Legământul Pentru Regat Furnizează Conducătorul Lumii Noi

De la Ro JW United
Jump to navigation Jump to search
 

Coperta



TURNUL DE VEGHE

Anunțând

Regatul lui Iehova

„EI VOR ȘTI CĂ EU SUNT IEHOVA”
Ezechiel 35:15

Vol. LXX
BILUNAR
Nr. 18
15 Septembrie, 1949
CUPRINS
Legământul Pentru Regat Furnizează Conducătorul Lumii Noi
275
Îndurări pentru David
276
Identificarea lui Mesia
277
Prin Ce Mod Un Rege Ceresc
278
Asemenea lui Melchisedec
279
Ridicând Tabernacolul Căzut Al lui David
280
Guvernul Moștenitorului Să Crească
282
Răscumpărare din Moarte și Mormânt
283
Șadrac, Meșac și Abednego Mențin Integritatea
286
Scrisoare <„oi” și „capre”>
287
Experiențe De Teren
288
Perioada de Mărturie „Ridicând Semnalul”
274
Studii „Turnul de veghe”
274
Întrunirea Anuală a Watch Tower Bible And Tract Society
274
Salvează
274

VOI SUNTEȚI MARTORII MEI, ZICE IEHOVA, CĂ EU SUNT DUMNEZEU. - ISAIA 43:12

“Kingdom-covenant-provides-new-worlds-ruller-1949.pdf”

Prefața


TURNUL DE VEGHE
PUBLICATĂ BILUNAR DE
WATCH TOWER BIBLE & TRACT SOCIETY
Strada Adams numărul 117 - Brooklyn, N.Y., S.U.A.
FUNCȚIONARI
J.F. RUTHERFORD Președinte
W.E. VAN AMBURGH Secretar
„Și toți copii tăi vor fi învățați de Iehova; și mare va fi pacea copiilor tăi.” - Isaia 54:13.
SCRIPTURILE ÎNVAȚĂ CLAR
CĂ IEHOVA este singurul Dumnezeu adevărat, este din veșnicie în veșnicie, Făcătorul cerului și al pământului și Dătătorul de viață la creaturile sale; că Logosul a fost începutul creației sale și agentul lui activ în crearea tuturor lucrurilor; că Logosul este acum Domnul Isus Cristos în glorie, îmbrăcat cu toată puterea în cer și pe pământ și Directorul Executiv al lui Iehova.
CĂ DUMNEZEU a creat pământul pentru om, a creat omul perfect pentru pământ și l-a pus pe el; că omul a neascultat cu bunăștiință legea lui Dumnezeu și a fost condamnat la moarte; că din cauza actului greșit a lui Adam toți oamenii sunt născuți păcătoși și fără dreptul de a trăi.
CĂ ISUS a fost făcut om și omul Isus a suferit moarte pentru ca să producă răscumpărarea sau prețul de scăpare pentru toată omenirea; că Dumnezeu la ridicat pe Isus la natură divină și l-a înălțat la cer mai presus de orice creatură și mai presus de orice nume și l-a îmbrăcat cu toată puterea și autoritatea.
CĂ ORGANIZAȚIA LUI IEHOVA se numește Sion și că Isus Cristos este Ofițerul Șef și prin urmare este Regele de drept al lumii; că unșii și credincioșii imitatori ai lui Cristos sunt copii Sionului, membri ai organizației lui Iehova și sunt martorii săi a căror datorie și privilegiu este să mărturisească supremația lui Iehova, să declare scopurile lui cu privire la omenire așa cum sunt exprimate în Biblie și să poarte fructele regatului înaintea tuturor celor ce vor auzi.
CĂ LUMEA s-a sfârșit și Domnul Isus Cristos a fost pus de Iehova pe tronul său de autoritate, a alungat pe Satan din cer și procedează la stabilirea regatului lui Dumnezeu pe pământ.
CĂ ALINAREA și bunăstarea popoarelor pământului pot să vină doar de la și prin regatul lui Iehova sub Cristos, care acum a început; că următorul mare act al Domnului este distrugerea organizației lui Satan și stabilirea dreptății pe pământ și că sub regat toți aceia care se vor supune legilor sale drepte vor trăi pe pământ pentru totdeauna.
MISIUNEA SA
Această revistă este publicată cu scopul de a da posibilitatea oamenilor să-l cunoască pe Dumnezeul Iehova și scopurile lui așa cum sunt exprimate în Biblie. Aceasta publică instrucțiuni Biblice concepute special pentru a ajuta martorii lui Iehova și pe oamenii bine. Ea aranjează studiu Biblic sistematic pentru cititorii ei și Societatea furnizează și altă literatură ca ajutor pentru asemenea studii.
Aderă strict la Biblie ca autoritate pentru declarațiile sale. Este cu totul liberă și separată de orice partide, secte sau alte organizații lumești. Este pe deplin și fără rezervă pentru regatul Dumnezeului Iehova sub Cristos Regele său iubit. Nu este dogmatică, dar invită o examinare atentă și critică a conținutului ei în lumina Scripturilor. Nu se complace în controverse și coloanele ei nu sunt deschise părerilor personale.
PREȚUL ABONAMENTULUI ANUAL
STATELE UNITE, $1.00; CANADA ȘI DIFERITE ZONE EXTERNE, $1.50; MAREA BRITANIE, AUSTRALIA ȘI AFRICA DE SUD, 7s. Remiterile Americane ar trebui făcute prin Poștă sau Mandat Expres sau prin transfer bancar. Remiterile Canadiene, Engleze, Sud Africane și Australiene ar trebui făcute direct la birourile respective. Remiterile din alte țări decât cele menționate pot fi făcute la biroul din Brooklyn, dar doar prin mandat poștal internațional.
BIROURI EXTERNE
Britanic
Terasa Craven, numărul 34, Londra, W.2, Anglia
Canadian
Bulevardul Irwin, numărul 40, Toronto 5, Ontario, Canada
Australian
Strada Deresford Road, numărul 7, Strathfield, N.S.W., Australia
Sud African
Casa Boston, Cape Town, Africa de sud
Vă rugăm să vă adresați Societății în fiecare caz.
(Diferite traduceri ale acestei reviste apar în mai multe limbi.)
Toți studenții sinceri ai Bibliei care din motiv de infirmitate, sărăcie sau adversitate care sunt incapabili să plătească prețul abonamentului pot avea Turnul de veghe gratuit printr-o cerere scrisă adresată editorilor, odată pe an, specificând motivul pentru această solicitare. Prin urmare suntem bucuroși să ajutăm pe cei în nevoie, dar cererea scrisă necesară reglementărilor poștale trebuie să fie trimisă o dată pe an.
Anunț pentru abonați: recunoașterea unui abonament nou sau reînoire va fi trimsă doar când este solicitată. Schimbarea adresei, când este solicitată, se poate aștepta ca să apară pe eticheta adresei în termen de o lună. O reînnoire în alb (conținând anunțul de expirare) va fi trimisă cu revista cu o lună înainte de expirarea abonamentului.
Intrat ca și conținut secundar la officiul poștal din Brooklyn, N.Y., sub Actul din 3 Martie, 1879.


Perioada de Mărturie „Ridicând Semnalul”
Prima dintre Perioadele de Mărturie din noul an de serviciu este intitulată „Înălțarea Semnalului”, în cursul lunii octombrie. Ne bucurăm că Dumnezeu a dezvăluit că Semnalul este Regele Său, Isus Cristos, care guvernează acum, și că putem contribui la înălțarea acestui Semnal glorios, oferindu-i lui și regatului său cea mai largă publicitate și cea mai mare vizibilitate. Avem mijloacele necesare pentru a face acest lucru și, profitând de aceste mijloace, vom oferi tuturor oamenilor, în orice ocazie, un abonament anual la revista Awake!, la prețul obișnuit de 1,00 USD. Această revistă necenzurată de 32 de pagini va ajuta pe mulți să vadă adevărul. Aici există o oportunitate binecuvântată pentru cititorii noștri ai The Watchtower. Fie ca toți să ni se alăture în înălțarea Semnalului în timpul acestei Perioade speciale de Mărturie. Ajutorul nostru în acest sens este asigurat tuturor celor care ar putea avea nevoie de el în ceea ce privește instrucțiuni, teritoriu, provizii și asociați în lucrare. Trimiteți-ne cererea dumneavoastră prin card. La sfârșitul lunii octombrie, raportați ce ați făcut, pe formularul nostru de raport, astfel încât al dumneavoastră să poată fi combinat cu rapoartele tuturor celorlalți care înalță Semnalul pentru un raport total la nivel mondial.
STUDII „TURNUL DE VEGHE”
Săptămâna 23 octombrie: „Legământul Pentru Regat Furnizează Conducătorul Lumii Noi”
¶ 1-18 inclusiv, The Watchtower 15 septembrie, 1949.
Săptămâna 30 octombrie: „Legământul Pentru Regat Furnizează Conducătorul Lumii Noi”
¶ 19-24 inclusiv, de asemenea
„Înălțând Tabernacolul căzut al lui David,”
¶ 1-14 inclusiv, The Watchtower 15 septembrie, 1949.
Întrunirea Anuală a Watch Tower Bible And Tract Society
The Watch Tower Bible and Tract Society, o corporație non-profit din Pennsylvania, va ține întâlnirea anuală a membrilor săi sâmbătă, 1 octombrie 1949, la ora 10:00 dimineața, la sediul social al Societății, Wabash Building, 410 Liberty Avenue, Pittsburgh 22, Pennsylvania. Activitățile curente ale corporației se vor desfășura apoi.
Acest anunț nu face decât să suplimenteze anunțurile obișnuite ale întrunirii, care sunt trimise prin poștă membrilor împreună cu formularele de procură. Fiecare membru, indiferent dacă participă sau nu la întrunire în persoană, trebuie să trimită prin poștă procura sa la biroul secretarului Watch Tower Bible and Tract Society, 124 Columbia Heights, Brooklyn 2, New York, până la 15 septembrie 1949.
SALVEAZĂ
copia dumneavoastră personală a fiecărui număr al revistei The Watchtower. Nu le aruncați, ci păstrați-le într-un dosar, într-un sertar sau pe rafturile bibliotecii. La sfârșitul fiecărui an, în numărul din 15 decembrie, The Watchtower conține un index de subiecte și un index al tuturor scripturilor biblice citate, menționate și comentate în toate articolele principale de-a lungul anului. Păstrându-vă exemplarele și păstrându-le în ordinea dată, veți avea o bibliotecă de referințe neprețuită pentru consultare în studiul Bibliei. Companiile organizate ar trebui să păstreze exemplarele în biblioteca școlii locale de cursuri pentru ministerul teocratic.

275


TURNUL DE VEGHE

ANUNȚÂND REGATUL LUI IEHOVA

Vol. LXX
15 Septembrie, 1949
Nr.18

Legământul Pentru Regat Furnizează Conducătorul Lumii Noi

„Închei cu voi un legământ - așa cum Tatăl meu a făcut un legământ cu mine - un regat, ca să puteți mânca și bea la masa mea în regatul meu și să stați pe tronuri judecând cele doisprezece triburi ale lui Israel.” - Luca 22:29,30, Rotherham.


1 IEHOVA Dumnezeu s-a obligat să producă un conducător drept permanent pentru întreaga omenire. Acest fapt ar trebui să fie o mare consolare pentru persoanele care se întristează din cauza condițiilor politice și religioase de pe pământ și care tânjesc după triumful dreptății asupra răului și al adevărului asupra erorii. Ceea ce ar trebui să fie o și mai mare consolare pentru astfel de persoane cu o dispoziție pentru dreptate este marele fapt că Iehova, Domnul Dumnezeu Atotputernic, a produs deja Conducătorul Drept și l-a așezat acum pe tronul puterii. Întronarea sa garantează multe lucruri glorioase pentru viitorul imediat, care vor încânta inima tuturor iubitorilor de dreptate și adevăr și le vor realiza cu prisosință cele mai dragi speranțe. În acest fel, Iehova Dumnezeu dovedește că este pe bună dreptate Conducătorul Suprem al întregului univers și, prin urmare, își justifică suveranitatea universală împotriva tuturor rebelilor și opozanților. În acest fel, de asemenea, el își îndeplinește cu loialitate legământul pentru Regat, prin care cu mult timp în urmă s-a obligat să producă Regele permanent al dreptății printr-o anumită linie genealogică sau familie.
2 V-ați întrebat vreodată de ce, în timpul celor șaisprezece secole de existență, niciunul dintre conducătorii politici și religioși ai Creștinătății nu a adus condiții drepte, pașnice și sigure pe pământul nostru? Mulți au fost unși ca regi și împărați de către papi și au fost încoronați de alți primați religioși, dar acest lucru nu a prosperat niciodată dreptatea în rândul întregii omeniri și nici nu a dus la o lume sănătoasă și fără război. De ce? Pentru că niciunul dintre acești conducători ai Creștinătății nu a fost în legământul lui Iehova pentru Regat. Nici măcar nu erau reprezentanți pe pământ ai adevăratului Rege, pe care acel legământ l-a produs din fericire. Faptul surprinzător este că toți conducătorii Creștinătății conspiră acum și luptă împotriva legământului lui Iehova și a Regelui său. În consecință, oamenii sunt împiedicați să intre în mari binecuvântări, iar starea acestei lumi se înrăutățește. Dar scopul legământului pentru Regat al lui Iehova va învinge în ciuda întregi opoziții. Regele său va aduce în curând o guvernare fără adversari politici, religioși și comerciali,
iar suveranitatea universală a lui Iehova Dumnezeu va fi justificată. Întrucât Regele cu care El a făcut legământ pentru domnia asupra întregii omeniri este singurul Conducător autorizat peste pământ, atunci el este Conducător pe care ar trebui să-l dorim. Întrucât este sigur că el va înăbuși orice opoziție și va prelua pe deplin frâiele guvernării întregului pământ, atunci el este Monarhul pe care vrem să-l identificăm, să-l onorăm și să-l susținem cu loialitatea noastră de neclintit. A fi siguri de acest Conducător permanent și a ne familiariza cu el este scopul nostru aici. Noi avem la îndemână toate faptele necesare pentru aceasta.
3 Din Cuvântul lui Dumnezeu, Sfânta Biblie, știm prin a cui linie genealogică Conducător nostru dorit trebuia să vină. Iehova Dumnezeu și-a făcut legământul pentru un regat veșnic cu un rege cu inimă dreaptă, David, fiul lui Iese și rege al Ierusalimului. La Ierusalim a fost unde Melhisedec a domnit cu secole mai devreme, când cetatea era cunoscută sub numele de „Salem”. Melhisedec a fost un conducător inedit, prin faptul că a combinat în sine funcțiile de rege al Salemului și de mare preot al Dumnezeului Celui Preaînalt, Iehova. (Gen. 14: 18-20) Numele „Melhisedec” înseamnă „rege al dreptății”. El a fost folosit ca o ilustrație profetică a Regelui permanent al dreptății care urma să vină, dar legământul pentru regatul permanent al dreptății nu a fost făcut cu el. A fost făcut cu David, al cărui nume înseamnă „iubit”.
4 Cu siguranță, pentru a da legământului Său un început bun și pentru a asigura un conducător bun pentru întreaga omenire, Iehova Dumnezeu avea să-și stabilească legământul spre un rege drept și temător de Dumnezeu. Saul din Ghibea a fost primul rege al națiunii Israel, dar s-a dovedit rapid a fi un conducător neascultător, iar Dumnezeu a permis să fie ucis și nu i-a permis să întemeieze o dinastie sau o succesiune de conducători pe tronul lui Israel. David, pe care Saul îl persecutase cu amărăciune, i-a succedat. După câțiva ani pe tron, David s-a dovedit a fi un „om după inima lui Dumnezeu”. După ce și-a așezat tronul pe Muntele Sion din Ierusalim, a aranjat să aducă chivotul sacru al mărturiei, care reprezenta prezența
275

276


276
Turnul de Veghe
BROOKLYN, N.Y.


lui Iehova, într-un cort pe Muntele Sion, lângă palatul regal. El a devenit nemulțumit că el trebuia să locuiască într-un palat regal substanțial, în timp ce chivotul sacru al lui Iehova, care era Regele real, invizibil peste Israel, se afla într-un cort sau tabernacol umil. Profetului Natan el i-a exprimat dorința iubitoare de a construi un templu demn pentru chivotul lui Iehova. A fost atunci când Iehova l-a restricționat pe David de la bunele sale intenții. Dar, în semn de recunoștință, El i-a extins lui David legământul pentru un regat veșnic în linia sa de descendentă. Iată cum a declarat Domnul Dumnezeu legământul său sau promisiunea unilaterală prin profetul său Natan:
5 „Așa vorbește Iehova: Tu îmi vei zidi o casă ca să locuiesc în ea? Căci n-am locuit într-o casă din ziua în care i-am scos pe copiii lui Israel din Egipt până în ziua aceasta, ci am umblat într-un cort și într-un tabernacol. În toate locurile pe unde am umblat cu toți copiii lui Israel, am vorbit eu vreun cuvânt cu vreunul dintre triburile lui Israel, cui i-am poruncit să fie păstor peste poporul Meu Israel, zicând: De ce nu mi-ați zidit o casă de cedru? Acum, așa să spui robului meu David: Așa vorbește Iehova al armatelor: Te-am luat de la staul, din urma oilor, ca să fii prinț peste poporul Meu, peste Israel; am fost cu tine oriunde ai mers și am nimicit pe toți dușmanii tăi dinaintea ta și îți voi face un nume mare, ca numele celor mari care sunt în țară... Îți voi da odihnă de toți dușmanii tăi. Mai mult, Iehova îți spune că Iehova îți va zidi o casă. Când se vor împlini zilele tale și tu vei adormi cu părinții tăi, voi pune după tine pe sămânța ta, care va ieși din pântecele tale, și îi voi întări regatul. El va zidi o casă numelui meu, și eu voi întări tronul regatului său pe vecie. Eu îi voi fi tată, iar el îmi va fi fiu. Dacă va face nelegiuire, îl voi pedepsi cu nuiaua oamenilor și cu loviturile fiilor oamenilor; dar bunătatea mea nu se va depărta de la el, cum am depărtat-o ​​de la Saul, pe care l-am îndepărtat dinaintea ta. Casa ta și regatul tău vor fi întărite pe vecie înaintea ta. Și casa ta și regatul tău va fi făcut sigur pentru totdeauna înaintea ta: tronul tău va fi întărit pe vecie.” -- 2 Samuel 7: 5-16, Am. Stan. Ver.; 1 Cron. 17: 4-14.
ÎNDURĂRI LUI DAVID
6 A negociat David cu Iehova Dumnezeu acest legământ pentru Regat? Nu; acesta a fost formulat și stabilit prin inițiativa lui Dumnezeu. Prin urmare, a fost o îndurare față de David sau o expresie a bunătății divine față de el. David a atras atenția asupra acestui lucru spunând, ca răspuns lui Dumnezeu: „Pentru cuvântul tău și după inima ta, ai făcut tu toate
aceste lucruri mari, ca să-i faci cunoscute slujitorului tău.” (2 Samuel 7: 21) Termenii legământului erau, de asemenea, îndurători față de linia regală a lui David, astfel încât întregul aranjament reprezenta „îndurări lui David” sau „bunătatea față de David”. (Isaia 55: 3; Rotherham) Fiul iubit al lui David, înțeleptul Solomon, i-a succedat ca rege și „a stat pe tronul Iehova ca rege în locul tatălui său David și a prosperat; și tot Israelul l-a ascultat”. (1 Cron. 29: 23, Am. Stan. Ver.) Solomon a avut privilegiul de a construi templul lui Iehova acolo, în Ierusalim. Dar, doar făcând așa, el nu s-a dovedit a fi moștenitorul permanent al legământului pentru Regat, de a sta pe un tron ​​pentru totdeauna. El s-a întors la închinarea la diavol și a devenit un rege rău. A murit necredincios Dumnezeului tatălui său.
7 Din cauza sfârșitului rău al lui Solomon, a întrerupt Dumnezeu succesiunea conducătorilor de la David? A apelat la o altă familie pentru un nou set de regi pe „tronul lui Iehova”? Făcuse acest lucru cu răul rege Saul. Dar legământul pentru Regat cu David l-a împiedicat pe Dumnezeu să renunțe la urmașii lui David; a cerut milă față de ei. Dar, drept pedeapsă, Dumnezeu a aranjat să împartă regatul lui Solomon, producând astfel două regate, regatul lui Iuda și regatul lui Israel. Totuși, Dumnezeu i-a păstrat pe urmașii lui David prin Solomon pe tronul regatului lui Iuda la Ierusalim, pe Muntele Sion. Aceasta a fost o mare milă față de David. A fost exercitată nu de dragul lui David, ci pentru justificarea cuvântului și legământului lui Iehova. El este de încredere.
8 De la Solomon până la Zedechia, ultimul rege al lui Iuda pe tronul de la Ierusalim, a existat o succesiune de douăzeci de regi, majoritatea conducători necredincioși față de Iehova Dumnezeu. Termenii legământului promiteau cu privire la succesorii regali ai lui David următoarele: „Dacă copiii lui vor părăsi legea mea și nu vor umbla după judecățile mele, dacă vor profana judecățile mele și nu vor păzi poruncile mele, îi voi pedepsi nelegiuirile cu un toiag și păcatele lor cu lovituri. Dar nu-mi voi îndepărta mila de la el și nu voi permite ca adevărul meu să eșueze.” (Psalmul 88: 31-34; Douay; 89: 30-33 Auth. Ver.). Așadar, când Zedechia s-a dovedit a fi un rege rău, Dumnezeu l-a pedepsit cu „toiagul oamenilor” și l-a lăsat pe regele păgân al Babilonului, Nebucadnețar, să-i aplice lui Zedechia „loviturile copiilor oamenilor”. În 607 î.Cr., Nebucadnețar și-a încheiat asediul Ierusalimului și l-a distrus, împreună cu templul său. El l-a capturat pe Zedechia și pe fiii săi, i-a ucis pe fiii săi regali, i-a scos ochii și l-a dus împreună cu alți mii de evrei exilați în Babilon. Iehoiachin, pe care Nebucadnețar îl deposedase cu unsprezece ani mai devreme și pe care îl înlocuise cu Zedechia, se afla deja pe atunci în Babilon, lâncezind în închisoare.
9 Deși o rămășiță credincioasă de evrei s-a întors în patria lor dezolată șaptezeci de ani mai târziu și

277


15 septembrie, 1949
Turnul de Veghe
277


a reconstruit templul și Ierusalimul, țara lui Iuda nu a mai avut niciodată un rege uman care să domnească pe „tronul lui Iehova” de pe Muntele Sion din Ierusalim. Astăzi, locul anticului Ierusalim este internaționalizat. De asemenea, republica modernă a Israelului are un președinte non-Teocratic și nu un rege din linia lui David sau din tribul lui Iuda. Ce se întâmplă atunci? A eșuat legământul lui Iehova? S-a dovedit el nesigur? În niciun caz! Dar funcționarea activă a legământului a fost suspendată până la împlinirea legământului în Moștenitorul său Permanent. Acest lucru este arătat în aceste cuvinte către regele Zedechia: „Așa vorbește Domnul Iehova: Îndepărtează mitra și scoate coroana; aceasta nu va mai fi la fel; înalță ce este smerit și coboară ce este înalt. O voi răsturna, o voi răsturna, o voi răsturna; și aceasta de asemenea, nu va mai fi, până nu va veni cel al cărui drept este; și eu i-o voi da.” -- Ezechiel 21: 26, 27, Am. Stan. Ver.
10 Cine este cel al cărui drept este să domnească ca Fiu al lui David și ca Moștenitor Permanent al legământului divin? Când a venit el? I-a dat Iehova coroana, sceptrul și tronul pentru a domni împreună cu acestea într-un mod activ? Având în vedere acum situația periculoasă din lume, răspunsurile la aceste întrebări devin urgente. Termenii legământului ne ajută să stabilim cine este el. Așadar, aceștia ne îndrumă în a decide pe cine să acceptăm ca și conducător mondial în acest timp critic. În primul rând, această Persoană importantă trebuie să fie sămânța sau urmașul lui David conform relației trupești. El trebuie să fie, de asemenea, Fiul lui Dumnezeu, căci în legământ Iehova a spus: „Eu îi voi fi tată și el va fi fiul meu”. În plus, deoarece legământul spunea: „El va zidi o casă pentru numele meu”, acesta Unul trebuie să zidească un templu pentru numele lui Iehova. Această lucrare de construire a templului este o parte esențială a legământului pentru Regat. David nu a fost ca Melhisedec în a fi un rege-preot. Prin urmare, legământul cu David nu a inclus o preoție. Cu toate acestea, Moștenitorului Regatului a fost promis că va fi interesat de închinarea la Iehova și că va construi un templu glorios pentru numele său, promovând singura închinare adevărată. Așadar, toate aceste trăsături le căutăm la marele Moștenitor al Regatului pentru a-l identifica. În aceasta nu suntem lăsați în seama facultăților noastre slabe, ci Dumnezeu face ca identificarea să apară clar.
11 Ne amintim că, după ce regele Saul s-a dovedit necredincios și Dumnezeu l-a trimis pe profetul său Samuel să-l ungă pe unul dintre cei opt fii ai lui Iese din Betleem ca rege în locul lui Saul, Iehova l-a arătat pe David și i-a spus lui Samuel: „Ridică-te, unge-l, căci acesta este el”. Așadar, Samuel l-a uns pe băiatul păstor David cu untdelemnul special de ungere ca rege al lui Iehova. (1 Sam. 16: 12, 13) Imediat, spiritul lui Iehova a venit peste David, dându-i o dublă identificare din partea Dumnezeului său. Același lucru este valabil și în legătură cu Moștenitorul
permanent al lui David, Fiul promis al lui Dumnezeu, care urma să fie Regele și Constructorul unui templu glorios pentru numele lui Iehova. Marele Dumnezeu invizibil i-a dat mai întâi identificarea prin intermediul îngerilor. Pentru ca acest Fiu al lui David să poată fi Fiul lui Dumnezeu în sensul cel mai înalt, Iehova l-a ales pe Fiul său întâi născut, „întâiul născut din toată creația”, pentru a-și lăsa deoparte gloria spirituală cerească și a lua viața pe pământ ca un om perfect din carne și oase. Prin urmare, nașterea sa pe pământ trebuie să fie printr-o fecioară. Nu orice fecioară din Israel, nici orice fecioară din tribul lui Iuda. Nu, ci legământul cu David cerea ca această fecioară evreică să fie de descendență regală pentru el. Aceasta este ceea ce fecioara evreică pe nume Maria a fost.
12 Înainte ca Moștenitorul Regatului din cer să fie conceput în pântecele Mariei, Iehova l-a trimis pe îngerul său Gabriel pentru a-i obține consimțământul și a-i spune: „Vei zămisli în pântecele tău și vei naște un fiu și-i vei pune numele ISUS. El va fi mare și va fi numit Fiul Celui Preaînalt: și domnul Dumnezeu îi va da tronul tatălui său David; și el va domni peste casa lui Iacov în veac; și regatul său nu va avea sfârșit... Spiritul sfânt va veni peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; de aceea, și Sfântul care se va naște va fi numit Fiul lui Dumnezeu.” Când acest Isus s-a născut în cetatea natală al lui David, Betleem, îngerul lui Iehova s-a arătat păstorilor în câmpurile de afară și l-a identificat pe Moștenitorul Regatului, spunând: „Iată, vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot poporul; căci vi s-a născut astăzi, în cetatea lui David, un Salvator, care este [sau va fi] Cristos Domnul.” (Luca 1: 31-33, 35 și 2: 10, 11, Am. Stan. Ver.) Cuvântul grecesc „Cristos” traduce cuvântul ebraic „Mesia” și înseamnă „cel uns” sau „cel sfințit”. Acest nou-născut urma să se dezvolte în Mesia cel promis, pe care Dumnezeu l-a sfințit pentru Regat. Aceasta a fost punctul culminant al „îndurărilor lui David” sau al „bunătății iubitoare față de David”, ca Mesia să se nască din genealogia sa!
IDENTIFICAREA LUI MESIA
13 Desigur, când s-a născut Isus, el nu era atunci Mesia, căci nu era încă uns de Dumnezeu, la fel cum nu a fost uns David la nașterea sa în Betleem. Moștenitorul permanent al lui David la legământul pentru Regat trebuia să primească această ungere specială de la Dumnezeu pentru a deveni Regele veșnic. Fără îndoială, au existat mulți descendenți bărbați ai regelui David prin fiul său Solomon sau prin celălalt fiu al său, Natan. Dar descendentul anume care urma să fie Mesia și Moștenitor al legământului trebuia să fie uns de Iehova, care a stabilit acest legământ. Acum, Iosif, iudeul logodit cu Maria, era din

278


278
Turnul de Veghe
BROOKLYN, N.Y.


linia regală a lui David prin Solomon, Iehoiachin (Ieconia) și Zorobabel. Totuși, Iosif nu a fost chemat și uns. Maria, logodnica lui, era o descendentă a lui David prin fiul său, Natan și Zorobabel. Așadar, când Iosif a luat-o pe Maria de soție și s-a născut fiul ei, Isus, Iosif a putut să îl adopte ca fiu adoptiv. Astfel, toate interesele din legământul pentru Regat pe care Iosif le-ar putea deține, le-a putut transfera legal fiului său adoptiv, Isus. În acest fel, Isus ar deveni moștenitorul LEGAL al legământului prin intermediul tatălui său adoptiv, Iosif. Prin Maria, el era fiu sau descendent direct al regelui David și, prin urmare, avea un drept trupesc sau NATURAL asupra legământului. Maria, fiind femeie, nu putea, desigur, ea însăși să moștenească legământul, dar, în calitate de mamă, putea transmite dreptul și moștenirea acestuia întâiului născut dintre fiii ei. Așa a și făcut. În acest fel, cele două linii de descendență și moștenire, de la David, una prin Solomon și Zorobabel și cealaltă prin Natan și Zorobabel, au convers spre Isus și i-au întărit dreptul natural de a fi moștenitor al legământului pentru Regat. -- Matei 1: 6-16; Luca 3: 23-31.
14 Conform anunțului îngeresc făcut la momentul nașterii lui Isus ca om, Iehova Dumnezeu, Tatăl său ceresc, a promis că îl va unge și, prin aceasta, îl va face Mesia sau Cristos. Când Isus a atins vârsta maturității perfecte la vârsta de treizeci de ani, Dumnezeu l-a uns, dar nu cu untdelemn material, nici pentru un regat pământesc cu un tron ​​material pe Muntele Sion din Ierusalim. În acel moment, Isus a indicat că era mort față de viața sa anterioară de tâmplar în Nazaret și se dedica în serviciul direct al lui Dumnezeu, așa cum era stabilit pentru el în profețiile divine. Cum? Prin faptul că Ioan Botezătorul l-a scufundat în râul Iordan. Apoi citim: „Și Isus, după ce a fost botezat, a ieșit îndată din apă: și iată, cerurile s-au deschis asupra lui și el a văzut spiritul lui Dumnezeu coborându-se ca un porumbel și venind peste el: și iată, un glas din ceruri zicea, Acesta este Fiul meu iubit, în care îmi găsesc plăcerea.” (Matei 3: 16, 17). Aici, Iehova Dumnezeu l-a identificat pe Isus ca Fiul lui Dumnezeu prezis în legământ. De asemenea, el l-a marcat ca Moștenitor al legământului ungându-l cu ceva mai puternic decât uleiul material, și anume, cu spiritul său sfânt. Aceasta a împlinit profeția din Isaia 61: 1 referitoare la Mesia. Mai mult, când Dumnezeu l-a numit Fiul său care era iubit, acel cuvânt iubit în limba ebraică este similar și în legătură cu numele David, care înseamnă „iubit”. Prin urmare, era foarte potrivit ca el să fie numit „Fiul lui David”, da, chiar să fie menționat în profeție ca „David”, antitipul David. -- Ezechiel 34: 23, 24.
15 Vorbind sub inspirație divină, Regele David
a profețit despre Fiul său regal și Moștenitor Permanent ca fiind mai mare și mai înalt decât David, chiar ca fiind ceresc și combinând în sine mai mult decât funcția de regalitate, și anume, Marea Preoție și Regalitate. În Psalmul 110: 1-4, David a spus: „Iehova zice Domnului meu, Șezi la dreapta Mea, până voi pune pe dușmanii tăi așternut al picioarelor Tale. Iehova va trimite toiagul puterii tale din Sion: Domnește în mijlocul dușmanilor tăi... Iehova a jurat și nu se va căi: Tu ești preot pe vecie, după ordinul lui Melhisedec.” (Am. Stan. Ver.) Cum ar putea acest Fiu al lui David să fie Domnul lui David, dacă nu ar fi fost mai mare și mai înalt decât David? Așa a argumentat Isus, spunând: „David însuși a zis, inspirat de spiritul sfânt, Domnul a zis Domnului meu, 'Șezi la dreapta mea, până voi face pe dușmanii tăi așternut pentru picioarele tale. David îl numește aici Domn. Atunci cum poate el fi fiul lui?” (Marcu 12: 35-37, Moffatt) „Fiul” lui David putea fi „Domnul” său doar fiind Fiul lui Dumnezeu din ceruri și, de asemenea, fiind exaltat mai sus decât un tron ​​de pe Muntele Sion literal din Ierusalimul pământesc pentru a domni doar peste cele douăsprezece triburi ale lui Israel. El devine „Domnul” lui David fiind exaltat la tronul ceresc la dreapta lui Dumnezeu pentru a domni peste întreaga omenire. Aceasta îl include și pe David când va fi înviat din mormânt. Muntele Sion unde este plasat tronul lui Isus este, prin urmare, un Munte Sion ceresc, organizația capitală peste întregul univers al lui Dumnezeu.
PRIN CE CURS UN REGE CERESC
16 Cum a putut Isus să devină un astfel de Rege ceresc? Cum a putut el să moștenească un regat mult mai înalt și mai puternic decât cel al lui David și un domeniu mult mai vast decât cel al lui David? Regatul lui David era pur și simplu pământesc. Întrucât era doar tipic, trebuia să treacă în decursul timpului, în loc să fie fără sfârșit. Pentru ca regatul Fiului lui David, Cristos Isus, să poată fi veșnic, trebuia să fie ceresc. Pentru a moșteni regatul lui David, care era peste cele douăsprezece triburi ale lui Israel din Palestina, era necesar ca Isus să se nască în trup în linia regală a lui David. Nu era deloc necesar ca Isus să moară pentru a deveni moștenitor al regatului pământesc, așa cum a avut-o strămoșul său David. Dar pentru ca Isus să moștenească regatul cerurilor și să fie Domnul ceresc al lui David, era necesar ca Isus să-și dea viața umană fidel până la moarte, pentru a justifica suveranitatea universală a Tatălui său ceresc, Iehova Dumnezeu. El trebuia să renunțe la tot ce avea, chiar și la viață, pentru a obține comoara neprețuită a regatului cerurilor. Isus a ilustrat acest adevăr important prin două parabole, spunând: „Din nou, regatul cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-un ogor; pe care o găsește un om, o ascunde și, de bucurie, se duce și vinde tot ce are și cumpără ogorul acela.

279


15 septembrie, 1949
Turnul de Veghe
279


Din nou, regatul cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care căuta perle scumpe și, găsind o perlă de mare preț, s-a dus de a vândut tot ce avea și a cumpărat-o.” – Matei 13: 44-46.
17 Cristos Isus a fost primul care a împlinit acele parabole, renunțând la tot ce avea, chiar și la viața sa umană de atunci, pentru a cumpăra sau a se dovedi demn de regatul cerurilor. Înainte de el, niciunul dintre fiii umani ai lui David, din linie regală, nu se dovedise demn de a fi moștenitorul permanent al lui David, deoarece toți erau păcătoși, unii dintre ei fiind răi. Pe de altă parte, Isus trebuia să respecte perfect toate poruncile lui Dumnezeu. Prin aceasta, el trebuia să arate că îl recunoaște pe Iehova și că-și păstrează loialitatea față de El ca Suveran Universal Suprem, Sursa întregii puteri regale. El trebuia să fie dispus chiar să moară pentru fidelitate pe această cale, pentru a justifica suveranitatea universală a Tatălui său ceresc. A fost un preț scump de plătit, dar unsul Isus l-a plătit la Calvar. Astfel, el și-a stabilit dreptul la regatul cerurilor, regat care urma să includă tot ceea ce cuprinsese regatul lui David. Dar Isus trebuia să trăiască și să trăiască veșnic prin puterea unei vieți veșnice, pentru a se bucura și a exercita acel regat ceresc pentru totdeauna. Prin urmare, Dumnezeul Atotputernic și-a împlinit legământul pentru Regat înviindu-l pe credinciosul Isus din moarte la viață în spirit. Dumnezeu l-a îmbrăcat cu nemurire și nestricăciune. (1 Petru 3: 1 8; 1 Corinteni 15: 44, 53, 54) Aceasta a împlinit legământul mult mai măreț decât și-ar fi putut imagina vreodată regele David. A atins punctul culminant al „îndurărilor divine față de David”.
18 Isus cel uns a fost înviat pentru a fi Sămânța lui David pentru totdeauna. Prin această minune a lui Dumnezeu, el a fost identificat în mod clar ca Sămânța și Moștenitorul Permanent a tot ceea ce însemna legământul. Arătând clar ceea ce Dumnezeu a arătat prin învierea lui Isus la viața cerească în spirit, apostolul Pavel scrie: „Referitor la Fiul său, care a fost născut din sămânța lui David după trup, care a fost declarat Fiul lui Dumnezeu cu putere, după spiritul sfințeniei, prin învierea din morți; chiar Isus Cristos, Domnul nostru.” (Romani 1: 3, 4, Am. Stan. Ver.) Deși a fost declarat Fiul lui Dumnezeu în momentul în care a fost uns cu spirit după botezul său în Iordan, Isus a fost pe deplin născut, adus la viață sau recunoscut ca Fiul spiritual al lui Dumnezeu la învierea sa din morți. Pavel este cel care manifestă acest adevăr spunând: „Vă declărăm vouă vestea bună că promisiunea făcută părinților noștri, Dumnezeu a împlinit-o în noi, copiii lor, prin faptul că l-a înviat din morți, ca să nu se mai întoarcă la stricăciune, așa a zis el, îți voi da îndurările
sigure a lui David. De aceea zice și într-un alt psalm, Nu vei lăsa pe Sfântul Tău să vadă putrezirea. Căci David, după ce a slujit generației sale după voia lui Dumnezeu, a adormit și a fost pus la părinții săi și a văzut putrezirea; dar cel pe care Dumnezeu l-a înviat din nou, n-a văzut putrezirea.” – Faptele Apostolilor 13: 32-37.
ASEMENI LUI MELCHISEDEC
19 Cristos Isus este mai mare decât David, deși a fost fiul său în trup. El este Domnul și Stăpânul lui David de care depinde însăși viața viitoare a lui David. Acest lucru este demonstrat de un alt fapt. Când David era rege pe Muntele Sion, nu avea funcții preoțești. Îndatoririle sale oficiale erau chestiuni de stat și nu i s-a permis să construiască templul lui Iehova. Templele materiale pe care descendenții pământești ai lui David, Solomon și Zorobabel, le-au construit, unde sunt ele astăzi? Distruse, cu o moschee Mahomedană ocupând astăzi fostul lor amplasament! Dar David a profețit că Moștenitorul și Domnul său regal va fi „preot pe vecie, după felul lui Melchisedec” și că Iehova jurase neschimbat acest lucru. (Ps. 110:4, Am. Stan. Ver., margine) Prin urmare, Mesia va fi preot pe tronul său ceresc. Isus, fiind născut din tribul lui David, Iuda, nu făcea parte din tribul preoțesc mai mult decât era David. Așadar, Isus nu și-a obținut Marea sa Preoție fiind descendent din Aaron, primul mare preot al lui Israel. Nu, ci el a fost făcut Mare Preot regal prin jurământul lui Dumnezeu, jurământul pe care Dumnezeu l-a dat profetic în Psalmul 110. Acesta l-a autorizat pe Isus să se ofere pe sine ca sacrificiu, să curețe păcatul moștenit al omenirii cu propriul său sânge și să le ofere viață eternă prin oferirea propriei sale vieți omenești. El a fost făcut preot pentru totdeauna, asemenea lui Melchisedec, când Dumnezeu Atotputernicul l-a înviat din morți un spirit glorios, îmbrăcat în nemurire și neputrezire și având astfel puterea unei vieți fără sfârșit. Apostolul Petru s-a referit la acest lucru în ziua Rusaliilor, când Cristos Isus, în calitate de Mare Preot la dreapta Tatălui său, a turnat spiritul sfânt peste discipolii săi. Petru a citat din Psalmul 110, care conține jurământul lui Dumnezeu, și a spus:
20 „Pe acest Isus Dumnezeu l-a înviat, și noi toți suntem martori ai lui. De aceea, fiind înălțat la dreapta lui Dumnezeu și primind de la Tatăl promisiunea spiritului sfânt, a turnat ceea ce vedeți și auziți. Căci David nu s-a suit în ceruri; ci el însuși zice, Domnul a zis Domnului meu, Șezi la dreapta mea, până voi pune pe dușmanii tăi sub picioarele tale.” -- Faptele Apostolilor 2: 32-35, Am. Stan. Ver.
21 Prin înălțarea sa la al doilea cel mai înalt loc din univers, la dreapta lui Dumnezeu, Cristos Isus este făcut

280


280
Turnul de Veghe
BROOKLYN, N.Y.


un rege mult mai mare decât David. Era cât se poate de potrivit ca David, cu care Dumnezeu a făcut legământul pentru Regat, să fie cel care a profețit despre jurământul lui Iehova prin care Regele Isus Cristos urma să fie făcut și Mare Preot nemuritor. Aceasta având o funcție suplimentară, aceea de Mare Preot, l-a făcut pe Cristos Isus un slujitor al lui Dumnezeu mai mare decât David. Aceasta l-a făcut cel potrivit pentru a construi adevăratul templu al lui Dumnezeu, despre care templu construit de Solomon, fiul lui David, nu era decât un tip splendid. Isus a vorbit despre sine ca fiind „mai mare decât Solomon” și el a fost, de asemenea, „Ramura” regală a lui David, „urmașul mesianic al lui David”. - Matei 12: 42; Rev. 22:16.
22 Că Isus ca Rege-Preot, va construi templul pentru numele lui Iehova, profeția lui Zaharia a profețit, spunând: „Așa vorbește Iehova al armatelor spunând, Iată, omul al cărui nume este Ramura: el va crește din locul lui și va zidi templul Iehova; chiar el va zidi templul Iehova; va purta gloria, va ședea și va domni pe tronul său și va fi preot pe tronul său.” (Am. Stan. Ver.) Marele preot al lui Israel a intrat în Sfânta Sfintelor templului lui Solomon pentru a prezenta lui Dumnezeu sângele sacrificiului de ispășire, dar Isus a intrat chiar în cer pentru a apărea în prezența reală a lui Dumnezeu pentru a oferi valoarea sacrificiului său uman. Aceasta dovedește că templul pe care el îl construiește trebuie să fie mai mare și mai înalt decât templul pe care l-a construit Solomon, așa cum cerul prezenței lui Dumnezeu este mai înalt decât Sfânta Sfintelor templului pământesc al lui Solomon. În mod corespunzător, așa cum templul construit de ex-dulgherul Cristos Isus se află la o altitudine mai înaltă decât muntele din Ierusalim unde se afla templul lui Solomon, tot așa muntele regal pe care trebuie să domnească Regele Cristos Isus este infinit mai înalt decât Muntele Sion, unde se afla palatul lui David. Prin urmare, atunci când apostolul Ioan a avut viziunea și a spus: „M-am uitat și iată că un Miel stătea pe muntele Sion și cu el o sută patruzeci și patru de mii, având numele Tatălui său scris pe frunți”, aceasta trebuie să se refere la Muntele Sion ceresc, sediul ceresc al regatului lui Cristos, din care Muntele Sion pământesc era doar un tip umil.
23 Templul pe care el îl zidește este biserica sau congregația
sa și el o construiește pe sine însuși, „această Stâncă”. Întrucât el este o temelie de Stâncă vie, toate pietrele acestui templu antitipic sunt „pietre vii”, cei 144.000 de imitatori încercați și loiali ai săi. Apostolul Petru folosește astfel de figuri de comparație, spunându-le imitatorilor lui Cristos: „La a cărui venire, o piatră vie, respinsă într-adevăr de oameni, dar aleasă și prețioasă de Dumnezeu, și voi, ca niște pietre vii, sunteți zidiți ca o casă spirituală, să fiți o preoție sfântă, ca să aduceți sacrificii spirituale, acceptabile lui Dumnezeu, prin Isus Cristos. Fiindcă este scris în scriptură, Iată, pun în Sion o piatră de temelie, aleasă și prețioasă: și cine crede în el nu va fi dat de rușine.” (1 Petru 2: 4-6) Apostolul Pavel le spune creștinilor ca „pietre vii”: „Nu știți că voi sunteți templul lui Dumnezeu și că spiritul lui Dumnezeu locuiește în voi? ...căci templul lui Dumnezeu este sfânt, care templu sunteți voi.” - 1 Corinteni 3: 16, 17.
24 Prin construirea acestui templu spiritual din pietre vii, Isus, ca Moștenitor Permanent al legământului pentru Regat, îndeplinește o specificație importantă a acelui legământ. Ce Mare Preot-Rege! El este creația întâi născută a lui Iehova. Prin înălțarea sa atât de mare pentru loialitatea sa superbă, Iehova a împlinit îndurările legământului cu David, promise în aceste cuvinte: „Dar credincioșia și îndurarea mea vor fi cu el: și în numele meu se va înălța cornul lui. El va striga către mine, Tu ești tatăl meu, Dumnezeul meu și stânca salvării mele. De asemenea îl voi face întâiul meu născut, mai presus de regii pământului. Mila mea o voi păstra pentru el pentru totdeauna și legământul meu va dăinui neclintit cu el.” (Psalmul 89: 24, 26-28) Fiind mai presus de oricine și de toți regii pământului, niciunul dintre aceștia nu i se poate împotrivi și el îi va înfrânge cu o înfrângere cruntă în bătălia de la Armaghedon. Despre aceasta, profeția spune: „Aceștia se vor război împotriva Mielului, și Mielul îi va birui, căci el este Domnul domnilor și Regele regilor; și cei care sunt cu el, chemați, aleși, loiali vor birui.” (Rev. 17: 14 Am. Stan. Ver.) Dumnezeu va fi loial legământului său pentru Regat și îi va da Fiului său întâi născut, cel preaînălțat, victoria la Armaghedon asupra ligii regilor dușmani și a națiunilor lor unite.



RIDICÂND TABERNACOLUL CĂZUT AL LUI DAVID
1 Acum nouăsprezece secole, Isus a fost botezat, iar Dumnezeu l-a uns cu spiritul său și a spus, „Acesta este Fiul meu iubit, în care îmi găsesc plăcerea”. Isus a fost apoi declarat oficial Moștenitorul unui legământ pentru un regat mai mare decât cel al lui David.
Acolo, Dumnezeu a făcut legământ ca un regat să fie acordat Fiului său iubit, mult mai înalt și mult mai extins decât cel al lui David. Când Dumnezeu l-a înviat pe Cristos Isus din morți pentru loialitatea sa și l-a ridicat la dreapta sa în cer, El l-a stabilit pe Isus în dreptul său la regatul cerurilor. De ce, atunci, nu i-a dat Dumnezeu imediat Regatul pentru

281


15 septembrie, 1949
Turnul de Veghe
281


a începe să domnească imediat din cer peste întreg pământul? În primul rând, cele „șapte timpuri” ale Națiunilor de a domina pământul cu permisiunea lui Dumnezeu nu se terminaseră. Înainte de expirare, acestea mai aveau a se desfășura până în 1914 d.Cr. Dar o altă profeție vitală începuse atunci să se împlinească și trebuia să continue să se împlinească în timp ce aceste „timpuri ale Națiunilor” se apropiau de sfârșit.
2 Aceasta a fost profeția din Amos 9: 11, 12: „În ziua aceea voi ridica tabernacolul lui David, care a căzut, și-i voi astupa breșele; îi voi ridica dărâmăturile și-l voi zidi ca în zilele de demult; ca ei să posede rămășița Edomului și toate națiunile peste care este chemat numele meu, zice Iehova, care face acestea.” (Am. Stan. Ver.) Manuscrisul ebraic din care a fost tradusă versiunea greacă antică a Septuaginta era puțin diferit de textul ebraic citat mai sus. Acesta spunea: „În ziua aceea voi ridica cortul lui David, care a căzut, și-i voi zidi ruinile, voi ridica din nou părțile lui care au fost dărâmate și-l voi zidi ca în zilele de demult: pentru ca rămășița oamenilor și toate Națiunile peste care este chemat numele meu să mă caute cu sârguință, zice Domnul, care face toate aceste lucruri.” (traducerea lui Bagster) Rețineți că Septuaginta spune „rămășiță de oameni” în loc de „rămășiță a Edomului”. Diferența poate fi explicată prin faptul că în ebraica veche cuvântul pentru „oameni” semăna foarte mult cu cuvântul pentru „Edom”. Când ucenicul Iacov a citat profeția lui Amos, a citat-o ​​conform versiunii Septuagintei și nu conform textului ebraic tradițional.
3 „Tabernacolul lui David” despre care vorbește profeția lui Amos a ilustrat casa regală a lui David, alcătuită din moștenitorii legământului pentru regat. Faptul că un tabernacol sau un cort ar trebui folosit astfel pentru a simboliza casa regală sau succesiunea conducătorilor davidici, Isaia 16:5 dovedește acest lucru, spunând: „Și un tron ​​va fi întemeiat în bunătate iubitoare [mila față de David]; și cineva va ședea pe el în adevăr, în cortul lui David, judecând și căutând dreptatea și grabnic să facă dreptate.” (Am. Stan. Ver.) Când Dumnezeu a făcut o alegere dintre cele douăsprezece triburi ale lui Israel pentru regat, Psalmul 78: 67-70 ne spune: „A respins cortul lui Iosif... ci a ales tribul lui Iuda, muntele Sionului, pe care l-a iubit... El l-a ales pe David, de asemenea slujitorul său, și l-a luat din staule.” (Am. Stan. Ver.) Iehova Dumnezeu a fost adevăratul rege al Israelului antic și totuși, timp de secole, chivotul sacru care simboliza prezența sa a locuit sub un cort. Când a introdus legământul pentru regat, Dumnezeu i-a spus lui David: „N-am locuit în nicio casă din vremea când i-am scos pe copiii lui Israel din Egipt până în ziua aceasta, ci am umblat într-un cort și într-un tabernacol.” (2 Samuel 7: 6) În ce moment, așadar, s-a
prăbușit „tabernacolul lui David”, care îi includea pe moștenitorii legământului pentru Regat, a fost străpuns și a devenit o ruină? În 607 î.Cr.
4 „Tabernacolul lui David” a căzut când Ierusalimul a fost distrus, iar regele Zedechia, moștenitorul nedemn al legământului, a fugit de pe tronul său din Sion și a fost prins și deportat în Babilon, unde a murit, fără tron ​​și fără succesori. Acolo a început să se împlinească profeția divină: „Nici aceasta nu va mai fi, până nu va veni acela al cărui drept este; și i-l voi da.” Nepotul lui Zedechia, Iehonia (sau Iehonia), care era atunci captiv în Babilon, a servit pentru a continua linia de succesiune de la David ca moștenitor LEGAL mai departe până la Iosif, soțul Mariei. Dar verii lui Ioiachin, Addi, Melchi și Neri, au servit, de asemenea, pentru a duce linia de succesiune de la David pe cale NATURALĂ mai departe până la Maria, soția lui Iosif, pentru a fi transmisă fiului ei, Isus. (Matei 1:11, 12; Luca 3:27, 28; vezi pagina 277 ¶ 13) Timp de 636 de ani, până la botezul lui Isus în anul 29 d.Cr., „tabernacolul lui David” a continuat să fie prăbușit, străpuns, în ruine, deoarece nimeni din linia regală a lui David nu a fost uns la porunca lui Iehova pentru Regat. În toate acele secole, părea că legământul pentru Regat fusese înfrânt de Satan Diavolul și că Dumnezeu îi fusese neloial sau își pierduse mila. Psalmul 89: 38-46 descrie starea decăzută a „tabernacolului” lui David în aceste cuvinte de implorare adresate lui Iehova:
5 „Dar Tu l-ai lepădat și l-ai respins, te-ai mâniat pe unsul tău. Ai urât legământul robului tău, i-ai profanat coroana, aruncând-o la pământ. I-ai dărâmat toate gardurile, i-ai făcut cetățile ruini. Toți cei ce trec pe acolo îl jefuiesc; a ajuns de ocară pentru vecinii lui... I-ai făcut să-i înceteze strălucirea și i-ai prăbușit la pământ tronul. I-ai scurtat zilele tinereții, l-ai acoperit de rușine. Până când, O Doamne? te vei ascunde pentru totdeauna! Până când va arde mânia ta ca focul?” -- Am. Stan. Ver.
6 Ungerea lui Isus și dreptul său la Regat au fost negate de constructorii evrei ai regatului, iar el a fost ucis în mod josnic la cererea liderilor religioși. Când Dumnezeu l-a înviat și l-a înălțat la dreapta sa, așezându-l astfel ca Piatră de Temelie prețioasă în Sion, Iehova a ridicat astfel „tabernacolul lui David” căzut. Ce trebuie să urmeze acum? Întronarea lui Cristos Isus în putere activă a Regatului? Nu! ci împlinirea restului profeției lui Amos, și anume că rămășița oamenilor și toate Națiunile peste care este chemat numele lui Dumnezeu trebuie săl caute pe Iehova. Aceasta însemna că toți acești imitatori ai lui Cristos Isus Regele trebuiau aleși dintre evrei, precum și dintre Națiuni, pentru a deveni co-moștenitori ai săi în

282


282
Turnul de Veghe
BROOKLYN, N.Y.


legământul pentru Regat. Din acest motiv, după ce a instituit cina Memorială, Isus le-a spus apostolilor săi credincioși: „Voi sunteți aceia care a-ți rămas cu mine în încercările mele. Și fac un legământ pentru voi, așa cum a făcut Tatăl meu un legământ pentru mine, un Regat, ca să mâncați și să beți la masa mea în regatul meu și să ședeți pe tronuri și să judecați cele douăsprezece triburi ale lui Israel.” (Luca 22: 28-30, Diaglott; Rotherham) Acei apostoli credincioși erau principalii dintr-o mică rămășiță de evrei care credeau atunci în Isus ca Cristos, Moștenitorul legământului pentru Regat. Acum, Isus îi lua în legământ cu el.
7 Cum a făcut Isus legământ pentru cei 144.000 de discipoli loiali ai săi un regat împreună cu el în cer? El a făcut acest lucru predicând regatul cerurilor în timpul celor trei ani și jumătate de activitate publică pe pământ, informându-i astfel despre acesta și invitându-i la el. Apoi el și-a dat viața umană ca sacrificiu pentru păcate, pentru ca aceștia să fie curățiți în sângele său și să fie îndreptățiți de toate păcatele moștenite și să fie drepți și acceptabili în ochii lui Dumnezeu. El a acționat ca Mare Preot pentru a-i oferi pe aceștia îndreptățiți ca sacrificiu împreună cu el pentru justificarea suveranității universale și a numelui al lui Iehova. El, de asemenea, a acționat ca Profet și Mare Preot al lui Iehova pentru a turna spiritul sfânt asupra lor de la Rusalii înainte, pentru a-i unge pentru serviciul Regatului și pentru un loc în Regatul ceresc alături de el. (Faptele 2: 32-36) Numărul acestor co-moștenitori ai legământului pentru Regat nu era odată cunoscut ca fiind 144.000. Era la fel de nedefinit ca cel al stelelor cerului și al nisipurilor mării. (Gen. 22: 17, 18) Dar printr-un comentariu ulterior la legământul său cu David, Dumnezeu s-a angajat să-i adauge pe acești co-moștenitori lui Isus, spunând:
8 „Căci așa vorbește Iehova: Lui David nu-i va lipsi niciodată un om care să stea pe scaunul de domnie al casei lui Israel... Dacă puteți rupe legământul meu cu ziua și legământul meu cu noaptea, ca să nu mai fie zi și noapte la vremea lor, atunci va fi rupt și legământul meu cu robul meu David, ca să nu mai aibă niciun fiu care să domnească pe scaunul lui de domnie și cu leviții, preoții, slujitorii mei. După cum armata cerurilor nu poate fi numărată și nisipul mării nu poate fi măsurat, așa voi înmulți sămânța robului meu David și pe leviții care îmi slujesc." -- Ieremia 33: 17, 20-22, Am. Stan. Ver.
9 Așadar, de la Rusaliile din anul 33 d.Cr. până la începutul domniei de o mie de ani a lui Cristos, Dumnezeu își petrece timpul adunând și pregătindu-i pentru Regat pe acești 144.000 de moștenitori împreună ai marelui Fiu al lui David. Încă din vremea lui Moise, peste evreii naturali a fost chemat numele lui Iehova. Mai întâi, dintre ei, Dumnezeu a ales o rămășiță loială de câteva mii de bărbați și femei care l-au acceptat pe Isus ca
Mesia. După ce le-a oferit acestor evrei care purtau numele lui Iehova o oportunitate exclusivă timp de șapte ani de a fi primiți în legământul pentru Regat cu Isus, Iehova a început să-i viziteze pe neevrei sau pe Națiuni care nu fuseseră chemați după numele Său. Le-a deschis șansa de a completa restul numărului de moștenitori împreună ai legământului regal. El l-a folosit pe Simeon Petru ca primul care a declarat Națiunilor oportunitatea pentru Regat. Atunci Dumnezeu i-a deschis ochii ucenicului Iacov ca să vadă că aceasta era împlinirea profeției lui Amos, după care Iacov a spus: „Fraților, ascultați-mă! Simeon a relatat cum Dumnezeu a cercetat mai întâi Națiunile, ca să aleagă din ele un popor pentru Numele Său. Și cu aceasta se potrivesc cuvintele proorocilor, după cum este scris: După aceste lucruri, mă voi întoarce și voi zidi din nou tabernacolul lui David, care a căzut; și voi zidi din nou ruinele lui și-l voi ridica din nou, pentru ca rămășița oamenilor [rămășița evreiască] să caute pe Domnul [Iehova] și toate Națiunile peste care este chemat numele meu, zice Domnul [Iehova], care face cunoscute aceste lucruri din vechime." – Faptele Apostolilor 15: 13-18, Am. Stan. Ver.
GUVERNUL MOȘTENITORULUI SĂ CREASCĂ
10 În secolele care au trecut de la Rusalii, Iehova Dumnezeu a scos dintre evrei și Națiuni cei 144.000 de imitatori loiali care în curând „vor fi preoți ai lui Dumnezeu și ai lui Cristos și vor domni cu el o mie de ani”. (Rev. 20: 4, 6) În toate acele secole de selecție și pregătire, acei potențiali moștenitori ai regatului ceresc și-au dat credința lui Cristos Isus ca Regele uns al lui Iehova, iar împreună cu ei ca supuși ai săi, Isus a domnit peste ei. Ei spun: „Dumnezeu... ne-a eliberat de sub puterea întunericului și ne-a strămutat în regatul Fiului său iubit”. Ei ascultă de îndemnul lui Petru: „Iubiți comunitatea fraților. Temeți-vă de Dumnezeu. Onorați pe rege.” (Coloseni 1: 10-13; 1 Petru 2: 17) Ei îi vor fi mereu supuși, căci El este Capul lor și Regele regilor. Dar aceștia nu sunt singurii peste care va domni Cristos Isus. Vine timpul, și aceasta repede, când toți cei 144.000 vor fi cu el, glorificați în regatul ceresc, și ei vor „domni cu el o mie de ani”. El va domni atunci, și cei 144.000 împreună cu el; dar peste cine? -- 2 Timotei 2: 12.
11 Răspunsul scriptural este că El trebuie să domnească peste toată omenirea și până la marginile pământului. Acest lucru este la fel de sigur precum ziua urmează noaptea și noaptea după zi. El a început deja să domnească într-un sens activ. „Timpurile Națiunilor” alocate s-au încheiat în anul 1914 d.Cr. Apoi a venit momentul divin ca marele Dumnezeu al legământului să dea Regatul celui al cărui drept este să îl aibă. Dumnezeu a făcut acest lucru în împlinirea

283


15 septembrie, 1949
Turnul de Veghe
283


legământului său cu David. Acolo, Cristos Isus a venit în Regat. El domnește acum în mijlocul dușmanilor săi, a căror cea mai nouă invenție de rezistență organizată împotriva lui este Națiunile Unite, împreună cu toate pactele și tratatele din cadrul acelei organizații internaționale. Isus îi îndură acum până când vine timpul pentru războiul de la Armaghedon, când îi va zdrobi în bucăți ca un vas de olar atunci când este sfărâmat de o tijă de fier. Eforturile lor ostile de a împiedica extinderea regatului său dincolo de rămășița credincioasă încă pe pământ a celor 144.000 ai săi nu reușesc. Acestea se vor sfârși în curând cu un eșec dezastruos. Nu în zadar a profețit Iehova Dumnezeu cu privire la Moștenitorul legământului său cu David: „Căci ni s-a născut un copil, ni s-a dat un fiu; și guvernarea va fi pe umărul lui; și numele lui se va numi Minunat, Consilier, Dumnezeu Tare, Părinte Veșnic, Prinț al Păcii. Nu va fi sfârșit pentru înmulțirea guvernării lui și păcii pe tronul lui David și pe regatul lui, ca să o întărească și să o susțină prin justiție și dreptate, de acum și până în veac. Zelul lui Iehova al armatelor va face aceasta.” - Isaia 9: 6, 7, Am. Stan. Ver.
12 Iehova este pe deplin devotat legământului său. El se va asigura cu fidelitate că acesta este îndeplinit până la limită. Guvernul său, în mâinile Moștenitorului Permanent al legământului, a luat naștere în 1914. În ciuda tuturor persecuțiilor și opozițiilor îngrămădite asupra rămășiței unse a moștenitorilor săi, Guvernul Teocratic al Fiului iubit al lui Dumnezeu continuă să crească pe măsură ce această rămășiță unsă predică această evanghelie a Regatului stabilit în întreaga lume ca o mărturie pentru toate națiunile.
13 Dovada acestei creșteri constă în faptul că sute de mii de bărbați și femei cu bunăvoință care au auzit această veste bună a Regatului au acceptat-o ​​ca adevăr. În lumina ei, ochii lor ai înțelegerii îl văd pe Cristos Isus domnind în glorie și putere cerească ca Justificatorul lui Iehova. Îl văd călărind irezistibil spre luptă și victorie
la Armaghedon. Îl recunosc ca fiind marea Sămânță a lui David, care a moștenit legământul regal și care a murit pentru păcatele lor, pentru ca ei să poată trăi pentru totdeauna sub regatul său. Întrucât el i-a răscumpărat, ei recunosc că îi aparțin și că îi datorează o loialitate deplină și neclintită. Cu bucurie ei se predau ca supuși loiali și devotați ai săi. Națiunile Unite nu îi înșală și nici nicio altă formă ulterioară de pacte internaționale pentru guvernare globală nu o va face. Ei văd clar că legământul pentru Regat al lui Iehova l-a desemnat pe Fiul său iubit drept Conducător al lumii noi și ei vor alege și nu vor avea pe nimeni altul decât Alesul lui Dumnezeu ca Rege personal și Conducător Mondial. Decizia lor este luată. Ei o vor respecta și vor susține suveranitatea lui Iehova, așa cum este ea exprimată în legământul său. Până la moarte, dacă este necesar, ei susțin alegerea lui, Isus Cristos. Ei știu că creșterea Guvernului marelui Fiu al lui David nu va fi doar peste cei care trăiesc astăzi și care îl acceptă și îl ascultă, ci și peste toți morții din morminte pe care el îi va învia în timpul domniei sale de o mie de ani care vine.
14 Nu prea departe, Cristos Isus îl va învia chiar și pe ilustrul său strămoș, cu care s-a făcut legământul pentru Regat acum trei mii de ani. Atunci David va ști că Dumnezeul Cel Preaînalt este loial și că nu și-a încălcat legământul, ci l-a împlinit în mod glorios, prin faptul că acum domnește Moștenitorul său de drept. Atunci David, împreună cu alți oameni loiali din vechime, înviați, îi vor sluji cu bucurie Regelui lui Iehova ca unul dintre prinții săi vizibili pe tot pământul. (Psalmul 45: 16) La Armaghedon, marele Fiu al lui David va lupta pentru pacea lumii noi. După distrugerea tuturor dușmanilor săi în acel război universal, nu va exista sfârșit al creșterii păcii „Prințului Păcii”. Heil lui Iehova, al cărui zel și loialitate îndeplinesc legământul său regal! Heil lui Cristos Isus, care domnește pentru a justifica legământul. „Glorie în locurile preaînalte lui Dumnezeu! Și pe pământ pace printre oamenii cu bunăvoință.” -- Luca 2: 14, Rotherham.



RĂSCUMPĂRARE DIN MOARTE ȘI DIN MORMÂNT
Scopul revelat al lui Dumnezeu este, în primul rând, să răscumpere și să elibereze adevărata congregație creștină, adică acei imitatori consacrați ai lui Isus Cristos care alcătuiesc membrii „trupului Său” și care sunt selectați să domnească împreună cu el în regatul ceresc. În al doilea rând, după ce selecția acestor aleși este finalizată până la numărul dat în Scripturi, 144.000, urmează lucrarea în care Bunul Păstor Isus Cristos își adună și eliberează „alte oi”. Această ultimă lucrare de adunare a acestor oameni consacrați cu bunăvoință este acum în desfășurare și sute de mii arată că au fost deja adunați în turma organizației Teocratice a lui Iehova.
Cuvântul nostru englezesc ransom provine din cuvântul latin „redemptio”, prin cuvântul francez „rançon”. Ca verb, ransom înseamnă „a răscumpăra din captivitate, sclavie, pedeapsă sau altele asemenea, prin plata unui preț; a răscumpăra din robie; a elibera din păcat, din pedeapsa acestuia sau altele asemenea; a fi răscumpărătorul a”. (Webster’s New International Dictionary) Este Iehova Dumnezeu cel care răscumpără și o face prin Fiul său iubit, Isus Cristos. Observați acum exemple în acest sens.
În profeții, numele „Efraim” este uneori folosit pentru a desemna o clasă care a fost odată iluminată cu adevărul despre regatul lui Dumnezeu prin Cristos, dar care devine infidelă lui Dumnezeu și face compromisuri cu această lume.

284


284
Turnul de Veghe
BROOKLYN, N.Y.


Clasa „slujitorului rău” pe care a prezis-o Isus aparține acestui grup. În Osea 13: 12-14 apare cuvântul „răscumpărare”, iar profeția care îl folosește arată contrastul dintre acei creștini declarați care au fost odată iluminați, dar care au devenit infideli, și acei creștini care rămân loiali și fermi față de Dumnezeu și Cristosului său și care sunt, prin urmare, „copii ai Sionului”. În 1914 d.Cr., Sionul, care este organizația universală a lui Dumnezeu, a produs Regatul promis în persoana lui Isus Cristos, pentru ca el să domnească ca Justificator al suveranității universale a lui Iehova. (Rev. 12: 1-5) Dar faptele arată că în 1918 d.Cr., Sionul a produs ceilalți copii regali ai săi care vor domni împreună cu el, aceștia fiind produși prin învierea lor din morți la viață ca spirite în compania glorificatului Isus Cristos. Mai este o rămășiță a copiilor ei încă pe pământ, iar în timpul Primului Război Mondial, până în 1918, aceștia au fost puternic asupriți de puterile lumești și aduși în captivitatea organizației mondiale babiloniene a Diavolului. În acel timp, clasa „slujitorului rău” s-a dovedit infidelă, dar rămășița credincioasă a rămas loială jurămintelor făcute lui Dumnezeu și, în consecință, Sionul i-a adus ca copii aprobați ai săi, pentru a sluji ca martori ai lui Iehova pe pământ de atunci încolo. -- Rev. 12:17.
Referindu-se la destine diferite ale acestor două clase, Osea 13:12-14 spune: „Nelegiuirea lui Efraim este legată; păcatul lui este pus în depozit. Durerile unei femei care naște vor veni peste el: el este un fiu neînțelept; căci este timpul să nu zăbovească în locul nașterii copiilor. Îi voi răscumpăra din puterea Șeolului; îi voi izbăvi de moarte. O moarte, unde sunt plăgile tale? O Șeol, unde este distrugerea ta? căința va fi ascunsă de ochii mei.” (Am. Stam. Ver.) Traducerea mai modernă a acestor versete de Moffatt arată că „ransom” înseamnă „rescue” și că „Șeol” înseamnă „Țara Morții” sau mormântul omenirii. Se citește: „Nelegiuirea lui Efraim este adunată cu grijă, păcatul lui este păstrat pentru el. Chinurile nașterii sunt aici, dar un prunc fără minte este el, el nu va veni la gura pântecelui la momentul potrivit [și astfel să fie născut ca unul dintre copiii Sionului pentru un destin al vieții veșnice]. Să-i salvez Eu din Țara Morții? Să-i salvez Eu de la moarte? Nu, vino, Moarte, cu plăgile tale! Vino, Țara Morții, cu ciuma ta! Nu am de gând să mă înduplec.” (Moffatt) Pe cine, așadar, eliberează Dumnezeu din Șeol sau din Țara Morții?
Osea 13: 14, citat mai sus, a fost folosit de mult timp pentru a se aplica la răscumpărarea urmașilor lui Adam din păcat și moarte prin sângele prețios al lui Isus. Dar apostolul Pavel corectează o astfel de aplicare greșită și arată că se aplică „noii creații” a lui Dumnezeu în unitate cu Cristos. (2 Cor. 5: 17, Moffatt) Pentru confirmarea acestei concluzii că cei răscumpărați aici sunt imitatorii unși credincioși ai lui Isus Cristos care devin copiii Sionului, cităm cuvintele apostolului din 1 Corinteni 15: 52-55 referitoare la învierea celor 144.000 de creștini unși: „Morții vor învia în neputrezire, și noi vom fi schimbați. Căci trebuie ca acest trup stricăcios să se îmbrace în nestricăciune, și acest trup muritor să se îmbrace în nemurire. Dar când acest trup stricăcios se va îmbrăca în nestricăciune și acest trup muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris, Moartea a fost înghițită de victorie. O moarte, unde este victoria ta? O moarte, unde este boldul tău, moarte? (Am. Stan. Ver.) Apostolul își împrumută aici limbajul din Osea 13: 14 și arată
astfel că aplicarea acestuia nu este la omenire în general.
În momentul în care s-au consacrat lui Dumnezeu, acești creștini au fost răscumpărați din moarte deoarece meritul sacrificiului de răscumpărare a lui Cristos li s-a aplicat și au fost îndreptățiți de păcat, a cărui pedeapsă este moartea. După justificarea lor, Dumnezeu îi naște prin spiritul său dătător de viață pentru a fi copiii săi spirituali, membri ai organizației sale Sion. Osea 13: 14 nu putea fi aplicat în mod corespunzător la răscumpărarea întregii rase umane prin sângele vărsat al lui Cristos, deoarece apostolul arată că textul se aplică numai celor care au fost justificați și născuți de Dumnezeu prin spiritul său. (Ioan 3: 3, 5) În 1918, Diavolul, folosind organizația sa mondială, a încercat să-i distrugă pe acești martori ai lui Iehova. Clasa ilustrată de „Efraim” a căzut sub presiune și a devenit „slujitorul rău” descris de Isus în Matei 24: 48-51. Destinul lor este moartea eternă, distrugerea. Însă, cât despre slujitorii săi loiali, născuți de spirit, aceștia au fost răscumpărați sau eliberați de puterea adversarului, care sperase să-i pună în mormânt, Șeol sau Țara Morții, și să-i distrugă în moarte și, prin urmare, să-i șteargă pe toți Martorii lui Iehova de pe fața pământului.
Anul 1914 d.Cr. a marcat momentul în care Isus Cristos a fost întronat ca Rege domnitor, iar „sceptrul puterii sale” a fost trimis din Sion și i s-a spus să domnească în mijlocul dușmanilor săi. (Ps. 110: 1, 2) Imediat după nașterea Regatului, a început „războiul în ceruri”, însoțit de război pe globul nostru. Aceasta a marcat „începutul durerilor” pe pământ, iar de atunci până în 1919, martorii lui Dumnezeu născuți de spirit s-au aflat în mare necaz printre toate națiunile. (Rev. 11: 18; 12: 7-13; Matei 24: 7, 8) Dar în 1919, Dumnezeu i-a răscumpărat sau i-a eliberat pe cei loiali de sub puterea organizației lui Satan și astfel l-a împiedicat pe dușman să-i copleșească și să-i distrugă de pe pământ. Această răscumpărare sau eliberare a lor din Marele Babilon a fost prezisă în Mica 4: 10 în aceste cuvinte: „Fii în dureri și chinuie-te să naști, O fiica Sionului, ca o femeie în travaliu: căci acum vei ieși din cetate [organizația ta de origine] și vei locui în câmp și vei merge chiar până la Babilon; acolo vei fi eliberată; acolo DOMNUL [Iehova] te va răscumpăra din mâna dușmanilor tăi.”
În Isaia 35: 8-10, Dumnezeu vorbește despre „drumul mare” pe care cei răscumpărați sau eliberați ai săi scapă din Babilon și se întorc la organizația sa Teocratică, la închinarea și serviciul ei. El spune acolo: „Și acolo va fi o cale înaltă - chiar un drum înalt, și se va numi Drumul Sfânt al Sfințeniei; nimeni necurat nu va trece pe el; ci El Însuși va fi unul dintre cei care călătoresc pe drum și cel corupt nu se va rătăci pe ea. Nu va fi acolo leu, nici fiară sălbatică nu se va sui pe ea, nu se va găsi acolo - așa vor călători cei răscumpărați; și cei răscumpărați de Yahweh se vor întoarce și vor intra în Sion cu strigăte de bucurie, cu o bucurie veșnică pe capul lor, bucuria și veselia îi vor cuprinde și întristarea și suspinul vor fugi.” - Traducerea lui Rotherham.
Înainte de răscumpărarea sau eliberarea lor în 1919, poporul consacrat al lui Dumnezeu a fost obligat să se amestece cu organizația lui Satan și a fost reținut de credința că conducătorii acestei lumi rele constituiau „puterile superioare” cărora fiecare suflet creștin ar trebui să fie supus.

285


15 septembrie, 1949
Turnul de Veghe
285


(Romani 13: 1) Dar când, în 1919, Dumnezeu și-a lansat chemarea către poporul său devotat de a-și relua lucrarea ca martori ai săi și de a face acest lucru fără teamă, aceștia au răspuns și s-au desprins de Babilonul lumesc. Apoi, Iehova Dumnezeu le-a revelat că organizația sa capitală este Sionul și că ei sunt copiii sau prospectivi membri ai acesteia și, plini de bucurie, au mers pe „Drumul Mare al Sfințeniei” pentru a se întoarce la Sion și a-I sluji lui Dumnezeu ca fii ai ei. Cu spatele la Babilon, ei au mers pe drumul mare sau autostrada simbolică. Rămășița copiilor Sionului a luat conducerea pe acest drum mare care duce departe de Babilon, dar în timp ce erau pe drum, ei au ascultat de porunca lui Dumnezeu de a-i învăța pe alții care caută calea spre dreptate, ca să poată cunoaște calea pe care să vină la Dumnezeul cel viu și la Isus Cristos. Persoanelor necurate și „perverse” nu li se permite să intre pe acel drum mare. Dar cine sunt cei care vor merge pe acesta și prin acesta să ajungă la Sion, organizația lui Dumnezeu? Ei bine, cei pe care Iehova îi răscumpără sau îi eliberează de sub puterea organizației Diavolului. După cum este scris: „Niciun leu [Diavolul este ca un leu care răcnește] nu va fi acolo, nici vreo fiară feroce [guvernele politice ale lumii Diavolului sunt asemănate cu fiarele sălbatice] nu se va sui pe ea; nu se va găsi acolo; ci cei răscumpărați vor umbla pe ea; și cei răscumpărați de Iehova se vor întoarce și vor veni cu cântări de bucurie la Sion.” -- Isaia 35: 9, 10, Am. Stan. Ver.
În textele anterioare pe care le-am citat, nu observăm nicio mențiune directă a unui preț sau a unei plată pentru a obține salvarea sau răscumpărarea. Înțelesul clar al cuvântului „răscumpărare” sau „salvare” în toate aceste texte este acela de degajare, eliberare, ajutor, salvare din mâna dușmanului, adică de organizația Diavolului, inclusiv de agenții săi care se opun și persecută martorii loiali ai lui Dumnezeu. Nimeni din organizația dușmană nu este vreodată salvat sau răscumpărat, ci, dimpotrivă, răscumpărarea este întotdeauna menționată ca fiind DE LA dușman, nu DIN dușman. Din nou spunem că Iehova, acționând prin intermediul Directorului Său Executiv, Isus Cristos, este cel care realizează o astfel de degajare, eliberare sau salvare de sub dușman.
SALVARE DE RĂZBUNĂTORUL SÂNGELUI
Oamenii cu bunăvoință care astăzi se consacrează lui Dumnezeu prin Cristos sunt reprezentați ca trecând printr-o eliberare de Răzbunătorului sângelui în bătălia Armaghedonului care vine. El este Răzbunătorul sângelui celor care au fost uciși. Într-un astfel de caz, se cere să se plătească ceva egal cu ceea ce a fost pierdut de cei uciși, adică o viață pentru o viață. Această regulă este enunțată în Deuteronom 19: 21, unde citim: „Ochiul tău să nu te îndure; ci viață vei da pentru viață, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior.” Referindu-se la „cetățile de refugiu” pe care Iehova Dumnezeu a cauzat să fie întemeiate în țara Israelului antic, omul care urmărea un vărsător de sânge și care fugea într-o astfel de cetate era numit „răzbunătorul sângelui” sau „răscumpărătorul sângelui”. (Rotherham) Aici, răscumpărarea sângelui nu se referă la răscumpărarea obținută prin sângele vărsat al lui Cristos la Calvar, ci se referă la necesitatea unei plăți troc, o pedeapsă plătită celui vinovat de vărsarea sângelui altuia. Este o pedeapsă care va fi plătită dușmanilor mortali ai lui Iehova Dumnezeu în bătălia de la Armaghedon, iar această pedeapsă este plătită de marele Răzbunător sau Răscumpărător al sângelui, Isus Cristos, ca o compensație pentru sângele vărsat de dușmanii lui Dumnezeu. Altfel
spus, Răzbunătorul sau Răscumpărătorul, Isus Cristos, reglează conturile cu dușmanii lui Iehova Dumnezeu și cu asupritorii omenirii în bătălia de la Armaghedon.
O persoană care, fără să știe, fără intenție și fără dușmănie sau răutate, a cauzat moartea altei persoane ar putea scăpa de răzbunătorul sângelui sau de răscumpărător, fugind în cetatea de refugiu și rămânând acolo până la moartea marelui preot al lui Israel, care aducea sacrificiu pentru ispășirea păcatelor. În aplicarea modernă a acestei ilustrații profetice, o astfel de persoană trebuie să fugă la organizația lui Iehova sub Cristos și să rămână acolo sub sângele ispășitor pentru păcate al lui Isus, încrezându-se în sângele său vărsat ca mijloc de protecție și salvare. Persoanele care în timpul prezent au comis, fără intenție, violență împotriva legii lui Dumnezeu și violență mortală împotriva martorilor lui Iehova pot obține răscumpărarea de la distrugere prin sângele răscumpărător al marelui Mare Preot al lui Iehova, Isus Cristos. În ilustrația antică a cetăților de refugiu, distrugerea dușmanilor lui Iehova la Armaghedon este ilustrată ca un preț răscumpărător pentru cei din omenire uciși de dușmanii răi. Dar Isus Cristos, marele Mare Preot și Ofițer Executiv al lui Iehova, furnizează, prin valoarea sacrificiului său, o răscumpărare pentru cei care fug la el pentru refugiu. El este Executorul lui Iehova al celor care rămân în tabăra inamică și care rămân de bunăvoie ca părtași la păcatele acestei tabere inamice. Din cauza unei astfel de răutăți, ei suferă distrugere pentru a compensa răutatea pe care au săvârșit-o împotriva lui Iehova Dumnezeu și a poporului său consacrat.
În ambele cazuri există o eliberare sau o eliberare prin intermediul unei împliniri sau achitării obligației, adică o împlinire a pedepsei pentru păcat, care este moartea. Prețul răscumpărător al lui Cristos oferit la Calvar a fost pentru cei care își exercită credința în el ca Răscumpărător și care se consacrează lui Dumnezeu și jură să împlinească poruncile Sale. Dar răscumpărarea de la Armaghedon îi pedepsește pe cei răi care merită, adică pe cei care au cauzat daune intenționat sau în ignoranță voită. Cei care au făcut astfel daune sau au comis violență împotriva celor mici ai lui Dumnezeu sunt îndatorați sau obligați din cauza ticăloșiei lor. Aceștia sunt obligați să plătească, și chiar plătesc, la Armaghedon cu viața lor. Ei nu pot plăti datoria față de cel rănit, pentru că acela este mort. Așadar, ei trebuie să plătească rudei celei mai apropiate în carne și oase a celui mort, și anume, lui Cristos Isus, care a luat parte la sânge și carne pentru a putea răscumpăra omenirea și a deveni „Tatăl Veșnic” al lor. Așa cum omul care cauzează moartea celui ucis este un datornic, tot așa moartea trebuie aplicată acelui ucigaș de către ruda cea mai apropiată a celui ucis, „răscumpărătorul”. Răscumpărătorul înlătură datoria prin extragerea vieții ucigașului. Creștinătatea și toate națiunile pământului au încălcat în mod voit legământul veșnic privind sfințenia sângelui, așa cum a fost făcut cu Noe după potop și simbolul legământului era curcubeul. În acel legământ, Dumnezeu a spus: „Și cu siguranță sângele vostru, sângele vieților voastre, îl voi cere; din mâna oricărei fiare îl voi cere: și din mâna omului, da, din mâna fratelui fiecărui om, voi cere viața omului. Cine varsă sângele omului, prin om va fi vărsat sângele lui, căci după chipul lui Dumnezeu a făcut omul.” - Gen. 9: 5, 6, Am. Stan. Ver.
În cazul ucigașului fără voie, viața sa nu i se lua dacă ajungea la timp în cetatea de refugiu. În acel tip antic, el era acoperit și ocrotit de marele preot al Israelului. Dar în antitipul modern, oamenii cu

286


286
Turnul de Veghe
BROOKLYN, N.Y.


bunăvoință care fug din această lume pătată de sânge, din Babilonul vinovat de sânge și care se refugiază în „cetatea de refugiu” a lui Iehova sub Cristos, sunt ocrotiți de marele Său Mare Preot, Isus Hristos, care a făcut ispășire pentru păcatele celor care fug la el. În tipul antic, ucigașul rău intenționat, voit și deliberat nu putea în niciun fel obține sau accepta satisfacție pentru propria viață prin alte mijloace, ci viața sa trebuia luată de răzbunător sau „răscumpărătorul sângelui”. În antitipul modern din bătălia de la Armaghedon, această expropriere a vieții celui care nu se căiește, vinovat voit, este făcută împotriva celor răi de către marele Răscumpărător al sângelui nevinovat, Isus Cristos, Executorul lui Iehova. Acest fapt prevestește bine că viața sacrificată a lui Isus nu reprezintă o ispășire sau o răscumpărare pentru cei răi cu voia care îl disprețuiesc pe Dumnezeu și disprețuiesc proviziile sale pentru salvare prin Cristos. Asemenea persoane care mor la Armaghedon în aceste condiții de răutate cu voia cu siguranță nu vor avea niciodată o răscumpărare. Tipul cetăților de refugiu și al „răscumpărătorului sângelui” ne este dat pe deplin în Numeri, capitolul 35, versetele 9-34.
Toate Scripturile confirmă faptul că cei răi nu sunt în niciun caz
răscumpărați de consecințele răutății voite. Doar cei săraci și nevoiași ai lui Dumnezeu sunt răscumpărați. Prin „săraci și nevoiași” se înțeleg cei care ajung la conștientizarea propriei lor incapacități absolute de a se salva singuri și care doresc să fie salvați în modul lui Dumnezeu. Așadar, ei exercită credință în Iehova Dumnezeu și în Fiul Său, Isus Cristos, și se adresează Marelui Preot al lui Iehova pentru a fi salvați sau răscumpărați. Toți cei care sunt răi și refuză să accepte proviziile luate de Dumnezeu pentru salvare rămân sub condamnarea rezultată din păcatul lui Adam: „Cei răi [atacatorii] se vor întoarce în Șeol, chiar și toate națiunile care îl uită de Dumnezeu.” (Psalmul 9: 17, Am. Stan. Ver.) Dar acele persoane cu bunăvoință care profită acum de timpul rămas înainte de Armaghedon și fug în „cetatea de refugiu” sub Marele Preot al lui Iehova vor fi răscumpărate de la execuție în acea bătălie și vor fi răscumpărate de la coborârea în mormânt. Aceasta înseamnă că ei vor fi cruțați să treacă cu viață prin războiul universal al Armaghedonului și vor intra în lumea nouă și dreaptă, unde vor avea oportunități să trăiască veșnic, având o sănătate perfectă, fericire nemărginită și pace interminabilă.



ȘADRAC, MEȘAC ȘI ABEDNEGO ÎȘI PĂSTRĂZĂ INTEGRITATEA
Calea integrității creștine nu urmează calea compromisului. Cristos Isus nu a susținut o mișcare interconfesională pentru a consolida fariseii, saducheii și creștinii. Nici oamenii credincioși dinaintea lui Cristos nu au făcut-o. Când israeliții au intrat în țara Canaan, ei nu au primit instrucțiuni de a lansa Săptămâni ale Frăției pentru a promova armonia între ei și închinătorii falși care locuiau acolo. O astfel de fraternizare slabă a fost practicată mai târziu, dar prețul a fost prohibitiv. Pe altarul subtil al păcii religioase, ei au sacrificat integritatea față de Iehova. Pe măsură ce secolele treceau, decăderea lor fără coloană vertebrală a prins avânt, până când în cele din urmă i-a dus la dezastrul național și la captivitatea din Babilon. Dar de-a lungul acelui trecut biblic, au existat un număr variabil de persoane care au evitat capcanele subtile interconfesionale și compromisurile slabe ale frăției. Ei au calculat costul păcii religioase și, când acesta se aduna la integritatea lor față de Dumnezeu, au refuzat să plătească acel preț.
Trei personaje biblice care s-au sustras păcii religioase cu orice preț au fost Șadrac, Meșac și Abednego. Cel puțin, sub aceste nume au fost aduși la atenția universală. Când erau în Iuda, acești trei evrei erau cunoscuți sub numele de Hanania (care înseamnă „Iah a favorizat”), Mișael („cine este ca Dumnezeu”) și Azaria („Iah este păzitorul”), dar când au fost duși în Babilon de Nebucadnețar în timpul primei captivități a Ierusalimului, în 618 î.Cr., acesta le-a schimbat numele, respectiv, în Șadrac („zeul lunii”), Meșac („oaspetele regelui”) și Abednego („slujitorul lui Nebo”).
Cele două teste de integritate relatate pentru prima dată în profeția lui Daniel au fost doar preliminare. A existat momentul în care acești trei evrei, împreună cu Daniel, urmau să fie învățați înțelepciunea caldeenilor la porunca lui Nebucadnețar, iar hrana lor trebuia să provină din proviziile regelui. Dar carnea din cămara regelui putea proveni de la animale considerate necurate conform legii Mozaice, putea fi de la animale care nu erau sângerate corespunzător la momentul sacrificării lor și, cel mai
inacceptabil, putea fi de la animale sacrificate zeilor demonici. Cât despre vinul regelui, acesta putea fi folosit în ofrandele de băutură aduse unor astfel de zei păgâni. Prin urmare, cei trei evrei și Daniel au hotărât să „nu se pângărească” cu carnea sau vinul regelui. Cererea lor pentru altă hrană a stârnit îngrijorarea supraveghetorului, care se temea că nu se vor descurca la fel de bine fizic ca ceilalți tineri captivi, dar Daniel, ca purtător de cuvânt al celor patru, a spus: „Pune-i la încercare pe slujitorii tăi timp de zece zile, dându-ne legume de mâncare și apă de băut; apoi compară înfățișarea noastră cu înfățișarea tinerilor care mănâncă din delicatesele regelui.” Încercarea a fost aprobată, rezultatele fiind satisfăcătoare, iar celor patru li s-a permis să continue să mănânce legume și apă, nu din motive dietetice, ci pentru a-și proteja integritatea. Dumnezeu le-a binecuvântat calea, le-a dat înțelepciune, i-a făcut să-i întreacă pe toți ceilalți când se aflau în fața lui Nebucadnețar și, ca urmare, au fost numiți slujitori ai regelui și considerați de zece ori mai buni decât toți ceilalți înțelepți din întregul regat. -- Daniel 1: 1-20, An. Amer. Trans.
A doua încercare a venit când Nebucadnețar a visat, a uitat visul său, a cerut ca înțelepții săi să-i spună atât visul uitat, cât și interpretarea acestuia și, în furie pentru că nu au făcut acest lucru, a ordonat ca toți înțelepții să fie distruși. Acest decret pripit de distrugere i-a inclus pe Daniel și pe cei trei evrei, deși ei nu fuseseră informați despre controversă. Daniel a întrebat despre motivul decretului aspru și, aflând-ul, s-a dus să le dea vestea lui Șadrac, Meșac și Abednego. Rezultatul a fost o rugăciune unită către Iehova, implorând mila și iluminarea sa pentru ca ei să nu piară împreună cu ceilalți înțelepți ai Babilonului. Iehova a acționat pentru păstrarea slujitorilor săi care se agățaseră de integritatea lor. El i-a dezvăluit visul și interpretarea lui lui Daniel, ca răspuns la rugăciunea unită care nu a cerut greșit. Daniel i-a transmis informațiile lui Nebucadnețar, acordându-i meritul lui Iehova Dumnezeu ca fiind revelatorul acestei chestiuni secrete. Rezultatul a fost că regele l-a ridicat pe Daniel într-o poziție alături de el și

287


15 Septembrie, 1949
Turnul de Veghe
287


i-a promovat pe Șadrac, Meșac și Abednego să se ocupe de treburile provinciei Babilonului. -- Dan. 2: 1-28, 46-49.
Punctul culminant al testării integrității celor trei evrei a venit atunci când Nebucadnețar a ridicat spre cer o imagine subțire, dar înaltă. Se spune despre aceasta că era din aur, dar, deoarece avea o înălțime de 90 până la 105 picioare, fără îndoială că avea doar o placare subțire din metal prețios. Este probabil ca această imagine să fi fost atât religioasă, cât și națională, deoarece Nebucadnețar era extrem de religios, așa cum o demonstrează numeroasele inscripții ale sale care au fost găsite în care se aduc mulțumiri și omagii zeilor demonici, în special zeului său patron, Bel-Merodach. Când chipul a fost dedicat în fața unei adunări a tuturor oficialilor provinciilor, vestitorul regelui a trimis această proclamație peste câmpiile Dura: „Vouă o poruncă vi se dă, O popoare, națiuni și limbi, ca îndată ce veți auzi sunetul trâmbiței, al flautului, al lirei, al trigonului, al harpei, al cimpoiului și al oricărui alt fel de instrument muzical, să vă aruncați cu fața la pământ și să vă închinați înaintea chipului de aur pe care l-a ridicat regele Nebucadnețar; și oricine nu se va arunca cu fața la pământ și nu se va închina va fi aruncat de îndată în mijlocul unui cuptor cu foc aprins.” - Daniel 3: 4-6, An Amer. Trans.
De îndată ce oamenii au auzit, în general, muzica națională, s-au aruncat în poziția desemnată pentru corp; dar nu și Șadrac, Meșac și Abednego. Nicio venerație a imaginii pentru ei; nicio venerație a statului; nicio postură de lingușire sau de supunere, indiferent de obiceiurile naționale. Integritatea față de Dumnezeu venea mai presus de datoria față de stat. Așadar, persoanele invidioase au alergat la rege și i-au bârfit pe cei trei evrei că nu au arătat respectul cuvenit regelui, statului și zeilor. Într-o furie oarbă și nerezonabilă din cauza acestei aparente sedițiuni și blasfemii, Nebucadnețar i-a târât pe cei trei nonconformiști în fața sa și le-a dat o șansă specială de a se reforma și de a se conforma modului ortodox de închinare. S-a ofilit și a dispărut integritatea lui Șadrac, Meșac și Abednego ca fumul atunci când s-a confruntat cu cuptorul cu foc arzător? Judecă singur după răspunsul lor prompt și direct: „O Nebucadnețar, nu trebuie să irosim cuvinte discutând această problemă cu tine. Dacă Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, poate să ne salveze, ne va salva din cuptorul aprins și din mâna ta, O rege; dar chiar dacă nu, să știi, O rege, că noi nu vom sluji dumnezeilor tăi și nu ne vom prosterna înaintea chipului de aur pe care l-ai ridicat.” – Daniel 3: 7-18, An Amer. Trans.
Șocat de această respingere bruscă a ultimatumului său, furia lui Nebucadnețar l-a înnebunit și
cu fața distorsionată de furie, a strigat ordinele sale. „Aduceți cei mai puternici soldați! Legați-i pe acești trei rebeli! Aruncați-i în cuptorul aprins! Dar mai întâi, supraîncălziți-l până se face de șapte ori mai fierbinte decât de obicei!” Subordonații regelui s-au grăbit să se supună. Căldura cuptorului era atât de intensă încât oamenii care i-au aruncat pe cei trei evrei înăuntru au fost scorojiți de rafalele de flăcări! Șadrac, Meșac și Abednego? Au mers nepârliți prin mijlocul cuptorului aprins și, în timp ce ochii neîncrezători ai lui Nebucadnețar se lărgeau, a văzut un al patrulea cu ei, ca Fiul lui Dumnezeu. Regele înflăcărat s-a răcit mai repede decât se înflăcărase și i-a chemat pe cei trei evrei să iasă afară. Observatorii uluiți au văzut că evreii care ieșeau erau nevătămați, niciun fir de păr nu fusese pârlit, nicio haină nu fusese deteriorată, niciun miros de fum nu se lipise de ei. Nebucadnețar a spus:
„Binecuvântat fie Dumnezeul lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego, care a trimis pe îngerul Său să îi salveze pe slujitorii săi care s-au încrezut în el și au încălcat porunca regelui, prin predarea propriilor persoane în loc să slujească și să se închine vreunui alt dumnezeu decât Dumnezeului lor! De aceea, dau o decret: orice popor, națiune sau limbă, care va rosti un cuvânt împotriva Dumnezeului lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego, va fi sfâșiat în bucăți și casa lui va fi prefăcută într-un morman de gunoi; căci nu este niciun alt dumnezeu care să poată salva în felul acesta.” -- Daniel 3: 19-29, An Amer. Trans.
Cu versetul care urmează, care relatează despre promovările suplimentare ale lui Șadrac, Meșac și Abednego în provincia Babilon, Biblia își închide relatarea despre cei trei evrei. În Biblia catolică Douay, experiența dramatică a bărbaților din cuptor este înfrumusețată de șaizeci și șapte de versete false inserate între versetele douăzeci și trei și douăzeci și patru ale capitolului al treilea. Aceste versete, la fel ca alte scrieri apocrife, sunt contradictorii în sine și sunt legende neinspirate care au crescut în tradiția evreiască. Cu toate acestea, Biblia face o aluzie ulterioară la experiența lui Șadrac, Meșac și Abednego atunci când vorbește despre „stingerea violenței focului” prin credință. -- Evrei 11: 33, 34.
În aceste zile, când religiile, națiunile și ideologiile politice se ciocnesc într-o luptă competitivă pentru sprijinul sau loialitatea individului, creștinul trebuie să privească mai întâi la loialitatea și integritatea sa față de Iehova Dumnezeu. Violența sau persecuția, uneltirile subtile sau mișcările înșelătoare, înșelăciunea sau amenințarea statului, niciuna dintre aceste tactici nu ar trebui să fie lăsate să smulgă, să înstrăineze sau să sperie integritatea creștinului. A te despărți de ea înseamnă a îmbrățișa moartea; a o ține cu tărie înseamnă a câștiga viața. Păstrează-o cu putere cum au făcut Șadrac, Meșac și Abednego.



SCRISOARE
CU REFERIRE LA „OI” ȘI „CAPRE”
Dragă Soră: Iulie 22, 1949
Către dumneavoastră din 28 Iunie cu privire la articolul din Watchtower „Oi, Capre și Frații Regelui”, de la Matei 25: 31-46.
Pentru explicația ta despre „regatul care v-a fost pregătit de la întemeierea lumii”, noi observăm modul în care ai folosit cuvintele lui Isus adresate fraților săi spirituali: „Mă duc să vă pregătesc un loc. Și după ce mă voi duce și vă voi pregăti un loc, mă voi întoarce și vă voi lua la mine; pentru ca acolo
unde sunt eu, să fiți și voi”. „Tată, vreau ca acolo unde sunt eu să fie cu mine și aceia pe care mi i-ai dat tu, ca să vadă gloria mea, pe care mi-ai dat-o tu. Căci m-ai iubit mai înainte de întemeierea lumii”. (Ioan 14: 2, 3 și 17: 24) De asemenea, observăm explicația ta despre „caprele” simbolice ca fiind clasa spirituală a „slujitorului rău”, folosind Isaia 58: 3-12.
De ce limitați „locul” pe care Isus a mers să-l pregătească pentru frații săi spirituali la „regat”? De ce nu este acesta mai mare și nu se aplică acelei poziții în organizația Teocratică

288


288
Turnul de Veghe
BROOKLYN, N.Y.


universală, în care Iehova Dumnezeu l-a glorificat pe Isus și pe care el o va ocupa în toate timpurile viitoare, alături de Tatăl însuși, și pentru care Dumnezeu l-a rezervat pe Fiul său Isus „înainte de întemeierea lumii”? Credem că „locul” pregătit este mai mare decât regatul, care are referire specială la pământul nostru.
{{{2}}}
Adus de la „https://ro.jwunited.org/index.php?title=Legământul_Pentru_Regat_Furnizează_Conducătorul_Lumii_Noi&oldid=8545”