Paradis: Diferență între versiuni

De la Ro JW United
Jump to navigation Jump to search
 
Linia 1: Linia 1:
 
<div class='publication-firstpage'>
 
<div class='publication-firstpage'>
−
<pages index="Sheep-goats-and-the-kings-brothers-1949.pdf" from=1 to=16 header=1 />
+
<pages index="Paradise-1949.pdf" from=1 to=16 header=1 />
 
</div>
 
</div>

Versiunea curentă din 23 iulie 2023 16:35

 

Coperta



TURNUL DE VEGHE

Anunțând

Regatul lui Iehova

„EI VOR ȘTI CĂ EU SUNT IEHOVA”
Ezechiel 35:15

Vol. LXX
BILUNAR
Nr. 12
15 Iunie, 1949
CUPRINS
PARADIS
179
„Pomul vieții”
180
A fi restaurat
181
ESTE RĂUFĂCĂTORUL DEJA ÎN PARADIS?
182
Nu o Secțiune a Iadului
184
Cand sa fim acolo impreuna?
185
APUCAT LA AL TREILEA CER ȘI PARADIS
187
Ca și în „Grădina lui Iehova”
188
Pomul vieții simbolic
189
MAI MULTĂ ȘI MAI MULTĂ LAUDĂ ASCENDENTĂ ÎN PERU ȘI CILE
190
VACANȚĂ
178
PERIOADA DE MĂRTURIE „LUPTÂND PENTRU CREDINȚĂ”
178
STUDII „TURNUL DE VEGHE”
178

VOI SUNTEȚI MARTORII MEI, ZICE IEHOVA, CĂ EU SUNT DUMNEZEU. - ISAIA 43:12

“Paradise-1949.pdf”

Prefață


TURNUL DE VEGHE
PUBLICATĂ BILUNAR DE
WATCH TOWER BIBLE & TRACT SOCIETY
Strada Adams numărul 117 - Brooklyn, N.Y., S.U.A.
FUNCȚIONARI
J.F. RUTHERFORD Președinte
W.E. VAN AMBURGH Secretar
„Și toți copii tăi vor fi învățați de Iehova; și mare va fi pacea copiilor tăi.” - Isaia 54:13.
SCRIPTURILE ÎNVAȚĂ CLAR
CĂ IEHOVA este singurul Dumnezeu adevărat, este din veșnicie în veșnicie, Făcătorul cerului și al pământului și Dătătorul de viață la creaturile sale; că Logosul a fost începutul creației sale și agentul lui activ în crearea tuturor lucrurilor; că Logosul este acum Domnul Isus Cristos în glorie, îmbrăcat cu toată puterea în cer și pe pământ și Directorul Executiv al lui Iehova.
CĂ DUMNEZEU a creat pământul pentru om, a creat omul perfect pentru pământ și l-a pus pe el; că omul a neascultat cu bunăștiință legea lui Dumnezeu și a fost condamnat la moarte; că din cauza actului greșit a lui Adam toți oamenii sunt născuți păcătoși și fără dreptul de a trăi.
CĂ ISUS a fost făcut om și omul Isus a suferit moarte pentru ca să producă răscumpărarea sau prețul de scăpare pentru toată omenirea; că Dumnezeu la ridicat pe Isus la natură divină și l-a înălțat la cer mai presus de orice creatură și mai presus de orice nume și l-a îmbrăcat cu toată puterea și autoritatea.
CĂ ORGANIZAȚIA LUI IEHOVA se numește Sion și că Isus Cristos este Ofițerul Șef și prin urmare este Regele de drept al lumii; că unșii și credincioșii imitatori ai lui Cristos sunt copii Sionului, membri ai organizației lui Iehova și sunt martorii săi a căror datorie și privilegiu este să mărturisească supremația lui Iehova, să declare scopurile lui cu privire la omenire așa cum sunt exprimate în Biblie și să poarte fructele regatului înaintea tuturor celor ce vor auzi.
CĂ LUMEA s-a sfârșit și Domnul Isus Cristos a fost pus de Iehova pe tronul său de autoritate, a alungat pe Satan din cer și procedează la stabilirea regatului lui Dumnezeu pe pământ.
CĂ ALINAREA și bunăstarea popoarelor pământului pot să vină doar de la și prin regatul lui Iehova sub Cristos, care acum a început; că următorul mare act al Domnului este distrugerea organizației lui Satan și stabilirea dreptății pe pământ și că sub regat toți aceia care se vor supune legilor sale drepte vor trăi pe pământ pentru totdeauna.
MISIUNEA SA
Această revistă este publicată cu scopul de a da posibilitatea oamenilor să-l cunoască pe Dumnezeul Iehova și scopurile lui așa cum sunt exprimate în Biblie. Aceasta publică instrucțiuni Biblice concepute special pentru a ajuta martorii lui Iehova și pe oamenii bine. Ea aranjează studiu Biblic sistematic pentru cititorii ei și Societatea furnizează și altă literatură ca ajutor pentru asemenea studii.
Aderă strict la Biblie ca autoritate pentru declarațiile sale. Este cu totul liberă și separată de orice partide, secte sau alte organizații lumești. Este pe deplin și fără rezervă pentru regatul Dumnezeului Iehova sub Cristos Regele său iubit. Nu este dogmatică, dar invită o examinare atentă și critică a conținutului ei în lumina Scripturilor. Nu se complace în controverse și coloanele ei nu sunt deschise părerilor personale.
PREȚUL ABONAMENTULUI ANUAL
STATELE UNITE, $1.00; CANADA ȘI DIFERITE ZONE EXTERNE, $1.50; MAREA BRITANIE, AUSTRALIA ȘI AFRICA DE SUD, 7s. Remiterile Americane ar trebui făcute prin Poștă sau Mandat Expres sau prin transfer bancar. Remiterile Canadiene, Engleze, Sud Africane și Australiene ar trebui făcute direct la birourile respective. Remiterile din alte țări decât cele menționate pot fi făcute la biroul din Brooklyn, dar doar prin mandat poștal internațional.
BIROURI EXTERNE
Britanic
Terasa Craven, numărul 34, Londra, W.2, Anglia
Canadian
Bulevardul Irwin, numărul 40, Toronto 5, Ontario, Canada
Australian
Strada Deresford Road, numărul 7, Strathfield, N.S.W., Australia
Sud African
Casa Boston, Cape Town, Africa de sud
Vă rugăm să vă adresați Societății în fiecare caz.
(Diferite traduceri ale acestei reviste apar în mai multe limbi.)
Toți studenții sinceri ai Bibliei care din motiv de infirmitate, sărăcie sau adversitate care sunt incapabili să plătească prețul abonamentului pot avea Turnul de veghe gratuit printr-o cerere scrisă adresată editorilor, odată pe an, specificând motivul pentru această solicitare. Prin urmare suntem bucuroși să ajutăm pe cei în nevoie, dar cererea scrisă necesară reglementărilor poștale trebuie să fie trimisă o dată pe an.
Anunț pentru abonați: recunoașterea unui abonament nou sau reînoire va fi trimsă doar când este solicitată. Schimbarea adresei, când este solicitată, se poate aștepta ca să apară pe eticheta adresei în termen de o lună. O reînnoire în alb (conținând anunțul de expirare) va fi trimisă cu revista cu o lună înainte de expirarea abonamentului.
Intrat ca și conținut secundar la officiul poștal din Brooklyn, N.Y., sub Actul din 3 Martie, 1879.


VACATION
Lipsă traducere...
PERIOADA DE MĂRTURIE „LUPTÂND PENTRU CREDINȚĂ”
Lipsă traducere...
STUDII „TURNUL DE VEGHE”

179


TURNUL DE VEGHE

ANUNȚÂND REGATUL LUI IEHOVA

Vol. LXX
15 Iunie, 1949
Nr.12

PARADIS

„Și Domnul Dumnezeu a sădit de la început un paradis al plăcerilor: în care a pus pe omul pe care l-a făcut.” - Gen. 2: 8, Douay.


1 IEHOVA Dumnezeu a creat primul paradis pentru bărbatul și femeia perfectă, fondându-l pe pământul nostru. După șase mii de ani de istorie umană și cu omenirea numărând acum aproximativ două miliarde și jumătate de persoane, pământul nu este un paradis. Toate faptele mărturisesc că paradisul a dispărut și că toată omenirea împreună nu va putea să-l restaureze pe pământ. Era electronică, sau, mai bine spus, „epoca bombelor atomice”, promite să-i ajute pe „distrugatorii pământului” să producă o devastare și mai mare pe suprafața globului nostru. Dacă este cineva care să restabilească paradisul pe pământ, acesta trebuie să fie numai Iehova Dumnezeu. În ciuda perspectivelor îngrozitoare pe care epoca atomică le-a adus în fața ochilor omului, nu este o discuție inutilă pentru noi să vorbim despre restaurarea paradisului, deoarece Producătorul originalului a promis că îl va recrea aici, pe același pământ, pentru a înflori aici pentru totdeauna. Sute de mii de bărbați și femei informați care trăiesc acum așteaptă cu nerăbdare să locuiască pentru totdeauna pe acest pământ paradis.
2 Există o mare confuzie în mintea oamenilor, fie evrei, fie ca se pretind creștini sau mahomedani, etc., cu privire la ce este paradisul. Ei sunt familiarizați cu numele, dar din cauza confuziei lor mentale, ei promovează speranțe false cu privire la acesta. Acum că ne aflăm la intrările unui paradis recreat de puterea lui Dumnezeu Atotputernic, este bine ca persoanele cinstite să-și elibereze mintea de speranțe înșelătoare și să-și umple inimile cu speranțe sigure, superioare, bazate pe adevărul inspirat. Numele este înțeles de unii savanți ca fiind de origine din limba persană antică; de alţii, din limba armeană. O găsim mai întâi în literatura biblică în cea mai veche traducere a Sfintelor Scripturi, și anume, în versiunea greacă a Septuagintei, care a început să fie făcută în secolul al treilea înaintea erei noastre comune. Septuaginta greacă (LXX) a fost o traducere a Scripturilor ebraice inspirate. Din Septuaginta, numele paradeisos a fost preluat de scriitorii Scripturilor Grecești Creștine, de apostoli și de ucenicii lui Isus Cristos. În scrierile lor inspirate apare de trei ori, iar în Septuaginta greacă apare de douăzeci și șase de ori sau de douăzeci și nouă de ori în total.
Un studiu al tuturor acestor apariții ale numelui se dovedește foarte interesant și lămuritor, ducând la formarea unor speranțe corecte.
3 Revenind acum la relatarea creației, în traducerea romano-catolică cunoscută sub numele de Versiunea Douay, citim: „Și Domnul Dumnezeu a sădit de la început un paradis al plăcerilor, în care a pus pe omul pe care l-a făcut.” (Gen. 2:8) Această versiune Douay a fost făcută nu din Scripturile ebraice originale, ci dintr-o traducere latină a acestora, cunoscută drept Latina Vulgata. În toate cazurile în care apare în Septuaginta greacă, cu excepția a două*, Latina Vulgata redă cuvântul „paradis”. Sensul simplu al cuvântului este grădină și traduce cuvântul ebraic (gan), care înseamnă tocmai asta.+ În sprijinul acestui lucru, versiunea din 1948 a Confraternity Romano-Catolice a doctrinei religioase traduce Geneza 2:8 din originalul ebraic după cum urmează: „DOMNUL Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, la răsărit, și a pus acolo pe omul pe care l-a făcut”. Cuvântul ebraic (gan) în sine înseamnă un loc închis, adică un loc acoperit sau împrejmuit cu ziduri pentru a ține departe persoane sau lucruri care nu aveau dreptul acolo. Relatarea din Geneza arată că paradisul nu era o simplă livadă, ci un mare parc, în care trăia omul precum orice fel de animal trăia și cutreiera. Era într-adevăr o grădină a Edenului, pentru că cuvântul ebraic Eden înseamnă „plăcere; desfătare”. Pentru o descriere a locului, cităm din Versiunea Romano-Catolică Douay:
4 Și Domnul Dumnezeu a sădit de la început un paradis al plăcerilor: în care a așezat omul pe care l-a format. Și Domnul Dumnezeu a făcut să crească din pământ tot felul de copaci frumoși la vedere și plăcuți la mâncat: pomul vieții de asemenea în mijlocul paradisului și pomul cunoașterii binelui și răului. Și un râu ieșea din locul plăcerii pentru a uda paradisul, care de acolo se împarte în patru capete. Numele celui dintâi este
* Isaia 51:3 și Ioel 2:3 Acolo Vulgata redă hortus, sau „grădină”.
† Biblia Versiunea Autorizată redă cuvântul ebraic gan ca și „grădin” la toate cele 41 de apariții și cuvântul în legătură gannáh ca „grădină” la toate cele 11 apariții.


179

180


180
Turnul de Veghe
Brooklyn, N.Y.


Pison; acesta este cel care înconjoară toată țara Havila, unde s-a făcut aurul. Și aurul din țara aceea este foarte bun: acolo se găsește bedeliu și piatră de onix. Și numele celui de-al doilea râu este Ghihon; acesta este cel care înconjoară toată țara Etiopiei. Și numele celui de-al treilea râu este Tigru; acesta trece pe lângă asirieni. Iar al patrulea râu este Eufratul. Și Domnul Dumnezeu a luat pe om și l-a pus în paradisul plăcerilor, ca să-l dezvolte și să-l păstreze. . . . Și Domnul Dumnezeu, după ce a făcut din pământ toate fiarele pământului și toate păsările cerului, le-a adus lui Adam, ca să vadă cum le va numi; Și Adam a numit toate fiarele pe numele lor și toate păsările cerului și toate vitele câmpului; dar pentru Adam nu s-a găsit un ajutor ca el.” – Gen. 2: 8-20, Douay.
5 Din relatarea de mai sus este evident că casa paradis inițială a omului a fost un parc destul de întins. Așa trebuie să fi fost, căci un râu izvora în locul respectiv și înainte de a trece dincolo de limitele locului s-a ramificat în patru cursuri, dintre care două erau niște cursuri de apă precum râul Tigru și Eufrat. Locația exactă nu este cunoscută, dar menționarea acestor două râuri de către Moise localizează locul undeva în Orientul Apropiat, unde toate descoperirile arheologice din ultima vreme dovedesc că omenirea și-a avut leagănul. Râul care s-a împărțit în patru ramuri a udat paradisul, pe toată lungimea cursului râului prin el. Dar udarea locului nu era în totalitate dependentă de râu. Deși nu fusese încă ploaie pe pământ, o ceață s-a ridicat de la suprafața pământului și aceasta a furnizat umiditate vegetației. Citim: „DOMNUL Dumnezeu nu a trimis ploaie pe pământ și nu era om care să lucreze pământul; ci o ceață s-a ridicat de pe pământ și a udat toată suprafața pământului”. (Gen. 2: 5, 6, Cath. Confrat.) Prezența multor animale în parc este indicată de faptul că au fost aduse sub observația lui Adam pentru a fi numite, iar locul era suficient de spațios și de variat pentru a oferi locuri de întâlnire deosebite și condiţii adecvate pentru fiecare fel de creatură. Clima era plăcută și adaptată vieții umane în orice moment și în toate lunile anului, pentru că bărbatul și soția lui au putut trăi confortabil în goliciunea în care Iehova Dumnezeu i-a creat. Judecând după metoda antică de socotire a timpului, Adam a fost creat în ceea ce numim toamna sau toamna anului.
"POMUL VIEȚII"
6 Creatorul a oferit totul pentru a se bucura de toate percepțiile senzoriale cu care omul a fost înzestrat. Omul nu era fără moarte sau nemuritor, ci viața lui trebuia să fie susținută de hrana
potrivită, iar Făcătorul său iubitor a asigurat această nevoie umană. Nu toate nevoile omului erau de hrană materială. Trebuie să existe o mulțumire a tuturor celorlalte simțuri ale sale pentru a-l menține într-o stare echilibrată. Trebuie să existe hrană și pentru minte și pentru toate aceste nevoi Tatăl ceresc al omului a luat măsurile cuvenite. Astfel, viața omului ar fi o plăcere și ar avea toate motivele să iubească și să mulțumească Creatorului și Dumnezeu său. Citim că Iehova Dumnezeu a făcut să crească tot felul de copaci în acea parte a Edenului, copaci „frumoși de privit și plăcuti de mâncat: pomul vieții, de asemenea, în mijlocul paradisului și pomul cunoașterii binelui și răului. ". (Gen. 2:9, Douay) În ceea ce privește împărtășirea omului din produsele acestor mai multor tipuri de copaci menționate aici, voia lui Dumnezeu a fost diferită.
7 Restul scriitorilor inspirați ai Bibliei nu tratează paradisul Edenului ca pe o alegorie sau o reprezentare simbolică a unei stări cerești. Prin urmare, luăm și noi relatarea Genezei, dată nouă de profetul Moise, drept literală. În mod evident, existau trei tipuri principale de copaci, (1) cei „atrăgători la privit și plăcuti de mâncat”; (2) „pomul vieții de asmenea în mijlocul paradisului”; și (3) „pomul cunoștinței binelui și răului”. Pomii din prima clasă erau plăcuți de mâncat și erau, desigur, pentru hrănirea corpului omului și pentru a-l menține în viață în perfectă sănătate. Atât timp cât omul rămânea obedient și împlinea scopul Creatorului său în ceea ce privește punerea acestuia pe pământ, i se va permite să mănânce din acei pomi fructiferi arătoși și astfel să rămână perfect sănătos și în tinerețe perpetuă. Prin expresia „pomul vieții” nu ar trebui să înțelegem că înseamnă acea primă clasă de copaci. Adevărat, acea primă categorie a păstrat în viață omul perfect cu roadele lor, dar tocmai pentru asta nu puteau fi numiți „pomul vieții”. Mii de ani mai târziu, se vorbește despre copaci din afara Edenului ca fiind pentru viața omului și, totuși, nu au putu fi numiți din acest motiv „pomul vieții”. Când asediau o cetate dușmană condamnată, israeliților li s-a spus: „Să nu tai pomii din care se poate mânca și să nu distrugi țara de jur împrejur cu secure, căci este un pom, și nu un om, nici nu poate mărește numărul celor ce luptă împotriva ta. Dar dacă sunt copaci care nu sunt roditori, ci sălbatici și potriviți pentru alte folosințe, tăiați-i." - Deut. 20: 19, 20, Douay; Moffatt; Rotherham; de asemenea Lev. 19: 23-25
8 Până în momentul în care Adam, devenit acum păcătos, a fost alungat din paradisul Edenului, nici el, nici soția sa nu gustaseră din „pomul vieții”, despre care se spune cu siguranță că ar fi fost situat „în mijlocul paradisului”. Dumnezeu Plantatorul știa că acest tip special de copac se afla în acea locație, chiar dacă omul nu știa. Dezvăluind acum prezența acelui pom în inima parcului întins, Iehova Dumnezeu a explicat că chiar scopul în alungarea omului

181


15 Iunie, 1949
Turnul de Veghe
181


din Eden era ca el să nu mănânce din „pomul vieții” și să trăiască pentru totdeauna. Ascultă înregistrarea care arată aceasta:
9 „Și el a spus: Iată că Adam a devenit ca unul dintre noi, cunoscând binele și răul; acum, deci, să nu își întindă mâna și să ia și din pomul vieții, să mănânce și să trăiască în veci. Și Domnul Dumnezeu l-a scos afară din paradisul plăcerilor, ca să lucreze pământul din care a fost luat. Și a izgonit pe Adam și a pus înaintea paradisului plăcerilor heruvimi și o sabie aprinsă, întorcându-se în toate direcțiile, ca să păzească drumul la copacul vietii." - Gen. 3: 22-24, Douay.
10 Nu există nicio înregistrare că Iehova Dumnezeu a menționat pomul vieții omului înainte ca El să-l alunge pe om din paradis și să așeze aceste creaturi cerești, heruvimii, în fața locului, pentru a-l împiedica pe om, sub îndrumarea lui Satan Diavolul, să se întoarcă și să localizeze pomul vieții și să mănânce din el și trăiască pentru totdeauna. Cu toate acestea, Dumnezeu a atras atenția omului direct asupra celui de-al treilea fel de pom, pentru că citim: „Și i-a poruncit, zicând: Din orice pom al paradisului să mănânci; dar din pomul cunoștinței binelui și a răului să nu mănânci. Căci în ce zi vei mânca din el, vei muri moartea.” (Gen. 2:16, 17, Douay) Denumirea acestui pom arată că nu era necesar ca omul să se complacă în păcat sau răutate pentru a ști ce este răul. El nu a trebuit să intre într-o experiență a păcatului pentru a aprecia ce este și care sunt efectele lui. Nu era necesară experiența pentru a-i fi profesor în ceea ce privește răul. Dumnezeul Atotputernic l-ar putea învăța fără ca el să fie nevoit să se angajeze în ceea ce este greșit. Dumnezeu ar putea împărtăși cunoașterea a ceea ce este păcatul într-un mod pur, care nu s-ar degrada, și ar putea face acest lucru lăsând bărbatul și femeia să mănânce din acest pom la timpul stabilit. Până când Dumnezeu nu a ridicat porunca interzisă de la acest pom, omul nu trebuia să mănânce din el. Să faci aceasta înainte, atunci ar fi rău; ar fi păcat și ar aduce pedeapsa cu moartea asupra mâncătorului neascultător.
11 Principala atracție a acelui copac nu era fructul său pentru corpul fizic pentru a satisface apetitul trupesc, ci era hrana pentru minte, inteligența pe care avea să o transmită. Atracția principală a acelui pom era, prin urmare, pentru minte. Nu era neapărat un pom singuratic, ci poate să fi fost un crâng. Cuvântul ebraic folosit aici, la singular, poate să însemne o pădure sau un singur pom. De exemplu, în Geneza 3:8, trebuie să însemne nu un singur pom, ci un crâng sau o pădure: „Și când au auzit glasul Domnului Dumnezeu umblând în paradis în aerul după-amiezii, Adam și soția lui s-au ascuns de Fața Domnului Dumnezeu, în mijlocul pomilor [sau pădurii] paradisului”. (Douay) Fidel numelui său, copacul a împărtășit cunoștință chiar dacă Adam și Eva au luat parte din el în mod
neascultător, deci păcătos. Ei au devenit imediat conștienți de rău și, cel mai rău, că acesta era în ei înșiși. Prin urmare Dumnezeu a spus: „Iată că Adam a devenit ca unul dintre noi, cunoscând binele și răul”. Dumnezeu a adăugat la cunoștințele omului despre rău, condamnându-l și informându-l despre tot răul care avea să vină asupra lui și asupra soției sale. Adam și-a propus să dobândească cunștiința răului într-un mod păcătos, într-un mod contrar poruncii lui Dumnezeu, și astfel Dumnezeu nu l-a vrut mai mult în paradis și nici nu a vrut să mănânce deloc din „pomul vieții” din mijlocul acelei grădini. El i-a alungat pe bărbat și pe soția lui și, pe lângă ce împrejmuire sau barieră ar fi putut fi în jurul locului, Dumnezeu a cauzat ca heruvimi să se facă vizibili, pentru a arăta omului că locul era păzit. De asemenea, a făcut ca o sabie miraculoasă în flăcări să se miște în toate direcțiile pentru a ucide orice posibil intrus. Acest aranjament a continuat cel mult până la marele potop.
12 Întrucât bărbatul și femeia mâncaseră din fructul interzis, pedeapsa păcatului lor a coborât asupra lor: „Tu îți vei muri martea”. Dumnezeu i-a spus omului că se va întoarce în cele din urmă în pământul din care fusese luat. Pământul avea să devină mormântul lui, căci el nu era altceva decât praf. Dumnezeu ar fi în dezacord cu sine însuși dacă ar lăsa condamnarea la moarte să cadă asupra lui Adam și, în același timp, l-ar lăsa să-și găsească drumul spre mijlocul paradisului și să mănânce din „pomul vieții” acolo. Așa că acum l-a împiedicat pe Adam să localizeze vreodată pomul sau crângul vieții, să mănânce și să trăiască pentru totdeauna. Despre acest arbore se vorbea separat față de copacii care erau frumoși la privit și plăcuti de mâncat. Deci, numele acestui copac susține că nu fructul său însuși a oferit o viață pentru totdeauna. Simplu fapt de a mânca din pom era un simbol și însemna viața eternă. Privilegiul de a mânca din acesta, de a i se permite unei persoane să se apropie și să-i ia fructele, a însemnat sau a simbolizat că cel ce mănâncă trebuie să aibă sau trebuie să fie favorizat cu dreptul de a trăi pentru totdeauna. Adam și Eva, cu condamnarea la moarte asupra lor ca păcătoși, nu meritau să li se acorde un astfel de drept; motiv pentru care Dumnezeu i-a tăiat de la orice acces la pomul vieții. Condamnarea la moarte a însemnat un lucru, a mânca din pomul vieții însemna opusul. Cele două nu puteau fi amestecate, căci niciun păcătos nu merită dreptul de a trăi veșnic nicăieri. Deoarece toți descendenții lui Adam s-au născut în păcat, prin urmare, sub condamnarea morții, orice apropiere de pomul vieții în mijlocul acelui paradis edenic a fost tăiată de asemenea și de la ei. - Rom. 5:12; Ps. 51:5.
A FI RESTAURAT
13 Extinderea paradisului pe tot globul nostru a fost oprită de căderea omului în păcat. De ce putem spune asta? Pentru că a fost scopul inițial al lui Dumnezeu paradisul să fie răspândit peste tot pământul.

182


182
Turnul de Veghe
BROOKLYN, N.Y.


El a plantat începutul acestuia acolo, în Eden. El a pus omul în acesta ca să îl îngrijească: „DOMNUL Dumnezeu a luat omul și l-a așezat în grădina Edenului, ca să o cultive și să o păzească”. (Gen. 2:15, Cath. Confrat.; Rotherham; Moffatt) Dacă Dumnezeu l-ar fi făcut la nivel global, Adam singur nu i-ar fi putut acorda atenția cuvenită în fiecare an. Dar Adam și Eva nu trebuiau doar să cultive și să păzească paradisul local care a fost prima lor casă; urmau să îl extindă treptat până la cele patru colţuri ale pământului. Că Dumnezeu și-a imaginat un paradis global, și nu doar unul în miniatură acolo, în Eden, este dovedit de mandatul divin dat bărbatului perfect și soției sale. Iată: „Atunci Dumnezeu i-a binecuvântat și le-a zis: „Fiți roditori și înmulțiți-vă; umpleți pământul și supuneți-l; stăpâniți asupra peștilor mării, asupra păsărilor cerului, asupra vitelor și asupra tuturor animalelor care se târăsc pe Pământ.' Dumnezeu a mai spus: „Iată, vă dau orice sămânță care dă roadă de pe pământ și orice pom care are sămânță care face rod, ca să fie hrana voastră'” - Gen. 1: 28, 29, Cath. confrat.
14 Adam și Eva urmau să umple pământul cu urmași desăvârșiți și drepți și, împreună cu ei, să supună pământul. A supune pământul în afara limitelor căminului lor edenic însemna aducerea acestuia într-o stare paradisiacă. Aceasta a fost pentru a oferi tuturor copiilor lor perfecți o casă egală cu parcul lor Edenic original. „Căci așa vorbește Domnul, care a creat cerurile, Dumnezeu însuși care a făcut pământul și l-a făcut, însuși făcătorul lui: nu l-a creat în zadar, ci l-a făcut să fie locuit. Eu sunt Domnul și nu există un altul”. (Isaia 45:18, Douay) Toate animalele pământului s-ar bucura în pace de paradis împreună cu omenirea și ar fi sub stăpânirea lor.
15 Un studiu atent al Bibliei dezvăluie că scopul lui Iehova a fost ca tot pământul nostru să fie un paradis până la împlinirea a șapte mii de ani de la crearea lui Adam și a Evei; adică până la sfârșitul celei de-a șaptea zile de creație a lui Dumnezeu, care este ziua Sa de odihnă sau Sabatul. (Gen. 2:1-3) Scopul său inițial cu privire la pământul nostru va fi împlinit până în acel moment. Scopul lui, deși aparent a fost oprit în progresul său timp de șase mii de ani, nu va fi învins. Regatul de o mie de ani a lui Mesia, Regele Isus Cristos, va compensa toți cei șase mii de ani de întrerupere. Până la sfârşitul zilei celei mari de sabat a lui Iehova, Regatul va avea o grădină a Edenului pe tot pământul plină de bărbaţi şi femei
perfecți. Această restaurare a paradisului pe pământ a fost inclusă printre toate celelalte lucruri însemnate sau sugerate în declarația sa de scop adresată înșelatorului Evei, acel bătrân șarpe Satan Diavolul. „Atunci DOMNUL Dumnezeu a zis șarpelui: „... Voi pune vrăjmășie între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei; el îți va zdrobi capul și tu vei pune la pândă pentru călcâiul lui”. - Gen. 3: 14,15, Cath. Confrat.
16 Cauzarea căderii omului în păcat de către Șarpe a dus la pierderea pentru omenire a unui cămin pământesc perfect și a făcut necesar ca călcâiul Sămânței femeii lui Dumnezeu să fie zdrobit. Isus Cristos, Sămânța femeii lui Dumnezeu, a fost chiar el cel care a vorbit despre restaurarea paradisului pe pământ. Zdrobirea capului șarpelui are ca unul din rezultate transformarea pământului într-un frumos parc global după bătălia de la Armaghedon. Dacă Dumnezeu ar distruge acest pământ din cauza păcatului omului, el și-ar zădărnici propriul scop inițial. La Armaghedon, ceea ce el va distruge vor fi pe toți cei care „distrug pământul”, iar apoi, prin regatul Sămânței sale, el va face tot pământul glorioasa casă perfecționată pentru oamenii cu bunăvoință care acceptă darul vieții eterne. - Rev. 11:18.
17 Deși a fost interzisă reintrarea omenirii, primul paradis pământesc a continuat în timpul „lumii care era atunci”, „lumea celor nelegiuiți”. Când acea lume a fost revărsată de apă, grădina Edenului a fost distrusă. (2 Pet. 2:5; 3:5, 6) În timpul acestei „lumi rele actuale”, cu „cerurile și pământul care sunt acum”, nu a existat un astfel de loc edenic pe pământ. Acest lucru nu se datorează faptului că paradisul a fost transferat sub pământ pentru a servi acolo ca reședință a oamenilor drepți morți înainte ca aceștia să fie admiși în cer. Nicidecum! Ci Scripturile ne bucură cu asigurarea că în „lumea viitoare” cu „cerurile sale noi și un pământ nou” paradisul va fi replantat, nu spre est în Eden, ci pe toată suprafața pământului. Va fi o caracteristică încântătoare a „noului pământ”. (2 Pet. 3:7-13) O mulțime nenumărată de persoane cu bunăvoință proclamă astăzi regatul lui Dumnezeu cu Sămânța sa Isus Cristos ca Rege. Pentru credința și serviciul lor drept, aceștia vor fi purtați vii prin sfârșitul acestei „lumi rele prezente” la Armaghedon și vor avea apoi un rol în transformarea întregului pământ în grădina Edenului, un parc al desfătării perfecte. - Rev. 7: 9-17.



ESTE RĂUFĂCĂTORUL DEJA ÎN PARADIS?


1 Sămânța femeii lui Dumnezeu, Isus Cristos însuși, a vorbit despre restaurarea grădinii Edenului. Când a fost aceasta? A fost atunci când era atârnat
de stâlpul de tortură de la Calvar, în afara porților Ierusalimului. El a fost astfel omorât sub acuzația că pretindea că este Cristos Regele și că, făcându-se rege, vorbea

183


15 Iunie, 1949
Turnul de Veghe
183


ca dușman al lui Cezar, împăratul imperiului roman. Deasupra capului lui era pusă acuzația mincinoasă pentru care a fost dat la moarte: „Acesta este regele iudeilor”. De asemenea, soldații romani care l-au pironit în lemn și l-au ridicat, l-au batjocorit cu cuvintele: „Dacă ești regele iudeilor, salvează-te”. Răufăcătorii care au fost răstigniți de fiecare parte a lui Isus au văzut și auzit toate acestea. (Luca 23:1-38) Ceea ce s-a întâmplat acum, cităm așa cum este tradus din latina Vulgata de Versiunea Douay:
2 „Și unul dintre tâlharii aceia care au fost spânzurați, l-a hulit, zicând: Dacă tu ești Cristos, salvează-te pe tine și pe noi. Dar celălalt, răspunzând, l-a certat, zicând: Nici nu te temi tu de Dumnezeu, văzând că ești sub aceeași condamnare? Și noi într-adevăr cu dreptate, căci primim răsplata cuvenită pentru faptele noastre, dar omul acesta n-a făcut niciun rău.” Și i-a zis lui Isus: „Doamne, adu-ți aminte de mine când vei veni în regatul Tău.” Și Isus i-a zis: Amin îți zic ție, astăzi tu vei fi cu mine în paradis”. - Luca 23: 39-43, Douay.
3 Ceea ce Isus i-a spus răufăcătorului prietenos este tradus identic cu cele de mai sus în traducerea Confraternității Catolice din 1941. Comentatorii romano-catolici sunt nevoiți să admită aici că acel paradisul nu ar putea însemna cerul prezenței lui Dumnezeu. Ei știu că a treia zi după ce a murit și a fost îngropat, Isus i-a spus Mariei Magdalena în dimineața învierii sale: „Nu mă atinge, căci încă nu m-am înălțat la Tatăl Meu. Ci du-te la frații mei și spune-le: Eu urc la Tatăl meu și la Tatăl vostru, la Dumnezeul meu și la Dumnezeul vostru.” Deci Isus nu se înălțase încă la cer. În consecință, paradisul menționat de Isus pe lemn nu putea fi cerul. Răufăcătorul prietenos nu a înviat a treia zi și nu putea fi acum sus în ceruri. Comentatorii catolici știu, de asemenea, că Isus i-a spus conducătorului evreu Nicodim: „Dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea regatul lui Dumnezeu... Amin, amin îți spun, dacă un om nu se naște din nou din apă și din Spiritul Sfânt, nu poate intra în regatul lui Dumnezeu”. (Ioan 20:17 și 3:3, 5, Douay) Ei știu că tâlharul nu a fost născut din nou din apă și din spiritul sfânt acolo pe lemn și nici nu a fost botezat. Spiritul sfânt nu a fost revărsat asupra lui Petru și a celorlalți ucenici ai lui Isus decât după cincizeci și trei de zile, în ziua Cincizecimii, iar apoi, mai întâi ucenicii lui s-au născut din nou, de sus, prin apă și spirit. (Ioan 7:39) Prin urmare, ei știu că răufăcătorul prietenos nu ar fi putut intra în regatul lui Dumnezeu în ceruri în ziua în care a murit alături de Isus. Ce, atunci, spune ei, că înseamnă "paradisul" aici?
4 În nota de subsol despre cuvintele lui Isus către răufăcător, Biblia Versiunea Douay (ediția Murphy) spune: „În paradis. Adică în starea fericită de odihnă, bucurie
și pace veșnică. Cristos a fost mulțumit de un privilegiu special, . .. să-l introducă imediat după moarte în fericita societate a sfinților, a căror limbo, adică locul îngrădirii lor, a fost făcut acum un paradis prin mersul Domnului nostru acolo”.
5 Nota de subsol la Luca 23:43 din traducerea Confraternității Catolice spune: „Paradisul: adică sălașul sufletelor drepte sub vechea dispensație, care așteptau în uitare venirea lui Mesia pentru a-i conduce la cer”. Oferind o definiție oficială a ceea ce înseamnă limbo pentru romano-catolici, The National Catholic Almanah din 1948 (publicat la Paterson, N.J.), în secțiunea sub titlul „Catholic Ready Reference”, spune următoarele (pagina 243): „Limbo - Locul unde sufletele celor drepți au fost reținute până la ascensiunea lui Cristos la cer; un loc de odihnă și fericire naturală în care sunt reținuți pruncii nebotezați și alții care mor în păcatul original, dar nu în păcatul actual.”
6 Conform concepției catolice, Avraam, Isaac, Iacov, Moise, Ilie și toți ceilalți profeți dinaintea lui Cristos erau acolo în „limbo”, „limbo al părinților” sau „sânul lui Avraam”, așa cum îl numesc ei. Dar cuvântul limbo ca însemnând un departament subteran de pe marginea, marginea sau granița iadului nu apare nici măcar în traducerea latină a Bibliei. Limbo a fost introdus în teologia religioasă la o dată târzie, cam pe vremea lui Toma d'Aquino în secolul al XIII-lea. Învățătura este absolut contrară Bibliei inspirate și nici Isus, nici răufăcătorul prietenos nu au mers într-un asemenea loc în ziua în care au murit.
7 Unii teologi protestanți învață în paralel cu învățătura romano-catolică. Și ei traduc textul grecesc al Bibliei pentru a spune că răufăcătorul și Isus au mers în paradis în aceeași zi în care au murit. Ei știu că acești doi nu ar fi putut să meargă în cer, dar, în schimb, apostolul Petru îi aplică lui Isus cuvintele din Psalmul 16:10: „Căci nu vei lăsa sufletul meu în Sheol și nici nu vei lăsa pe sfântul tău să vadă putrezirea." (Am. Stan. Ver.) În ziua Cincizecimii, apostolul Petru a aplicat acest verset la Isus cel înviat și a spus: „Căci David spune despre el: ... Pentru că nu vei lăsa sufletul meu în Hades, nici nu lăsa ca Sfântul tău să vadă putrezirea... Fraților, pot să vă spun fără îndoială despre patriarhul David... El, prevăzând aceasta, a vorbit despre învierea lui Cristos, care nici nu a fost lăsat în Hades, și nici trupul Lui nu a văzut putrezirea. Pe acest Isus L-a înviat Dumnezeu”. (Fapte 2:25-32, Am. Stan. Ver.) Atunci, din punct de vedere scriptural, Isus, împreună cu răufăcătorul, trebuie să fi mers în Sheol, Hades sau în „iad”, în ziua în care au murit.
8 Acest lucru îi obligă pe acești profesori religioși să concluzioneze

184


184
Turnul de Veghe
BROOKLYN, N.Y.


că paradisul este în iad, Sheol sau Hades. În acest fel, dacă Isus și răufăcătorul s-ar afla în Iad, ar putea fi în același timp în paradis. Ei știu că Scripturile vorbesc despre credincioșii din vechime ca mergând în iad, în Sheol sau în Hades, și nu în cer, pentru că Isus i-a spus lui Nicodim: „Totuși nimeni nu s-a înălțat la cer, în afară de Cel care a coborât din cer - FIUL OMULUI." (Ioan 3:13, Spencer, Cath.) Nevrând să spună că Avraam și toți ceilalți credincioși dinaintea lui Cristos sunt în chinurile iadului, ei susțin că paradisul este o secțiune a iadului și că Avraam și ceilalți sunt în acel paradis și în același timp în iad, Sheol sau Hades. Ei susțin că acest lucru este dovedit de parabola lui Isus despre bogatul în iad și săracul Lazăr în sânul lui Avraam. - Luca 16:19-31.
9 După ce i-a descris pe bogat și pe cerșetorul Lazăr, această parabolă spune: „Și s-a întâmplat că cerșetorul a murit și a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. Și bogatul a murit de asemenea și a fost îngropat în iad.* Și ridicându-și ochii când era în chinuri, a văzut de departe pe Avraam și pe Lazăr în sânul lui: și a strigat și a zis: Părinte Avraam, ai milă de mine și trimite pe Lazăr, ca să-și înmoaie vârful degetului lui în apă, ca să-mi răcorească limba, căci sunt chinuit în această flacără.” Iar Avraam i-a zis: „Fiule, adu-ți aminte că ai primit lucruri bune în timpul vieții tale, dar Lazăr lucruri rele, dar acum este mângâiat; și tu eşti chinuit. Şi pe lângă toate acestea, între noi şi tine, este fixat un mare haos: încât cei ce vor să treacă de aici la tine, nu pot, nici de acolo să vină încoace.” - Luca 16: 22-26, Douay.
10 Luând această parabolă ca o modalitate de explicație, un comentator religios+ pune o notă de subsol la versetul 23: „Și în iad [greacă, Hades] și-a ridicat ochii”. Nota sa de subsol spune: „Rezumat: (1) Hades înainte de înălțarea lui Hristos. Pasajele în
* Îngropat în iad. Aceastra traduce citirea originală a manuscriptului faimos Grecesc Sinaitic din seculul al patrulea și de asemenea citirea textului din Latina Vulgata. Arată că „iad” înseamnă mormântul pământesc al omenirii.
† Biblia Referința Scofield, ediția din 1945 la marginea de jos a paginilor 1098, 1099. Nota marginală a ediției Biblia Scofield urmează învățătura unei scoli antice rabinice din Palestina cu privire la paradis. Potrivit cu aceasta a fost o regiune a lumii morților, din Șeol, în inima pământului. Ghena era o parte, cu flăcările și torturile ei. Paradisul pe cealaltă parte era casa intermediară a celor binecuvântați. Patriarhii Avraam, Isaac și Iacov erau acolo, gata să-și primească descendenții credincioși în sânurile lor. Cel mai înalt loc de onoare la festinul sufletelor binecuvântate era sânul lui Avraam la care ajungea noul „moștenitor al imortalității” ca oaspetele cel favorizat și onorat. - Vezi Martirajul Macabeilor al lui Josephus, capitolul 13.
Dr. John Lightfoot, D.D., și alții au arătat că evreii în Gemara Talmului Evreiesc au o ilustrație în mare cu același efect cu cel al omului bogat și Lazăr. Dar aceasta nu face învățătura la fel, pentru că Isus nu urmărea tradițiile părinților religioși evrei. - Matei 15:1-9.
care apare cuvântul arată clar că Hades a fost anterior în două diviziuni, locașurile celor salvați și respectiv ale celor pierduți. Primul a fost numit. „paradis” și „sânul lui Avraam”. Ambele denumiri erau talmudice, dar adoptate de Cristos în Luca 16:22; 23:43. Morții binecuvântați erau cu Avraam, erau conștienți și „mângâiați” (Luca 16:25). Răufăcătorul credincios urma să fie în acea zi cu Cristos în „paradis”. Cei pierduți au fost despărțiți de cei salvațo printr-o „mare prăpastie fixată” (Luca 16:26). Omul reprezentativ al celor pierduți care sunt acum în iad este omul bogat din Luca 16:19-31. El era în viață, conștient, în exercitarea deplină a facultăților sale, memorie etc. și în chin”.
NU O SECȚIUNE A IADULUI
11 De ce clerul religios al creștinătății intră în dificultate cu privire la cuvintele lui Isus către răufăcător și pilda Sa despre bogatul și Lazăr? Pentru că ei cred că sufletul uman este nemuritor și că iadul, Sheol sau Hades este un loc pentru reținerea sau torturarea sufletelor nemuritoare conștiente ale anumitor oameni. Clerul ar putea fi ajutat cu ușurință să iasă din dificultatea lor și ar putea discerne adevărata învățătură a cuvintelor și pildei lui Isus. Cum? Dacă ar accepta învăţătura Bibliei că sufletul uman este însăşi creatura umană şi că sufletul uman este muritor; și acel iad, Sheol sau Hades înseamnă „locul nevăzut” și se aplică mormântului comun al omenirii, mormântul. Nu există viață conștientă, plăcută sau dureroasă, în iadul Bibliei, în Sheol sau în Hades. Toți cei de acolo sunt morți, inconștienți, inactivi. Cuvântul lui Dumnezeu este simplu și destul de clar când spune: „Domnul Dumnezeu l-a făcut pe om din nămolul pământului și a suflat în fața lui suflare de viață și omul a devenit un suflet viu”. „Sufletul care păcătuiește, acela va muri”. „Cei vii știu că vor muri, dar morții nu mai știu nimic și nici nu mai au răsplată, căci amintirea lor este uitată. Orice poate mâna Ta să facă, fă-o cu seriozitate: pentru că nici muncă, nici rațiune, nici înțelepciune, nici cunoaștere nu va fi în iad, unde te grăbești.” (Versiunea Douay din Geneza 2:7; Ezechiel 18:4, 20; Eclesiastul 9:5, 10)* Paradisul nu a fost niciodată transferat într-un iad subteran, decât în mintea clerului religios prin denaturarea Sfintelor Scripturi.
12 Pentru a fi în armonie cu restul Scripturilor, iată ce ne învață pilda lui Isus despre bogat și Lazăr, pe scurt: Unii care s-au bucurat din belșug de favoarea și îndurările lui Dumnezeu, așa cum o făceau cândva liderii religioși evrei, mor față de acele privilegii din cauza necredincioșiei lor și în această viață ajung
* Vezi articolul „Când Imortalitatea a Venit la Lumină” în ediția din 15 Noiembrie 1948 a Turnului de veghe.

185


15 Iunie, 1949
Turnul de Veghe
185


în chinuri de foc. Pe de altă parte, alte persoane cărora li s-a refuzat o vreme asemenea favoruri și îndurări speciale, cum ar fi ne-evreii care erau asociați cu „câinii” ne-evrei, mor la starea lor spirituală anterioară și condiția de cerșetor. În această viață, ei vin în favoarea lui Dumnezeu prin Evanghelia adusă lor de către îngerii sau mesagerii lui Dumnezeu. Patriarhul antic Avraam este acum mort, în iad, Sheol sau Hades, și așteaptă învierea pământească. Dar Cel reprezentat de el, Iehova Dumnezeu, Mai Marele Avraam, trăiește și în el toate familiile pământului vor fi binecuvântate. Prin urmare, sânul lui Avraam ilustrează poziția de favoare față de Iehova Dumnezeu, în armonie cu promisiunea Sa evanghelică făcută anticului patriarh. (Gen. 12:3; 22:18; 25:7-10) Judecata lui Dumnezeu fixează o mare prăpastie sau o zonă largă de separare între cele două clase. Astfel, cei care au murit față de avantajele lor spirituale și privilegiile din trecut nu pot câștiga din nou favoarea lui Dumnezeu, chiar dacă acum trimit o mulțime de rugăciuni religioase formale fără o convertire reală a inimii. Ei refuză să accepte adevărul scrierilor inspirate ale lui Moise și al profeților și acum, de asemenea, al discipolilor lui Isus Cristos. Această înțelegere a pildei lui Isus face cuvintele sale raționale. Le armonizează cu învățăturile fundamentale ale Scripturilor despre iad, paradis și despre sufletul uman și este de acord cu istoria evreilor și a neamurilor.*
CÂND SĂ FIE ACOLO IMPREUNĂ?
13 Isus și răufăcătorul prietenos nu au mers în paradis în ziua în care au murit. Amândoi au mers în iad, Sheol sau Hades, și acolo au fost ambii fără viață, inconștienți, morți. Răufăcătorul este încă acolo, dar în a treia zi Isus a înviat din iad, Sheol sau Hades. Psalmul 16:10, după cum a fost citat de apostolul Petru, nu a spus despre Isus cel mort: „Nu-mi vei lăsa sufletul în paradis”. Spunea: „Nu-mi vei lăsa sufletul în iad”. Este evident, deci, că Isus nu i-a spus răufăcătorului că va fi cu Isus în acea zi în paradis sau în grădina Edenului. Citirea greșită a textului grecesc și, în consecință, punctuația necorespunzătoare a cuvintelor lui Isus de către traducători l-au făcut pe Isus să pară că spune că vor fi acolo. O redare corectă a cuvintelor lui Isus ne este oferită de renumitul Dr. Wm. Cureton în traducerea sa în engleză a unei vechi versiuni siriane a evangheliilor.† În Luca 23:42, 43 se spune: „Și i-a zis lui Isus: „Domnul meu, adu-ți aminte de mine când vei
* Vezi articolul „Omul Sărac Mângâiat” in broșura de 64 de pagini intitulată „Refugiați”; de asemenea cartea Lumea Nouă, pagina 358 paragraful 2 până la pagina 360 paragraful 1 inclusiv.
† Rămășițe a unei Recensiuni foarte Antice a celor patru Evanghelii în Siriană de William Cureton, D.D., F.R.S., publicată la Londra, Anglia, în 1858 și dedicată „Înălțimii Sale Regale Consortul Prinț, K.G.,” Prințul Albert, soțul Reginei Victoria a Marii Britanii.
veni în regatul tău. Isus i-a zis: „Adevărat” îți spun astăzi că vei fi cu mine în grădina Edenului.”
14 În acord cu acestea este redarea de către J. B. Rotherham în The Emphasized Bible publicată la Londra în 1903. În Luca 23:42, 43 textul principal spune: „Și a continuat să spună: „Isuse! Adu-ți aminte de mine când vei veni în regatul tău. Și i-a spus: „Adevărat îți spun eu ție în această zi: cu mine vei fi în Paradis”. Pe mai departe este în acord redarea de către Geo. M Lamsa în Cele Patru Evanghelii Conform Versiunii Răsăritene traduse din Aramaică, publicată în 1933. Se spune că răufăcătorul „i-a zis lui Isus: Adu-ți aminte de mine, Domnul meu, când vei veni în regatul tău. Isus i-a zis: Adevărat îți spun astăzi: Vei fi cu mine în Paradis”. - Vezi și Noul Testament Modern din Aramaică de Lamsa.
15 Cele trei redări de mai sus nu denaturează Scripturile. Acestea arată în mod corect că Isus nu a spus că el și răufăcătorul vor fi în paradis în aceeași zi. Mai degrabă, în acea zi întunecată și tragică, când totul părea contrar venirii lui Isus într-un regat, el i-a declarat cu încredere răufăcătorului: „Vei fi cu mine în Paradis” sau „în grădina Edenului”. Este foarte semnificativ faptul că, în toate învățăturile pe care Isus le-a dat discipolilor săi, înainte de a fi răstignit pe lemn, nu i-a învățat niciodată despre paradis și nici nu le-a pus speranța acestuia înaintea lor. Întotdeauna regatul lui Dumnezeu sau regatul cerurilor a fost ceea ce el le-a insuflat în mintea lor. A fost acest regat ceresc pe care el la promis lor și asupra căruia le-a fixat speranțele lor. Dar aici, când vorbea răufăcătorului pe moarte, este prima și singura dată când este raportat că Isus a menționat paradisul cât a fost pe pământ. De ce? Pentru că paradisul, grădina Edenului, a fost singura speranță pe care Isus a putut-o pune în fața acestui criminal care nu a călcat niciodată pe urmele lui Isus și nu a învățat niciodată tainele regatului cerurilor. El nu-și luase lemnul de tortură și nu a urmat pașii lui Isus ca discipol al Său. El era acolo, murind pe un stâlp de tortură, după cum a spus el, „cu adevărat pe drept, căci primim răsplata cuvenită pentru faptele noastre”. (Luca 23:41) El a murit înainte de ziua Cincizecimii și revărsarea acesteia a spiritului sfânt și, prin urmare, nu s-a putut naște niciodată din apă și duh și astfel să vadă și să intre în regatul lui Dumnezeu. În mod corespunzător, deci, Isus nu i-a promis aceasta.
16 Isus a pus înaintea răufăcătorului muribund o speranță pământească, ceea ce înseamnă restaurarea paradisului, grădina Edenului. Prin tot ceea ce a văzut și a auzit acest criminal prietenos, a înțeles că problema cu privire la Isus era dacă el era Mesia sau Cristos și avea să aibă un regat. Dându-și seama de nevinovăția lui Isus, a simțit că Isus ar putea într-o zi să vină într-un regat printr-o înviere din morți și că el

186


186
Turnul de Veghe
BROOKLYN, N. Y.


însuși, deși era un răufăcător, va avea o parte în „învierea celor drepți și a celor nedrepți”. El nu știa nimic despre un regat ceresc pentru Isus. Chiar și ucenicii lui Isus, în ziua înălțării sale la ceruri, au crezut că regatul lui va fi pământesc, spunând: „Doamne, în acest timp vei restabili regatul lui Israel?” (Fapte 1:6) Deci răufăcătorul nu i-a cerut lui Isus să-l ducă la cer. Din profeții, el putea ști că reagtul lui Mesia va restaura paradisul pe pământ și că, printr-o înviere a celor morți din iad, Sheolul sau Hades li se va da posibilitatea să intre în această grădină restaurată a Edenului. Isus știa ce era în mintea răufăcătorului. Isus știa, de asemenea, că el era Mesia sau Cristosul și că va învia a treia zi din morți, va urca la dreapta lui Dumnezeu și va primi regatul promis la timpul potrivit a lui Dumnezeu și apoi va restaura paradisul pe pământ. Așa că Isus i-a spus răufăcătorului: „Vei fi cu Mine în Paradis.” – Fapte 24:15.
17 Acest lucru l-a asigurat pe răufăcător, nu că va fi în Paradis în acea zi, ci că va avea o înviere din morți când Isus va fi fost Rege și va fi fost restabilit paradisul pe pământ. Aceasta însemna că răufăcătorul nu va avea o înviere spirituală, cerească. Nu; dar el avea să se întoarcă din moarte la viață pe pământul paradis sub regatul ceresc a lui Isus. Această viață în paradisul pământesc ar putea fi făcută eternă, în perfecțiunea umană, dacă s-ar dovedi a fi un subiect loial al Regelui Isus Cristos, acceptând iertarea tuturor păcatelor sale prin sacrificiul de răscumpărare pe care Isus l-a efectuat pe stâlpul de tortură în acea zi întunecată la Calvar.
18 Avraam, Isaac și Iacov și toți profeții credincioși din vechime vor fi, de asemenea, acolo în Paradis, ca „prinți pe tot pământul”, și, prin urmare, vor fi înviați cu mult înaintea acelui răufăcător. (Ps. 45:16; Evr. 11:39, 40) Aceea a fost ziua la care a privit Avraam și la care s-a referit Isus când le-a spus iudeilor: „Avraam, tatăl tău, s-a bucurat că s-ar putea să vadă ziua mea; a văzut-o, și s-a bucurat.” (Ioan 8:56, Douay) Avraam nu a văzut ziua aceea în niciun paradis subteran într-o secțiune a iadului, avându-l pe Isus să moară și să coboare acolo cu răufăcătorul și apoi să-L pună pe Isus să se așeze în sânul lui Avraam. Dar Avraam, căruia Iehova i-a promis: „În sămânța ta vor fi binecuvântate toate națiunile pământului”, a privit înainte cu credință, în armonie cu acea promisiune divină. În timp ce era în viață, el a văzut prin credință acea Sămânță, Cristos Isus, domnind și binecuvântând toate familiile și națiunile. (Gen. 12: 1-3; 22: 18; Gal.
3: 16) Unul dintre modurile prin care toate familiile și națiunile vor fi binecuvântate de Sămânța lui Avraam va fi un Paradis restaurat pe pământ sub Regat.
19 Restaurarea acestuia va veni după bătălia de la Armaghedon și în timpul domniei de o mie de ani din cer a Seminței lui Avraam, Isus Cristos Regele. El este Sămânța lui Avraam prin regele David, fiul lui Isai, și astfel Cristos Isus este „toiagul” sau lăstarul regal al lui Isai. Prevestind în mod clar că paradisul va fi restabilit pe pământ când el va domni ca și conducător de drept al omenirii timp de o mie de ani, Isaia 11:1-10 spune: „Un lăstar va răsări din tulpina lui Isai, iar un lăstar din rădăcinile lui va aduce roade. Și spiritul Domnului [Iehova] se va odihni peste el, ... El va lovi pe cel nemilos cu toiagul gurii lui și cu suflarea buzelor sale va ucide pe cei răi. Dreptatea va fi brâul din jurul coapselor lui, și credincioșia brâul din jurul taliei lui. Atunci lupul va sta cu mielul și leopardul se va culca cu iedul; vițelul și puiul de leu vor paște împreună și un copil îi va conduce. Vaca și ursul vor fi prieteni, puii lor se vor culca împreună, și leul va mânca paie ca boul. Copilul care alăptează se va juca deasupra găuri cobrei, iar copilul înțărcat își va pune mâna pe vizuina viperei. Nu vor face nici un rău sau distrugere pe tot muntele Meu cel sfânt, căci țara va fi plină de cunoașterea DOMNULUI, așa cum apele acoperă marea. Se va întâmpla în ziua aceea că rădăcina lui Isai, care va sta ca un semnal pentru popoare - la el vor recurge națiunile, iar locul lui de odihnă va fi glorios.” – An Amer. Trad.
20 Aceasta va fi o adevărată grădină a Edenului, un parc al plăcerilor, în care vor fi înviați morți la învierea generală a omenirii. Va fi o trăsătură glorioasă a „noului pământ” sub protecția și binecuvântarea „noilor ceruri”, regatul ceresc a lui Isus Cristos. În tot timpul restaurării, Satan Diavolul și toată organizația sa demonică invizibilă vor fi legați și închiși în „abis” și nu vor putea interveni. Niciun potop global nu va nimici vreodată acel paradis restaurat. Nici măcar revolta lui Satan de la sfârșitul domniei de o mie de ani a lui Christos nu va distruge acea plantație minunată sau nu o va umple cu păcătoși înșelați. Satan și demonii săi și toți pe care aceștia îi vor înșela în păcat vor fi distruși pentru eternitate. (Rev. 20:1-10) Dar paradisul pământesc va rămâne pentru totdeauna, casa binecuvântată a tuturor celor din omenire pe care regatul lui Cristos îi ridică la perfecțiune umană și care își mențin loial integritatea față de Iehova Dumnezeu și față de Regele său iubit.



Cât despre Dumnezeu, calea lui este perfectă: cuvântul lui Iehova este încercat; el este un scut pentru toţi cei ce se adăpostesc în el. - Psalmul 18: 30, A.S. V.

187


RĂPIT ÎNTRE AL TREILEA CER ŞI PARADIS


1 Există OARE un paradis ceresc, adică un paradis sus în regiunile invizibile numite cer, unde trăiesc persoanele spirituale? Această întrebare apare din cauza modului în care discipolii lui Isus Cristos folosesc cuvântul. Cuvântul apare doar de trei ori în scrierile inspirate ale ucenicilor săi: o dată în consemnarea cuvintelor lui Isus către răufăcătorul prietenos de pe stâlpul de tortură de la Calvar; o dată când apostolul Pavel povestește despre experiența despre răpire; și o dată când glorificatul Isus dă Revelația apostolului Ioan. Am văzut, într-un articol precedent, că paradisul menționat pentru prima dată în Biblie a fost incontestabil pământesc, fiind grădina Edenului în care perfecții Adam și Eva au fost așezați de către Creatorul lor. Ei au pierdut acest cămin edenic din cauza păcătuirii intenționate împotriva Creatorului și aceasta a dispărut odată cu potopul mondial din timpul lui Noe. La restaurarea acestui paradis s-a referit Isus în cuvintele sale de consolare adresate răufăcătorului pe moarte.
2 Potrivit unor religioși ai creștinătății, paradisul este un lucru transferabil și și-a schimbat locul de la moartea și învierea lui Isus Cristos. În articolul de mai sus (¶ 10) a fost citat comentariul dintr-o anumită ediție a Bibliei despre cuvântul iad sau Hades, așa cum se găsește în pilda lui Isus despre bogat și despre Lazăr, cerșetorul. * În al doilea paragraf al acelui comentariu se spunea că iadul sau Hades se aflau în două divizii, dintre care una era locuința celor care nu sunt salvați, cealaltă era paradisul, acesta fiind locul unde s-au dus Isus și răufăcătorul în ziua în care au murit. . Susținând că această „locuință a celor salvați” a fost transferată din iad sau Hades, ultimul paragraf al comentariului menționat spune:
„(2)Hades de la ascensiunea lui Cristos. În ceea ce privește morții care nu sunt salvați, nicio schimbare a locului sau a stării lor nu este revelată în Scriptură. La judecata marelui tron alb, Hades îi va returna, ei vor fi judecat și vor trece în iazul de foc (Rev. 20:13, 14). Dar a avut loc o schimbare care afectează paradisul. Pavel a fost „răpit până la al treilea cer... în paradis” (2 Cor. 12: 1-4). Prin urmare, paradisul se află acum în prezența imediată a lui Dumnezeu. Se crede că Efeseni 4: 8 - 10 indică timpul schimbării. 'Când s-a înălțat sus, a condus o mulțime de captivi.' Se adaugă imediat că El înainte a „coborât mai întâi în părțile de jos ale pământului”, adică divizia paradisului a hadesului...”*
3 Din articolele noastre precedente se vede cu ușurință cât de greșit este acest comentariu religios în învățătura lui. Se datorează noțiunii false că iadul, Sheolul
*The Scofield Reference Bible, ediția din 1945, la marginea inferioară a paginilor 1098, 1099.
sau Hades este sălașul celor vii și nu al morților și că sufletele umane sunt separate și distincte de corpul fizic și sunt nemuritoare și la moarte merg fie în rai, fie în iad. Pe această bază, clerul religios susține că sufletele credincioșilor salvați se aflau într-un paradis ceresc în zilele apostolului Pavel. Cu toate acestea, Pavel nu a argumentat în acest sens în ceea ce a spus, nici Isus în Revelația sa către apostolul Ioan. În primul rând, să ne uităm la cuvintele lui Pavel, din „2 Corinteni 12:1-4: „Dacă trebuie să mă laud – chiar nu este oportun să o fac – dar voi ajunge la viziuni și revelații ale Domnului. Cunosc un om în Cristos, care acum paisprezece ani -- fie în trup nu știu, fie în afara trupului nu știu, Dumnezeu știe -- un astfel de om a fost răpit până în al treilea cer. Și eu cunosc un astfel de om - - fie în trup, fie în afara trupului, nu știu, Dumnezeu știe - că a fost răpit în paradis și a auzit cuvinte secrete pe care omul nu le poate repeta." - Cath. confr.; Douay.
4 Omul din urmă cu paisprezece ani, este însuși apostolul Pavel, unde exact noi nu putem spune; scrisoarea sa a fost scrisă către corinteni în jurul anului 55 d.Cr. Nimeni nu poate spune că Pavel a fost literalmente răpit până în al treilea cer. El însuși nu a spus că a fost literalmente răpit acolo. El nu ar fi putut fi, pentru că „carnea și sângele nu pot moșteni regatul lui Dumnezeu” și niciun om nu poate să-L vadă pe Dumnezeu și să trăiască. (1 Cor. 15:50; Ex. 33:20) Dar răpirea pe care el a experimentat-o a fost atât de realistă încât a fost aproape ca și cum ar fi fost răpit acolo. Dar Dumnezeu știe bine cum s-a realizat răpirea lui Pavel, dacă Pavel nu a știut.
5 Care a fost „al treilea cer” la care a fost el răpit? În Biblie, a treia oară sau de trei ori este folosit pentru a desemna intensitatea operațiunii sau a scopului. (Ezechiel 21:27; Ioan 21:17; Fapte 10:16) Aici ridicarea la cer la al treilea grad denotă înălțimea superlativă a înălțării lui Pavel în răpirea lui. „Cerul” desemnat drept „al treilea” nu poate fi confundat ca însemnând cerurile în care se spune că zboară păsările sau acele ceruri în care se spune că soarele, luna și stelele strălucesc. (Gen. 1:14, 15, 20) Este mai înalt decât cerul în care a mers profetul Ilie, despre care citim: „Iată, s-a arătat un car de foc și cai de foc și i-a despărțit pe amândoi; iar Ilie s-a suit într-un vârtej la cer”. (2 Regi 2:11) El nu a mers în cerurile invizibile ale prezenței lui Dumnezeu, pentru că secole mai târziu Isus a spus: „Nimeni nu s-a suit la cer, decât cel ce s-a coborât din cer”, el însuși. (Ioan 3:13) Dar Pavel, căruia i-au fost date viziuni și revelații, a fost în extazul sau răpirea sa cu paisprezece ani în urmă, prins ca în chiar prezența lui Dumnezeu și i s-a dat un grad extrem de înalt de inspirație. În mod evident, a fost dincolo de orice

188


188
Turnul de Veghe
BROOKLYN, N. Y.


experimentaseră frații săi creștini în materie de revelație și viziune inspirată, până în momentul în care a scris Pavel.
6 Așa, a fost ceea ce am putea numi o răpire verticală, în loc de o răpire orizontală în cursul timpului, pentru a vedea lucrurile care se vor întâmpla în viitor. Este adevărat că apostolul Petru vorbește despre cerurile și pământul care au fost înainte de Potop și despre cerurile și pământul care sunt acum și despre „ceruri noi și un pământ nou”. Dar când Pavel vorbește despre „al treilea cer” el nu discută despre ceea ce discută Petru și, prin urmare, Pavel nu vorbește despre cer ca „al treilea” în ceea ce privește cele două ceruri și două pământuri în care Diavolul și organizația sa rea au avut controlul. (2 Pet. 3:5-13) Pavel vorbește despre al treilea cer, cel mai înălțat cer din tărâmul lui Dumnezeu, „al treilea” în raport cu alte lucruri ale creației lui Dumnezeu. „Mare este Dumnezeul nostru mai presus de toți zeii.... cerul și cerul cerurilor nu-L pot cuprinde.” (2 Cron. 2:5, 6; 6:18) Pavel a fost răpit atât de sus de intensitatea înălțătoare cu care puterile inspirației lui Dumnezeu l-au scos din sine. Ceea ce a văzut și auzit Pavel în această stare de inspirație cea mai intensă și exaltată, nu i s-a permis să spună în atâtea cuvinte. Dar ar putea servi drept fundal pe care ar spune multe alte lucruri. Ar putea fi adevărata bază pe care el ar construi multe puncte de doctrină. Cea mai apropiată apropiere de faptul că Pavel a fost răpit până în „al treilea cer” a fost probabil când Ioan a avut Revelația și a văzut o ușă deschisă în cer și, privind prin ea, a văzut tronul ceresc și un simbol glorios al celui care stătea pe el. - Revelația 4: 1-11.
CA „GRĂDINA LUI IEHOVA”
7 Paralel cu aceasta, Pavel spune: „Știu că omul acesta a fost răpit în Paradis – dacă în trup sau în afara trupului, nu știu, Dumnezeu știe – și a auzit lucruri care nu se pot spune, pe care omul nu poate să le rostească”. (2 Cor. 12:3, 4, Rev. Stan. Ver.) Deoarece aceasta este o afirmație paralelă, este paradisul pe care l-a văzut Pavel în răpirea sa identic cu „al treilea cer”? El nu spune că sunt la fel. Deoarece nu a fost prins și purtat orizontal cu fluxul timpului în viitor, ci i s-au dat puteri vizuale exaltate, într-o direcție verticală, ca și cum, ceea ce a văzut nu a fost paradisul pământesc restaurat. Nu a fost un paradis transferat din iad, Sheol sau Hades sus în cer. Pe vremea lui Pavel nici un suflet al credincioșilor nu ar fi putut fi acolo, deoarece învierea morților încă nu avusese loc. Enoh nu a fost acolo, chiar dacă Ecclesiasticus 44:16 (Douay) spune: „Enoh l-a mulțumit pe Dumnezeu și a fost mutat în paradis, ca
să poată da națiunilor căință”. Ecclesiasticus (sau Înțelepciunea lui Sirach) este o carte apocrifă neinspirată și, în plus, Versiunea Douay inserează cuvintele „în paradis”. An American Translation expune această inserție citind: „Enoh l-a mulțumit pe Domnul și a fost ridicat de pe pământ, un model de căință pentru toate generațiile”. (Înțelepciunea lui Sirah 44:16) Astfel, această declarație apocrifă nu are nicio legătură cu această chestiune, iar Enoh nu a fost mutat în paradis, ci este încă mort în iad, în Sheol sau în Hades. - Evrei. 11: 5, 13, 39, 40.
8 Ceea ce a văzut Pavel a fost Sionul ceresc, organizația universală a lui Dumnezeu, în gloria ei, într-o stare edenică care începuse în zilele lui Pavel. Acest Sion furnizează Sămânța promisă a lui Avraam în care toate națiunile trebuie să fie binecuvântate. Timp de multe secole, Sionul a fost steril de această Sămânță, la fel cum soția lui Avraam, Sara, a fost sterilă până la vârsta de nouăzeci de ani înainte de a naște singurul ei fiu, Isaac. Așadar, la aproape două mii de ani după promisiunea făcută de Iehova lui Avraam cu privire la Sămânță, organizația Sa universală Sion a adus Sămânța prin botezul, ungerea, moartea, învierea și glorificarea cerească a lui Isus Cristos, aceasta culminând în anul 33 (d.Cr.). Aceasta a fost pe vremea lui Pavel. Dar totuși, Sionul nu a adus Sămânța ca Rege domnitor în putere de conducere activă. Acest lucru s-a întâmplat în 1914. (Rev. 12:1-5) Dar discipolii unși ai lui Cristos de pe pământ au fost foarte asupriți în timpul Primului Război Mondial, suferind cea mai severă parte a persecuției lor de către toate națiunile în 1918. Condiția acestor copii spirituali ai Sionului a fost ca starea Ierusalimului antic când a zăcut pustiu șaptezeci de ani (607-537 î.Hr.), în timp ce locuitorii ei erau robi în Babilon. Copiii Sionului de pe pământ au fost de asemenea captivi în marele Babilon antitipic al acestei lumi sub Satan. Dar istoria arată că în 1919 d.Cr. Iehova Dumnezeu i-a eliberat din starea lor de captivitate. El i-a eliberat de constrângerile pe care lumea lui Satan le-a impus asupra lor, restaurându-i în serviciul Său liber și neînfricat ca martori ai Săi. El le-a dezvăluit, de asemenea, adevărurile minunate referitoare la regatul său întemeiat în 1914 d.Cr.
9 Drept urmare, averea acestor copii spirituali ai Sionului a înflorit din ce în ce mai mult odată cu trecerea anilor. Acest lucru i-a mângâiat în mod minunat și astfel profeția despre Sion se împlinește într-un sens final: „Căci Domnul a mângâiat Sionul; a mângâiat toate locurile ei pustii, și a făcut pustia ei ca Edenul și deșertul ei ca grădina lui Iehova [ca paradisul Domnului, LXX]; fericire și bucurie vor fi găsite în aceasta, mulțumire și glas de melodie.” - Isa. 51:3, Am. Stan. Ver.
10 Grădina Edenului sau paradisul Edenic original

189


15 Iunie, 1949
Turnul de Veghe
189


a fost numit „grădina lui Iehova”. (Gen. 13:10, Am. Stan. Ver.; Ezek. 28:13; 31:8, 9) Astfel, profeția lui Isaia a arătat că organizația teocratică a lui Iehova, Sion, va ajunge într-o stare de paradis în ceea ce privește frumusețea și prosperitatea. Acest lucru era deja adevărat într-o anumită măsură pe vremea apostolului Pavel. Dar în 1918, la punctul culminant al Primului Război Mondial, starea copiilor spirituali ai Sionului de pe pământ era de dezolare din cauza oprimării dușmanilor ei babilonieni. Cu toate acestea, din 1919, o frumusețe și o prosperitate mai mare decât cele obținute de biserica creștină în primul secol, le-a fost dăruită. Organizația teocratică a lui Iehova a poporului său de pe pământ este din nou locuită de rămășița lui credincioasă și tot mai mulți oameni cu bunăvoință se atașează de ea. Profeția este acum în curs de împlinire și spune: „Așa vorbește Domnul Iehova: „În ziua în care vă voi curăți de toate fărădelegile voastre, voi face cetățile să fie locuite și locurile pustii vor fi zidite. Și țara care a fost pustiită va fi cultivată, în timp ce era o pustiire în ochii tuturor celor ce treceau pe lângă aceasta.” Și ei vor spune: „Această țară pustie a devenit ca grădina Edenului [o grădină a plăcerilor, Douay] și ruinele și pustia şi cetăţile ruinate sunt întărite şi locuite. Atunci neamurile care vor rămâne în jurul tău vor şti că eu, Iehova, am zidit locurile dărâmate şi am sădit ceea ce era pustiu: Eu, Iehova, am vorbit și Eu o voi face ." - Ezek. 36:33-36, Am. Stan. Ver.
11 Iehova Dumnezeu a făcut acest lucru în zilele noastre, iar starea pământească a copiilor Sionului este acum într-o stare de paradis din punct de vedere spiritual, ca „grădina plăcerilor”. A fost fără îndoială, această stare de paradis a Sionului, în care Pavel a fost răpit în viziunea profetică, auzind multe lucruri secrete pe care nu i s-a permis să le dezvăluie în detaliu. Dar ochii noștri de astăzi pot discerne dezvoltarea paradisiacă a Sionului, organizația universală a lui Dumnezeu, mai ales de la nașterea Regatului în 1914 și de la eliberarea copiilor Sionului pe pământ după 1918. Drept urmare, închinarea pură a lui Iehova se extinde din ce în ce mai mult pe măsură ce martorii Săi predică „această Evanghelie a regatului în toată lumea, ca mărturie tuturor neamurilor”. (Mat. 24:14) Acesta este precursorul imediat al restaurării paradisului pământesc pentru omenire după bătălia de la Armaghedon.
POMUL VIEȚII SIMBOLIC
12 La aproximativ patruzeci de ani după ce Pavel a fost răpit extaziat în „al treilea cer” și în paradis, glorificatul Cristos Isus i-a dat Revelația lui Ioan pe insula Patmos. În ea, el a folosit multe simboluri și semne ilustrative pentru a transmite profeții despre întâmplări și condiții viitoare.În ea, el a trimis acest mesaj congregației din Efes: „Cine are ureche, să audă ce spune Spiritul bisericilor: „Pe
cel ce va birui îl voi lăsa să mănânce din pomul vieții, care este în paradisul Dumnezeului meu”. (Rev. 2:7, Cath. Confrat.) Înseamnă aceasta că există un paradis sus în cer pentru imitatorii spirituali credincioși ai lui Isus Cristos?
13 Nu. Trebuie să ne amintim că Revelația a fost dată lui Ioan prin intermediul simbolurilor sau semnelor reprezentative. Prin urmare, acest lucru nu înseamnă că există copaci literali sus în cer. Copacii au fost asociați cu paradisul inițial al Edenului, paradisul lui Iehova. Dar cum nu există copaci literali sus în cer, așa nu există paradis literal. „Pomul vieții, care se află în paradisul Dumnezeului meu”, este simbolul unui mare adevăr sau realitate spirituală. În grădina antică a Edenului de pe pământ, Dumnezeu a sădit ceea ce a fost numit „copacul [sau, dumbrava] vieții”; era în mijlocul grădinii. (Gen. 2:9) După cum am văzut (pagina 181 P 12), a mânca din acel copac înseamna că cel care mănânca avea dreptul la viața eternă și, prin urmare, Dumnezeu nu a permis ca acest drept să vină păcătoșilor cu voia. A mânca din acel copac pământesc ar însemna că cele ce mănâncă va avea dreptul de a trăi pentru totdeauna ca o creatură umană perfectă pe pământ. Dar viața pământească nu putea fi ceea la ce s-a referit Isus pentru imitatorii săi biruitori, pentru că, în aceeași Revelația (3:21) el le promite un loc cu El pe tronul său ceresc.
14 Cum este folosit un pom ca simbol, vedem în Proverbele 3:13, 18; 11:30; 15:4, care spune: „Fericit este omul care găsește înțelepciunea... Ea este un pom al vieții pentru cei ce o apucă; și fericit este oricine o ține”. „Rodul celui drept este pomul vieții; și cel înțelept câștigă suflete.” „O limbă blândă este un copac al vieții”. (Am. Stan. Ver.) Dacă Cristos Isus dăruiește unui membru victorios al „bisericii, care este trupul său”, să mănânce din simbolicul „pom al vieții, care se află în paradisul Dumnezeului meu”, ce înseamnă aceasta? Următoarele:
15 Membrii bisericii sale „căută glorie, onoare și imortalitate”, iar în învierea lor în trupuri spirituale, ei vor fi îmbrăcați cu imortalitate și neputrezire. (Rom. 2:7; 1 Cor. 15:44, 51-54) Prin urmare, faptul că ei mănâncă din pom înseamnă că ei sunt admiși la viață nemuritoare, nesupuși putrezirii în ceruri, în comuniune intimă cu Dumnezeu. Acest drept le este acordat lor pentru că au pus stăpânire pe înțelepciunea cerească și au adus roade drepte și au dus o luptă victorioasă a credinței pe pământ, păstrând astfel integritatea lor față de Dumnezeu. Acesta este premiul, „cununa vieții”, pe care el o dă celor care își dovedesc credincioșia până la moarte. Câștigătorii acestui premiu „nu vor fi răniți de moartea a doua”. (Rev. 2:10, 11) Prin învierea lor la viața spirituală, ei sunt admiși la acest pom simbolic

190


190
Turnul de Veghe
BROOKLYN, N.Y.


al vieții, pe care numai Dumnezeul nemuritor și incoruptibil l-ar putea planta.
16 În paradisul simbolic al lui Dumnezeu, ei vor fi nemuritori și se vor bucura de plăcerile comuniunii celei mai intime cu el. Sub domnia lor cu Cristos
Isus timp de o mie de ani, paradisul edenic va fi restaurat pe pământ, iar omenirea obedientă se va bucura pentru totdeauna de plăceri în căminul lor pământesc perfect. Fericită va fi soarta tuturor celor care dobândesc viața eternă în lumea nouă a lui Dumnezeu!



DIN CE ÎN CE MAI MULTĂ LAUDĂ ÎN ASCENSIUNE ÎN PERU ȘI CHILE


SÂMBĂTĂ după-amiază, 12 martie, i-a găsit pe președintele Societății TURNUL DE VEGHE, Nathan H. Knorr, și pe secretarul său, M. G. Henschel, timp de câteva minute la aeroportul din La Paz, Bolivia, pe înaltul altiplano. Tocmai zburau de la Cochabamba prin Oruro, iar acum, după ce au încheiat întâlniri de succes cu multe persoane din acel ținut interesate de regatul lui Dumnezeu, zburau înapoi la Lima, Peru, pentru a continua drumul pe coasta de vest a Americii de Sud. În timp ce se aflau la aeroport, ei au avut privilegiul să petreacă câteva minute într-o conversație cu cinci misionari absolvenți de la Școala Biblică Watch Tower Gilead, situată în statul New York.
Vântul rece al altiplano sufla în timp ce ne-am urcat în avion și am decolat spre Arequipa. După o oprire de câteva minute acolo eram din nou în drum spre Lima, unde am ajuns pe la ora 18.00. Am terminat zborul de 1.202 mile de la Cochabamba în aproximativ șapte ore. Ne-a făcut mare plăcere să găsim pe unii dintre frați la aeroport, deși nu fuseseră siguri cu ce avion vom ajunge, din cauza întârzierilor. Seara a fost petrecută la casa misionară vorbind cu familia de cincisprezece absolvenți ai Gilead.
Au fost multe de făcut duminică în legătură cu munca de la Filială, care fusese recent organizată, și ne-am dorit să găsim și câteva momente de relaxare. Nu a fost prea mult timp, pentru că fusese aranjat dinainte ca fratele Knorr să discute din nou cu compania din Lima duminică seara, moment la care au fost prezente 155 de persoane. De asemenea, a fost necesar să facem o călătorie cu mașina prin Callao, orașul-port din apropiere, pentru a determina câți absolvenți ai Gilead să trimită acolo. Am văzut un oraș mare care are nevoie de atenție și, de asemenea, o nouă dezvoltare de apartamente pentru clasa muncitoare care va găzdui mii de familii. Va exista o mulțime de teritoriu pentru viitorii absolvenți ai Gilead.
Ne așteptau niște scrisori și la Lima. A fost bine să citim rapoartele despre ceea ce sa întâmplat în Guayaquil, Ecuador, cu doar o săptămână înainte, în legătură cu întâlnirea publică adresată de fratele Knorr acolo. Frații au avut o perioadă interesantă și au trimis un raport despre unele dintre experiențele lor, după cum urmează:
„O doamnă cu care am studiat nu a putut să vină să asculte prelegerea, deoarece copilul ei era bolnav; dar a auzit toată discuția la radio. Soțul ei, care nu era deloc interesat, a participat la discuție pentru că simțea că era de datoria lui ca mason să-l susțină participând. Cu toate acestea, după ce a auzit prelegerea, a venit acasă și a citit toată cartea „Adevărul te va face liber”, cu mare interes și acum își dorește să aibă mai multă literatură”.
„Un alt bărbat care a participat la discuție a vrut să se familiarizeze cu un mod sistematic de a studia Biblia, deoarece aveau atât de multe de învățat încât a vrut să fie sigur că le va obține pe toate”.
„O altă persoană a fost impresionată de buna traducere.” [Discursul fratelui Knorr a fost tradus în spaniolă.]
„O doamnă a sunat la postul de radio și a spus că a auzit întreaga discuție și că vrea mai multe informații despre martorii lui Iehova”.
„Mulți oameni au spus că nu s-au așteptat niciodată să vadă atât de mulți oameni care participă la o prelegere biblică, deoarece sunt atât de mulți catolici aici”.
"Un alt editor a chemat la studiu său. Primul cuvânt pe care l-a spus bărbatul a fost lamento, adică scuze. El a explicat că din cauza transportului deficitar cu autobuzul nu a putut să participe personal la întâlnire. Apoi a zâmbit și a spus că a auzit discuția prin radio”.
„În urmă cu câteva săptămâni, am sunat la un magazin deschis recent pentru a da mărturie, iar managerul, fiind foarte ocupat, mi-a cerut să revin în altă zi. Am sunat ieri, marți, 8 martie. Domnul a fost foarte prietenos și interesat de lucrarea creștină. După o scurtă mărturie în spaniolă, a decis că va lua cele trei cărți legate și a făcut acest lucru, rostind câteva cuvinte în engleză, după care am întrebat imediat dacă înțelege și vorbește engleza. Știa. Așa că am discutat mai departe în engleză, putând să-i dau o mărturie mai completă despre munca noastră. În cele din urmă, el a spus: „Ați fi fost foarte interesat să ascultați o prelegere foarte bună pe care am auzit-o săptămâna trecută. Era atât în engleză, cât și în spaniolă, în Templul Masonic.' Imaginați-vă uimirea și plăcerea mea! Când a auzit că președintele Societății noastre a fost cel care a ținut discursul, a fost cu atât mai interesat de munca noastră. A fost Loja sa a Masonilor care ne lăsase cu bunăvoință să folosim sala lor. A chemat un alt domn care a asistat la prelegere și a fost și el foarte încântat de aceasta. Obținuse anterior cartea „Adevărul te va face liber” și se bucura să o citească. Amândoi erau interesați să știe unde ar putea participa la întâlnirile noastre în mod regulat și sunt sigur că voi avea un apel foarte bun aici într-una din aceste zile.”
A existat de asemenea un raport de la Quito:
„Frații de la Quito au obținut o sală mare a Regatului despre care s-a vorbit în timpul vizitei. Este chiar în centrul orașului. Se va ocupa de compania tot mai mare, fiind gata pentru Memorialul din aprilie și pentru începerea unor noi serii de prelegeri. „Mergeți și faceți discipoli” este tema vestitorilor cu mintea axată pe expansiune din Ecuador.”
Aceste câteva știri, împreună cu altele, desigur, au adus o adevărată bucurie în inimile noastre și în inimile celor din Lima, deoarece acestea au arătat progrese și rezultate bune într-un alt ținut, Ecuador.
Frații din Lima ne-au povestit, de asemenea, multe experiențe de care se bucurau împreună cu oamenii lor de studiu, care și-au exprimat aprecierea pentru adunare, prima adunare a lor din Lima. O experiență, legată de a arăta posibilitățile de expansiune,

191


15 Iunie, 1949
Turnul de Veghe
191


a fost în legătură cu mărturia dată unui avocat înstărit care are o fermă la țară. El i-a invitat pe doi dintre misionari să iasă la ferma lui pentru un sfârșit de săptămână pentru a vorbi cu familia lui și cu el însuși despre adevăr și pentru a răspunde la multe întrebări. Le-a spus să aducă cu ei niște literatură pentru că o puteau plasa angajaților săi de la fermă. Avocatul a aranjat ca frații să dea o mărturie orală angajaților, adunându-i pe toți la un loc. Era ziua de salariu și înainte de a le da salariul lucrătorilor săi, a făcut un anunț că acei doi creștini erau acolo cu literatură care era de mare ajutor și după ce își primesc salariul ar trebui să meargă la masa unde era o expoziție de literatură și dacă voiau să învețe ceea ce învăța Biblia, o puteau obține. A fost doar o chestiune de câteva minute când cele douăzeci sau mai multe cărți care fuseseră aduse au fost luate, așa că frații au trebuit să preia comenzi și să facă aranjamente pentru a le livra mai târziu prin intermediul avocatului, când acesta se întoarce săptămâna următoare.
Experiențe de genul acesta, desigur, sunt neobișnuite, dar ele vor exista dacă cineva continuă cu credincioșie în serviciul de teren.
Toți misionarii au participat la multe dintre studiile lor la adunare și, desigur, toată lumea a fost încântată de rezultate. Lima are baza pentru o bună organizație. Mesajul Regatului este în Peru pentru a rămâne și toată lumea de acolo este nerăbdătoare să vadă că lucrarea se extinde în alte orașe.
Trebuia să plecăm luni în jurul orei 9 dimineața, dar vizitând biroul Panagra am constatat că avionul va avea întârziere și nu vom pleca decât la 1:10 după-amiaza. Așadar, aceasta ne-a dat toată dimineața să lucrăm suplimentar în legătură cu detaliile filialei și să răspundem la întrebările fraților. Toată familia, împreună cu alți frați care au venit la aeroport să-și ia rămas-bun, erau foarte optimiști cu privire la progresul viitoarei lucrări și se gândeau la adunarea internațională din 1950 din America. Întrebările lor au fost: Unde? Când? Putem veni? Așa că, cu mari speranțe de a-i vedea pe unii dintre frații peruvieni în 1950, am părăsit aeroportul în drum spre Santiago, Chile.
CHILE
Pe marile avioane DC-6 se călătorește rapid. Cele 1.654 de mile au fost parcurse până la ora 7:30 seara. Nu am putut vedea prea multe din avion din cauza altitudinii mari de zbor și, de asemenea, pentru că nu aveam locuri preferențiale disponibile. Era seară când am zburat deasupra orașului Santiago și luminile se aprindeau pentru a face orașul să strălucească. Familia de la Filială a fost cu toții la aeroport să ne întâmpine și să ne ureze bun venit în țara Chile. Am fost încântați să revedem prieteni vechi.
Frații ne-au făcut să ne simțim ca acasă la Avenida Lyon 3004, sediul Filialei. Prima noastră zi a fost petrecută în biroul Filialei, analizând chestiuni și pregătindu-ne, de asemenea, pentru o excursie la Concepcion, unde se află o altă casă misionară. Am descoperit că frații erau activi în Santiago, făcând reclamă pentru prelegerea care va fi susținută de un frate local la Facultatea de Drept a Universității din Chile. Toți erau foarte ocupați și se bucurau de perspectivele adunării lor.
În dimineața de miercuri, 16 martie, devreme, am părăsit Filiala și ne-am îndreptat către biroul Airways National Chilean. Ne spuseseră să fim acolo mai devreme decât era necesar și, în plus, au existat unele dificultăți cu elicele avionului Lodestar care era programat
să ne ducă la Concepcion. N-am decolat de la aeroport până la ora 9:30. Joseph Ferrari, slujitorul Filialei, a călătorit împreună cu noi, ceea ce ne-a dat ocazia să discutăm chestiuni legate de problemele din munca din Chile. Avionul nostru a făcut o decolare bună și s-a înălțat până la o înălțime egală cu vârfurile marilor munți care se ridică brusc la est de Santiago. Ne-am îndreptat direct spre sud deasupra pământului care uneori era irigat și uneori părea pustiu. În aproximativ o oră eram programați să aterizăm pe aerodromul Cauquenes.
Când avionul a dat ture pentru aterizare, tot ce am putut vedea a fost o pistă de aterizare și o clădire veche a hangarului cu mereu prezent ciorap în aer. Am aterizat pe un câmp care părea să fie în mijlocul unei ferme. Era un pământ bun de pășunat și am văzut că vitele erau prin preajmă nu cu mult timp înainte. Trei pasageri aşteptau să meargă la Concepcion. S-au urcat în avion, apoi acesta a mers până la capătul câmpului. În timp ce pilotul încălzea motoarele, a observat că magneto-ul nu funcționa corect pe motorul numărul unu; deci plecarea s-a amânat. Regulile companiei aeriene sunt că un mecanic trebuie să călătorească cu fiecare avion; așa că era cineva la îndemână care să scoată uneltele și să înceapă să demonteze motorul. Reparațiile au necesitat aproape două ore, iar în acest timp am stat pe pista de aterizare, vorbind. Apoi copilotul a făcut un test al motorului și a constatat că este în ordine. Ni s-a ordonat să urcăm încă o dată la bordul avionului. Dar apoi motorul numărul doi a eșuat; deci mai mult timp a fost folosit pentru reparații. La 1 p.m. totul a fost în sfârșit corect și am plecat spre Concepcion. Restul călătoriei a fost scurtă, dar a fost și foarte interesantă. Linia de coastă este presărată de plaje cu aspect frumos și, pe măsură ce am ajuns mai departe în sudul Chile, am început să vedem copaci crescând pe munți și lucrurile păreau mai verzi. Portul de lângă Concepcion și orașul sunt foarte frumoase din aer.
Fraţii care aşteptau la Concepcion nu ştiau ce s-a întâmplat cu avionul, pentru că operatorul radio de la aeroport nu a oferit informaţii adecvate. Ar fi trebuit să fim acolo până la ora zece dimineața. Unul dintre frați a rămas la aeroport, iar ceilalți s-au întors la casa lor misionară. Când am ajuns la clădirea terminalului aeroportului, am constatat că autobuzul din oraș a avut întârziere, probabil din cauza perioadei siesta, și am avut încă o așteptare de aproape o oră acolo.
Ne-am bucurat când, pe la 3:30, am ajuns la căsuța misionară minunată din Concepcion și am găsit acolo pe toți absolvenții Gilead. Ei își rețineau cu răbdare masa de prânz și apetitul pentru sosirea noastră. După ce am mâncat ceva mâncare și am discutat despre unele dintre problemele fraților din acel teritoriu pentru puțin timp, am constatat că au început să sosească frații din compania locală. Frații și oamenii cu bunăvoință fuseseră anunțați că președintele Societății va fi cu ei în seara zilei de 16 martie; așa că în noaptea aceea 64 au participat la o adunare și au aglomerat sala mică a Regatului, unii stând în picioare și alții stând pe scări, pentru a auzi „Este mai târziu decât crezi!” Fratele Ferrari a acționat ca interpret și s-a descurcat splendid. Vestitorii locali au apreciat foarte mult această vizită a fraților din America de Nord, deoarece multora dintre ei le-a fost imposibil să călătorească până la Santiago pentru adunarea ce se apropie.
Chilean National Airlines ne-au spus să fim la birou

192


192
Turnul de Veghe
BROOKLYN, N.Y.


Companiile aeriene naționale din Chile ne-au spus să fim la birou a doua zi dimineață devreme pentru zborul nostru de întoarcere către Santiago, iar când am ajuns acolo am constatat că biroul nu era încă deschis. Așa că am deschis ușa autobuzului și am stat în autobuzul companiei aeriene până s-a deschis biroul. Misionarii erau cu noi, așa că ni s-au alăturat și s-au uitat la pozele construcției Casei Betel pe care le-am adus cu noi. Mai târziu ne-au însoțit la aeroport și și-au luat rămas bun în timp ce avionul a decolat.
Eram puțin obosiți, așa că am dormit majoritatea timpului pe zborul de întoarcere spre Santiago. Zborul a fost fără evenimente și am ajuns la timp pe aerodromul din Santiago. Am fost transportați cu autobuzul în centrul orașului și apoi am luat un taxi până la gara Mapocho, de unde s-au achiziționat bilete pentru călătoria către Valparaiso, faimosul port maritim al Chile. Am avut câteva minute pentru prânz și apoi am plecat la timp cu un tren obișnuit (local) spre coastă. Din cauza terenului și a munților, trenul face un traseu lung până la Valparaiso. Am început prin secțiunea agricolă bogată din jurul Santiago, care produce bine cu ajutorul irigațiilor indispensabile. Traseul sinuos ne-a purtat spre nord, unde trenul făcea legături cu trenul internațional care trece prin trecătoare spre Argentina. Am trecut prin tuneluri și de-a lungul versanților muntilor, dar pe măsură ce ne apropiam de Oceanul Pacific ne-am oprit frecvent la numeroasele orașe și orășele care sunt legate împreună. Păream a fi la nord de Valparaiso când am ajuns pe litoral și apoi am călătorit spre sud prin faimoasa stațiune Vina del Mar și de-a lungul plajei până la gara principală din Valparaiso. În port se aflau multe vapoare care se conturau în fața apusului de soare. După 4 ore și jumătate petrecute cu trenul, ne-am bucurat că călătoria noastră s-a încheiat pentru ziua respectivă și ne-am bucurat foarte mult de zâmbetele strălucitoare ale celor patru absolvenți ai Gilead care ne-au întâmpinat la gară și ne-au ghidat prin câteva blocuri din centrul orașului Valparaiso și pe un deal abrupt până la casa misionară. Mai erau doi absolvenți de Gilead care ne așteptau la casă. Noi, trei vizitatori am fost încântați să fim alături de cei șase staționați în Valparaiso și am avut un ușor regret că vizita noastră a fost atât de scurtă; dar cu perspectivele adunării de la Santiago am putea conta pe mai multă asociere cu acei frați. Au fost câteva ore pentru a discuta lucruri necesare, apoi ne-am retras.
Vineri dimineața, la ora opt, plecam din Valparaiso cu expresul spre Santiago. Grupul nostru a crescut la șapte acum, deoarece patru dintre misionari ne-au însoțit. Erau multe lucruri de vorbit, așa că călătoria noastră a părut scurtă. Ne-am oprit în stația din Santiago la ora 11:15 și am mers direct la casa misionară. Niște frați din Santiago ne-au întâmpinat la gară. După trei zile de călătorie în Chile, ne-am dat seama ce multă muncă mai este de făcut în acea țară, unde acum există doar unsprezece companii de martori ai lui Iehova.
CONGRES
Adunarea a avut loc în acea zi în Aula Magna a Facultății de Drept a Universității din Chile, sală care fusese oferită gratuit pentru adunare. Am găsit că este o structură magnifică; nimic mai bun nu s-ar fi putut cere nicăieri în lume.
Frații veniseră din multe părți ale Chile și erau dornici să afle mai multe despre lucrarea Domnului. Vineri seara au participat 127 la sesiuni, iar
sâmbătă seara au fost 191 când fratele Knorr a vorbit despre subiectul „Dragoste”, bazat pe 1 Corinteni 13. Toți vorbitorii cărora li s-au atribuit părți din program s-au descurcat bine și a fost o plăcere să văd frați capabili printre cei care aflaseră recent adevărul.
Vremea a fost încântătoare în Santiago și aceasta le-a oferit fraților o splendidă ocazie de a ieși cu pancarte și reclame între sesiuni și în timpul perioadelor de serviciu de dimineață. Toată ziua de duminică a fost dedicată întâlnirilor din sală, începând cu discursul de botez de la ora nouă. Se găsise un loc frumos pentru ținerea imersiunii. La izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, ambasada Germaniei și proprietățile din jurul ei au fost preluate de guvernul chilian și încă le țin în custodie. Unul dintre îngrijitori este foarte interesat de adevăr și a aranjat ca botezul să fie ținut în piscina situată pe terenul vechii Ambasade Germane. Aceasta a creat un cadru foarte frumos pentru imersiune. Au fost 20 care au simbolizat consacrarea.
Următorul mare eveniment al zilei a fost ședința publică. A fost gândit bine că un frate local să țină discursul public; și așadar, un frate american care locuia în Chile de mulți ani, fratele Laguna, a ținut un discurs splendid unei audiențe care umplea sala, mulți în picioare. Numărătoarea a fost 450. Oamenii au fost invitați să audă discursul fratelui Knorr în acea seară și 296 au rămas pentru sesiunile de închidere. Multe cărți au fost plasate oamenilor cu bunăvoință în acea după-amiază, mai ales în urma ședinței publice.
După încheierea congresului, toți cei 21 de absolvenți ai Gilead care au participat la congres s-au alăturat la o masă la filiala, unde toată lumea s-a bucurat de tovărășie și am avut ocazia să discutăm în continuare despre problemele existente în casele misonare și despre lucrarea din acea țară lungă, Chile. A fost o plăcere să reflectăm că cu patru ani înainte existau doar 65 de vestitori în lucrare, în timp ce acum sunt 239. Frații sunt hotărâți să aducă sporuri și mai mari, prin grația Domnului, și să găsească oameni cu bună-voință înainte de expirarea timpului lumii vechi la Armaghedon.
Luni a fost petrecută la biroul sucursalei, examinând unele dintre multele detalii și verificând înregistrările, iar după-amiaza a venit prea repede când a trebuit să ne părăsim bunii prietenii la 4:30 pentru călătoria noastră în Uruguay. Mulți dintre frați au fost la aeroport pentru a-și lua rămas bun și și-au exprimat speranța că nu vor mai trece patru ani până când cineva de la sediul Societății îi va vizita, deoarece ei au simțit că adunarea și asocierea împreună au fost cele mai benefice pentru extinderea lucrării în Chile.
Mult prea devreme avionul nostru DC-6 a coborât cu viteză pe pistă spre sud și apoi s-a învârtit spre vest pentru a face viraj și a se îndrepta spre trecătoarea spre nord-est care ducea peste Anzi în direcția Argentina. Și părea că avionul nostru, pasărea mare de viteză care era, mergea foarte încet, pentru că am plutit destul de mult peste orașul Santiago. Chiar dacă mergeam spre nord, urcam pe o ascensiune foarte abruptă - trebuia să ne urcăm în grabă pe cer să trecem movila. Pe măsură ce am câștigat altitudine, ne-am dat seama că lăsăm în urmă coasta de vest a Americii de Sud, unde găsisem atât de multe motive de bucurie și atât de mulți prieteni și unde lucrarea teocratică progresa atât de bine.
Adus de la „https://ro.jwunited.org/index.php?title=Paradis&oldid=5729”