Această pagină nu a fost verificată
1 Octombrie, 1938
Turnul de Veghe
297
și tristețe din cauza a ceea ce vrăjmașul i-a făcut unsului lui Dumnezeu. Știm că rămășița credincioasă trebuie trebuie schimbată din om în spirit și unii dintre ei pot avea schimbarea lor instantaneu, în timp ce sunt angajați activ în rezistența împotriva vrăjmașilor și pot cădea prin violența inamicului; dar, referitor la astfel de credincioși, „Binecuvântaâi sunt cei care mor în Domnul de acum înainte”. (Rev. 14:13) Rămășița credincioasă, care va muri astfel, va avea o înviere instantanee. De asemenea, reînvierea ionadabilor credincioși care ar putea muri în acest fel, este sigură. Iubirea reciprocă care există între rămășița unsă și „celelalte oi”, sau marea mulțime, este expusă în această ilustrație profetică în
„CÂNTECUL ARCULUI”
25 David a compus și a cântat sau a intonat acest cântec funebru ca o lamentare pentru iubitul său prieten Ionatan și pentru locul uns al regelui. „Atunci David a cântat acest cântec de jale pentru Saul și pentru fiul său Ionatan; și s-a gândit să-i învețe pe fiii lui Iuda [cântecul] Arcului, iată! este scris în Cartea celor Drepți.” - 2 Sam. 1:17, 18, Rotherham.
26 Persoana care a ocupat locul tipic al regelui uns al lui Iehova nu este importantă aici, iar acest lucru arată că lamentarea nu era pentru Saul. David a plâns moartea lui Ionatan, iar Ionatan este menționat în mod special în acest cântec, deoarece Ionatan a ilustrat marea mulțime, ai cărei membri sunt dragi inimii fiecăruia dintre cei care alcătuiesc rămășița. Ținând acest aspect în minte, observați ilustrația profetică și ceea ce se întâmplă la împlinirea acestui „Cântec al arcului”, așa cum este el cântat: „Frumusețea lui Israel [unii care din organizația lui Dumnezeu, care sunt martori credincioși și își păstrează integritatea față de Dumnezeu] este ucisă pe înălțimile tale [ale lui Iehova] [Muntele Ghilboa; ilustrând înălțimile regatului]: cum au căzut cei puternici [în Domnul] [credincioși până la moarte]! Nu spune asta în Gat [cetatea dușmanului], nu anunțați pe străzile din Askelon [în cetatea filistenilor sau organizația dușmanului]; ca nu cumva fiicele filistenilor să se bucure, ca nu cumva fiicele celor necircumciși să triumfe [adică filistenii din zilele moderne să nu aibă un motiv real de glorie în victoria lor aparentă, pentru că rândul lor să moară va veni în curând]. Voi, munți din Ghilboa [unde poporul uns al lui Dumnezeu a suferit ocară și Ionatan a suferit moartea din mâna vrăjmașului], nu lăsați să fie rouă, nici să fie ploaie asupra voastră, nici câmpuri de ofrande [tipic pentru o înfățișare de jale, de moarte]; căci acolo scutul celui puternic este aruncat cu ticăloşie, scutul lui Saul, ca şi când n-ar fi fost uns cu untdelemn. Din sângele celor uciși [filisteni], din grăsimea puternicilor [dușmani], arcul lui Ionatan [care, fără îndoială, a fost originea titlului pentru acest Cântec al Arcului] nu s-a întors înapoi [și tot așa și clasa Ionatan nu se dă înapoi și nu fuge când are loc bătălia cu filistenii moderni, ci preferă să cadă în
luptă decât să facă compromis cu inamicul], iar sabia lui Saul nu s-a întors goală [adică rămășița unsă a Domnului folosește cu măiestrie sabia spiritului și, cu efect grăitor, asupra dușmanului, filistenii moderni]. Saul [nu omul necredincios, ci poziția oficială a celui uns, care poziție este acum ocupată, în ceea ce privește pământul, de rămășița credincioasă] și Ionatan [în mod antitipic, oamenii cu bunăvoință, adică „celelalte oi”] au fost minunați și plăcuți cât au fost în viață [rămășița și celelalte oi locuiesc împreună și lucrează împreună în iubire și binecuvântare reciprocă (Psalmul 133)], iar la moartea lor nu au fost divizați [cele două cete, rămășița și „celelalte oi”, ilustrate aici, sunt de nedespărțit și rămân puternice în iubirea reciprocă și în acțiunea armonioasă, chiar până la moarte, nelăsând nimic să le despartă (Rom. 8:35-39)]: ei [credincioșii] au fost mai rapizi decât vulturii [în discernerea voinței lui Dumnezeu și în răspunsul lor la chemarea lui pentru serviciu], ei au fost mai puternici decât leii [pentru că ei sunt puternici în Domnul și în tăria puterii lui (Prov. 28:1; Efeseni 6:10)]. Voi, fiice ale lui Israel [fecioarele, tovarășele miresei lui Cristos, care o urmează], plângeți pentru Saul [serviciul celui uns sau cineva care moare în credință luptând cu dușmanul și care sunt o parte a acelui serviciu], care v-a îmbrăcat în stacojiu, cu alte bucurii; care a pus podoabe de aur pe veșmintele voastre [cei din rămășița unsă credincioasă sunt slujitorii lui Dumnezeu, care acționează în numele lui Iehova și aduc marii mulțimi lucrurile adevărului și ale serviciului, care îi fac pe cei din urmă să fie frumoși]. Cum au căzut cei puternici [cel uns din rămășiță și Ionatan, marea mulțime] în mijlocul bătăliei [partea de început a Armaghedonului]! O, Ionatan [tovarășul credincios și iubitul rămășiței din pricina dreptății], ai fost ucis [de filistenii moderni violenți, în timp ce îți făceai datoria, prin care ți-ai dovedit integritatea] în înălțimile tale [pe înălțimile regatului, în serviciu activ]. Sunt întristat pentru tine, fratele meu Ionatan [cumnat prin căsătorie; dar mai ales ilustrând relația strânsă dintre rămășiță și marea mulțime; de asemenea, rețineți aici că David l-a menționat anume pe Ionatan, înfățișând marea iubire pe care cei unși o poartă marii mulțimi]; foarte plăcut mi-ai fost mie [„celelalte oi” sunt foarte plăcute turmei mici acum]: iubirea ta pentru mine [arătând că clasă Ionatan trebuie să iubească și chiar iubește rămășița unsă a lui Dumnezeu] a fost minunată, întrecând iubirea femeilor [ mult mai mare decât dragostea dintre sexe, unde există adesea pasiune cu principii puține sau deloc]. Cum au căzut cei puternici [din pricina violenței și cruzimii dușmanului] și armele de război au pierit [se pare că armele lor de război nu au fost suficiente, dar Dumnezeu îi va ridica din moarte, dovedind astfel integritatea lor]!” - 2 Sam. 1 : 19-27.
27 Observați că David nu i-a purtat gânduri rele lui Saul, ci, lăsând totul în mâinile lui Dumnezeu cu privire la pedeapsa lui și a celorlalți plini de răutate, David și-a păstrat
