Această pagină nu a fost verificată
1 MARTIE 1938
TURNUL DE VEGHE
71
numele Său”, alegere care a fost prezisă de profeţii lui Iehova. (Faptele 15:14-16) „Popor pentru numele Său” astfel ales sunt cei născuţi de spirit, fiii lui Dumnezeu, cărora Iehova le dă numele Său şi pe care îi face martorii Săi pentru a da mărturie despre numele şi regatul sau, mărturie care trebuie dată înainte ca Iehova să-Şi demonstreze puterea Lui supremă. (Isaia 62:2; 43:9-12; Exodul 9:16, Leeser) Poporul astfel ales pentru numele lui Iehova sunt fiii săi spirituali, la care Isus se referă ca „turma mică” a oilor Domnului.
20 Legământul făcut în Egipt şi confirmat la Sinai, adică legământul legii, nu a reuşit să producă un popor complet pentru numele lui Iehova, dar au existat câţiva izraeliţi, inclusiv apostolii, care, datorită credinţei şi ascultării lor, au fost transferaţi de la Moise la Isus Cristos. Cu Isus Cristos Dumnezeu a făcut noul legământ, prin intermediul căruia realizează ceea ce vechiul legământ al legii nu a reuşit să facă, adică să aleagă dintre naţiuni un popor pentru numele lui Dumnezeu, care trebuie să fie complet devotat lui Dumnezeu şi să pună mărturie despre numele şi regatul sau în faţa lumii. Legământul legii a fost făcut în Egipt cu Moise ca reprezentant sau mijlocitor. Noul legământ a fost făcut de Iehova cu Isus Cristos în timpul când Isus a fost pe pământ, adică în Egiptul antitipic, iar sângele Domnului Isus a fost cel care a validat sau a activat acest legământ nou. Prin urmare, Isus a zis ucenicilor Săi, referindu-se la vinul din pahar care reprezenta sângele Său: „Beţi toţi din el; căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou.” - Matei 26:27, 28.
21 Faptul că Isus i-a invitat sau le-a poruncit să bea din el este o dovadă concludentă că toţi cei care sunt în acest legământ, şi nu alţii, trebuie să bea din sângele Său. Este adevărat că sângele Lui este pentru iertarea păcatelor; dar nimeni nu va fi invitat în legământ, şi astfel ales din lume pentru numele lui Iehova, până ce nu crede mai întâi în Domnul Isus Cristos şi nu-L acceptă pe El şi preţiosul Lui sânge ca mijloc de salvare. Ucenicii credincioşi L-au acceptat mai întâi fără rezerve pe Isus ca Mesia şi L-au urmat cu devotament, şi de aceea Dumnezeu le-a socotit aceasta pentru dreptate, chiar aşa cum i-a socotit lui Avraam credinţa pentru dreptate. Atunci când preţul de cumpărare a fost prezentat în cer ca o jertfă pentru păcat, apostolii credincioşi au devenit fiii spirituali ai lui Dumnezeu şi au fost astfel acceptaţi ca urmare a primirii mărturiei spiritului sfânt, pe care l-au primit la Rusalii. Isus nu i-a invitat pe toţi izraeliţii să se împărtăşească din emblemele Comemorării, ci i-a invitat numai pe acei oameni credincioşi care şi-au dovedit integritatea faţă de El.
22 Noul legământ nu a produs o sămânţă şi nu este mijlocul de a da viaţă oricui, ci cei luaţi în legământ trebuie mai întâi să fie îndreptăţiţi şi apoi să fie născuţi de spiritul sfânt. Prin urmare, ei au drept condiţionat la viaţă, iar condiţia este că ei
trebuie să fie supuşi loiali Domnului pentru totdeauna. Noul legământ produce un popor pentru numele lui Iehova, şi toţi cei care sunt luaţi în acest legământ, pentru a-şi demonstra credincioşia, trebuie să fie martori pentru numele şi regatul lui Iehova, prin care Iehova Îşi va justifica numele. Regele Isus Cristos se află de cealaltă parte a legământului cu Iehova. El este capul casei de fii şi „Martorul credincios şi adevărat” al lui Iehova. Toţi cei care continuă credincioşi în acest legământ trebuie să fie, de asemenea, martori pentru Iehova. Prin urmare Isus a spus, atunci când a fost întrebat: „Da”, a răspuns Isus. „Eu sunt Rege. Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.” (Ioan 18:37) Cuvintele Lui dovedeau peste orice îndoială că toţi cei care sunt aleşi din lume pentru numele lui Iehova, şi care se dovedesc credincioşi, trebuie să fie martori pentru numele lui Iehova.
23 Evreii, care erau înţelepţi în închipuirea lor, au obiectat la cuvintele lui Isus cu privire la furnizarea vieţii Sale umane. Pentru acest motiv şi pentru instruirea altora cu privire la calea dreaptă, Isus a rostit aceste cuvinte: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă. Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu, are viaţa vecinică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, şi sângele Meu este cu adevărat o băutură. Cine mănâncă trupul Meu, şi bea sângele Meu, rămâne în Mine şi Eu rămân în el. După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine, şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine, va trăi şi el prin Mine. Astfel este pâinea care s-a pogorât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinţii voştri, şi totuşi au murit: cine mănâncă pâinea aceasta, va trăi în veac.” - Ioan 6:53-58.
24 Isus Cristos a vorbit apoi „oilor” Sale, „turma mică”, cei care devin membri ai casei regale de fii, şi aceste cuvinte ale Lui se aplică numai acelora care se dovedesc credincioşi: `Dacă nu mâncaţi carnea Mea şi nu beţi sângele Meu, nu aveţi viaţă în voi`. Altfel spus, aceştia sunt cei născuţi de spirit, luaţi în legământ nou, care trebuie să mănânce pâinea şi să bea sângele. Dar nu trebuie ca toate persoanele care vor câştiga vreodată viaţă pe pământ `să mănânce din pâine`? Nu, numai fiii spirituali mănâncă pâinea şi beau sângele. Toţi cei care vor câştiga viaţă pe pământ trebuie să aibă şi să exercite credinţă în sângele lui Isus Cristos vărsat pentru iertarea păcatelor. Dar la instituirea Comemorării, Isus a invitat numai discipolii Săi să fie frânţi şi să moară cu El, şi astfel să se împărtăşească în moartea şi în învierea Lui. De atunci, cuvintele Sale se aplică numai celor care sunt consacraţi lui Dumnezeu şi născuţi de spirit. Să fim atenţi că „Isus a luat pâinea, a binecuvântat-o şi a frânt-o”, apoi a dat pâinea frântă ucenicilor săi şi le-a poruncit să mănânce. Frângerea este de o foarte
