesta a fost cursul lui Satan și așa a fost întotdeauna și cursul celor care îl slujesc. Religia este folosită în acest scop, adică pentru ca Diavolul să poată câștiga devotamentul creaturilor față de orice, în special față de sine, și astfel să le îndepărteze de la Iehova Dumnezeu.
În urma organizării regatului lui Nimrod, Babilon, au apărut alte națiuni organizate, și anume Egiptul, Asiria, Persia, Grecia, Roma și altele. Toate aceste mari puteri mondiale și toate subdiviziunile acestora care s-au format ca națiuni și care fac parte din astfel de puteri mondiale, au avut și au practicat sau au și practică religia. Babilonul este mama tuturor religiilor de astăzi; iar Diavolul este tatăl acesteia. Toate religiile poartă pe bună dreptate numele de „Babilon”. Diavolul este marele dușman al lui Dumnezeu și, prin urmare, religia este un dușman al Dumnezeului Atotputernic. Diavolul este cel mai mare dușman al omului, iar religia sa este, de asemenea, un dușman de moarte pentru om. Organizația Diavolului este simbolizată de o femeie necurată sau impură numită „Babilon”. Prin urmare, toate religiile sunt din Babilon și, în special, religia principală a lumii, ale cărei sute de culte sunt practicate în așa-numita „Creștinătate”.
366
Turnul de Veghe
BROOKLYN, N.Y.
De la potop încoace, toate națiunile, neamurile și popoarele de pe pământ au avut și au practicat o formă de religie; și fiecare în parte a fost împins să facă acest lucru prin influența vicleană a acelui cel rău, Diavolul, și a spiritelor sale rele asociate. De aceea, se spune despre organizația lui Satan, Babilonul, că „a îmbătat toate națiunile cu vinul fornicației ei”. (Rev. 14: 8) „Și pe fruntea ei era scris un nume: MISTER, BABILONUL CEL MARE, MAMA PROSTITUATELOR ȘI A ABOMINAȚIILOR PĂMÂNTULUI.” (Rev 17: 5) Toate acestea arată că religia este instrumentul Diavolului folosit pentru a se opune, a sfida, a batjocori și a-l ocărâ pe Dumnezeul Atotputernic și pentru a înșela oamenii și a-i îndepărta de adevăratul Dumnezeu Atotputernic, al cărui nume este Iehova, și astfel a-i îndrepta spre distrugere.
Toate organizațiile religioase de pe pământ sunt formate și conduse de oameni care sunt supuși unei influențe nedrepte și conduși de dușmanul Satan Diavolul; și acest lucru este adevărat indiferent dacă vreunul dintre ei știe sau nu, pentru că Biblia așa spune. Există două mari organizații, și anume: organizația Dumnezeului Atotputernic, care este în întregime dreaptă, pură și adevărată, și organizația Diavolului, zeul imitator, care este necurată, rea și în întregime falsă. Oamenii de pe pământ sunt supuși uneia sau alteia dintre aceste două organizații. Diavolul, îngerii săi și alți susținători răi luptă în permanență împotriva lui Dumnezeu pentru a-i defăima numele și a-i îndepărta pe oameni de la el. Acea organizație rea încearcă să-i distrugă pe toți cei care sunt de partea lui Iehova și încearcă să facă ceea ce este drept. Cristos Isus și adevărații săi imitatori sunt în întregime de partea lui Iehova, așa cum profeții din vechime au fost de partea Lui și I-au slujit. Există un mare război dus de cei care sunt de partea Diavolului împotriva celor devotați lui Iehova Dumnezeu; de aceea este scris despre unii ca ei: „Noi nu luptă, împotriva cărnii și a sângelui, ci împotriva principatelor, împotriva puterilor, împotriva stăpânitorilor întunericului lumii acesteia, împotriva răutății spirituale care este în locurile cerești.” – Efeseni 6:12
Prin urmare, se vede că Satan și demonii săi răi
asociați, care i s-au alăturat inițial în rebeliunea sa din Eden, constituie puterile, principatele și conducătorii invizibili ai acestei lumi rele, care operează în întuneric ca dușmani ai omului. Cei din organizația lui Dumnezeu poartă război împotriva acelei domnii și puteri diabolice și, prin urmare, trebuie să spună adevărul privind religia, deoarece religioșii se războiesc împotriva lui Dumnezeu, iar religia este principalul instrument prin care oamenii sunt înșelați. În acel război, totuși, slujitorii credincioși ai lui Dumnezeu nu folosesc arme pentru a vătăma ființele umane în trupurile lor. Armele războiului lor sunt spirituale, în special „sabia spiritului, care este cuvântul lui Dumnezeu”. (Efeseni 6: 13, 17) Celor care sunt de partea lui Iehova și care îi slujesc în acest război, el le spune: „Voi sunteți martorii Mei ca să spuneți oamenilor despre numele, regatul și scopul meu.” (Isaia 43: 10-12) Astfel de martori ai lui Dumnezeu sunt oameni, care umblă în trup, dar folosesc doar armele adevărului cu care Iehova i-a înarmat. „Căci, chiar dacă umblăm în firea pământească, nu ne luptăm după îndemnurile firii pământești. Căci armele războiului nostru nu sunt pământești, ci puternice, prin Dumnezeu, ca să dărâme întăriturile.” – 2 Corinteni 10: 3, 4.
Să fie clar înțeles, așadar, că adevărații slujitori ai Dumnezeului Atotputernic și urmașii lui Isus Cristos nu au nicio luptă de dus împotriva vreunei creaturi umane, fie ea evreică, neam, catolică, protestantă sau păgână. Ei nu au nicio dispoziție de a răni pe cineva, ci li se poruncește să spună adevărul pentru binele celor care vor să cunoască calea cea dreaptă. Oameni din toate națiunile au căzut sub influența și puterea vicleană a lui Satan și a asociaților săi angelici răi. Este privilegiul și datoria Martorilor lui Iehova să le spună adevărul așa cum a poruncit Dumnezeu, pentru ca cei dintre ei care sunt cu bunăvoință față de Dumnezeu să găsească singurul loc de securitate și siguranță față de dușmanii lor. Adevărul Cuvântului lui Dumnezeu este, prin urmare, un avertisment dat pentru ca cei cu bunăvoință să dea atenție la avertisment și să fugă în locul de siguranță; și din acest motiv, faptele clare de mai sus sunt relatate cu privire la originea religiei, politicii și comerțului.
RUTH, O CONVERTITĂ DE LA RELIGIE
Condamnați la un eșec lamentabil sunt cei care caută să convertească această lume la Evlavie. Sprijinirea de către religie a creației guvernamentale postbelice atât de lăudate nu-l va ademeni pe Dumnezeu în politică și nu va rezulta o lume convertită. Dimpotrivă, transformarea completă a lumii în sens religios prin război total va însemna doar că forțele lipsite de Evlavie s-au înrădăcinat mai puternic. Religia orbește. Tradițiile sale „îngrașă inima acestui popor, le îngreunează urechile și le închid ochii; ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se convertească și să fie vindecați”. -- Isaia 6:10.
Adevărul biblic aduce lumină și convertire. „Legea DOMNULUI este perfectă și convertește sufletul.” (Psalmul 19: 7) Lumea își astupă urechile cu dopuri religioase. Cetățenii ei „nu vor asculta învățătura sănătoasă, ci se vor copleși cu învățători care să le satisfacă capriciile și le vor gâdila fanteziile și se vor abate de la ascultarea adevărului și se vor rătăci după ficțiuni.” (2 Timotei 4: 3, 4, Goodspeed) Dar nu toți se întorc de la adevăr. Mii
de oameni se întorc de la religiile fictive după care au rătăcit și se întorc la adevăr. Un exemplu izbitor al unei astfel de convertiri este descoperit în trecutul întunecat al secolelor citind povestirea biblică despre viața lui Rut. Cartea care îi poartă numele o relatează.
Autorul și data scrierii cărții Rut sunt incerte. Consensul opiniei le atribuie lui Samuel, deși mulți susțin că a fost scrisă după timpul său. Fraza de deschidere, "în zilele când judecătorii domneau," indică faptul că timpul regilor a început. Aceste cuvinte introductive stabilesc de asemenea evenimentele în timpul judecătorilor. Deși înregistrarea nu spune acest lucru, dovezile circumstanțiale sugerează că Ruth a trăit în timpul domniei regelui Moabului, Eglon, și ulterior.
Concepția generală este că Rut nu este mai mult decât o simplă narațiune a vieții pastorale sau rurale, având o bună parte de patos la început, dar care mai târziu înflorește într-o frumoasă poveste de dragoste. Nu este o simplă idilă. Scopul lui Iehova în realizarea relatării biblice nu este
1 Decembrie, 1944
Turnul de Veghe
367
de a distra, ci de a instrui și, în special, de a instrui în aceste „zilele din urmă”. Rut a jucat un rol într-o dramă profetică care își găsește împlinirea în timpurile moderne. -- 1 Corinteni 10: 6, 11.
Ruth era o moabită, locuia în țara Moab și adora zeul demon Chemosh. Dar o familie de israeliți avea să-i schimbe cursul vieții. Elimelech a părăsit orașul său Bethlehem-Iuda din cauza unei foamete și, însoțit de soția sa Naomi și de cei doi fii, a călătorit în Moab. Ruth s-a căsătorit cu fiul numit "Mahlon". Cu toate acestea, moartea a avut un impact greu asupra familiei și le-a lăsat pe Rut, pe soacra ei și pe cumnata ei moabită văduve și fără copii. Femeile îndoliate, legate de o durere comună, au pornit spre țara lui Naomi, din care nenorocirea foametei se ridicase acum. Dar mai mult decât durerea le-a unit pe femei: soacra mărturisise despre Iehova Dumnezeul lui Israel, iar nurorile sale îi întorseseră spatele zeului religios Chemoș. -- Rut 1: 1-7.
Trio-ul de călători se oprește. Femeia mai în vârstă le vorbește celor mai tinere. Ea îi avertizează că drumul integrității este stâncos, că dorințele trupești pot avea de suferit, că dorințele după soț, casă și copii au puține perspective de a fi satisfăcute, că lasă în urmă viața așa cum se trăia în mod normal în lumea moabită și, în final, că, dacă prețul integrității față de Iehova este prea mare, acum este momentul să se întoarcă. Plângând, cele două femei declară că vor continua călătoria. Avertismentul este întărit. Testul de căutare o filtrează pe una dintre ele. Cu siguranță, motivul principal al lui Naomi nu a fost să facă convertiți. - Rut 1:8-15.
Dar Ruth nu era o persoană care să renunțe! Cu o emoție profundă, ea imploră: "Nu mă îndemna să te părăsesc și să mă întorc de la a te urma; căci unde vei merge tu, voi merge și eu; și unde te vei odihni, mă voi odihni și eu; poporul tău va fi poporul meu, și Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu; unde vei muri, voi muri și acolo voi fi îngropată: Iehova să-mi facă așa și mai mult, dacă altceva decât moartea ne va despărți pe mine și pe tine." (Rut 1: 16, 17, Am. Stan. Ver.) Cine ar putea rezista unei astfel de cereri emoționante? Cele două își reiau drumul, în tăcere. În decursul timpului, ajung la destinația lor, Bethlehem. -- Rut 1:18, 19, 22.
Rut nu era o leneșă. A ajuns în Bethlehem la începutul recoltei de orz. Ea s-a oferit voluntar: „Lasă-mă să merg la câmp și să strâng spicele.” După ce i s-a acordat permisiunea, Rut s-a îndreptat spre lanurile de grâu. A pornit devreme, în răcoarea dimineții. Soarele urca pe cer; ea a continuat să muncească. Când a ajuns la zenit, s-a oprit scurt pentru masa de prânz, apoi s-a ridicat să strângă spicele în căldura după-amiezii. A lucrat la câmp până seara, iar la sfârșitul zilei a bătut grâul și a separat pleava. Roadele lungii sale zile de muncă ar fi dat pe dinafară un coș de orz, cam o efă de orz. Ea a împărțit cu generozitate cu soacra ei în vârstă. -- Rut 2: 2, 14, 15, 17, 18; Am. Stan. Ver.
Nici Rut nu era o ingrată. Ea cunoștea legea lui Dumnezeu și drepturile de a strânge spice pe care aceasta îl acorda săracilor, străinilor și văduvelor, așa cum era și ea. „Când îți vei secera recolta în ogorul tău și vei uita un snop în ogor, să nu te mai întorci să-l iei; acesta va fi pentru străin, pentru orfan și pentru văduvă.” (Deuteronom
24:1 9-21; Levitic 23: 22) Cu toate acestea, ea nu a făcut cereri. S-a apropiat cu umilință de slujitorul pus peste secerători și a cerut permisiunea, spunând: "Te rog, lasă-mă să culeg și să adun după secerători printre snopi." (Rut 2: 7) Ea a dat dovadă de o umilință cuvenită înaintea stăpânului secerișului când acesta a favorizat-o: „Apoi a căzut cu fața la pământ și s-a înclinat până la pământ.” La cuvintele lui mângâietoare și aprobatoare cu privire la considerația ei față de Naomi, la abandonarea Moabului religios și la convertirea și încrederea ei în Iehova, ea și-a exprimat recunoștința pentru bunătatea și prietenia lui. -- Rut 2: 10-13.
Și, în ciuda urletelor obiective ale „dezvoltatorilor de caracter”, Rut nu a fost nici îndrăzneață, nici necinstită. Observați dovezile care o absolvă de toate aceste acuzații și îi condamnă pe escrocii pioși de astăzi ca făcând campanii de denigrare împotriva slujitorilor lui Dumnezeu. Acționând conform sfatului lui Naomi, tânăra moabită s-a făcut prezentabilă și a mers într-o vizită de seară la stăpânul recoltei, Boaz. A dat peste el în tăcere, în timp ce dormea lângă aria de treierat, i-a descoperit picioarele și s-a așezat lângă el. La miezul nopții, Boaz s-a trezit, a purtat o conversație cu femeia și i-a spus să rămână pentru noapte. Dimineața, ea a plecat în timp ce lumina timpurie a zorilor încă făcea recunoașterea dificilă. Boaz a dat instrucțiuni: „Să nu se știe că o femeie a venit pe fâneața de treierat.” În plus, el a trimis-o acasă încărcată cu grâu. (Rut 3: 1-8, 13-15) „Un caz clar și închis împotriva lui Rut”, cântă scandalagii religioși.
Ei aleg să ignore aceste fapte: Ruth avea o reputație bună în Betleem: „Toată cetatea poporului meu știe că tu ești o femeie virtuoasă.” (Ruth 3:11) Nu putea fi mișcată de poftă, deoarece Boaz era cu mulți ani mai în vârstă decât ea. Atracția nu putea fi banii; erau tineri bogați: „Nu te-ai dus după tineri, nici săraci, nici bogați.” (Vers. 10) Rut nu a venit propunând o relație ilicită; ci „Întinde-ți, deci, poala peste roaba ta”, ceea ce, în simbol, era o cerere în căsătorie. Obraznică? Nu; căci ea a adăugat: „Ești o rudă apropiată.” (Vers. 9) Boaz era cel care avea dreptul de a răscumpăra, conform legii levirate a căsătoriei, fiind rudă apropiată atât cu soțul lui Naomi, cât și cu soțul lui Rut. Naomi era prea bătrână pentru a crește urmași, Rut a fost substituită pentru ea. Prin urmare, Rut îi amintea pe bună dreptate lui Boaz de obligațiile sale conform legii levirate. Boaz a înțeles astfel acțiunile ei: „Îți voi face tot ce-mi ceri.” Dar ce e cu darul de cereale, despre care religioșii deduc că era plata unei prostituate? Doar un semn sau o promisiune că acțiunea necesară premergătoare îndeplinirii căsătoriei leviratice va fi îndeplinită. Păstrarea secretă a problemei? Doar pentru a-i oferi lui Boaz timp să stabilească dacă o rudă mai apropiată decât el își va îndeplini obligația. (Vers. 12) Dezvăluirea prematură a evenimentelor i-ar putea influența decizia. Că mariajul, și nu adulterul, a fost motivul pentru vizită, este demonstrat și de întrebarea lui Naomi la întoarcerea lui Ruth: „Cine ești tu, fiica mea?” Cu alte cuvinte, „Ești tu acum soția lui Boaz sau nu?” -- Rut 3: 11, 12, 16-18.
La timpul potrivit, Boaz a rezolvat ce complicații erau implicate și, după ce a făcut acest lucru, a declarat: „Am cumpărat-o de soție pe Rut, moabita, soția lui Mahlon, ca să-mi fie soție, ca să ridic numele mortului peste moștenirea lui,
368
Turnul de Veghe
BROOKLYN, N.Y.
pentru ca numele mortului să nu fie șters dintre frații lui și de la poarta locului lui. Voi sunteți martori astăzi.” „Boaz a luat-o pe Rut, și ea i-a fost soție. Și când a intrat el la ea, DOMNUL i-a dat concepție, și ea a născut un fiu.” (Rut 4: 10, 13) Astfel, Domnul Iehova a aprobat-o și a binecuvântat-o pe Rut și uniunea ei cu Boaz. Conduita ei a fost mai presus de orice reproș din partea Celui Atotputernic. Cât de mult a fost binecuvântată de El este arătat de cuvintele consemnate la mai bine de o mie de ani după aceea: „Cartea genealogiei lui Isus Cristos, fiul lui David, ... Boaz a născut pe Obed din RUTH; Obed a născut pe Iese; iar Iese a născut pe regele David.” -- Matei 1: 1, 5, 6, Am. Stan. Ver.
Numele „Rut” înseamnă „prieten, prietenie; frumusețe, apariție”. Așa cum Rut a arătat prietenie față de Naomi și față de Teocrația tipică și a fost frumoasă și virtuoasă în ochii lui Dumnezeu și ai organizației Sale, tot așa clasa pe care o prefigurează se asociază într-o prietenie de neclintit cu Dumnezeu, cu poporul Său ales și cu organizația Sa Teocratică. La scurt timp după venirea lui Cristos la templu în anul 1918 d.Cr. și în special în jurul anului 1922, clasa „Rut” s-a manifestat. Ei au dat atenție adevărului declarat de clasa „Naomi”, iar renovarea minții lor care a urmat i-a făcut să se transforme de la religie la Creștinism adevărat. (Romani 12: 2, Emphatic Diaglott) Așa cum argumentele lui Naomi nu au reușit să o facă pe Rut să se împiedice, tot așa adevărurile revelate cu privire la încercările și cerințele
creștinilor nu au făcut ca clasa „Rut” să ezite, ci le-a întărit hotărârile. Ei au jurat un atașament durabil față de „femeia” lui Dumnezeu, așa cum a făcut Rut față de Naomi. Ei au întors spatele pentru totdeauna „Moabului” modern și au înfruntat viitorul alături de poporul de legământ al lui Iehova. Această clasă lucrează cu diligență în sezonul secerișului, dar nu ca secerători sau strângători de vii. Ca și culegătorii, ei sunt slujitori neprofitabili în câmpul Marelui Secerător, Cristos Isus. (Ioan 4: 35; Mat. 13: 37-39; Luca 17: 10) Totuși, ei sunt hrăniți spiritual și fizic și sunt făcuți o parte din miresa Mai Marelui Boaz, Cristos Isus.
În prezent, clasa „Rut” continuă, împreună cu restul Martorilor lui Iehova, care fac cunoscute adevărurile Regatului. Ei vorbesc despre sfârșitul lumii Diavolului (inclusiv după război) și atrag atenția asupra lumii noi promise a lui Iehova. Ei nu încearcă să convertească domeniul lui Satan. Totuși, așa cum adevărul declarat i-a determinat să se convertească de la religie la regatul lui Iehova, mesajul pe care îl proclamă va atrage mii de convertiți. Observați aceste cuvinte, adresate „femeii” Sionului lui Dumnezeu: „Inima ta se va teme și se va lărgi; pentru că bogăția mării [mările umanității] se va întoarce la tine.” (Isaia 60: 5) Fie ca religia să încerce să cârpească această lume veche și deteriorată a lui Satan: cârpitura ei de după război va duce doar la o ruptură finală și distrugătoare. (Matei 9: 16) Cei care vor moșteni binecuvântări așa cum a făcut Rut se vor atașa inseparabil de organizația lui Dumnezeu.
EXPERIENȚE DIN TEREN
MARTORII LUI IEHOVA ÎN ONTARIO, CANADA
„Cu mai puțin de două luni în urmă, în timp ce eram la studiul meu obișnuit de marți dimineața cu doamna M----, am fost brusc întrerupt de deschiderea ușii și intrarea unui tânăr. Avea doar șaptesprezece ani, dar era destul de mare pentru vârsta lui. S-a apropiat de mine și, arătând foarte abuzat, a spus: 'Mi-aș dori să veniți aici și să mă învățați uneori.'” Ei bine, nu avusesem niciodată ocazia să-l cunosc pe acest băiat și am fost surprins destul de brusc. Evident, era supărat să creadă că, în tot timpul cât studiasem cu mama lui, nu-l invitasem înăuntru. A menționat că mai mult sau mai puțin trăsese cu urechea și că ceea ce aflase suna foarte bine. A menționat că nu era un băiat rău, dar că îi plăcea să fumeze, să joace o mică partidă de biliard etc., dar nimic cu adevărat rău și că asta părea ceva ce ar fi trebuit să facă. Am făcut o înțelegere clară cu băiatul să avem un studiu vinerea următoare seara. Vineri am ajuns și băiatul a avut un alt băiat cu el ca să audă ce aveam de spus. Am luat scripturile Regatului în spatele „Bibliei Mizpah” și, după aceea, m-am gândit că nu mă vor mai lăsa niciodată să plec. Au fost atât de încântați încât și-au luat Bibliile după ce am plecat și s-au dus la un vecin să-i spună totul despre Regat. După doar trei studii, rețineți, a participat regulat la studiile de la Sală. Participă la studiul pe care îl țin cu el, studiul „Thy Word Is Truth”, studiul de carte din mijlocul săptămânii și întâlnirea de serviciu și s-a înscris la școală pentru Cursul de Serviciu Teocratic. Acum a luat un set de cărți legate, a obținut o Biblie Mițpa și și-a exprimat dorința de a-I sluji Domnului în lucrarea din ușă în ușă. Toate
acestea în decurs de cinci săptămâni. El și-a pierdut mulți dintre prietenii lumești din cauza poziției pe care a luat-o pentru marea Teocrație. Are ceva cu el de studiat la serviciu în timpul mesei, iar ceilalți muncitori de la fabrică îl numesc „Pastorul Brown” pentru a-l ridiculiza. Cu adevărat, „fiul risipitor” se întoarce acasă și cât de privilegiați suntem, ca slujitori ai marelui Dumnezeu Iehova, să ieșim și să întâlnim și să hrănim această clasă cu hrana care susține viața de la masa Domnului!”
„ERAM HOTĂRÂT SĂ ARĂT UNOR”
locuitori din Shreveport (Louisiana) că, deși trimiseseră doi Martori ai lui Iehova la închisoare, acest lucru nu a oprit avertismentul. Obișnuiam să mă întâlnesc --- dimineața devreme, mergând pe strada Texas ținând Turnul de veghe sus, astfel încât toți să-l poată vedea. După ce l-au trimis de acolo, nu am mai văzut pe nimeni altcineva făcând această muncă. După arestarea mea în august, deși mi-au dat o palmă puternică când mi-au luat amprentele, am mers pe strada Texas așa cum îl vedeam pe el făcând. Într-o dimineață, ofițerul m-a oprit și mi-a cerut să-i arat cartea. El a spus: «Trebuie să vă arestăm în continuare din cauza acestor cărți?» Am spus: «Înaltele dumneavoastră instanțe ne-au dat aprobarea să ieșim cu cărțile noastre.» M-a dus într-un magazin ca să folosescă telefonul. Când a terminat, mi-a spus: «De data asta puteți merge, dar să nu te mai prind cu asta.»” Dar erau doi împreună în dimineața asta. Nu m-au arestat, dar unul mi-a spus să ies din zona lui. După ce i-am spus că instanțelor superioare nu le pasă și de ce ar trebui să se plângă, a spus: „Ieși din zona mea.”
