Pagină:Stapanirile-cele-mai-inalte.djvu/8

From Ro JW United
Jump to navigation Jump to search
Această pagină a fost verificată


trimis încă au fost oameni; și așa a fost aceasta cu toate că s-a întâmplat din poruncă dumnezeiască.
34 Dacă adunarea stabilește prin vot o regulă spre conducerea sa, sau face alege bătrâni, nu este oare aceasta făptuire omenească? Dacă apostolii au făcut reguli și așezăminte referitoare la biserică, au a fost aceasta oare făptuire omenească? Spre sprijinirea acestei concluzii, să examinăm următoarele cuvinte a Scripturii: „Aduceți-vă aminte de conducătorii voștri, cari au vorbit cuvântul lui Dumnezeu... Ascultați de conducătorii voștri, și vă supuneți lor, căci ei priveghează pentru sufletele voastre, ca cei ce au să dea seamă ca să facă aceasta cu bucurie iar nu suspinând că aceasta nu v-ar fi spre folos.” - Evrei 13:7,17)
35 Cuvintele lui Petru pe cari le-a adresat bisericii par a însemna următoarele: Atunci când biserica începe ceva, autorizată fiind de Scripturi, și stabilește vreo regulă spre conducerea sa sau spre lucrarea unui plan de acțiune, atunci fiecare membru să se supună acelei reguli și să nu încerce, ca s-o răstoarne. Dacă unele reguli omenești de acest fel, devin nefolositoare, sau conducătorii devin necredincioși adunarea are drept să judece și să excludă pe cei necredincioși. Însă nici o persoană nu are drept și autoritate ca să facă așa ceva de la sine. Învățătura pricipală este, că toată orânduiala și organizația este a Domnului, care a stabilit modul conducerii și al judecății.
36 Ce a gândit oare Petru atunci, când a zis ca trebuie să dăm ascultare „atât regelui, ca la Cel mai Înalt” ( traducere maghiară) Fără îndoială a făcut iluzie la Isus, deoarece Isus este regele și Domnul bisericii și el este Cel mai mare peste biserică, fiindcă lucrează întotdeauna în armonie deplină cu Iehova Cel prea Înalt. Dar cum se poate spune, că Isus, regele în înțelesul textului ar fi creațiune omenească? Apostolul nu spune că Isus ar fi stăpânire omenească. Pe când Isus a petrecut pe pământ el a lăsat anumite reguli, pe cari biserica trebuia să le țină; și aceste reguli deoarece au fost stabilite de omul Isus Cristos, constituie o regulă omenească. Dar nici asta nu-i ceea ce vrea să spună apostolul Petru. Cuvintele sale în înțeles mai clar sunt acestea: „Pentru Domnul să vă supuneți oricăror așezăminte omenești (în biserică), pentru că această orânduire este al Regelui, al lui Cristos, al Capului bisericii (Sigur că vă veți supune lor, deoarece el este capul bisericii); sau este al conducătorilor bisericii, pe cari Domnul Isus Cristos i-a trimis.” Apostolii au fost puși de conducători ai bisericii. (1 Corinteni 12:28) Aceștia au făcut anumite așezăminte pentru biserică. Că aceste așezăminte au fost date prin inspirație dea dreptul de la Iehova sau de la Isus Cristos, sau că sunt stabilite de apostoli, acestea membrele bisericii nu au putut s-o știe însă au fost îndrumați ca să se supună acelora pentru Domnul și să se lase în sarcina Domnului, ca să judece dacă acela așezăminte prin porunci. Cu o ocazie Pavel a afirmat: „Iar aceasta o zic din sfat și nu din ordin” - 1 Corinteni 7:6.
37 Apostolul Petru în versetele arătate mai sus a stăruit pe lângă unitatea și armonia bisericii. (1 Petru 2:13,14) Pentru dovedirea acestui fapt să băgăm de seamă la cuvintele sale următoare: „Respectați pe toți, iubiți frăția, temeți-vă de Dumnezeu; onorați pe Împărat.” (1 Petru 2:17) De aici se vede clar, că atunci când poruncește bisericii să respecte pe toți, să-și iubească frații și să se teama de Dumnezeu, și după aceea spune, ca să onoreze pe Rege, nu s-a cugetat atunci la regii de pe pământ, al căror dumnezeu este Satan. Pentru a stabili către cine vorbește, este deajuns ca să observăm cuvintele de la începutul scrisorii sale, pe care o adresează către creațiunea nouă.
38 O altă dovadă, că cuvintele apostolului Petru se referă la orânduiala bisericii, și că amintind pe Rege, s-a gândit la Isus Cristos, găsim în versetul următor, unde citim: „Ori guvernatorilor ca celor trimiși de el spre pedepsirea făcătorilor de rele, și spre lauda făcătorilor de bine” Putem spune, că Dumnezeu a trimis pe diferiții conducători ai națiunilor ca să pedepsească pe făcătorii de rele în biserică și să laude pe cei ce fac bine? Cine a mai auzit că guvernatorii sau domnitorii națiunilor ar fi lăudat pe cineva pentru consacrarea și supunere sa deplină față de Dumnezeu și Isus Cristos? Domnul Isus Cristos a trimis pe apostoli, ca pe guvernatorii bisericii, ca să pedepsească pe cei ce făptuiesc rele. (Fapte 5:1-10; 1 Corinteni 5:1-5) Tot asemenea au lăudat pe cei ce au făcut bine în biserică. (Filipeni 1:3; 2 Corinteni 9:12; Coloseni 4:9,12,14) Deci nici o bază nu are argumentarea că apostolul (2 Petru 2:13-17) s-ar fi ferit la legile sau guvernele națiunilor.
39 Iehova l-a înzestrat pe Isus Cristos cu deplină putere, care deasemenea a dat anumită putere ucenicilor săi din biserică. (Ioan 17:2) Isus după ce a înviat din morți a zis către ucenicii săi credincioși: „Luați spirit sfânt, cărora veți ierta păcatele, li se vor ierta, și cărora le veți ține, vor fi ținute. (Ioan 20:22,23) Că apostolii au avut atare putere, pe care au și exercitat-o se vede din cuvintele lui Pavel: „Că de mă voi și lăuda ceva mai mult cu puterea noastră care mi-a dat-o Domnul spre edificarea iar nu spre derăpănarea voastră, nu mă voi rușina.” (2 Corinteni 10:8) „De aceea nefiind de față scriu aceasta ca fiind de față să nu întrebuințez asprime după puterea pe care mi-a dat-o Domnul spre întărire iar nu spre supărare.” - Corinteni 13:10.
40 Pavel a scris Efesenilor: „Căreia (evangheliei) m-am făcut serv după darul harului lui Dumnezeu care mi s-a dat după lucrarea puterii lui. Și a lumina pre toți cari este împărtășirea misterului celui ascuns din eternitate în Dumnezeu, care a creat toate prin Isus Cristos. Ca domniile și stăpânirile din locurile cerești să cunoască azi prin biserică înțelepciunea nespus de