Această pagină a fost verificată
1 Martie, 1939
TURNUL DE VEGHE
BROOKLYN, 69
de necaz printr-o perioadă de pace impusă în mijloculu necazului. Niciuna dintre națiuni nu știa de ce Domnul a oprit războiul, în 1918, dar Domnul știa. El făcea un miracol ce a fost prefigurat de miracolul înfăptuit la Iordan. În acea perioadă de pace sau de încetare a ostilităților, Domnul, trimițând mesajul său de avertizare către oamenii cu bunăvoință, i-a ridicat deasupra sau i-a oprit și ținut la distanță de goana omenirii disperate către Marea Moartă a Armaghedonului. Dacă nu ar fi fost acest mare miracol, așa cum a afirmat Isus, „nimeni n-ar scăpa; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi [au fost] scurtate.” - Mat. 24:22.
10 Miracolul a fost înfăptuit pentru ca rămășița credincioasă să poată duce mai departe mesajul lui Iehova către oamenii cu bunăvoință, singurii care vor supraviețui Armaghedonului. Astfel, Iehova a săvârșit acel miracol „de dragul celor aleși”, pentru ca aceștia să își poată dovedi integritatea, ducând mesajul Său către „celelalte oi” ale Domnului. Celor cu bunăvoință față de Dumnezeu li s-a oferit ocazia de a se îndepărta și de a nu fi înghițiți de marea distrugerii, ilustrată prin Marea Moartă, care simbolizează Armaghedonul. Preoții purtau chivotul legământului pe umeri. Apele Iordanului (ilustrând oamenii) erau separate la nord sau în dreapta preoților și a chivotului legământului, care reprezenta prezența lui Iehova. Acel chivot al legământului a fost tronul pentru „lumina Shekinah” a lui Iehova, când se afla în tabernacol sau în templu. Dus acum pe umerii preoților din albia râului Iordan, ilustra favorurile pentru „celelalte oi” ale Domnului, care vor alcătui „mulțimea mare”. (Apoc. 7: 9-17). Prezența Domnului s-a manifestat acolo atât pentru binele lor, cât și pentru cei aleși.
11 Miracolul arată în continuare că numai cei cu bunăvoință și care vor alcătui „mulțimea mare” vor supraviețui Armaghedonului, așa cum este scris: „Și acele [ape, ilustrând oameni] care coborau spre marea câmpiei, chiar și marea sărată [Moartă], au eșuat și s-au scurs de tot”; ilustrând astfel clasa „caprelor”, despre care Isus a spus că vor merge în pedeapsa veșnică la Armaghedon. (Mat. 25: 46, Diaglott). Apele, care stând la nord și formând un zid mare de protecție, arată spre oamenii cu bunăvoință care sunt cruțați la Armaghedon; în timp ce apele care stau în partea de sud a preoților, care au dispărut și au fost înghițite complet de Marea Moartă, arată că cei care cad la Armaghedon merg într-un loc unde nu există viață. Astfel, se arată că marea masă a omenirii se grăbește nestingherită și necontrolată și ignorând în totalitate orice avertizare pe drumul cel mare și lat
la al cărui capăt este pedeapsa veșnică, soarta anunțată mai înainte de Domnul pentru clasa „caprelor”. Ierarhia Romano-Catolică, instituția conducătoare sub soare, este prezentată în mod special aici.
12 Punctul de trecere a Iordanului este de mare interes pentru cei care îl iubesc pe Dumnezeu. Locația a fost numită Beth-Barah (Jud. 7:24) și înseamnă „Casa Vadului sau Trecătoarea”. În acest loc, pe partea de est a Iordanului, Ioan i-a botezat
pe izraeliţii care se căiau. „Aceste lucruri s-au petrecut în Beth-abara, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan”. (Ioan 1:28). Acolo, în timp ce boteza, l-a văzut el pe Isus venind și a spus: „Iată, Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii”. Fără îndoială că acela este locul unde Isus a fost botezat și unde duhul sfânt s-a pogorât asupra lui sub forma unui porumbel și o voce din cer l-a anunțat ca fiind plăcut lui Iehova. (Matei 3:16, 17) Acolo botezul lui Isus a spus în mod simbolic că, pentru justificarea numelui lui Iehova și pentru răscumpărarea celor obedienți dintre oameni, el a sacrificat orice lucru sau interes uman, iar cei cu bunăvoință față de Tatăl Iehova s-ar putea să găsească viață veșnică; și cei care vor refuza să acorde atenție avertismentului și care au respins binecuvântările pline de har ale lui Iehova nu vor vedea niciodată viața. - Ioan 3:36.
13 Numele de Beth-barah sau „Casa Vadului sau Trecătoarea” înseamnă, în mod evident, că uneori râul Iordan, la acest punct, putea fi trecut cu piciorul. Poate că acest lucru indică faptul că, din vremea apostolilor până la venirea lui Cristos Isus, Regele, cei credincioși până la moarte ar trece nestingheriți Iordanul, scăpând de distrugere și, ca și Pavel, așteaptă venirea Domnului, când va primi coroana vieții. (2 Tim. 4: 8) Dar la venirea Domnului la templu, apele Iordanului (adică oamenii), pline până aproape de maluri, s-ar fi năpustit nebunește, ignorând și sfidând pe Iehova Dumnezeu și îngrijirile sale pentru ei; că acolo și atunci rămășița credincioasă va trece Iordanul în condițiile regatului numai prin harul miraculos al lui Iehova Dumnezeu și că „mulțimea mare”, alcătuită din cei cu bunăvoință față de Dumnezeu, având încredere deplină în sângele vărsat al Cristos Isus și devotându-se lui Dumnezeu și Regelui său, vor fi adăpostiți și protejați și vor găsi viață, în timp ce ceilalți din rasa umană s-au repezit către Armaghedon, marea morților și a distrugerii.
14 Cetatea Ierihon, locuința fortificată a inamicului, se afla la doar aproximativ 6 mile vest de malurile Iordanului. Cei de pe zidurile orașului, privind spre est, puteau, fără îndoială, să vadă peste câmpie și să observe traversarea miraculoasă a râului de către Israeliți. Ei au cunoscut faptul că numai
