Această pagină nu a fost verificată
15 Septembrie, 1947
Turnul de Veghe
279
Sau, dimpotrivă, a autorizat Dumnezeu pe apostoli să învețe poporul în numele lui Isus, Mesia? La această întrebare se răspunde obținând răspunsul la o altă întrebare, și anume: Cui i-a dat Dumnezeu spiritul său sfânt, așa cum a fost prezis în profeția lui Ioel, dând astfel o hirotonire și o misiune divină unor astfel de unși? Nu curții supreme evreiești, ci apostolilor lui Isus Hristos, motiv pentru care să te supui curții iudaice și să renunți la predicarea despre Mesia pe care Iehova Dumnezeu l-a înviat ar însemna să întristezi și să lupți împotriva spiritului sfânt. Iehova Dumnezeu este mai înalt decât orice curte omenească, iar spiritul lui Dumnezeu este mai puternic decât ordinele de la orice astfel de curte. Lui Iehova Dumnezeu, ca Cea Mai Înaltă Putere și Autoritate, apostolii trebuie să predea raportul lor final pentru a declara cum și-au îndeplinit însărcinarea de la el și cum au co-operat cu spiritul său sfânt. Nu a exista altă opțiune pentru ei decât să se supună lui și spiritului său sfânt.
18 Prin urmare, nu prin insolență sau prin vre-o sfidare a curții demnă de pedeapsă, au răspuns apostolii în fața curții. Adevărat, curtea îi amenințaseră o dată înainte, „că de acum înainte nu vor mai vorbi nimănui în acest nume. Și i-au chemat și le-au poruncit să nu vorbească deloc și să nu învețe în numele lui Isus. Dar Petru și Ioan au răspuns și le-au zis: Oare este drept înaintea lui Dumnezeu să vă ascultăm mai mult pe voi decât pe Dumnezeu, judecați voi. Căci noi nu putem decât să vorbim lucrurile pe care le-am văzut și auzit.” (Fapte 4: 17-20) Prin urmare, apostolii au continuat să vorbească. Acum, în fața aceleiași instanțe supreme pentru o reaudiere a cazului, apostolii nu au lăsat în seama instanței umane să dea decizia dacă era drept să asculte de judecători mai degrabă decât de Dumnezeul Cel Prea Înalt. Apostolii au răspuns răspicat și fără teamă la întrebarea curții, în timp ce fiecare apostol a stat în boxa martorilor; iar răspunsul lor creând un precedent a fost scris în legea lui Dumnezeu înregistrată în Biblie pentru îndrumarea martorilor creștini ai lui Iehova în toate cazurile viitoare similare. Acolo citim răspunsul lor ce a creat un precedent în aceste cuvinte: „Dar Petru și apostolii au răspuns și au zis: „Trebuie să ascultăm de Dumnezeu mai degrabă decât de oameni. Dumnezeul părinților noștri L-a înviat pe Isus, pe care voi l-ați omorât, atârnându-l de lemn. Pe el L-a înălțat Dumnezeu cu mâna Sa dreaptă pentru a fi un Prinț și un Salvator, pentru a da pocăință lui Israel și iertarea păcatelor. Și noi suntem MARTORI ai acestor lucruri; şi tot aşa este şi spiritul sfânt [pe care] Dumnezeu l-a dat celor ce ascultă de El.” - Fapte 5: 27-32, Am. Stan. Ver.
19 Acestora fiindu-le dat spiritul sfânt a dovedit că ei sunt cei care se supun lui Dumnezeu. Întrucât mărturia lor a fost în acord cu cea a spiritului sfânt al lui Dumnezeu, ei au făcut bine ignorând ordinului precedent al Curții Supreme. Ei
au procedat corect când au ignorat ordinul aceleiași instanțe pe care acum l-a pronunțat din nou cu încăpățânare într-o luptă pierdută împotriva lui Iehova Dumnezeu și împotriva spiritului său sfânt invincibil care era prezent în martorii săi fideli. La mai puțin de patruzeci de ani după aceea, și anume, în anul 70 d.Hr., distrugerea a venit asupra Ierusalimului religios atunci când armatele romane sub conducerea lui Titus au făcut-o pe ea și templul ei una cu pământul și, se pare, 1.100.000 de evrei au fost măcelăriți în mijlocul distrugerii ei. Niciunul dintre apostoli și colegii lor educatori creștini nu au pierit în acel măcel, ci ei au putut să predea un raport către Dumnezeu, curat de responsabilitatea pentru măcelul înfricoșător al evreilor cu frunți încăpățânate, care s-au împotrivit educației minții lor în adevărurile referitoare la adevăratul Mesia al lui Iehova. În ceea ce privește acea curte supremă evreiască și ceilalți lideri religioși ai Ierusalimului, ei nu au putu preda lui Dumnezeu un raport final care să-i elibereze de responsabilitatea pentru moartea celor masacrați. (Luca 11: 46-52; Matei 23: 34-36) Oricât de oribile erau acele distrugeri ale Ierusalimului atât pe vremea lui Ezechiel, cât și pe vremea apostolilor, ele au fost pur și simplu exemple locale, la scară mică, ale distrugerii care este prezisă în profeția Biblică că va veni asupra echivalentului Ierusalimului din secolul al XX-lea, Creștinătatea, care domină și se extinde peste tot în jurul pământului.
20 În această cea mai critică perioadă a societății umane începând cu anul 1918 d.Hr., exemplul „omului îmbrăcat cu in” și exemplul apostolilor sub ordinul instanței de prohibiție este clar creteriul drept pentru rămășița unsă de martori a lui Iehova de urmat în toată Creștinătatea. În aceste ultime zile înainte de bătălia de la Armaghedon, rămășița unsă a lui Iehova, în rolul „omului în in” modern, se va conforma acelui standard de conduită drept și la fel vor face și tovarășii lor lucrători cu bunăvoință. Ei sunt serios preocupați de raportul pe care îl vor prezenta Domnului Dumnezeu când va izbucni războiul final al Armaghedonului.
ACOPERIRE CONTINUA A TERITORIULUI
21 Din și după 1918, când Mesagerul lui Iehova a venit la templu, sau de aproape treizeci de ani acum, martorii lui Iehova au trecut prin mijlocul Ierusalimului antitipic sau al Creștinătății. Asemenea bărbatului îmbrăcat în in, ei au marcat frunțile în public și din uşă în uşă. În unele teritorii, în special în America de Nord și Europa, ei au umblat pe terent iar și iar și dușmanii religioși se plâng că ei au UMPLUT țara cu doctrina lor despre Iehova Dumnezeu și despre regatul Său prin Cristos Isus. În multe locuri, martorii lui Iehova se întâlnesc cu indiferență generală și apatie publică sau cu opoziție religioasă organizată. Ar trebui ei să creadă acum că și-au acoperit
