Drama justificării (Partea 6): Diferență între versiuni
(Pagină nouă: <div class='publication-firstpage'> <pages index="Drama-of-vindication-part-VI-1939.djvu" from=1 to=16 header=1 /> </div>) |
(Nicio diferență)
|
Versiunea de la data 4 noiembrie 2020 08:40
Pagină:Drama-of-vindication-part-VI-1939.djvu/1
Pagină:Drama-of-vindication-part-VI-1939.djvu/2
TURNUL DE VEGHE
ANUNȚÂND REGATUL LUI IEHOVA
VOL. LX
15 APRILIE 1939
No.8
DRAMA JUSTIFICĂRII
Partea a 6-a
1 Numele lui IEHOVA simbolizează tot ceea ce este drept. Numele său nu ar putea fi justificat dacă el ar aproba ceva ce este nedrept. Ochii lui Iehova sunt puri și el nu poate privi nelegiuirea. (Habacuc 1:13). Neascultarea voită a poruncilor sale este o nedreptate sau o nelegiuire. Creatura care primește aprobarea lui Dumnezeu trebuie să fie ascultătoare. Această regulă imuabilă se aplică tuturor creaturilor sale. Când Dumnezeu a făcut un legământ cu Israel, el a subliniat necesitatea unei ascultări depline și complete. Israel, în legământul credincioșiei, i-a ilustrat pe israeliții spirituali în legământul pentru regat. Cei aleși ai lui Dumnezeu ca să se asocieze în ceruri cu Fiul său preaiubit sunt un popor aparte, iar aprobarea lor trebuie să fie precedată de ascultare deplină față de Domnul. Prin urmare, cuvintele rostite de Iehova Israelului firesc sunt valabile cu o și mai mare putere pentru Israelul spiritual, și anume: „Dacă veți asculta cu adevărat vocea Mea [adică categoric, până la o certitudine, în întregime sau în complet] și veți păzi legământul Meu, atunci veți fi pentru mine o comoară deosebită deasupra tuturor oamenilor, căci tot pământul este al Meu.” Nu există nimic pe pământ la care omul să aibă un drept inerent opozabil lui Dumnezeu. Tot ceea ce primește omul este prin bunăvoința lui Dumnezeu. Aceasta este cu precădere adevărat în ceea ce-i privește pe cei care au făcut legământ cu Iehova. Este scopul lui Iehova cel pe care îl duce El mai departe, nu cel al omului. Ceea ce și-a propus Dumnezeu, aceea El va face, și nici unei creaturi nu i se va permite să urmeze propriul său curs egoist contrar scopului lui Dumnezeu și, în același timp, să primească aprobarea lui Dumnezeu. La timpul cuvenit, tot ceea ce urmează în mod voit o cale contrară voinței lui Dumnezeu va fi distrus. În mod repetat, Cuvântul lui Dumnezeu evidențiază necesitatea absolută ca fiecare creatură să fie obedientă lui Dumnezeu, Creatorul. Nu ar putea exista nicio excepție de la acea regulă divină și nici nu există.
2 Regula imuabilă a lui Iehova, care cere ascultare, a fost evidențiată în drama profetică a justificării, pe care Iehova a cauzat să fie jucată de poporul său de legământ, Israel, sub comanda lui Iosua.
Aceeași regulă este scoasă în evidență în împlinirea dramei, pe care Dumnezeu o dezvăluie poporului său, care se află acum sub comanda Mai Marelui Iosua, Cristos Isus. Iehova tocmai făcuse două mari miracole: unul, trecerea israeliților peste apele umflate ale Iordanului și celălalt, înfrângerea miraculoasă a Ierihonului; și prin aceste miracole El demonstrase pe deplin poporului Israel propria sa supremație. De ce oare ar îndrăzni un israelit, cât timp ar avea aceste două lucruri miraculoase proaspete în minte, să urmeze un curs contrar poruncii Celui Mai Înalt? Iosua rostise porunca, dar aceasta era porunca lui Iehova, iar israeliții nu aveau motive să se îndoiască de acest fapt.
3 Omul avar are o dorință nemăsurată de câștig material, fie de bani, fie de faimă sau onoare pentru el însuși. Acan, din tribul lui Iuda, a fost acel gen de persoană. Faptele arată că au existat persoane care erau în rând pentru a intra în regatul cerurilor și care au căzut din pricina dorinței lor exagerate de câștig personal. Acea parte a dramei profetice luate în considerare aici arată chiar acest lucru și a fost înregistrat și este clarificat acum în ajutorul și în beneficiul celor care au fost de acord să facă voia lui Dumnezeu și care vor evita capcanele și vor merge pe calea arătată de Iehova: „Dar copiii lui Israel au săvârșit o faptă ilicită în lucrul blestemat; căci Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din tribul lui Iuda, a luat din lucrul blestemat; și mânia Domnului s-a aprins împotriva copiilor lui Israel." — Ios. 7:1.
4 În realitate, doar un singur om din tribul lui Iuda a comis acea fărădelege, dar Dumnezeu arată aici că El tratează cu poporul Său în mod colectiv ca o organizație și că acțiunile rele săvârșite cu intenție în orice parte a acestuia nu vor fi trecute cu vederea și lăsate neobservate sau nepedepsite. A permite ca un act ilicit să treacă neobservat ar pune în pericol întreaga organizație și ar aduce ocară numelui lui Iehova.
5 „Lucrul blestemat” la acea vreme era Ierihonul, iar în prezent este organizația religiosă
116
TURNUL DE VEGHE
BROOKLYN, N.Y.
și aliații numiți „Creștinătate”. Lucrul este blestemat pentru că este condamnat la distrugerea completă de către Ofițerul Executiv al lui Iehova și urmează să fie distrus pentru că este o abominație înaintea ochilor lui Dumnezeu și o ocară adusă numelui său sfânt. Acan, încălcând porunca expresă dată de Iosua, luase cu lăcomie din Ierihon câteva lucruri pe care inima lui avară le dorise. Modul în care el a luat aceste lucruri este descris în versetele douăzeci și douăzeci și unu din capitolul al șaptelea al cărții lui Iosua. „Acan” înseamnă „necaz”, iar cei care urmează calea lui dau întotdeauna de necaz. Se menționează incidentul într-un alt loc din Biblie, unde el este numit „Acar”, adică „producător de probleme”. „Fiul lui Carmi a fost Acar, cel care a adus nenorocirea asupra Israelului și care a fost necredincios în ce privește lucrul blestemat”. (1 Cronici 2:7) Prin urmare, acel Acan sau Acar îi ilustrează pe aceia născuți prin spirit și care stau la rând pentru a intra în regat și care devin necredincioși și care aduc necazuri asupra organizației lui Iehova. Această parte a dramei profetice a avut loc imediat după asediul Ierihonului și se aplică în împlinire după 1931 și mai ales după 1933, după care începuse marșul împrejurul Ierihonului antitipic. Acei necredincioși din organizația Domnului au devenit producători de probleme sau cauzează probleme grave în organizația vizibilă a Domnului; și care, dacă nu ar fi controlați, ar provoca dificultăți în organizație, ducând la dezastru; și, prin urmare, Iehova le scoate la lumină și la vedere, pentru ca tot poporul să vadă și să profite de ceea ce se face. Potrivite sunt aici cuvintele: „Păcatele unor oameni sunt cunoscute de toți și duc direct la judecată, dar păcatele altor oameni ies la iveală mai târziu.” (1 Tim. 5:24) Rețineți, așadar, că „mânia Domnului s-a aprins împotriva copiilor lui Israel”, adică împotriva întregii organizații tipice, care organizație trebuie acum purificată și curățată. În ansamblu, israeliții erau complet ignoranți în ceea ce privește infracțiunea săvârșită de Acan și în ceea ce-l privește pe infractorul care o comisese și aveau nevoie ca Domnul să le arate necazurile înaintea ochilor. Făptuitorul nu era în ignoranță față ceea ce făcuse, dar doar luând măsuri în fața întregii congregații, adică în mod public, au putut israeliții care erau nevinovați să-și dovedească nevinovăția și au putut arăta pe deplin că nu au nicio simpatie față de infracțiune și față de făptuitor, luând o poziție pozitivă și necompromițătore de partea lui Iehova.
6 Domnul a manevrat întreaga chestiune pentru a o aduce în mod clar în fața oamenilor și, în acest sens, i-a indicat lui Iosua calea de urmat: „Și Iosua a trimis oameni din Ierihon la Ai, care este lângă Bet-Aven, la răsărit de Betel, și le-a vorbit, zicând: Suițivă și spionați țara. Și bărbații s-au urcat și au spionat Ai.” — Ios. 7: 2.
7 Ierihon era atunci în ruină, iar Iosua a trimis oameni la Ai (numele însemnând ruină sau grămadă de ruine), care a fost apoi distrus. Priviți acum împlinirea acestei părți a dramei profetice, iar acțiunea întreprinsă de Iosua împotriva cetății Ai ilustrează activitățile rămășiței martorilor lui Iehova din și după Anul Domnului 1933 împotriva organizației lui Satan, în special a religioșilor de pe pământ. Sunt prezentate câteva detalii importante care nu sunt expuse în legătură cu asediul și distrugerea Ierihonului. Iosua a trimis oameni ca spioni pentru a vedea mai de aproape cetatea Ai, prevestind că Cristos Isus îi va trimite pe oamenii săi să vadă mai îndeaproape organizația vizibilă a Diavolului, pentru ca aceasta să poată fi expusă mai ales de către slujitorii săi credincioși. După 1933 a avut loc expunerea în profunzime a principalului instrument pământesc al Diavolului, ceea ce le-a oferit martorilor lui Iehova o viziune suplimentară de aproape asupra acelei organizații rele. În data de 23 aprilie 1933, a fost radiodifuzat discursul pe tema ”Efectul Anului Sfânt asupra Păcii și Prosperității”, dezvăluind strânsa alianță și asocierea ierarhiei romano-catolice cu elementele politice și comerciale care conduc în mod eronat națiunile; iar acest lucru a forțat Ierarhia să apară în public și să se expună ca fiind împotriva lui Iehova și a Regatului său. Faptele aduse la iveală în 1935 prin îndrumarea Domnului au dezvăluit în mod clar că ierarhia romano-catolică constituie filistenii moderni de astăzi, luptând împotriva Samsonului modern, poporul uns al lui Dumnezeu pe pământ. Unii care mergeau alături de organizația Domnului nu au văzut acel adevăr revelat în lumina potrivită. Iosua 7: 3: „Și s-au întors la Iosua și i-au spus: „Să nu se suie tot poporul; dar să se urce vreo două sau trei mii de oameni și să lovească pe Ai; și nu puneți tot poporul să muncească acolo; pentru că sunt puțini.”. Se pare din înregistrări (Ios. 8:25) că populația din Ai era de aproximativ de 12.000 de oameni, ceea ce era un număr mic în comparație cu armata lui Iosua. Prin corespondență, ierarhia romano-catolică este alcătuită dintr-un număr relativ mic în comparație cu toți religioșii aflați sub comanda lui Satan. Fiindcă Ierihonul căzuse atât de ușor din cauza actului miraculos al lui Iehova, bărbații trimiși să spioneze acea țară au ajuns la concluzia că israeliții nu trebuie să depună niciun efort mare împotriva lui Ai și că adevărata lucrare din partea lor va fi după Domnul va distruge acea cetate în luptă și, prin urmare, doar un număr mic de luptători aveau nevoie să-l trimită în Ai, iar ei au pledat astfel înaintea lui Iosua.
8 În împlinirea acestei părți a ilustrației, unii autointitulați „atoateștiutori”, care păreau să stea la rând pentru a intra în regatul lui Dumnezeu, s-au manifestat și au produs argumente pentru a-și susține poziția. S-a întâmplat în vara anului 1935 când Domnul a dezvăluit poporului său că „marea mulțime”
15 Aprilie, 1939
TURNUL DE VEGHE
117
(Apoc. 7: 9-17) este o clasă pământească și constituie „celelalte oi” ale sale (Ioan 10:16), pe care le va aduna la el înainte de Armaghedon și că era obligația și datoria, precum și marele privilegiu al rămășiței să transmită mesajul oamenilor cu bunăvoință înainte de Armaghedon, pentru ca aceștia să poată căuta refugiu, pentru că după Armaghedon va fi prea târziu să îi adune și ar fi prea târziu pentru rămășiță să facă această lucrare. Dar, contrar acestei revelații din partea Domnului, au apărut rapid unii „înțelepți” auto-proclamați, care s-au convins pe ei înșiși și pe alții că „adevărata mare lucrare va veni după Armaghedon”, lucrare care ei, aceiași „înțelepți” o vor face și așa zișii „înțelepți” vor apărea în mod special în lumina reflectoarelor ca cei măreți și mult în avantajul lor propriu. Proclamarea mesajului regatului în mijlocul „creștinătății” nu este doar pentru a avertiza „creștinătatea” despre dezastrul iminent care o amenință, ci și pentru a permite oamenilor cu bunăvoință care s-ar putea afla în „creștinătate” să audă sunetul vesel al trâmbițelor și să primească avertizare și să alerge spre organizația Domnului pentru protecție. Aceste mari adevăruri au fost revelate de Domnul poporului său în 1935, dar „atoateștiutorii” menționați mai sus, precum cei care i-au raportat lui Iosua, au spus, în esență: „Chiar dacă „marea mulțime” trebuie să fie o clasă pământească, ceea ce este foarte îndoielnic, acum nu este momentul să mergem după ei și să îi adunăm; lucrarea de adunare a „marii mulțimi” va urma Armaghedon-ului, iar apoi noi (cei înțelepți) vom face acea mare lucrare; prin urmare, orice efort special depus acum ar fi destul de prematur. Așteptați ca Domnul să-Și împlinească partea, care trebuie să se limiteze la clasa spirituală; nu depuneți acum un efort atât de mare pentru a scoate pe toată lumea în teren și a-i pune pe toți să muncească din greu inutil, pentru că acum nu sunt decât câțiva care pot fi strânși, dacă sunt și aceia. Nu există nicio ocazie ca toată rămășița să se ocupe acum în beneficiul „marii mulțimi”, care poate fi adunată numai după Armaghedon. Și oricum, unde este „marea mulțime”? Nu o vedem.” Aceasta a fost esența argumentării celor care s-au considerat importanți și viitori conducători ai organizației lui Dumnezeu; și așa au mers printre cei din poporul Domnului în 1935, predicând astfel de doctrine nescripturale sau teorii despre „o mare lucrare după Armaghedon”, iar unii mai naivi i-au crezut și i-au urmat.
9 Se pare că Iosua a cedat înaintea argumentului acestor oameni trimiși să spioneze țara: „Deci s-au urcat acolo dintre oameni vreo trei mii de bărbați; și au fugit dinaintea bărbaților din Ai.” (Ios. 7: 4) Dezastrul a urmat atacului, iar israeliții au fost obligați să fugă după ce oamenii din Ai i-au gonit. Observați acum câteva dintre faptele
care s-au întâmplat în împlinire. Argumentul nescriptural și neîntemeiat menționat anterior a fost susținut cu tărie în unele părți ale pământului și, pentru o vreme, lucrările în teren, în special în Canada, au rămas în urmă și mulți au devenit indiferenți. Efectul a fost acela de a slăbi credința unora și de a-i determina să rămână în urmă sau să fugă din fața inamicului. Este întotdeauna adevărat că, acolo unde cineva este slab în credință, nu reușește să facă un atac viguros în împlinirea poruncilor lui Iehova. Cei slabi, cărora li s-a cerut să urce în Ai-ul modern cu mesajul despre regat, au rămas în urmă cu punerea mărturiei, iar unii au devenit cu totul inactivi și s-au opus mesajului despre regat și au folosit argumentul „atoateștiutorilor” menționat mai sus pentru a se justifica. Rezultatul a fost că ei s-au retras din atacul împotriva Ierarhiei și nu au mai vrut să mai aibă de-a face cu lucrarea în beneficiul „marii mulțimi”, pentru că, spuneau ei, acea lucrare trebuie să aștepte până când Domnul va face marea Sa lucrare la Armaghedon. „Și bărbații din Ai au lovit din ei aproximativ treizeci și șase de oameni; căci ei i-au alungat dinaintea porţii până la Şebarim şi i-au lovit în coborâre; de aceea inimile poporului s-au topit și au devenit ca apa.” — Ios. 7:5.
10 Înfrângerea acestor bărbați care au atacat Ai-ul i-a descurajat total pe israeliții care rămăseseră în tabără. Tot așa și cei care s-au retras din lucrarea de mărturie în 1935 sau în jurul acestui an au fost loviți de dușmani și au fost scoși complet din acțiune și nu au avut credință sau curaj să continue. Efectul acelor „înțelepți” a fost de a slăbi pe alții din organizația Domnului. Chiar și dintre cei care erau nerăbdători să continue lucrarea, unii au fost reținuți din cauza acțiunii greșite.
11 Când Iosua a aflat ce s-a întâmplat în Ai, s-a necăjit foarte rău: „Atunci Iosua și-a sfâșiat veșmintele și a căzut cu fața la pământ înaintea Arcei lui Iehova și a stat acolo până seara, el și bătrânii Israelului, punându-și țărână pe cap.” (Ios. 7: 6) Mâhnirea lui Iosua a ilustrat bine durerea celor interesați cu adevărat de progresul intereselor regatului, durere cauzată de faptele greșite ale așa-numiților „înțelepți”. Asupra unora, Domnul a pus o responsabilitate mai mare în legătură cu această lucrare și, din pricina acestei responsabilități, mare avea să fie suferința rezultată din orice eșec aparent al lucrării Domnului. În supărarea sa, Iosua a strigat către Domnul: „Și Iosua a zis:„ Vai! Domn Suveran Iehova! De ce-ai pus poporul acesta să treacă Iordanul? Doar ca să ne dai în mâna amoriților (la final, indiferent de motiv) și să fim omorâți? De ne-am fi mulțumit să rămânem de cealaltă parte a Iordanului!” – Ios. 7 :7
12 Cuvintele din această parte a textului nu puteau fi interpretate ca însemnând că Iosua îl acuza pe Iehova
118
TURNUL DE VEGHE
BROOKLYN, N.Y.
de infidelitate și nici că acuza faptul că Iehova îi adusese acolo să fie distruși de canaaniți. Dumnezeu îi traversase în mod miraculos pe israeliți peste Iordan și, printr-un mare miracol, le dăduse victoria asupra Ierihonului, iar acum condițiile păreau să fie total schimbate și, în fața acestui dezastru, venise timpul ca Iosua să întrebe ce anume se întâmplase, care să producă acea mare schimbare din partea Domnului față de ei. El a raționat că ar fi fost mai bine să nu fi traversat Iordanul și să fi început o cucerire în Canaan decât ca, după ce au început, să aibă un rezultat atât de rușinos într-un timp atât de scurt. El s-a necăjit foarte rău pentru numele lui Iehova și, prin urmare, Iosua s-a umilit și l-a implorat pe Domnul să-i arate motivul pentru această situație. În împlinirea acestei părți a dramei, desfășurarea evenimentelor, menționate mai sus, i-a determinat pe cei cu totul dedicați lui Dumnezeu să se întoarcă la El pentru a căuta un motiv care să explice devierea și opoziția, cu o dorință arzătoare de a afla dacă acest lucru s-a întâmplat din pricina unei greșeli sau erori grave și dacă au fost încrezuți în ceea ce privește începerea lucrării cu privire la „mulțimea mare” înainte de Armaghedon. Mulți din poporul Domnului își vor aminti aceste fapte care împlinesc această parte identică. În durerea sa, Iosua a continuat înaintea Domnului: „O Doamne, ce voi spune, când Israel și-a întors spatele înaintea dușmanilor lor?” — Ios. 7:8.
13 Pentru ca bărbații israeliți să dea bir cu fugiții și să fugă de dușman, după ce Dumnezeu le-a arătat o favoare atât de minunată, a fost dovada că erau necredincioși și cu totul nevrednici să li se încredințeze orice lucrare importantă și acest lucru a fost foarte umilitor pentru Iosua. Pierderea celor treizeci și șase de bărbați care au fost uciși de inamic nu era atât de importantă și, dacă ar fi murit cu fața către dușman, aceasta nu ar fi fost o ocară. Fuga în aceste circumstanțe a tins să demoralizeze întreaga tabără, iar situația l-a copleșit pe Iosua. Tot așa și în împlinire, pentru cineva care ocupă o poziție de responsabilitate în organizația Domnului, să presupună că „marea mulțime” nu trebuie adunată decât după Armageddon și că Domnul a permis anunțarea și începerea lucrării de a aduna „marea mulțime” împotriva voinței Sale, ar avea tendința de a produce un dezastru asupra poporului Său; de aceea situația cerea o investigație și un tratament drastic, pentru ca poporul uns al lui Dumnezeu să poată vedea clar cauza necazului și care ar fi calea potrivită de urmat.
14 Din pricina acestei stări de suferință și a efectului pe care l-ar avea asupra taberei, Iosua a continuat înaintea Domnului: „Căci canaaniții și toți locuitorii țării vor auzi despre asta și ne vor înconjura și ne vor nimici numele de pe
pământ; și ce vei face cu marele tău nume?” — Ios. 7:9.
15 Israeliții aflați sub comanda lui Josua erau atunci singurii oameni de pe pământ care îl reprezentau pe Iehova și această afacere rușinoasă ar aduce mare ocară numelui lui Iehova; și deci Iosua a întrebat: „Ce vei face cu marele Tău nume?”. Prin aceasta voia să spună ”Ce ar trebui făcut pentru a salva numele lui Iehova de rușine, de alte ocări și de ridicol?” Tot așa și în împlinire, ca rămășița lui Iehova să abandoneze calea pe care o urmase în a duce înainte mesajul către oamenii cu bunăvoință și să își slăbească munca pe care Domnul le-o poruncise să o împlinească ar fi un act de neascultare care ar duce la distrugere. Acest lucru ar aduce mare ocară numelui lui Iehova în loc să aibă tendința de a-i justifica numele. O astfel de necredință ar împiedica rămășița să mai primească orice fel de ocrotire din partea Domnului înainte sau în timpul Armaghedonului și, mai presus de toate, ar aduce mai multă ocară numelui Celui Preaînalt. Martorii lui primiseră „noul nume” (Isaia 62: 2; Apocalipsa 2: 17) și acum erau cunoscuți sub numele de „martorii lui Iehova” (Isaia 43: 10-12) iar ca ei să eșueze de a înainta în a face lucrarea de mărturie așa cum Dumnezeu le-a revelat-o să o facă, ar fi o ocară asupra numelui lui Iehova și ar avea ca rezultat propria lor alungare. Aceia din rămășiță își vor aminti acum tulburarea cauzată de poziția adoptată prin proclamarea discursului greșit și a doctrinei menționate anterior, care susținea că '„marea mulțime” trebuie adunată după Armaghedon și, prin urmare, nu există niciun motiv pentru care ar trebui făcut ceva până la acel moment'. A existat o tulburare în toată organizarea Domnului, deoarece rămășița avea motive să se aștepte ca toți oamenii din organizația lui Dumnezeu să progreseze în acțiune armonioasă.
16 Poporul credincios al lui Dumnezeu trebuie să știe motivul pentru care a apărut această condiție, pentru a putea cunoaște propria poziție în fața Domnului. Domnul l-a sfătuit pe Iosua, după cum arată ilustrația, iar sfatul se aplică poporului lui Dumnezeu în împlinire. „Iehova i-a răspuns lui Iosua: „Iehova i-a răspuns lui Iosua: „Ridică-te! De ce stai cu fața la pământ?” – Iosua 7 :10.
17 Iehova nu era nemulțumit de Iosua. Dimpotrivă, Dumnezeu l-a informat pe Iosua că „dumnezeiasca sa mâhnire” trebuie urmată de o acțiune pozitivă și categorică (2 Corinteni 7: 10, 11) și că, în loc să se întindă și să nu facă nimic, trebuie să se ridice și să facă ceva, prin urmare, trebuie să facă ceea ce i-a poruncit Domnul.
18 Iosua nu știa că cineva din rândul israeliților săvârșise o fărădelege contrar poruncii Domnului cu privire la blestematul oraș Ierihon,
15 Aprilie, 1939
TURNUL DE VEGHE
119
însă acum Iehova l-a informat: ”Israel a păcătuit și au încălcat de asemenea legământul Meu, pe care le-am poruncit să îl respecte: pentru că au luat chiar din lucrul blestemat, de asemenea au furat și au desimulat și l-au pus chiar printre propriile lucruri.” — Josh. 7:11.” - Iosua 7 :11.
19 Întreaga tabără a israeliților păcătuise, cel puțin într-o calitate reprezentativă, permițând unui om vinovat din rândul lor să rămână în tabără și, din acest motiv, Dumnezeu a permis ca o nenorocire să se abată asupra întregii tabere a lui Israel, iar aceasta să vină din mâinile dușmanului. Poporul Său și-a încălcat în mod colectiv legământul, prin ai cărui termeni Iehova le pusese Ierihonul în brațe. După căderea Ierihonului, Iosua presupusese că fiecare israelit din rândurile de luptă respecta legământul cu fermitate și acorda o atenție strictă și ascultare poruncii referitoare la cetatea condamnată la distrugere și, prin urmare, nu a făcut nicio examinare sau cercetare pentru a stabili dacă cineva a încălcat porunca lui Dumnezeu. Un hoț dintre ei furase din lucrurile închinate lui Iehova și le îngropase în pământ și își văzuse de treabă în continuare, prefăcându-se nevinovat. Așa cum se spune în textul din Exodul 19: 5, „Tot pământul este al meu”, spune Iehova, și tot ce este al lui Iehova trebuie să fie folosit așa cum a poruncit El. Observați acum faptele care arată împlinirea acestei părți a dramei profetice.
20 Prin anul 1933 sau la scurt timp după aceea, o persoană care ocupa o poziție de responsabilitate în organizația Domnului și care a fost ajutată și susținută de unii dintre admiratorii săi personali, a încercat să câștige ceva din motive egoiste. Un curs contrar instrucțiunilor a fost luat în privința posturilor de radio canadiene, în timp ce, în același timp, acea grupare a pretins că luptă numai pentru justificarea numelui lui Iehova și pentru căderea organizației lui Satan. Înțelept în propriile sale înșelăciuni, el a ocolit instrucțiunile pe care le primise și și-a urmat propria sa cale egoistă, pentru a avea o mai mare reputație în rândul oamenilor și a încercat să facă să se publice raportul său detaliat referitor la acțiunile întreprinse de el contrar instrucțiunilor primite. În trei ocazii separate și distincte, el a trimis la biroul principal al Societății un raport scris despre ceea ce el făcuse, raport care încerca să amplifice propria sa importanță, a cărui publicare a fost refuzată. Calea greșită de acțiune a acelui individ a continuat. După revelația dată de Domnul, în 1935, că „marea mulțime” este o companie pământească pe care Domnul o va aduna înainte de Armaghedon, aceeași persoană și susținătorii săi, din motive egoiste și cu speranța unui câștig egoist, au încercat să interfereze cu mișcarea înainte a lucrării Domnului. Fiecare dintre acești răufăcători a remarcat
în prezența altora că „înțeleptul” menționat mai sus se va face responsabil cu lucrarea după Armaghedon și că el va face lucruri minunate în organizația Domnului și că va fi măreț și numele său la fel. Când cineva își asumă o poziție în organizația Domnului pentru câștig egoist sau în scopul de a-și face un nume, atunci, la fel ca Acan, el îl jefuiește pe Iehova prin faptul că eșuează să „aducă toate zeciuielile în depozitul Domnului”, lucru care trebuie îndeplinit în întregime înainte de Armageddon (Maleahi 3: 8-10) (Vezi Turnul de veghe 15 noiembrie 1936.) Toate lucrurile de pe pământ, inclusiv lauda și onoarea, aparțin lui Iehova și nu oamenilor, iar oamenii care încearcă să pună mâna pe ceea ce îi aparține lui Iehova fură de la Dumnezeu, exact așa cum a făcut Acan în Ierihon.
21 Cei trei mii de oameni care s-au ridicat împotriva cetății Ai au eșuat din cauza fărădelegii săvârșite de unul din organizație. Iehova nu a putut binecuvânta în mod constant acea campanie atât timp cât exista o singură persoană în organizație care i-a încălcat legământul și porunca. Domnul aducea acum chestiunea la lumină, pentru ca vinovatul să fie cunoscut, expus și pedepsit, și a ales modul de a face acest lucru și i-a ordonat lui Iosua: „De aceea, copiii lui Israel nu au putut sta înaintea vrăjmașilor lor, ci și-au întors spatele înaintea vrăjmașilor lor, pentru că erau blestemați; nici eu nu voi mai fi cu voi mai mult, dacă nu veți nimici pe blestemat dintre voi.” -Iosua 7:12.
22 Iehova se purta cu poporul său ca o întreagă organizație, nu ca și indivizi luați indiviual. Organizația trebuie să fie curată și toți trebuie să asculte poruncile Domnului, fără nici o excepție. Tot așa și în împlinire, după ce Dumnezeu ordonase ca anumite lucrări să fie făcute, doctrinele proclamate de oricine din organizație, care doctrine ar tinde să amâne sau să întârzie lucrarea de mărturie până la Armaghedon, nu puteau avea decât un singur efect, acela de a-i determina pe unii să fugă din calea dușmanului și să devină inactivi. Exact acele condiții au apărut în organizația lui Dumnezeu. Câteva persoane din diferite părți ale pământului au fost afectate și întreaga organizație a rămas paralizată. Dacă cineva din organizația lui Dumnezeu urmează o cale pentru scopuri egoiste sau de preamărire egoistă și, făcând aceasta, înârzie ascultarea deplină față de lucrarea Domnului așa cum a fost poruncit de El, acesta ar constitui un blestem, iar așa ceva trebuie îndepărtat înainte ca Domnul să fie alături de poporul Său și să le dea prosperitate în lucrare. Așa cum i-a spus Dumnezeu lui Iosua: „Nici eu nu voi mai fi cu voi, dacă nu veți nimici pe blestemat dintre voi.” Deci Dumnezeu a cerut ca acțiunea rebelă menționată mai sus să fie demascată și îndepărtată. Sanctuarul lui Dumnezeu trebuie păstrat curat. (Dan. 8:14) Lucrarea din Canada rămânea în urmă, după cum mulți
120
TURNUL DE VEGHE
BROOKLYN, N.Y.
își vor aminti acum, iar lucrarea de mărturie din alte părți ale pământului avea să fie împiedicată; și ceva trebuie făcut. Dumnezeu nu l-a pedepsit pe făptuitor instantaneu, ci îi permisese să aibă o oarecare considerație și oportunitatea de a se căi; dar, din moment ce acel făptuitor nu a făcut acest lucru, Domnul a acționat și El l-a instruit pe Iosua ce să facă: „Ridicaţi-vă, sfinţiţi poporul şi spuneţi: Sfinţiţi-vă pentru ziua de mâine; căci așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: „Este un lucru blestemat în mijlocul tău, Israele; nu poți sta înaintea vrăjmașilor tăi, până nu vei lua blestemul din mijlocul tău.”- Ios. 7:13.
23 Era seară când Domnul i-a vorbit astfel lui Iosua și i-a spus să „sfințească poporul ... pentru mâine”. Rahav și familia ei, ilustrând Jonadabii sau „marea mulțime”, se aflau atunci în tabăra lui Israel și chiar și aceștia trebuie să fie acum în deplină armonie cu Domnul și să fie armonioși cu israeliții pentru a locui cu ei. Tot așa, în 1935, Iehova a dezvăluit că oamenii de bunăvoință numiți „Jonadabi” sunt o companie pământească și că ei trebuie să lucreze în deplină armonie cu „rămășița” și toți să avanseze în lucrarea regatului și să promoveze interesul regatului. Contrar îndrumării Domnului, „înțelepții” auto-proclamați menționați anterior din poporul lui Dumnezeu au început să predice propriile lor doctrine egoiste pentru câștig egoist. Domnul a tăcut și l-a lăsat pe făptuitor să continue până la 23 februarie 1936, la congresul martorilor lui Iehova din Los Angeles, moment în care alte nouă congrese din diferite părți ale Statelor Unite, cu un număr similar de congrese în Marea Britanie, au fost legate împreună prin echipament cu fir și fără fir, iar Domnul a făcut să fie public atrasă atenția tuturor din poporul lui Dumnezeu astfel adunați că a existat păcat în doctrină și în practică săvârșit de către cei din organizația Sa care pretindeau că sunt credincioși Domnului, iar acel păcat special a constat într-un efort premeditat de a interfera cu lucrarea Domnului pentru beneficiul „mulțimii marii”; și că acel lucru a fost săvârșit presumțios și pentru câștig egoist. Printre altele, cu acea ocazie, declarația a fost făcută public și apoi publicată, și anume:
„Cu doar câteva luni în urmă, Domnul a dezvăluit că acele „alte oi”, sau Jonadabii, sunt cei care alcătuiesc marea mulțime care provine din toate aceste națiuni. Acum îi vedem stând înaintea Domnului, fluturând ramurile de palmier și salutându-l pe Cristos ca Rege și cântând cu glas tare că ei atribuie salvarea lui Iehova Dumnezeu și lui Cristos Isus și nimănui altuia. Domnul dezvăluie apoi că întreaga rămășiță credincioasă și toți cei înviați și îngerii cerului, împreună cu marea mulțime, proclamă lauda lui Iehova și
se bucură (Rev. 7: 11, 12) Aceasta marchează începutul sărbătorii tabernacolelor, sărbătoarea dedicată lui Iehova și aceștia sunt, conform profeției lui Zaharia, cei care țin sărbătoarea tabernacolelor. Unii oameni, înțelepți în propriile înșelăciuni, vă spun că „nu ajungem nicăieri” și că „marea mulțime nu poate apărea înainte de Armaghedon”. O astfel de concluzie este lipsită de rațiune și fără suport scriptural. Promisiunea Domnului este că El îi va trece pe unii prin Armaghedon, iar acei câțiva vor fi cei care vor ține sărbătoarea tabernacolelor spre lauda lui Iehova. Armaghedonul va produce o devastare de nedescris a națiunilor și, spune profetul, „se va întâmpla că toți cei care au rămas din toate națiunile care au venit împotriva Ierusalimului, se vor urca din an în an să se închine Regelui, Domnului oștirilor și să țină sărbătoarea corturilor.” Este evident că această scriptură trebuie interpretată în sensul că aceia din toate națiunile care refuză să țină sărbătoarea tabernacolelor prin închinarea înaintea regelui nu vor fi lăsați, ci vor fi distruși. Mai mult, înseamnă că Ionadabii sau marea mulțime trebuie să se supună și să se închine cu bucurie și să-I slujească lui Iehova Dumnezeu tot timpul, dacă vor să fie trecuți prin Armaghedon. Ei trebuie să își demonstreze integritatea față de Dumnezeu înainte ca mânia lui Dumnezeu să fie exprimată. Aceasta înseamnă că ei trebuie să audă și să învețe adevărul și să îl asculte acum și că obligația este pusă asupra martorilor lui Iehova, iar tuturor celor care aud să continue bucurși și energic să proclame adevărul de acum înainte.” (Turnul de veghe 15 aprilie 1936, pagina 123, paragraful 42) La același congres a fost adoptată și publicată o declarație emfatică prin care se declara, printre altele, „Că nu ne vom face de râs făcând compromisuri sau cedând cerințelor inamicului,” ci vom merge înainte în lucrare așa cum a poruncit Domnul.
24 Sub porunca Domnului, Iosua a luat măsuri pentru a-l găsi pe cel vinovat și pentru a curăța organizația: „Astel, să vă prezentați dimineață după triburile voastre; și va fi că tribul pe care îl va alege Iehova să se apropie după familiile lor și familia pe care o va alege Iehova să se apropie după case, iar casa pe care o va alege Iehova să se apropie bărbat după bărbat.”- Ios. 7:14.
25 Așa cum a fost în ilustrație, așa și în împlinire. Acela nu a un efort de a lovi pe cineva doar pentru că acest lucru se putea face, ci în ascultare de voința lui Dumnezeu, ca organizația să fie curățată de acel infractor; iar o astfel de acțiune în împlinire a fost realizată de îngerii Domnului la porunca Sa. (Matei 13:41, 42). Continuându-și instrucțiunile, Domnul i-a ordonat lui Iosua să spună: ”Și se va întâmpla că cel care va fi prins cu lucrul blestemat va fi ars cu
15 Aprilie, 1939
TURNUL DE VEGHE
121
foc, el și tot ce are; pentru că a încălcat legământul Domnului și pentru că a făcut nebunie în Israel.” – Iosua 7:15
26 Că o astfel de cale este întotdeauna în armonie cu voia lui Dumnezeu este arătat prin Scripturi, iar credincioșii au fost sfătuiți să nu aibă nimic de-a face cu scandalagiii care au provocat dezbinări, ci să îi evite. (Rom. 16: 17, 18; 2 Tim. 3:5). Această regulă este dată pentru ocrotirea celor care îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu. Celor care încalcă legământul nu li se va permite să continue mult timp în rânduri, ci fiecare rădăcină și ramură a lor vor fi îndepărtate. (Rom. 1: 31, 32) Cei care încalcă legământul îi spurcă pe poporul lui Dumnezeu; asta înseamnă că spurcă templul și serviciul din templu și devin agenții secreți ai Diavolului. Pe aceștia Dumnezeu trebuie să îi distrugă. - 1 Cor. 3:17.
27 Iosua, la fel ca Isus Cristos, Judecătorul templului, a luat măsuri: „Astfel, Iosua s-a sculat dis-de-dimineață și a adus pe Israel după triburile lor și tribul lui Iuda a fost luat: și a adus familia lui Iuda; şi a luat familia zarhiţilor: şi a adus familia zarhiţilor bărbat după bărbat; şi Zabdi a fost luat: și a adus gospodăriile lui bărbat după bărbat; și Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din tribul lui Iuda, a fost luat.”- Ios. 7: 16-18.
28 Acesta a fost un proces aparent lent, dar a arătat că Domnul conducea acțiunea, astfel încât nimeni să nu aibă motive să se îndoiască. Trebuia făcută o cercetare amănunțită înaintea tuturor oamenilor, pentru ca ei să poată vedea cine este vinovatul; iar cel vinovat a fost localizat atunci când procesul de eliminare a ajuns la punctul în care Acan a fost adus înainte ca fiind cel vinovat. El a ilustrat acea clasă de persoane care devin rele după trecerea Iordanului antitipic și după ce a început asediul Ierihonului antitipic. Într-adevăr, trebuie să existe o persoană remarcabilă care să preia conducerea în astfel de chestiuni, dar îndeplinirea ilustrației se aplică tuturor celor care fac parte din acea clasă; și, prin urmare, Acan nu a reprezentat în mod special un individ, ci toată acea clasă de persoane care devin membri ai clasei „slujitorului rău”.
29 Referindu-ne acum în mod specific la împlinirea acestei părți a dramei: O astfel de cale greșită a fost urmată de unii din clasa „slujitorului rău” de mai bine de un an înainte de a fi demascate și înainte de a fi localizate și înainte ca aceste probleme să fie aduse la cunoștința „rămășiței”. Părea să existe o întârziere sau o amânare inutilă în demascarea răufăcătorului, dar de fapt nu era așa. La începutul investigației, nu a fost menționat niciun nume și au fost întreprinse acțiuni numai după ce au avut loc deliberările cuvenite și după ce a fost cerută îndrumare de la domnul. Aceste fapte, care au ieșit la iveală ulterior, i-au făcut pe unii care doreau să găsească greșeli să critice sarcastic Societatea și pe cei care aveau de-a face cu trimiterea
de instrucțiuni și să remarce cu privire la cel care fusese în frunte și remarcat în acțiunea vinovătă, și acei murmurători și critici să spună: „Dacă știai că a fost escroc de ceva vreme înainte, de ce nu l-ai scos afară imediat?” Turnul de veghe din 15 februarie 1938, paragraful 23, dă răspunsul: ”Cel mai bine este să îl aștepți pe Domnul. Un om poate fi îndreptat de pe calea cea greșită”. Slujitorii lui Dumnezeu ar trebui să acționeze întotdeauna așa cum li se poruncește, iar Iehova promite să îi îndrume și să îi conducă pe cei care sunt diligenți să dovedească și să facă voia lui.
30 Infractorul fiind localizat, Iosua i s-a adresat cu cuvinte de bunătate: „Și Iosua a zis lui Acan: „Fiule, dă, te rog, slavă Domnului Dumnezeului lui Israel și mărturisește-i; și spune-mi acum ce ai făcut; nu mi-l ascunde.” – Iosua 7:19
31 Iosua era unul dintre cei mai bătrâni trei bărbați dintre israeliți și i-a vorbit infractorului cu blândețe, ca un tată. El l-a îndemnat pe Acan să aducă slavă lui Dumnezeu prin recunoașterea dreptății lui Dumnezeu în punerea în execuție a regulii Sale anterior anunțate. Să fii vinovat și să negi acest lucru ar însemna să îl dezonorezi pe Iehova. Tot la fel, luarea oricărei măsuri sau alegerea oricărei căi pentru a justifica fapta nedreaptă a cuiva ar însemna să îl dezonorezi pe Iehova. În împlinirea acestei părți a dramei profetice, vinovatul ar putea susține că i se făcuse o ”înscenare” și că cel căruia i se cerea să acționeze în această chestiune „de mult timp încearcă să obțină ceva împotriva mea”; care cuvinte citate le folosea în scrisori adresate altora. Urmând o astfel de cale greșită, individul ofensator ar putea chiar să creadă că acțiunea a fost luată personal împotriva lui, în timp ce calea sa de acțiune era cea a dezonorării lui Dumnezeu. Cel care urmează o cale greșită caută adesea să se justifice și mai întâi să se convingă pe sine însuși de cursul său ca fiind corect.
32 Iosua i-a spus apoi lui Acan: „Nu ascunde [greșeala] de mine”; și astfel, Iosua îi oferea infractorului o oportunitate de a cere iertare și ar fi putut găsi iertare. Tot așa, Isus a dat o șansă clasei moderne a lui Acan de a-și schimba calea cea greșită. Oamenii își pot ascunde cu success greșelile de ceilalți oameni, dar nimic nu este ascuns de Domnul, marele Judecător. Tot așa, nimic nu s-a făcut cu răutate sau cu rea voință față de Acan sau față de clasa pe care o ilustra. Adesea, atunci când un om știe că este vinovat și că va fi cu siguranță descoperit, cedează și mărturisește. Unul care încalcă în mod intenționat legea lui Dumnezeu este rău și despre unul ca acesta este scris: „Cei răi fug atunci când nimeni nu îi urmărește”. (Prov. 28: 1) Acan știa că a fost descoperit ca fiind un nelegiuit și, prin urmare, a vorbit: „Și Acan a răspuns lui Iosua și a zis: Într-adevăr, am păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului lui Israel, și așa
122
TURNUL DE VEGHE
BROOKLYN, N.Y.
și așa am făcut: când am văzut printre pradă [a Ierihonului blestemat] o haină bună babilonică [(literal) o haină a lui Shinar; purtate de religioniștii Diavolului pentru a atrage atenția asupra lor înșiși] și două sute de sicli de argint și o pană de aur de cincizeci de sicli, apoi i-am râvnit și i-am luat; și iată, ei sunt ascunși în pământ în mijlocul cortului meu și argintul sub el.”. – Ios. 7: 20, 21.
33 Acan trebuie să fi fost unul dintre mărșăluitorii din jurul Ierihonului care au intrat în cetate trecând peste ruinele zidului după ce Iehova a dărâmat zidurile. Apoi a cedat ispitei. El a văzut ceea ce avea să îi ofere un aspect mai strălucitor și să îl deosebească de alte persoane și care l-ar face să primească onoare și laudă, și a „șterpelit” mantaua pentru a o folosi, iar apoi cu aurul pe care l-a furat se putea lăfăi. Acesta a fost un caz de cedare înaintea „poftei ochiului, poftei cărnii și mândriei vieții”; și a fost chiar așa în împlinire. (1 Ioan 2: 16) Se pare că Acan a uitat că se afla într-un legământ de a executa poruncile lui Iehova. Propria sa dorință egoistă l-a condus în capcana lui Satan. (Iac. 1: 14, 15) Această scriptură citată anunță regula certă și rezultatul pe care îl aduce atunci când este urmată. Acan a jucat un rol în dramă. Împlinirea arată realitatea pe care a prezis-o Dumnezeu.
34 Rețineți cu câtă acuratețe a ilustrat drama ceea ce s-a întâmplat în timpurile moderne: în special din și după 1933, unii au urmat un curs similar cu acela al lui Acan, mărșăluind în jurul Ierihonului modern al organizației lui Satan și declarând judecățile lui Dumnezeu scrise împotriva ei; dar după ce au făcut acest lucru timp de un sezon, astfel de slujitori cedează ispitei care apare din ceva care provine din organizația lui Satan și, pentru a satisface o dorință egoistă, iau o cale greșită și sunt prinși de Satan. Poate fi o dorință de mai multă onoare în rândul oamenilor. Poate fi o concluzie greșită că Dumnezeu a ales acea persoană pentru o lucrare specială care, la timpul potrivit, o va face o persoană remarcabilă printre ceilalți. Hrănind o astfel de dorință egoistă de faimă în rândul oamenilor, el cedează acestei dorințe egoiste și cade în cursa lui Satan. Ajuns la acest punct, în mod firesc, răufăcătorul caută justificare pentru sine, făcând propagandă. Amintiți-vă acum că tematica propagandei publicată pledând pentru o mai mare considerație față de organizația lui Satan, și în special pentru religioniști, a fost înaintată și în care a fost făcută o încercare pentru a-i determina pe vestitorii mesajului regatului să le slăbească mâna și să întârzie lucrarea poruncită de Domnul și să aștepte până la Armaghedon și apoi ei vor face ceva măreț. Această propagandă tipărită promovată a adus un alt argument, că de fapt, cel puțin,
după Armaghedon, nu vor mai fi ocări îndreptate împotriva lucrătorilor. Autorul acestei propagande a anunțat unora, care aveau urechi înțelegătoare, că atunci el va conduce lucrarea și va ocupa o poziție de mare responsabilitate și onoare în fața Domnului, deoarece Domnul l-a numit să facă o astfel de lucrare. Acest lucru a fost bine ilustrat de îmbrăcămintea deosebită și de aurul din belșug pe care l-a furat Acan. O astfel de cale luată de oponenții regatului arată că ei nu sunt zeloși să de-a Babilonului, mulțimii bleasfemate a Diavolului, o lovitură completă a declarației de răzbunare a lui Iehova, ci ei spun: „Așteptați până când Dumnezeu va sparge organizația și apoi noi ne va face partea noastră, o lucrare măreață.” Această concluzie i-a determinat pe infractori să acorde mai multă atenție pentru a se pregăti pentru presupusa „lucrare măreață” pe care o vor face după Armaghedon și au pierdut din vedere ascultarea de porunca Domnului. Gândindu-se la această chestiune, liderul acelei infracțiuni, în împlinire, și tovarășii săi au ajuns la concluzia că fac ceea ce trebuie, interferând cu lucrarea atribuită de Domnul poporului Său atunci când El le poruncește „să se ridice ... împotriva sa în luptă". (Obad. 1) O astfel de concluzie nebună și ilogică i-a determinat să aibă grijă de propria lor salvare și să ia măsuri pentru a se justifica în cursul de acșiune întreprins. Cuvintele Domnului Isus se aplică aici în mod adecvat: „Voi vă declarați drepți în fața oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaște inima. Căci ce consideră oamenii a fi de mare valoare este dezgustător în ochii lui Dumnezeu.” (Luca 16: 15) Următorul pas făcut de acești amăgitori a fost că „salavarea este pentru toată lumea”; că „reconcilierea universală este asigurată pentru toți, inclusiv pentru Iuda și Diavol”. În esență, aceste lucruri au fost anunțate în propaganda înaintată și acea foaie de propagandă s-a încheiat cu aceste cuvinte: „Ce Salvator!”, încercând astfel să arate că Cristos Isus asigură mântuirea tuturor dușmanilor lui Dumnezeu, inclusiv Iuda, clasa Acan și Diavolul însuși; oricât de mare ar fi fost păcatul cuiva, el va fi salvat în cele din urmă, conform propagandei greșite și nescripturale înanintată de acea clasă Acan; arătând astfel că ei au fost înșelați de Diavol și au înnebunit.
35 Acest lucru a avut un efect rău asupra altor câțiva din organizație care l-au recunoscut pe cel care făcea propaganda ca pe o persoană care ocupase mult timp o poziție de responsabilitate în organizația Domnului. Când infractorul a fost înlăturat din poziția sa, el a luat poziție împotriva Societății și și-a trimis propaganda în toată țara, în efortul de a-i determina pe alții să i se alăture în încercarea sa de a-și justifica acțiunea. Câțiva au căzut
15 Aprilie, 1939
TURNUL DE VEGHE
123
în acea capcană, dar niciunul dintre aleși nu a fost înșelat. —Matt. 24:24.
36 Acan a încercat să ascundă dovezile păcatului său îngropând lucrurile blestemate în pământ în mijlocul cortului său. Clasa „slujitorului rău”, ilustrată de Acan, a încercat să ascundă dovada păcatului lor împotriva lui Dumnezeu și împotriva organizației Sale și a încercat să se justifice trimițând scrisori către anumite persoane despre care se credea că sunt simpatizanți ai răufăcătorului pe calea sa greșită. Astfel de scrisori au fost scrise în timp ce infractorul ocupa o funcție oficială reprezentând Societatea; și pentru a-și acoperi acțiunea sa nelegiuită, deși scrisorile sale au fost scrise în biroul Societății și cu ajutorul Societății și în literatura Societății, el nu a păstrat copii cu indigo, sperând astfel că nimeni nu va afla. Cu siguranță, Domnul știa despre acele scrisori și le-a adus la lumină la timpul Său potrivit și le-a făcut să fie prezentate și citite în fața martorilor. Domnul l-a pus pe Acan „înaintea faptului împlinit”, iar acesta a mărturisit faptele sale nelegiuite; și astfel, atunci când scrisorile menționate mai sus, împreună cu o cantitate mare de dovezi coroborative dovedind vinovăția infractorului, au fost prezentate, cel vinovat a trebuit să recunoască și a recunoscut faptele greșite.
37 Iosua, acționând sub îndrumarea Domnului, nu i-a permis lui Acan să aibă ulterior vreun motiv să pretindă că i s-a făcut o înscenare sau că a fost constrâns să mărturisească. Așadar, Iosua a continuat să obțină dovezi coroborative care să-i susțină pe deplin mărturisirea. „Astfle Iosua a trimis soli, care au alergat la cort; și iată că era ascunsă în cortul lui și argintul sub ea.” - Ios. 7:22.
38 Bărbații trimiși să caute au găsit proprietatea blestemată în cortul lui Acan, unde a spus că este, și au adus-o și astfel au dovedit de două ori vinovăția lui Acan, adică prin doi martori: mărturisirea sa și faptele fizice. Crima era acum dovedită dincolo de orice îndoială. Observați acum împlinirea acestei părți a ilustrației profetice. Acțiune împotriva acuzatului mai sus menționat a fost luată numai după o cercetare atentă a faptelor materiale și aducerea acestora laolaltă, ceea ce a dovedit dincolo de orice îndoială că acuzatul a urmat o cale împotriva organizației lui Dumnezeu. Iosua a făcut ca dovezile fizice să fie aduse și expuse adunării, pentru ca întreaga chestiune să fie dată în vileag înaintea Domnului și a oamenilor: „Și i-au scos din mijlocul cortului și i-au adus înaintea lui Iosua și înaintea tuturor copiilor lui Israel și i-au așezat înaintea Domnului. "- Ios. 7:23.
39 La fel, acei din organizația lui Dumnezeu care au încercat să o distrugă, Domnul le-a permis să adune dovezi împotriva lor, iar apoi Domnul a făcut ca aceștia să fie aduși public în fața altora. Mai Marele Iosua, Cristos Isus,
a cauzat ca dovezile să fie produse arătând că unul dintre reprezentanții Societății, ajutat și susținut de alții, a lucrat împotriva organizației Domnului; iar acele probe au fost aduse în fața martorilor și în prezența infractorului și au fost prezentate și înregistrate astfel încât să nu existe nicio îndoială cu privire la aceasta și nimeni să nu poată vreodată să pretindă sau să acuze cu adevărat că răufăcătorului i s-a făcut o ”înscenare”. Acțiunea a fost luată în armonie cu voința Domnului.
40 Domnul a făcut să se consemneze felul de pedeapsă aplicată lui Acan; și aceasta este dovadă că înregistrarea este importantă și a fost pusă în Biblie și este acum revelată pentru ajutorul acelora care sunt azi pe pământ și care sunt diligenți în a căuta să cunoască și să facă voia Dumnezeului Atotputernic în serviciul Său. „Și Iosua și tot Israelul aflat cu el, l-au luat pe Acan fiul lui Zerah, argintul, haina și paiul de aur, fiii și fiicele lui, boii și măgarii lui, oile lui, cortul lui și tot ce avea; și i-au adus în valea Acor.”- Ios. 7:24.
41 Datoria și responsabilitatea lui Iosua nu s-au încheiat cu tragerea la răspundere a lui Acan în fața martorilor. Acan luase și eșuase să distrugă lucrurile blestemate, iar acum Iosua trebuie să le distrugă și să se asigure că decretul lui Dumnezeu de distrugere a fost executat în totalitate. Anunțând decretul lui Dumnezeu cu privire la soarta Ierihonului, Iosua spusese: „Păziţi-vă de lucrul blestemat, ca să nu vă faceţi blestemați, când luaţi din lucrul blestemat.” (6: 18) Când Acan „a luat din lucrul blestemat”, mânia Domnului s-a aprins împotriva copiilor lui Israel și, întreaga tabără sau adunare fiind supusă mâniei lui Iehova, a fost obligatoriu pentru Iosua să se asigure că există o curăţire completă pentru infracţiunea comisă. Imediat lui Acan i s-a luat privilegiul de serviciu. Acesta este exact ceea ce Isus a declarat că va face cu cei din clasa „slujitorului rău” atunci când a pronunțat judecata la templu: „Luați deci talantul de la el și dați-l celui care are zece talanți. Căci oricui are i se va da și va avea din belșug; dar celui ce nu are i se va lua chiar şi ceea ce are. Și aruncați pe robul neprofitabil în întunericul de afară; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.”- Mat. 25: 28-30.
42 Domnul nu putea permite ca organizația Sa să fie tulburată, permițându-i răufăcătorului să rămână nepedepsit. Păcatul lui Acan era plin de îngâmfare și nu i se putea permite să treacă neobservat. Dacă Iosua nu și-ar fi îndeplinit datoria față de Domnul cu credincioșie, făcând ca Acan să fie pedepsit, Domnul l-ar fi distrus pe Iosua.
124
TURNUL DE VEGHE
BROOKLYN, N. Y.
Acan și tot ce avea el a fost adus în valea „Achor”, numele însemnând „necaz”. Judecata lui Dumnezeu împotriva răufăcătorului fusese anunțată înainte de săvârșirea crimei. (Ios. 7:15) Lui Acan nu trebuia să-i supraviețuiască nimeni pentru a-i continua cursul sau lucrările sale păcătoase. Judecățile lui Dumnezeu nu sunt supuse schimbării. (Isa. 14: 20, 22) Acțiunea lui Iosua nu era una personală împotriva infractorului Acan. Avusese încredere în el, iar Acan trădase această încredere; dar pedeapsa care avea să fie aplicată era pentru că Iehova o poruncise: ”Și Iosua a spus: De ce ai adus nenorocirea asupra noastră? Domnul va aduce astăzi nenorocirea peste tine. Și tot Israelul l-a ucis cu pietre și i-a ars în foc, după ce i-au ucis cu pietre.” – Iosua 7 :25.
44 Întrebarea adresată public lui Achan: „De ce ai adus nenorocirea asupra noastră?”, i-a oferit lui Acan ocazia de a se căi public pentru faptele sale greșite și de a cere iertare lui Dumnezeu. Achan „nu a găsit loc de căință”. (Evr. 12:17) Fostul slujitor al Societății, care a urmat calea greșită, atunci când toate dovezile care îi dovedeau vinovăția i-au fost puse înainte, atunci și acolo, a promis că va scrie o scrisoare tuturor celor consacrați de pe pământ prin care își va recunoaște greșeala și le va cere iertare. Nu numai că nu a respectat această promisiune, dar, la scurt timp după aceea, el a urmat exact calea opusă, trimițând scrisori pe tot pământul prin care condamna organizația Domnului de pe pământ și mulți indivizi conectați cu ea și, astfel, a arătat că sufletul lui nu se căise. Acea persoană, împreună cu unii dintre susținătorii săi, a continuat să tulbure Societatea trimițând scrisori către posturile de radio și către religioniști cunoscuți ca fiind dușmani declarați ai organizației lui Dumnezeu și către alții, în care au fost făcute amenințări „de a distruge organizația Societății în interval de doi ani”. Nemulțumit de acea amenințare, numele și adresa societății WATCH TOWER BIBLE & TRACT SOCIETY au fost falsificate în mod intenționat și deliberat de unii dintre conspiratori, care și-au trimis publicațiile calomnioase prin poștă pe hârtie cu antetul Societății și în plicuri marcate cu numele și adresa Societății, cu scopul vădit de a înșela și în încercarea de a-și îndeplini scopul crud de „destrămare a Societății”. Propaganda lor a fost tipărită în Statele Unite și publicată la New York, pe hârtie care pretindea că provine de la Societate, demonstrând astfel în mod concludent scopul înșelăciunii și al fraudei. În loc să arate spiritul de căință, răufăcătorii au continuat să își arate un spirit al răutății. Un astfel de spirit este, în sensul Scripturilor, „fornicație spirituală”, mergând la religioși și încercând să se alăture lor în lupta împotriva organizației Domnului. O dorință de a se glorifica pe sine l-a determinat
pe Acan să comită un mare păcat. Dorința de a-și satisface sinele l-a determinat pe Esau să comită un mare păcat. Dorința de câștig personal sau propriu l-a determinat pe fostul reprezentant al Societății să „vândă dreptul său prin naștere” pentru câștig propriu. În legătură cu toate acestea, în Scripturi se dă un îndemn: „Urmăriți pacea cu toți oamenii și sfințenia, fără de care niciun om nu-l va vedea pe Domnul. Vegheați cu atenție ca nimeni să nu piardă bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu, ca nu cumva astfel să încolțească vreo rădăcină veninoasă, care să provoace tulburări, și mulți să fie întinați prin ea; și vegheați ca printre voi să nu fie niciun om imoral sau vreunul care nu apreciază lucrurile sacre, ca Esau, care a renunțat la drepturile sale de întâi născut pentru o mâncare.” - Evrei 12: 14-16.
45 După ce i-a adresat lui Acan întrebarea de ce tulburase copiii lui Israel, Iosua a spus: „Domnul te va tulbura pe tine astăzi”. Cât de minunat a creat Domnul ilustrații și apoi a cauzat faptele pentru a arăta împlinirea lor și mai târziu a permis poporului său să vadă împlinirea și sensul acestora. Aceste lucruri ar trebui să-i facă pe toți oamenii lui Dumnezeu să calce ușor, cu frică și tremur, ca să nu meargă contrar căii arătate de Dumnezeu. În Turnul de veghe din 1 mai 1937, pagina 141, într-un articol intitulat „Servitorul rău”, faptele referitoare la devierea menționată mai sus a clasei „slujitorului rău” este adusă în prim plan. În acel articol, printre altele, apare următoarele: „Duplicitatea sa fiind descoperită, din cauza infidelității sale, el a fost eliberat de poziția și datoria sa în organizația Domnului. Aproximativ un an mai târziu, același om intră într-o altă conspirație cu dușmanul pentru a face și mai mult rău. A determinat pe cineva să scrie un articol în încercarea de a demonstra că Domnul Isus Cristos nu este prezent. Acel articol pe care l-a tipărit și l-a făcut să fie distribuit printre mulți dintre slujitorii Domnului în diferite părți ale pământului, împreună cu o scrisoare de intenție, care scrisoare și articol pretindeau că provin de la sediul central al societății WATCH TOWER BIBLE & TRACT SOCIETY. În mod vădit, acest lucru a fost făcut pentru a practica frauda și înșelăciunea împotriva credincioșilor.El a făcut ca tipărirea să se facă în Statele Unite și și-a trimis lucrările prin poștă la Brooklyn, New York. În scrisoarea sa ce conținea așa-numitele „instrucțiuni” și care pretindea că acelea erau instrucțiuni ce porveneau de la sediul central, se solicita ca scrisoarea și articolul să fie citite diferitelor grupe la un anumit moment specificat și afirma în continuare că instrucțiunile organizației sunt obligatorii, iar această instrucțiune trebuie îndeplinită și scrisoarea trebuie citită.
„Apoi el a emis o altă hârtie, a imprimat-o și a trimis-o pe tot pământul la diferitele birouri și către diferiți slujitori ai societății WATCH TOWER BIBLE & TRACT SOCIETY, în care scrisoare el recurge la minciuni și manifestă o dispoziție viciosă și malițioasă, mincinosă, atacând președintele societății WATCH TOWER BIBLE
15 Aprilie
TURNUL DE VEGHE
125
& TRACT SOCIETY și făcând multe declarații despre care știa clar că erau niște minciuni deliberate. El a cerut să i se răspundă la scrisoare în Turnul de veghe. Coloanele Turnului de veghe nu sunt deschise pentru a discuta probleme cu cei care se opun Domnului și, cu siguranță, nu sunt deschise pentru a tipări argumentul unuia împotriva prezenței Domnului, atunci când această chestiune a prezenței Domnului a fost acoperită pe deplin de publicațiile Societății.
"Domnul Isus denunță acest comportament ca fiind al unora care aparțin slujitorului rău, folosind acest limbaj: 'Dar dacă acel slujitor rău va spune în inima lui: Domnul meu întârzie venirea lui; și va începe să lovească pe tovarășii săi slujitori și să mănânce și să bea cu cei bețivi: stăpânul acelui slujitor va veni într-o zi în care nu-l va aștepta și într-un ceas pe care nu-l știe și-l va tăia, şi îi va pune partea lui cu făţarnicii; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.'-Matei 24: 48-51. "
46 Domnul a permis tuturor israeliților să vadă ce s-a făcut și ei toți au aprobat ce i s-a făcut lui Acan. Tot așa și astăzi israeliții spirituali se arată în deplin acord cu judecățile Domnului, iar aceștia anunță cu bucurie că se pleacă de bunăvoie înaintea legii, a numelui și a măreției Sale. Acest lucru a fost dovedit de multele scrisori trimise de gruple martorilor lui Iehova la biroul principal al Societății și de rezoluțiile adoptate și publicate de multe grupe din întreaga țară, iar unele dintre ele au fost publicate în Turnul de veghe la acea vreme. Cursul păcătos al lui Acan i-a făcut pe israeliți să decidă că vor fi mai diligenți în ascultarea Domnului; iar faptele ulterioare arată că o influență asemănătoare a direcționat cursul poporului credincios al lui Dumnezeu din rămășiță, așa cum arată rezoluțiile adoptate și publicate de aceștia, un eșantion al căror rezoluții apare în Turnul de veghe la 1 iunie 1937 și, printre altele, conţine următoarele:
„A trecut aproape un an de când (sub îndrumarea Domnului) ca președinte al Societății l-ați revocat din funcție pe un anume W. F. Salter, la care am privit multă vreme pentru conducere în serviciu, dar care a devenit necredincios în sarcina lui.
„La acel moment, unii nu puteau vedea foarte clar motivul unei astfel de acțiuni. Am avut totuși încredere implicită în Iehova și că pașii făcuți acolo erau sub îndrumarea lui.
Evenimentele ulterioare nu numai că au justificat pe deplin această credință și încredere în Iehova și în tine ca acela folosit în această situație, ci au arătat în mod clar de ce a fost necesară această măsură.
„Din cauza faptului că poporul Domnului este acum supus, din această sursă, unui val de literatură menit să le submineze și să le răstoarne
credința, noi, grupa de martori ai lui Iehova din Toronto, la o adunare veselă în a optsprezecea zi a lui aprilie, nouăsprezece sute treizeci și șapte, adoptă în unanimitate următoarea hotărâre, adică:
„1. Că susținem pe deplin acțiunea președintelui nostru, Fratele Rutherford, de a înlătura astfel din funcție pe cineva care a spus în mod atât de vădit, prin cursul său de acțiune, „Masa Domnului este disprețuitoare” și care „s-a năpustit” la ceea ce este răspândit pe acea masă, „oferind pâine spurcată pe altar”.”.
„2. Că, drept mijloc pentru protecția noastră, vom întâmpina această recentă mișcare a inamicului cu
„(a) Activitate și interes sporit în serviciul Domnului, în special în noua „lucrare stranie” care tocmai începe, precum și în studiile din Turnul de veghe și alte publicații ale Societății.
„(b) Că vom distruge fără a citi orice astfel de literatură primită prin poștă sau în alt mod.
„(c) Că vom întoarce o ureche surdă oricui, fie dintre noi, fie din afară, care manifestă o dorință de a dezbate sau de a argumenta cu privire la această cale de acțiune.
„3. Că recunoaștem ca organizație vizibilă a lui Iehova pe pământ Watch Tower Bible and Tract Society și recunoaștem Societatea ca fiind canalul sau instrumentul prin care Iehova și Cristos Isus dau instrucțiuni și hrană la timpul potrivit casei credinței.
„4. Mai mult, că jurăm credință și loialitate noastră față de Societate și de slujitorii acesteia, Fratele Rutherford la Brooklyn și, de asemenea, față de slujitorul filialei, Fratele Chapman din Toronto; că suntem mulțumiți și recunoscători pentru numirea sa în coduncerea lucrării Domnului în mijlocul nostru. Dorim să spunem că compania noastră urmând instrucțiunile dvs., lucrând în conformitate cu planificarea unității și datorită zelului manifestat de slujitorul filialei, Fratele Chapman, nu a mai arătat niciodată până acum un interes atât de mare în și pentru lucrarea Domnului și nu a existat niciodată o astfel de manifestare a activității ca acum. Vă promitem că vom colabora cât putem de mult alături de el în desfășurarea lucrării și, împreună cu dvs., ne rugăm ca Domnul să-l trântească pe inamicul Său la pământ, iar El să strălucească în gloria Regatului.
„5. Că ne exprimăm încă o dată determinarea noastră unită de a face voia lui Iehova, așa cum este exprimată prin ofițerul său executiv, Cristos Isus. Că, în obediență de poruncile lui Dumnezeu, auzind chemarea:„ Ridicați-vă și să ne ridicăm împotriva ei în luptă”, vom aduce roadele regatului fraților noștri, marea mulțime, care trebuie să fie conduși și hrăniți de Cristos Isus înainte de Armaghedon și care să fie protejați în timpul Armaghedonului în justificarea numelui lui Iehova”.
- Turnul de veghe, iunie 1937, pagina 175.
47 La Winnipeg, reședința unora dintre co-conspiratorii menționați anterior, compania de acolo de israeliți spirituali credincioși a făcut și a publicat o declarație, care a fost publicată în Turnul de veghe
126
TURNUL DE VEGHE
BROOKLYN, N. Y.
din 1 iulie 1937, pagina 207, și care rezoluție, printre altele, conținea următoarele:
„Am primit de la filiala canadiană, Toronto, în această după-amiază, informații care au condus la excluderea lui Walter F. Salter de către compania din Toronto. La întâlnirea obișnuită de serviciu a grupei de martori ai lui Iehova din Winnipeg [Canada], care a avut loc la această dată, moțiunea de excludere a lui Walter F. Salter de către grupa din Toronto a fost de asemenea aprobată de grupa de aici. De asemenea, a fost propusă, secundată și adoptată în unanimitate următoarea hotărâre:
„(1) Văzând că poporul Domnului este supus unui val de literatură menit să submineze și să răstoarne credința unora, grupa de martori ai lui Iehova din Winnipeg recomandă prin prezenta, tuturor celor din poporul Domnului, aici și în alte părți, următorul curs ca mijloc de protecție si siguranta:
„(2) Activitate și interes sporit pentru lucrarea Domnului, în special în „lucrarea ciudată” din serviciu de teren care începe acum, precum și studiile din Turnul de veghe și din alte publicații ale Societății Watch Tower Bible and Tract.
„(3) Distrugerea, fără citire, a oricărei astfel de literaturi primite prin poștă sau în alt mod.
„(4) Întoarcerea unei urechi surde oricărui dintre noi care manifestă o dorință de a dezbate sau de a argumenta acest curs de acțiune.
„Profităm de această oportunitate pentru a vă spune că suntem uniți în spatele dumneavoastră, ca acela pe care l-a ridicat Iehova pentru a duce mai departe mărturia despre Regat, așa cum ne-a ordonat Cristos Isus, puternicul Rege și Justificator al lui Iehova.
„Suntem în deplină armonie cu Watch Tower Bible and Tract Society și cu învățăturile pe care Iehova ni le oferă atât de generos, prin canalul său vizibil, coloanele Turnului de veghe”.
48 Slujitorii credincioși ai lui Iehova din zilele noastre nu fac nici o vătămare corporală răufăcătorilor intenționați, ci îi evită și îi socotesc morți, iar acest lucru îl fac ascultând de porunca lui Dumnezeu și nu plâng pentru ei. (Ezechiel 24:15-18) Societatea, așa cum a îndemnat apostolul, a acționat în armonie cu o astfel de îndemnare, „ca trupul, sufletul și spiritul [al Domnului] bisericii să fie păstrate fără vină în această zi a Domnului nostru Isus Cristos. — 1 Tes. 5: 23.
49 Nu în folosul nici pentru păstrarea memoriei lui Acan, ci ca un memorial al dreptății lui Iehova, israeliții au ridicat un monument în acel loc: „Și au ridicat peste el o grămadă mare de pietre, care a rămas până în ziua de azi. Apoi mânia aprinsă a lui Iehova s-a potolit. De aceea, locul acela se numește valea Acor și în ziua de azi.” - Iosua 7:26.
50 Justiția lui Iehova este executată împotriva celor care i se împotrivesc, iar monumentul a mărturisit acest lucru. Domnul a făcut ca o înregistrare a clasei moderne Acan
sau „slujitorul rău” să fie înregistrată în Turnul de veghe, publicat până acum, iar acum, după multe zile, El arată poporului Său tot prin Turnul de veghe cum El cu mult timp în urmă a ilustrat acea deviere și cum acea profeție este acum împlinită pentru propria Lui justificare. Astfel, al șaptelea capitol al lui Iosua subliniază importanța ascultării depline față de poruncile Celui Preaînalt. Poporului Domnului li se amintește cu forța de importanța unei astfel de ascultări și cu atât mai mult pe măsură ce se apropie bătălia zile celei mari a lui Dumnezeu Atotputernic. Israelii din Canaan, sub Iosua, erau în război cu dușmanii lui Dumnezeu. Tot așa și astăzi, israeliții spirituali sunt în război cu dușmanii lui Dumnezeu și ceea ce este acum cerut de la toți cei aflați sub comanda Mai Marelui Iosua, Cristos Isus, este obediență deplină și totală. (Fapte 3: 23) Acestora li se aplică Scripturile, adică: „Căci, deși umblăm în trup, nu ne luptăm după trup (căci armele luptei noastre nu sunt trupești, ci puternice prin Dumnezeu, până la dărâmarea întăriturilor), doborând închipuirile și orice înălțime care se înalță împotriva cunoașterii lui Dumnezeu și aducând în robie orice gând la ascultarea lui Cristos; și fiind gata să răzbune orice neascultare, când ascultarea voastră va fi împlinită.”- 2 Cor. 10: 3-6.
51 Iehova îi pregătea pe israeliți de sub Iosua pentru o lucrare mai intensă, prevestind justificarea numelui Său. Ei făceau o dramă profetică ce prevestea justificarea completă a numelui Celui Preaînalt. De la venirea Domnului Isus la templu, El, ca marele slujitor al lui Iehova, le-a descoperit slujitorilor Săi credincioși, una după alta, profețiile pentru ajutorul, încurajarea, mângâierea și speranța poporului Său. Fiecare dintre aceste ilustrații profetice în care se arată că poporul lui Dumnezeu de astăzi are un rol în împlinire subliniază marea importanța a ascultării absolute față de Domnul. Ne aflăm acum în ziua judecății Sale, iar promisiunea infailibilă a lui Iehova este: „Pe cei blânzi îi va călăuzi în judecată și pe cei blânzi îi va învăța calea Sa. Toate căile Domnului sunt milă și adevăr pentru cei ce păzesc legământul și mărturiile Lui.”- Psalmul 25: 9, 10.
52 Fără îndoială, vor urma mai multe experiențe dificile pentru rămășiță și pentru ionadabi, dar fiecare trebuie să fie sigur că acela care va fi diligent să învețe dreptatea și obediența, Domnul îl va călăuzi. Domnul va îndruma cursul poporului Său credincios și îi va proteja, iar pentru a rămâne în acea clasă, acel cineva trebuie să fie pe deplin obedient. O altă parte a dramei justificării, care va urma, va dezvălui ce trebuie făcut de către slujitorii credincioși ai Domnului.
(Va urma)
