Această pagină nu a fost verificată
294
Turnul de Veghe
Brooklyn, N.Y.
al lui Dumnezeu; iar căderea lui Saul și sfârșitul domniei sale, care a deschis calea lui David pentru a deveni regele de drept, a ilustrat acolo începutul bătăliei de la Armaghedon, care început al „actului ciudat” va fi împotriva religioșilor și a religiei.
11 Este de real interes să luăm în considerare aici linia de luptă formată din cele două armate opuse; și pentru a putea fi examinată cu ușurință, este publicată aici o inserție a hărții.
12 Comparați aceasta cu linia de luptă în momentul în care Ghedeon i-a învins pe madianiți. Chiar înainte de atacul său asupra inamicului, ce a avut loc în timpul nopții, Ghedeon și-a așezat tabăra lângă fântâna lui Harod. (Judec. 7:1) „Gilboa ” înseamnă „izvor fierbinte” și pare să se refere la aceeași fântână lângă care și-a așezat Ghedeon tabăra. Saul și-a așezat tabăra „lângă o fântână care este în Izreel” și care pare să fie aceeași cu „fântâna lui Harod”. (1 Sam. 29:1) Saul, având în minte poziția lui Ghedeon la momentul luptei, se aștepta fără îndoială ca luarea de către el (Saul) a unei poziții similare să îi asigure victoria. De cealaltă parte a văii Izreelului se află orașul Endor, unde Saul a vizitat-o pe vrăjitoare și prin ea a consultat demonii. Filistenii și-au așezat tabăra la Sunem, la poalele dealului More, în același loc unde își ridicaseră tabăra madianiții. (1 Sam. 28:4) Chiar înainte de a începe lupta, „filistenii s-au suit la Izreel”, adică și au mutat armata mai înainte. (1 Sam. 29:11) Asta a plasat armata filistenilor între Sunem și Izreel. (Ios. 19:18) Acea aliniere pentru bătălie a localizat lupta chiar la est, dar foarte aproape, de Meghiddo. (Ios. 17:11) Tabăra israeliților se afla în apropierea orașului Izreel, unde regele Iehu i-a dat lovitura de grație acelei bătrâne și rele nemernice, Izabela. (2 Regi 9:30-37) După bătălie, cadavrul lui Saul a fost atârnat pe zidul Bet-Șanului, care se află în partea de est a muntelui Gilboa. Dacă Saul a contat pe această poziție ca pe o asigurare că israeliții vor fi învingători, rezultatul a fost chiar opusul a ceea ce a venit asupra dușmanului când Ghedeon s-a luptat cu ei în același loc. Saul a suferit o înfrângere dezastruoasă în bătălia de la Gilboa, iar aceasta a făcut ca întreaga chestiune să pară ciudată supraviețuitorilor lui Israel și, prin urmare, supraviețuitorii au fugit. Saul și
fiii lui au fost uciși. (1 Sam. 31:1-6) Rezultatul acelei bătălii a fost devastator și terorizant pentru Israel.
13 Ionatan nu era autorizat să lupte împotriva lui Saul, dar, la fel ca David, el lăsa în seama lui Dumnezeu executarea răzbunării sale împotriva necredinciosului Saul. Ionatan lupta acolo împotriva dușmanilor lui Dumnezeu, filistenii. Clasa modernă Ionatan, marea mulțime, nu este autorizată să folosească violența fizică împotriva clerului și a altora care constituie „omul păcatului”. Ordinul dat lor este de a se opune ocărârii numelui lui Iehova prin proclamarea adevărului Cuvântului lui Dumnezeu împotriva tuturor celor care îi ocărărsc numele și, astfel, de a participa la lupta împotriva dușmanilor lui Dumnezeu. Atât Ionatan, cât și David au refuzat să ia vreo acțiune violentă împotriva lui Saul. (1 Sam. 24:1-22; 26:5-24) Aceasta arată că nici rămășița, nici „celelalte oi” nu au voie să folosească violența împotriva religioșilor, ci că ei vor lăsa în seama lui Iehova executarea răzbunării sale împotriva dușmanilor săi, religioșii și alții. Un oarecare om a apărut înaintea lui David și a susținut că l-a ucis pe Saul la muntele Gilboa și el se aștepta, repetând împrejurările, să primească vreo favoare din partea la David; dar a fost dezamăgit așteptând așa ceva. - 2 Sam. 1: 1-16; 4: 9, 10.
14 Nici un filistean nu a putug câștiga favoarea regelui David ucigându-i pe Saul și pe Ionatan, eliberând astfel calea pentru ca David să devină rege. Tot așa la Armaghedon, niciun filistean modern, mulțimea politică, și niciunul dintre adepții lor ai monstruozității, „religia de stat combinată”, nu poate câștiga vreo favoare a lui Cristos Isus, Mai Marele David, dând foc „marii târfe”. (Rev. 17:16, 17) Filistenii nu au avut nici intenția de a-l ajuta pe David atunci când au luptat împotriva lui Saul, ci scopul lor era acela de a aduce ocară numelui lui Dumnezeu. Acest lucru este dovedit de o încercare ulterioară a filistenilor de a-l distruge pe David. (2 Sam. 5:17-25) Aceasta arată că, după căderea religioșilor și a religiei la începutul Armaghedonului, mulțimea politică, comercială și radicală a „religiei de stat”, ilustrată de Filisteni și în special de Goliat vor fi împotriva martorilor lui Iehova. Rezultatul final va fi curățarea completă a dușmanilor lui Iehova, pentru că toți vor mușca din țărână.
PIATRA RESPINSĂ
15 Ilustrația profetică a prezis respingerea lui Cristos Isus, Piatra de căpătâi și Temelia Sionului, de către toți religioșii și aliații lor. Supraviețuitorii armatei lui Saul, precum și filistenii, au continuat să folosească toate mijloacele posibile pentru a împiedica domnia lui David asupra Israelului. A urmat un război lung între casa lui Saul și casa lui David, adică un război pe o perioadă de șapte ani și jumătate; dar David a câștigat. (2 Sam. 3:1-6) Astfel s-a arătat că imitatorii lui Saul și filistenii i-au ilustrat pe adepții liderilor religioși, inclusiv politicienii, mulțimea comercială și, de asemenea elementul radical, toți cei care îl resping pe Cristos Isus ca
