Această pagină nu a fost verificată
1 Octombrie, 1938
Turnul de Veghe
293
CREDINCIOS
7 Ionatan a murit în bătălia de pe muntele Gilboa și a murit de mâna filistenilor; și, deși este adevărat că a murit lângă Saul, Ionatan nu se lupta pentru Saul, ci s-a luptat pentru cauza lui Israel, poporul de legământ al lui Dumnezeu, luptând împotriva dușmanilor lui Dumnezeu și ai poporului său și pentru onoarea numelui lui Iehova. (1 Sam. 31:1-6) Aceasta nu înseamnă că nimeni din compania „marii mulțimi” sau din clasa Ionatan nu va supraviețui Armaghedonului; ci mai degrabă înseamnă că unii din clasa Ionatan pot muri, în timp ce alții supraviețuiesc, așa cum s-a spus mai sus. Mai degrabă, această parte a ilustrației arată că clasa Ionatan trebuie, dacă este chemată să facă acest lucru, să își arate credința chiar și murind. Ei nu sunt „o clasă mai puțin credincioasă”, așa cum s-a spus, ci trebuie și posedă cu adevărat credința ca și membrii casei regale a lui Dumnezeu. Ei nu pot lua o poziție compromițătoare, ci trebuie să fie în întregime pentru Iehova și pentru regatul acestuia. Ionatan a murit credincios lui Iehova și prietenului său preaiubit, David, chiar dacă a lucrat pentru apărarea lui David și a cauzei sale drepte, de-a lungul zilelor vieții sale. Ionatan trebuia să vadă neapărat că Samuel profetul și chiar Iehova Dumnezeu l-au părăsit pe Saul și că David era alegerea lui Dumnezeu și, prin urmare, Ionatan i-a rămas fidel lui David și fidel poporului de legământ al lui Dumnezeu, chiar până la moarte. Marea mulțime are o viziune similară și procedează la fel.
8 Saul a încercat să pară că luptă împotriva dușmanului comun și pentru poporul lui Dumnezeu, dar Saul lupta de fapt pentru auto-conservare și lupta împotriva lui David, unsul lui Dumnezeu. La fel și astăzi, clasa modernă Saul, „omul păcatului”, adică clerul și clasa „slujitorului rău”, pretind că sunt de partea lui Dumnezeu, și totuși ei luptă pentru propria lor conservare și împotriva unșilor lui Dumnezeu. Saul a încercat să facă să pară că profetul credincios Samuel coopera cu demonii; și acest lucru este demonstrat de faptul că Saul a consultat vrăjitoarea din Endor și a încercat să îl cheme pe Samuel din morți. (1 Sam. 28:5-25) Clerul din epoca modernă se îndreaptă deschis către spiritism și încearcă să facă să pară că Dumnezeu este în cârdășie cu demonii; și fac acest lucru învățându-i că morții sunt vii și că mediumurile de pe pământ pot comunica cu morții. Practic toți religioșii predică faptul că „nu există moarte”, care este minciuna Diavolului, și cooperează cu demonii. Saul a fost dușmanul lui Dumnezeu și a pierit în mod rușinos. „Omul păcatului”, clasa clerului și a „slujitorului rău”, sunt dușmanii lui Iehova și trebuie să piară și, prin urmare, sunt desemnați în Scripturi drept „fiul pierzaniei”, prefigurat de Iuda. Ionatan a stat departe de toate conspirațiile constituite împotriva lui David. La fel și astăzi oamenii cu bunăvoință, clasa Ionatan, stau în totalitate departe de toate planurile și conspirațiile puse la cale de cler și de clasa „slujitorului rău” pentru a face rău poporului uns al lui Dumnezeu acum pe pământ. Însăși existența claselor Ionatan și David, viețile lor, sunt împletite
și ei sunt adevărați iubitori de dreptate, iar Dumnezeu îi iubește. Ei sunt tovarăși și iubiți adevărați. Aceste mari adevăruri ar trebui să permită rămășiței și clasei Ionatan să vadă acum care este privilegiul și datoria lor de a se sprijini cu pricepere reciproc în cauza cea dreaptă.
„ACT CIUDAT”
9 Iehova și-a declarat scopul de a „împlini actul său, actul său ciudat”, în momentul soluționării marii chestiuni dintre el și inamic. (Isaia 28:21) Acel eveniment important este prezis în această profeție referitoare la „iubitorii de dreptate”. Israelul a fost poporul de legământ al lui Dumnezeu, peste care Iehova și-a pus numele. Saul era regele lor, pe care l-a ales Israel. Astăzi, „Creștinătatea” pretinde că este poporul lui Dumnezeu, și unii dintre ei se angajează să facă voia lui Dumnezeu și prin urmare sunt într-un legământ cu Dumnezeu. „Creștinătatea” modernă a fost prefigurată de israeliți, iar Saul a reprezentat acolo clerul care conducea pe cei care alcătuiesc „omul păcatului”, „fiul pierzaniei”. Când Dumnezeu și-a abandonat poporul de legământ, israeliții, și pe regele lor uns, Saul, și a permis păgânilor fără Dumnezeu, filistenilor, să îi doboare, israeliților li s-a părut un act foarte ciudat. Aceasta a fost de fapt o expresie a judecății adverse a lui Iehova, determinată anterior împotriva necredinciosului Saul și a membrilor necredincioși ai casei sale, iar El a exprimat acea judecată executând pe cei judecați în mod advers. (1 Sam. 31:1-10) Timp de aproximativ treizeci și nouă de ani, Dumnezeu a așteptat să execute acea judecată, iar acea perioadă intermediară i-a oferit lui Saul oportunitatea de a merge pe deplin până la limită și prin aceasta să se identifice commplet ca dușmanul lui Iehova. (1 Cron. 10:13, 14) Când Iehova, în viitorul apropiat, îl va executa pe „omul păcatului”, „fiul pierzaniei” și pe toți susținătorii acestora, ceea ce El va face, va părea a fi un act foarte ciudat tuturor persoanelor care nu sunt în armonie cu Iehova Dumnezeu. Acesta va fi începutul Armaghedonului și va continua până când toți dușmanii vor fi distruși.
10 La executarea actului ciudat tipic a lui Iehova împotriva lui Saul și a lui Israel, adică bătălia de la Gilboa , a căzut și Ionatan, din cauza împrejurărilor, și nu din cauza vreunei greșeli sau lipse de credință din partea lui Ionatan. Ionatan a rămas loial și credincios lui David, unsul lui Iehova, până la sfârșit. Tot așa și „celelalte oi” vor rămâne consecvente și loiale lui Cristos și rămășiței trupului său până la sfârșit, deși este posibil ca unii dintre ei să cadă la Armaghedon. Ionatan nu se putea afla în niciun alt loc în război decât pe frontul de luptă, luptând împotriva filistenilor, și prin aceasta și-a arătat credința în regatul lui Dumnezeu. El nu era responsabil pentru lipsa de credință a celor din jurul lui și tocmai această lipsă a credinței lor, și în special a lui Saul, a făcut ca Ionatan să fie pus în luptă. Ionatan nu se opunea actului ciudat al lui Dumnezeu împotriva lui Saul, ci se războia împotriva mulțimii care hulea numele cel sfânt
