Un Chip Mare - partea I
Versiunea din 23 martie 2020 18:59, autor: Administrator (Discuție | contribuții)
TURNUL DE VEGHE
Și Vestitorul
Prezenței lui Cristos.
Voi sunteți
martorii mei zice Iehova,
că Eu sunt Dumnezeu.
Isaia 43:12
Păzitorule, cât mai este din noapte?
Isaia 21:11
Vol. LIX
BILUNAR
Nr. 11
1 Junie, 1938
CUPRINS
Organizație (Partea 1)
163
Reglementare
164
Autoritate
168
Organizație Vizibilă
169
Întrebări pentru studiu
171
Anunț
171
Reglementare
164
Curți
174
Scrisori
176
„Îndrăzneală”
162
Întrunire pentru NORTHWEST
162
Fonograf Portabil
162
TURNUL DE VEGHE
PUBLICATĂ BILUNAR DE
WATCH TOWER BIBLE & TRACT SOCIETY
Strada Adams numărul 117 - Brooklyn, N.Y., S.U.A.
FUNCȚIONARI
J.F. RUTHERFORD Președinte
W.E. VAN AMBURGH Secretar
„Și toți copii tăi vor fi învățați de Iehova; și mare va fi pacea copiilor tăi.” - Isaia 54:13.
SCRIPTURILE ÎNVAȚĂ CLAR
CĂ IEHOVA este singurul Dumnezeu adevărat, este din veșnicie în veșnicie, Făcătorul cerului și al pământului și Dătătorul de viață la creaturile sale; că Logosul a fost începutul creației sale și agentul lui activ în crearea tuturor lucrurilor; că Logosul este acum Domnul Isus Cristos în glorie, îmbrăcat cu toată puterea în cer și pe pământ și Directorul Executiv al lui Iehova.
CĂ DUMNEZEU a creat pământul pentru om, a creat omul perfect pentru pământ și l-a pus pe el; că omul a neascultat cu bunăștiință legea lui Dumnezeu și a fost condamnat la moarte; că din cauza actului greșit a lui Adam toți oamenii sunt născuți păcătoși și fără dreptul de a trăi.
CĂ ISUS a fost făcut om și omul Isus a suferit moarte pentru ca să producă răscumpărarea sau prețul de scăpare pentru toată omenirea; că Dumnezeu la ridicat pe Isus la natură divină și l-a înălțat la cer mai presus de orice creatură și mai presus de orice nume și l-a îmbrăcat cu toată puterea și autoritatea.
CĂ ORGANIZAȚIA LUI IEHOVA se numește Sion și că Isus Cristos este Ofițerul Șef și prin urmare este Regele de drept al lumii; că unșii și credincioșii imitatori ai lui Cristos sunt copii Sionului, membri ai organizației lui Iehova și sunt martorii săi a căror datorie și privilegiu este să mărturisească supremația lui Iehova, să declare scopurile lui cu privire la omenire așa cum sunt exprimate în Biblie și să poarte fructele regatului înaintea tuturor celor ce vor auzi.
CĂ LUMEA s-a sfârșit și Domnul Isus Cristos a fost pus de Iehova pe tronul său de autoritate, a alungat pe Satan din cer și procedează la stabilirea regatului lui Dumnezeu pe pământ.
CĂ ALINAREA și bunăstarea popoarelor pământului pot să vină doar de la și prin regatul lui Iehova sub Cristos, care acum a început; că următorul mare act al Domnului este distrugerea organizației lui Satan și stabilirea dreptății pe pământ și că sub regat toți aceia care se vor supune legilor sale drepte vor trăi pe pământ pentru totdeauna.
MISIUNEA SA
Această revistă este publicată cu scopul de a da posibilitatea oamenilor să-l cunoască pe Dumnezeul Iehova și scopurile lui așa cum sunt exprimate în Biblie. Aceasta publică instrucțiuni Biblice concepute special pentru a ajuta martorii lui Iehova și pe oamenii bine. Ea aranjează studiu Biblic sistematic pentru cititorii ei și Societatea furnizează și altă literatură ca ajutor pentru asemenea studii.
Aderă strict la Biblie ca autoritate pentru declarațiile sale. Este cu totul liberă și separată de orice partide, secte sau alte organizații lumești. Este pe deplin și fără rezervă pentru regatul Dumnezeului Iehova sub Cristos Regele său iubit. Nu este dogmatică, dar invită o examinare atentă și critică a conținutului ei în lumina Scripturilor. Nu se complace în controverse și coloanele ei nu sunt deschise părerilor personale.
PREȚUL ABONAMENTULUI ANUAL
STATELE UNITE, $1.00; CANADA ȘI DIFERITE ZONE EXTERNE, $1.50; MAREA BRITANIE, AUSTRALIA ȘI AFRICA DE SUD, 7s. Remiterile Americane ar trebui făcute prin Poștă sau Mandat Expres sau prin transfer bancar. Remiterile Canadiene, Engleze, Sud Africane și Australiene ar trebui făcute direct la birourile respective. Remiterile din alte țări decât cele menționate pot fi făcute la biroul din Brooklyn, dar doar prin mandat poștal internațional.
BIROURI EXTERNE
Britanic
Terasa Craven, numărul 34, Londra, W.2, Anglia
Canadian
Bulevardul Irwin, numărul 40, Toronto 5, Ontario, Canada
Australian
Strada Deresford Road, numărul 7, Strathfield, N.S.W., Australia
Sud African
Casa Boston, Cape Town, Africa de sud
Vă rugăm să vă adresați Societății în fiecare caz.
(Diferite traduceri ale acestei reviste apar în mai multe limbi.)
Toți studenții sinceri ai Bibliei care din motiv de infirmitate, sărăcie sau adversitate care sunt incapabili să plătească prețul abonamentului pot avea Turnul de veghe gratuit printr-o cerere scrisă adresată editorilor, odată pe an, specificând motivul pentru această solicitare. Prin urmare suntem bucuroși să ajutăm pe cei în nevoie, dar cererea scrisă necesară reglementărilor poștale trebuie să fie trimisă o dată pe an.
Anunț pentru abonați: recunoașterea unui abonament nou sau reînoire va fi trimsă doar când este solicitată. Schimbarea adresei, când este solicitată, se poate aștepta ca să apară pe eticheta adresei în termen de o lună. O reînnoire în alb (conținând anunțul de expirare) va fi trimisă cu revista cu o lună înainte de expirarea abonamentului.
Intrat ca și conținut secundar la officiul poștal din Brooklyn, N.Y., sub Actul din 3 Martie, 1879.
-conținut în lucru-
TURNUL DE VEGHERE
ȘI VESTITORUL PREZENȚEI LUI CHRISTOS
Vol. LIX
1 IUNIE 1938
Nr.11
ORGANIZAȚIE
Partea 1
„În loc de bronz voi aduce aur, în loc de fier voi aduce argint, în loc de pietre, fier. Voi numi supravegherea peste tine pentru prosperitate și împărțirea sarcinilor tale pentru dreptate.”—Isaia 60:17, Rotherham.
1 Organizația lui Iehova nu este nicidecum democratică. Iehova este suprem, iar guvernarea sau organizația Sa este strict teocratică. Această concluzie nu poate fi contrazisă cu succes. Fie ca acest adevăr mare și incontestabil să stea ca un indicator în analiza textului de mai sus și a ceea ce urmează în această revistă.
2 Iehova Dumnezeu este autoritatea supremă și împreună cu Isus Christos constituie „Autoritățile Superioare”, cărora toți oamenii trebuie să le fie supuși. (Romani 13:1) Isus este numit în profeție „Dumnezeu puternic” (Isaia 9:6), însemnând că El este puternicul oficial executiv al lui Iehova, Dumnezeul Atotputernic. El este reprezentantul și purtătorul de cuvânt al Atotputernicului Iehova. (Geneza 17:1) Isus Christos este „Capul bisericii”, care este corpul Său. (Coloseni 1:18) Iehova este „capul lui Christos” (1 Corinteni 11:3); prin urmare, Sionul, organizația capitală a lui Dumnezeu, este un guvern teocratic, o teocrație pură, și nu „un mandat al oamenilor” sau o guvernare „a poporului, de către popor”. Organizația lui Iehova este un regat. Aceasta nu este o monarhie limitată sau constituțională cu restricții impuse de către o creatură sau mai multe. Iehova l-a făcut pe Isus Christos Domn și Rege, iar Isus Christos nu dă socoteală de acțiunile Sale oficiale nici unui membru al corpului Său. Toate aceste acțiuni și servicii, după cum au fost preumbrite prin diferite funcții din cadrul națiunii lui Israel, poporul tipic al lui Iehova, sunt acum împlinite în Isus Christos, Regele. În serviciul oficial, membrii corpului lui Christos sunt asociați într-o măsură limitată ca subpreoți, leviți și servi chemați la Regat pentru „judecățile scrise” ale lui Dumnezeu. Din acest motiv, nu există în organizația condusă de Isus Christos persoane individuale care dețin un grad superior sau rang de superioritate. 'Toți sunt una în Isus Christos' și sub Isus Christos, Capul. Iehova Dumnezeu și Isus Christos sunt Învățătorii, iar Isus Christos în templu este la conducerea directă a organizației văzute și nevăzute. Drepturi separate și individuale nu există, ci fiecare membru al organizației
trebuie în mod necesar să fie în deplină supunere față de Cap. Este necesar să reținem că orice și oricine din organizație trebuie să fie și să acționeze în armonie cu acestea.
3 Scopul principal al aceste publicații este de a ajuta poporul lui Dumnezeu care este acum pe pământ să aprecieze mai mult relația lor cu Dumnezeu și Christos, și astfel să înainteze într-o acțiune desăvârșită și armonioasă. Clasa templului este acum în unitate, ajungând „la înălțimea staturii plinătății lui Christos ... Capul, ...Din El tot corpul, bine închegat și strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, își primește creșterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părți în măsura ei, și se zidește în iubire.” (Efeseni 4:13-16) Cuvintele din Isaia 60:17, după Versiunea Autorizată, spun: „Pentru aramă voi aduce aur, pentru fier voi aduce argint, pentru lemn, aramă și pentru pietre, fier. Voi face supraveghetori ai tăi pacea și funcționari ai tăi dreptatea.” Acele cuvinte sunt profetice și au o împlinire completă după venirea lui Isus Christos la templu și construirea sau ridicarea Sionului, și arată un contrast clar între situația existentă în biserică înainte de acel timp și după venirea Domnului la templu. Această profeție a lui Isaia arată modul în care lucrarea rămășiței unse în Christos ar putea fi mai roditoare și mai glorioasă decât cea care a precedat zidirea Sionului, iar acest contrast este arătat după cum aurul contrastează cu bronzul sau cuprul și este mai valoros decât acestea; arama decât lemnul și fierul decât piatra. Altfel spus, aceste lucruri materiale sunt folosite în contrast și pentru a ilustra situația mai bună și mai fericită existentă acum în organizația lui Dumnezeu.
4 Această profeție a lui Isaia și-a avut prima împlinire, în mic, când rămășița iudaică a fost eliberată din Babilon de regii neamurilor, Dariu Medul și Cir Persanul, și când acelui popor tipic i s-a permis să se întoarcă la Ierusalim (Sion) pentru a construi templul lui Dumnezeu și pentru a-i ridica din nou zidurile. (Ezra 6:1-15)
164
TURNUL DE VEGHERE
BROOKLYN, N. Y.
Aceasta arată că regele persan de mai târziu, succesorul lui Cir, i-a silit pe împotrivitorii păgâni să contribuie la ridicarea templului și a zidurilor Ierusalimului. Astfel, conform profeției din Isaia 60:16, este scris despre aceștia: „Vei suge laptele neamurilor, vei mânca bunătățile regilor [Darius reprezentându-L pe Iehova Dumnezeu, iar Cir persanul pe Isus Christos]; și vei ști astfel că Eu, DOMNUL, sunt Mântuitorul și Răscumpărătorul tău, Puternicul lui Iacov.”
5 Mai mult decât atât, profeția din Isaia 60:17 a avut o împlinire temporară sau în mic odată cu întemeierea bisericii, înfăptuită în zilele apostolilor; iar după aceea au venit din nou asupra poporului lui Dumnezeu captivitatea și necazurile, atingând un punct culminant în persecuția din 1917 și 1918. Dar împlinirea completă are loc după necazul venit asupra urmașilor credincioși ai lui Isus Christos și după venirea Lui la templu, pentru a-i încerca și a-i descoperi pe fiii aprobați ai antitipicului Levi.
6 Pentru călăuzirea cititorilor săi în analizarea acestui subiect, Turnul de veghere îndrăznește să afirme că ceea ce urmează să fie explicat în acest număr, fiind întru totul sprijinit de Scripturi, stabilește următoarele: Predarea învățăturii în adunări în timpul „perioadei Ilie” cu privire la libertatea adunărilor sau grupelor de a vota pentru a pune în funcție pe bătrânii și diaconii lor a fost o greșeală. Textul din Fapte 14:23 a fost înțeles greșit și de aceea interpretat greșit, iar ridicarea mâinii de către membrii adunării nu a fost metoda potrivită pentru exprimarea alegerii servilor. Însărcinarea de a „pune” sau „numi supraveghetori în biserică” nu a fost dată adunării sau grupei. Absența totală din epistolele lui Pavel adresate bisericii a unui astfel de aranjament este o dovadă foarte elocventă în sprijinirea acestei concluzii. Pavel, acționând după instrucțiunile Domnului, a dat o anumită autoritate și putere lui Timotei și lui Tit pentru a îndeplini anumite sarcini în biserică privind alegerea servilor sau supraveghetorilor, dar acea autoritate nu a fost conferită adunării ca întregsau ca presupus corp „democratic”. Mai mult, în intervalul de timp dintre zilele apostolilor și venirea Domnului Isus la templul lui Iehova, Domnul s-a îngrijit, prin acțiunea spiritului sfânt, de toate nevoile fiecărei adunări. Odată cu venirea lui Christos la templu, Domnul Isus Christos dirijează toate lucrurile care privesc biserica Sa, deoarece este la conducerea ei și umple locurile sau funcțiile ocupate de apostolul Pavel și de alții. Instrucțiunile date de Pavel lui Timotei și lui Tit sunt aplicabile și în „zilele din urmă” în care suntem acum. „Servul credincios și înțelept” ocupă un loc similar cu cel al lui Timotei și al lui Tit. El activează acum sub conducerea, porunca și supravegherea Domnului Isus Christos și, de aceea, întreaga organizație trebuie să fie în completă unitate și să înainteze într-un perfect acord și activitate armonioasă.
7 Aceasta este ziua lui Iehova și timpul pentru justificarea numelui Său. El l-a dat pe servul Său ales pentru o mărturie către oameni, iar capul acelui serv, Isus Christos, este Conducătorul și Comandantul. (Isaia 55;4) Isus Christos în templu se află la conducerea Sionului și fiecare membru al acestuia trebuie să fie în completă armonie cu El și să asculte cu bucurie poruncile Sale. Astfel, nici un membru al acestuia nu are vreun drept sau privilegiu să pornească pe o cale separată după ideile lui proprii. Isus Christos este reprezentantul și justificatorul principal al lui Iehova, iar peste întreaga organizație domnește Iehova, Cel Preaînalt. Fiecare membru al organizației nu caută un interes egoist, ci interesul general sau bunăstarea organizației. Rămășiței acelei oraganizații care este acum pe pământ îi este încredințat mult și i se cere mai mult. Pentru ca aceștia să meargă înainte în război, Domnul le dă informații pentru ajutorul și mângăierea lor și îi îndrumă să umble pe calea cea bună. În poporul lui Iehova, sub conducerea lui Christos, nu poate fi dezbinare, ci toți trebuie să stea umăr la umăr ca un singur corp compact, aducând cu bucurie Domnului ofrandele lor în dreptate. În unele grupe se pare că sunt încă neînțelegeri, dar când cei credincioși dobândesc o înțelegere potrivită despre organizația lui Dumnezeu și despre relația lor individuală cu aceasta, nu pot fi controverse în poporul lui Dumnezeu din care face parte adevărata rămășiță. Este timpul pentru pace absolută în organizație și un timp de război împotriva dușmanului.
Reglementare
8 Comandantul, Isus Christos, în zilele când era pe pământ, nu a dat nici o îndrumare cu privire la vreun aranjament cu privire la reglementarea grupelor sau adunărilor urmașilor Săi, sau alegerea servilor din mijlocul lor. El a exprimat clar relația Lui cu biserica. El este Piatra de Temelie și Cel care zidește și, prin urmare, a spus apostolilor Săi: „Pe această piatră [Christos însuși] voi zidi Biserica Mea.” (Matei 16:18) El a acordat o anumită autoritate apostolilor Săi: „Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și eu pe voi. ...Luați spirit sfânt!” (Ioan 20:21, 22} El a dat comunităților sau grupelor de frați ai Săi instrucțiuni privitoare la ofensele aduse împotriva organizației Domnului și cu privire la modul în care trebuie să le trateze, dar nu a dat nici o instrucțiune cu privire la alegerea servilor. (Matei 18:15-18) Când Saul, numit ulterior Pavel, a fost luminat de Domnul și a părăsit religia, a fost numit de Isus reprezentantul Său special și a primit de la El o însărcinare specială.
1 IUNIE, 1938
TURNUL DE VEGHERE
165
„Dar Domnul i-a zis: Du-te, căci el este un vas pe care l-am ales ca să ducă numele Meu înaintea neamurilor, înaintea împăraților și înaintea copiilor lui Israel.” - Fapte 9:15.
9 Acest mesaj și această însărcinare i-au fost încredințate lui Pavel: „El mi-a zis: Dumnezeul părinților noștri te-a ales să cunoști voia Lui, să vezi pe Cel Drept și să auzi cuvinte din gura Lui; căci Îi vei fi martor față de toți oamenii pentru lucrurile pe care le-ai văzut și auzit.” (Fapte 22:14, 15) „În noaptea următoare, Domnul s-a arătat lui Pavel și i-a zis: Îndrăznește, Pavele, căci, după cum ai mărturisit despre Mine în Ierusalim, tot așa trebuie să mărturisești și în Roma.” - Fapte 23:11.
10 Pavel a mărturisit despre propria-i însărcinare după cum urmează: „Căci am primit de la Domnul ce v-am învățat.” (1 Corinteni 11:23) În ceea ce privește mesajul pe care l-a vestit Pavel, el a spus: „Pentru că n-am primit-o, nici n-am învățat-o de la vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Cristos.” (Galateni 1:12) Astfel, Scripturile arată că apostolul Pavel a fost însărcinat și instruit special de Domnul în ceea ce avea să facă. Domnul Isus le-a dat apostolilor promisiunea clară: „Și Eu voi ruga pe Tatăl și El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac; și anume, spiritul adevărului, pe care lumea nu-l poate primi, pentru că nu-l vede și nu-l cunoaște; dar voi îl cunoașteți, căci rămâne cu voi și va fi în voi. Dar Mângâietorul, adică spiritul sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în numele Meu, vă va învăța toate lucrurile și vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.” (Ioan 14:16, 17, 26) Deci, este cert faptul că atunci când Pavel a pus în ordine treburile bisericii a fost călăuzit de spiritul sfânt, prin Cuvântul lui Dumnezeu, și a primit, de asemenea, instrucțiuni precise direct de la Domnul Isus Cristos. Deci, ceea ce a făcut Pavel trebuie să fie luat ca fiind voința expresă a lui Dumnezeu privitoare la biserica Sa, construită pe Isus Cristos, temelia și capul.
11 A existat o întemeiere în mic a Sionului descoperită prin învierea lui Isus Cristos. (Romani 1:4) Acest lucru a fost astfel înțeles de apostoli după cum este arătat la Fapte 4:23-27. (Psalmi 2:1-6) Pavel, ca serv special al Domnului, a avut în minte scripturile în legătură cu zidirea Sionului, scripturi care includ și profeția din Isaia 60:17. Ceea ce i-a spus Domnul lui Pavel cu privire la împlinirea completă a profeției referitoare la Sion, după cum a fost arătat în acel text, nu este descoperit, dar cunoaștem că Pavel a primit anumite informații pe care nu le putea face cunoscute, dar care i-au servit drept călăuză în ceea ce avea să facă. (2 Corinteni 12:4) Ceea ce a făcut Pavel, sub îndrumarea Domnului Isus Cristos, în punerea în ordine a treburilor bisericii, trebuie în mod necesar să fie în armonie cu profeția referitoare la Sion, deoarece
biserica și Sionul sunt inseparabile. Se poate spune în mod potrivit că denumirea „biserică” se aplică mai ales urmașilor credincioși ai lui Isus Cristos până la venirea Sa la templu, când este zidit Sionul. Despre organizație se vorbește ca „Sion”. Odată zidit, în mod necesar acel corp completat trebuie să fie în unitate absolută și în deplină armonie în acțiune pentru a merge mai departe și a face voința lui Dumnezeu.
12 Acest lucru important nu poate fi ignorat, și anume că nicăieri în epistolele adresate adunărilor sau grupelor bisericii ca atare, Pavel nu le-a dat nici o instrucțiune de a numi supraveghetori sau servi, instrucțiune pe care să o urmeze ca un corp condus în mod democratic. În mod necesar, se ridică întrebarea: De ce nu a fost dată nici o astfel de instrucțiune? Iar răspunsul trebuie să fie, cu siguranță, că numirea supraveghetorilor sau servilor bisericii sau adunării nu revine membrilor fiecărei grupe separat, ca și cum ar fi o organizație condusă în mod democratic. Dacă ar fi voia Domnului ca fiecare grupă sau adunare să fie autonomă în această privință, Pavel cu siguranță ar fi făcut ca aceasta să apară clar în instrucțiunile pe care le-a transmis. Instrucțiunile date în Scripturi cu privire la alegerea servilor, bătrânilor și diaconilor, au fost transmise de Pavel lui Timotei și lui Tit, cei doi fiind numiți special de Pavel pentru a face și a menține ordinea în adunări și grupe. Se pare că celor doi bărbați, apostolii și Domnul le-au dat autoritate cu privire la organizarea și guvernarea bisericii.
13 O lungă perioadă de timp s-a scurs de la moartea apostolilor până la cea de-a doua venire a Domnului Isus Cristos. Pavel nu a dat nici o instrucțiune cu privire la alegerea servilor bisericii care trebuia să fie urmată în toată acea perioadă de timp, ci, după cum este arătat în Scripturi, întreaga chestiune a fost lăsată Domnului, care prin acțiunea spiritului sfânt avea să se îngrijească de toate lucrurile necesare. Fără îndoială, Pavel a avut o vedenie a destrămării adunărilor, care a început cu puțin timp după moartea lui odată cu apariția religioșilor și a continuat neîntrerupt până la venirea Domnului Isus la templu. Apostolul Pavel a accentuat acest lucru, zicând: „Si El [Domnul Isus Cristos, și nu o grupă sau adunare] a dat pe unii apostoli; pe alții, prooroci; pe alții, evangheliști; pe alții, păstori și învățători, pentru desăvârșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea corpului lui Cristos, până toți vom ajunge la unirea credinței și a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare [perfect], la înălțimea staturii plinătății lui Cristos.” (Efeseni 4:11-13) Prin urmare, rezultă clar că o grupă sau o adunare care numește evangheliști, păstori și învățători, acționează contrar prevederilor date de Domnul.
166
TURNUL DE VEGHERE
BROOKLYN, N. Y.
14 Atunci când se observă și se recunoaște clar că nicicând în istoria bisericii lui Dumnezeu, Domnul nu a tratat biserica Sa ca pe o democrație; că ideea unei democrații este cu totul absentă în scrierile apostolilor despre biserică; că nu avem niciun indiciu că există o confederație sau uniune în adunări, precum între statele Americii, trebuie să concluzionăm că forma Ierarhiei de guvernare, atât de seducătoare pentru multe minți omenești, este clar un produs al Diavolului; de asemenea, că forma democratică de guvernare este contrară Cuvântului lui Dumnezeu. Astfel a fost cazul Ierusalimului stăpânit de preoți, după cum a fost arătat în profeția lui Ieremia, când clasa autointitulată aleasă, clerul, conducea contrar voinței lui Dumnezeu. În mod asemănător, „Ierarhia Romano-catolică”, guvernele și organizațiile religioase la fel de „autoritare” sunt în mod clar ale Diavolului, instituite și puse în practică cu scopul de a întoarce pe oameni de la Dumnezeu și Regele Său, și de a-i aduce sub controlul reprezentanților Diavolului. Prin urmare, apostolii credincioși ai Domnului Isus Cristos nu puteau să înființeze o organizație care, datorită metodelor ei de operare, este o guvernare cu metode democratice sau o conducere a „ordinelor” preoților sau ierarhiei. Conducerea lui Iehova Dumnezeu, atât cea a poporului Său tipic cât și cea a poporului pentru numele Său este absolut o conducere teocratică. Regatul sau organizația lui Dumnezeu este o teocrație pură, nesupusă capriciilor sau regulilor vreunei creaturi.
15 Suferind sub conducerea tiranică a clerului și Ierarhiei, oamenii sinceri s-au întors spre guvernarea democratică a organizațiilor religioase cu speranța unei situații mai bune, și acea metodă a fost urmată mulți ani în organizațiile religioase. Dar este aceasta în armonie cu Scripturile? Faptul că o astfel de metodă a fost adoptată în adunările celor care susțineau că servesc pe Domnul nu e o dovadă că este cea corectă. În timpul perioadei Ilie a bisericii, urmașii sinceri ai lui Isus Cristos au părăsit organizația babilonică și au ieșit cu pete pe haine datorită asocierii cu organizația diavolească. În perioada cunoscută ca „timpul Ilie al bisericii”, bătrânii și diaconii din adunări erau aleși printr-un vot al membrilor exprimat prin ridicarea mâinii. Indiferent dacă a fost potrivit sau nu, Domnul a permis aceasta sau nu a intervenit. Intenția sau scopul creștinilor care au adoptat și urmat această metodă a fost, fără îndoială, bună, dar acest lucru nu o face scripturală. Autoritatea pentru o astfel de acțiune sau vot se găsea, după susținerea lor, la Fapte 14:23. Barnaba era asociat cu Pavel în lucrarea de predicare a evangheliei și de punere la punct a lucrurilor în adunări. Având acestea în minte, lucrul arătat în același capitol, să observăm cuvintele din Fapte 14:23: „Și ei [Pavel împreună cu Barnaba, și nu adunarea] au rânduit [cheirotoneo, în greacă][în adunările respective] prezbiteri în fiecare Biserică, și
după ce s-au rugat și au postit, [Pavel și Barnaba, apostolii, și nu grupa] i-au încredințat [pe cei aleși] în mâna Domnului, în care crezuseră.”
16 În același mod, Pavel i-a încredințat Domnului pe bătrânii din Efes. (Fapte 20:32) În textul anterior din Fapte 14:23, cuvântul grecesc cheirotoneo este tradus „rânduit”; dar „a rândui” sau „rânduit” este un cuvânt greșit, după cum se va observa din examinarea scripturilor următoare amintite aici. Cuvântul grecesc cheirotonein înseamnă „a întinde mâna”. Dar întrebarea este: A fost întinderea mâinii actul îndeplinit de apostoli sau de adunare? A fost întinderea mâinii un semn sau un mijloc de votare? Evident, apostolii au fost cei care întindeau mâna, nu ca un mijloc de votare, ci ca un act de confirmare a acelor oameni aleși pentru postul de serviciu. Cuvântul grecesc cheirotoneo, tradus „rânduit”, „ordonat” sau „hirotonit” la Fapte 14:23, de fapt înseamnă ales. Acest lucru este arătat prin textul de la 2 Corinteni 8:18, 19, unde același cuvânt grecesc este tradus „ales”. Acest ultim text, totuși, nu arată că bărbații erau aleși de grupă sau de adunare, ci de cei cărora apostolii le conferiseră anterior autoritate prin întinderea mâinilor.
17 Alegerea supraveghetorilor sau servilor prin metoda de vot democratic de către adunare ignoră porunca referitoare la „Autoritățile Superioare”. (Romani 13:1) Doar Dumnezeu Cel Atotputernic și Isus Cristos constituie autoritățile superioare, iar apostolul Pavel a fost un reprezentant special al acestor autorități superioare. Acționând în virtutea autorității conferite lui, Pavel i-a desemnat și pe alții să reprezinte autoritățile superioare. Întinderea mâinii a fost un act de confirmare din partea apostolilor. Textele următoare sprijină această concluzie. În capitolul 6 al Faptelor Apostolilor se observă că apostolii i-au instruit pe frați să 'aleagă' sau să numească anumiți bărbați pentru a îndeplini anumite sarcini de serviciu și să-i aducă înaintea sau în atenția apostolilor. Despre acești bărbați este scris: „I-au adus înaintea apostolilor, care după ce s-au rugat [apostolii], și-au pus mâinile [apostolii] peste ei.” Astfel, adunarea sau grupa a recunoscut că Autoritățile Superioare acționau prin apostoli, iar apostolii, după ce s-au rugat Autorităților Superioare, și-au pus mâinile peste acești oameni, confirmând astfel alegerea lor. Deci se vede clar că apostolii au fost cei care și-au întins mâinile. Textele următoare arată că apostolii au fost cei care au întins mâna: „Atunci Petru și Ioan au pus mâinile peste ei și aceia au primit spiritul sfânt.” (Fapte 8:17) „Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezați în numele Domnului Isus. Când și-a pus Pavel mâinile peste ei, spiritul sfânt s-a pogorât peste ei și vorbeau în limbi și prooroceau.” (Fapte 19:5, 6) „Nu fi nepăsător de darul care este în tine, care ți-a fost dat prin proorocie, cu punerea mâinilor de către ceata prezbiterilor.” - 1 Timotei 4:14.
1 JUNIE, 1938
TURNUL DE VEGHERE
167
18 Dându-i instrucțiuni lui Timotei cum să procedeze, apostolul Pavel a spus: „Să nu-ți pui mâinile peste nimeni cu grabă; să nu te faci părtaș păcatelor altora; pe tine însuți păzește-te curat.” (1 Timotei 5:22) Observați că această instrucțiune nu a fost dată adunării, ci doar lui Timotei, pe care Pavel îl numise pentru a-l reprezenta și pentru a îndeplini anumite sarcini în biserică. Apostolul l-a instruit în mod precis pe Timotei cu privire la competența cerută servilor ce aveau să fie aleși și l-a avertizat că trebuia să acționeze cu grijă după o cercetare și analiză corespunzătoare și cu rugăciune. Pavel i-a repetat lui Timotei: „De aceea îți aduc aminte să înflăcărezi darul lui Dumnezeu care este în tine prin punerea mâinilor mele” (2 Timotei 1:6), arătând astfel că apostolul a fost cel care l-a confirmat pe Timotei ca reprezentantul său. La 1 Timotei 4:14 este scris: „Cu punerea mâinilor de către ceata prezbiterilor”, ceea ce nu înseamnă adunarea, ci cei care fuseseră aleși pentru a reprezenta Autoritățile Superioare, adică Pavel și alți frați maturi care fuseseră aleși de el pentru a acționa la conducerea adunării.
19 „Punerea mâinilor” nu era o ceremonie anuală, precum alegerea anuală a servilor, după practica în vogă în timpul perioadei Ilie. Acest lucru este clar arătat în textul: „De aceea, să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Cristos și să mergem spre cele desăvârșite, fără să mai punem din nou temelia pocăinței de faptele moarte și a credinței în Dumnezeu, învățătura despre botezuri, despre punerea mâinilor, despre învierea morților și despre judecata veșnică.” (Evrei 6:1, 2) Din moment ce o persoană a fost odată aleasă pentru a îndeplini anumite sarcini, nu este nevoie a reînnoi acea alegere atât timp cât persoana numită a acționat în mod credincios.
20 În cazul poporului tipic al lui Dumnezeu, Israel, punerea mâinilor nu era o practică a adunării, ci a fost limitată la reprezentanții poporului, numiți corespunzător. O astfel de punere a mâinilor nu indica votul pro și contra. Acest lucru este arătat de porunca pe care le-a dat-o Domnul izraeliților: „Dacă păcatul săvârșit s-a descoperit, adunarea să aducă un vițel ca jertfă de ispășire, și anume să-l aducă înaintea cortului întâlnirii. Bătrânii adunării să-și pună mâinile pe capul vițelului Înaintea DOMNULUI și să junghie vițelul înaintea DOMNULUI.” (Leveticul 4:14, 15) Iehova i-a ales pe leviți pentru serviciul Lui fără a cere un vot al poporului. (Numeri 3:40, 45) Leviții, servii aleși de Iehova, își puneau mâinile pe vițel, care îi reprezenta în jertfa adusă lui Dumnezeu. - Numeri 8:9-12.
21 Când a sosit timpul pentru a alege un succesor pentru Moise, Iehova a făcut alegerea. Moise nu a ales un succesor și nici Iosua nu a fost oferit sau pus înainte
pentru acest serviciu și votat de alții. „DOMNUL a zis lui Moise: 'Ia-ți pe Iosua, fiul lui Nun, bărbat în care este spiritul Meu, și să-ți pui mâna peste el. Să-l așezi înaintea preotului Eleazar și înaintea întregii adunări și să-i dai porunci sub ochii lor. Să-l faci părtaș la dregătoria ta, pentru ca toată adunarea copiilor lui Israel să-l asculte. Să se înfățișeze înaintea preotului Eleazar, care să întrebe pentru el judecata lui Urim înaintea DOMNULUI; și Iosua, toți copiii lui Israel, împreună cu el, și toată adunarea, să iasă după porunca lui Eleazar și să intre după porunca lui.' Moise a făcut cum îi poruncise DOMNUL. A luat pe Iosua și l-a pus înaintea preotului Eleazar și înaintea întregii adunări. Și-a pus mâinile peste el și i-a dat porunci, cum spusese DOMNUL prin Moise.” - Numeri 27:18-23.
22 Alegerea celui care avea să-i ia locul lui Iuda Iscarioteanul nu s-a făcut printr-un vot al adunării sau al discipolilor. Apostolii au pus înainte doi oameni, iar hotărârea era a Domnului prin tragere la sorți. Cu acea ocazie, Petru le-a spus celorlalți: „Trebuie... să fie rânduit unul” sau „dintre aceștia trebuie unul să devină un martor cu noi [și] al învierii Lui [Isus].” (Fapte 1:22, ARV) Cu acea ocazie, Petru a citat din Psalmi despre Iuda: „Locuința lui să rămână pustie și nimeni să nu locuiască în ea!” (versetul 20) Apoi, Iust și Matia au fost puși înainte: „Apoi au făcut următoarea rugăciune: 'Doamne, Tu, care cunoști inimile tuturor oamenilor, arată-ne pe care din acești doi l-ai ales, ca să ia loc în slujba și apostolia aceasta, din care a căzut Iuda, ca să meargă la locul lui.' Au tras la sorți și sorțul a căzut pe Matia, care a fost împreună cu cei unsprezece apostoli.” - Fapte 1:24-26.
23 Toate aceste dovezi scripturale au scopul să arate că întinderea sau punerea mâinilor (după cum este arătat în 2 Corinteni 8:18, 19) nu a fost făcută de adunare, ci de reprezentanții care au fost aleși de apostolul Pavel. (vezi și Fapte 15:37-41) Apostolii au fost cei care i-au încredințat Domnului pe bătrâni, așa cum a făcut Pavel cu bătrânii din Efes. (Fapte 20:17-32) Se pare că adunarea putea să accepte sau să numească bărbați pentru serviciu și să-i pună înaintea apostolilor, dar aprobarea și alegerea finală cădea în sarcina lui Pavel (1 Corinteni 16:3) sau a celui căruia apostolul îi dăduse autoritate să acționeze ca reprezentant al Domnului. - 2 Corinteni 8:19, 22.
24 În epistolele sale, apostolul Pavel folosește cuvântul grecesc episkopos pentru a desemna supraveghetorii adunărilor. „Însă din Milet, Pavel a trimis la Efes și a chemat pe prezbiterii bisericii ... Luați seama dar la voi înșivă și la toată turma peste care v-a pus spiritul sfânt episcopi.” (Fapte 20:17, 28)
168
TURNUL DE VEGHERE
BROOKLYN, N. Y.
Acel cuvânt grecesc este redat de Strong „funcționar, episcop, supraveghetor”. Nu adunarea, ci spiritul sfânt, care acționa ca reprezentant în absența Domnului, i-a făcut pe astfel de oameni „supraveghetori”. Toți apostolii au fost supraveghetori sau episkopoi. Cuvântul atât de des folosit de religioși, „arhiepiscop”, nu apare nici măcar o dată în scrierile apostolului. Acei bărbați credincioși au fost făcuți supraveghetori nu de votul unor creaturi, ci de spiritul sfânt, așa cum este arătat de mărturia apostolului Pavel însuși. În diferitele epistole ale scriitorilor apostolici nu apare nici o învățătură către adunări cu privire la ținerea de alegeri regulate pentru supraveghetorii adunării sau grupei. Nu se spune nimic despre votarea separat în adunări a servilor în posturi de serviciu. Scrisoarea lui Pavel către filipeni este adresată „către toți sfinții în Cristos Isus, care sunt în Filipi, împreună cu episcopii și diaconii.” (Filipeni 1:1) Nu este dată nici o învățătură cu privire la alegerea prin vot sau ridicarea mâinii.
Autoritate
25 Odată ce apostolul Pavel a fost învestit de Domnul Isus Cristos cu putere și autoritate de a numi servi în biserică, se vede clar că apostolul a avut autoritate să dea putere de a acționa altora. El i-a ales pe Timotei și pe Tit și le-a dat astfel de autoritate în acest scop. (1 Timotei 1:3, 5:21, 22; Tit 1:5) În ceea ce privește organizarea adunării sau grupei și numirea servilor, Pavel a dat instrucțiuni lui Timotei și lui Tit. Lui Tit i-a spus: „Te-am lăsat în Creta, ca să pui în rânduială ce mai rămâne de rânduit și să așezi prezbiteri în fiecare cetate, după cum ți-am poruncit.” (Tit 1:5) Dacă Timotei și Tit ar fi fost doar simpli alegători în adunare, ale căror voturi n-ar fi fost luate în considerare mai mult decât ale altora din aceeași adunare, cu siguranță apostolul nu i-ar fi instruit în mod special cu privire la cum ar trebui făcută organizarea. Aceste texte scripturale arată, deci, că Pavel era împuternicit să acorde lui Timotei și lui Tit putere și autoritate pentru a încheia organizarea grupelor și adunărilor.
26 Religioșii au aplicat greșit aceste texte scripturale, rezervându-și puterea de a face numiri, pentru ca astfel clerul să-i țină sub control pe membrii din țările lor, pentru scopuri egoiste. Astfel, ei s-au făcut șefi, s-au înălțat și s-au glorificat pe ei înșiși și s-au înălțat mai presus decât „turma de rând” a adunării, pe care au numit-o și încă o numesc „laici”, o clasă deosebită de cler. Pentru a evita o astfel de deosebire nepotrivită între șefii clerului și oamenii de rând, în timpul perioadei Ilie a fost adoptată și urmată practica votării, în fiecare adunare, de fiecare membru, numind sau alegând astfel bătrâni sau diaconi; toți câți erau disponibili erau astfel aleși, pentru ca toți să poată avea ceva de
făcut. Acum a sosit timpul pentru o procedură diferită. De ce? Cel mai puternic motiv este faptul că Domnul Isus Cristos este la templu și toți cei în Cristos au ajuns la o stare de maturitate, adică la starea bătrânilor sau a celor maturi și toți sunt la un nivel exact, iar Domnul Isus Cristos are controlul deplin.
27 „Autoritățile superioare” sunt Iehova Dumnezeu și Isus Cristos, iar autoritatea de a „pune mâinile” este restrânsă sau limitată la un număr pentru a fi supraveghetori, ca apostolii, Timotei și Tit. Aceasta este o recunoaștere clară a Autorităților Superioare și un mod de acțiune sub autoritatea și îndrumarea Lor. O astfel de limitare a punerii mâinilor este o măsură de siguranță, deoarece discipolii mai tineri și neștiutori și cei mai puțin maturi sunt, prin urmare, mai puțin calificați și mai puțin prevăzători, și de aceea nu atât de potriviți pentru a ocupa astfel de locuri ca și cei maturi. Astfel, Timotei a fost instruit să nu pună mâinile peste nici un om fără ca mai întâi să analizeze acest lucru cu grijă și rugăciune, acționând cu prudență sub îndrumarea Domnului. Punerea mâinilor nu făcea din persoana astfel aleasă o categorie superioară de creștin. Însemna doar că o astfel de persoană avea o responsabilitate concretă repartizată în anumite limite, și că adunarea consimte cu acest aranjament și acționează în deplină armonie cu acesta. Rămâne adevărat faptul că, după cum este scris, „voi toți sunteți frați” și „voi toți sunteți una în Isus Cristos” (Matei 23:8; Galateni 3:28); pentru acest motiv toți sunt la același nivel în ce privește distincția sau rangul. Se pare că bătrânii sau supraveghetorii și diaconii nu erau numiți pentru un termen limitat de un an sau mai puțin, ci pe viață sau atâta timp cât rămâneau credincioși în îndeplinirea sarcinii. O astfel de regulă nu s-ar putea aplica, totuși, servului de grupă, care poate fi numit anual în organizarea din nou a serviciului și când factorul determinant în alegerea lui este măsura de credincioșie, zel și eficiență. Lucrul important este activitatea în serviciu pentru înaintarea generală a intereselor Regatului.
28 În zilele apostolilor, adunările din diferitele părți ale țării nu erau unități independente, fără supraveghere centrală. Ei erau controlați de corpul central, pe care Isus Cristos l-a stabilit prin apostolii credincioși, fapt arătat în darea de seamă din Fapte 15:2-30. Și nici numirea servilor nu era responsabilitatea fiecărei adunări separate fără confirmarea și controlul autorității centrale, adică apostolii sau reprezentanții lor direcți. În virtutea autorității conferite lui de spiritul sfânt, Pavel a hotărât („rânduit”) chestiuni vitale pentru adunare, dar numai după cum Domnul prevăzuse: „Încolo, fiecare să rămână în starea în care l-a așezat Domnul și în care l-a chemat Dumnezeu. Astfel am rânduit în toate bisericile.” - 1 Corinteni 7:17, Diaglott.
1 IUNIE, 1938
TURNUL DE VEGHERE
169
29 Astfel, „Autoritățile Superioare”, erau recunoscute într-un mod potrivit și, după cum s-a poruncit, „orice suflet” era „supus autorităților superioare”. (Romani 13:1) Apostolii nu mai sunt pe pământ în carne, dar Autoritățile Superioare sunt prezente în Templu, Iehova Dumnezeu, Autoritatea Supremă, fiind acolo reprezentat de Isus Cristos, Autoritatea Superioară. Prin urmare, nici o persoană de pe pământ nu acționează ca reprezentant personal direct al Autorităților Superioare, așa cum au făcut apostolii în zilele lor.
30 Funcțiile sau funcționarii cu titluri, presupuși a fi superiori celor de rând, au fost întotdeauna în vogă în organizațiile religioase numite „creștinătate”, chiar și printre cei angajați în lucrarea Ilie, din 1878 până în 1918. Au fost cei care și-au asumat o poziție sau funcție înaltă și au acționat ca șefi peste alții și astfel au arătat nesupunere față de corpul lui Cristos ca întreg. Acum, că Domnul a venit la Templu și a adunat la Sine pe cei credincioși, toți aceștia trebuie să fie la același nivel, în unitate în Cristos. Pare destul de clar că epistolele către Timotei și către Tit au fost scris pentru călăuzirea îndeosebi a martorilor lui Iehova din „zilele din urmă”, iar acestea nicidecum nu susțin numirea unora cu diferite titluri, ca bătrâni [episkopous] și diaconi [diakonous]. Domnul, prin apostolul Pavel, le-a încredințat lui Timotei și lui Tit anumite sarcini. Pavel, în zilele sale, a făcut de cunoscut voința și hotărârile Domnului, pe care le primise de la El. Astfel, Pavel stătea în locul Domnului Isus Cristos sau Îl reprezenta în mod special pe El, singurul Fiu al lui Iehova Dumnezeu, care acum este în Templu. Isus Cristos, în Templu, este marele reprezentant special al lui Iehova. Cât timp a fost pe pământ, Isus a avut puterea de a numi, iar acum cu atât mai mult, deoarece este învestit cu toată puterea în cer și pe pământ. - Ioan 15:16; Matei 28:18.
Organizație vizibilă
31 Toți cei care-L iubesc, Îl servesc pe Iehova și cred adevărurile descoperite în cuvântul Său, trebuie să vadă că Domnul Isus Cristos, Capul organizației lui Iehova, Sion, are o parte vizibilă a organizației Sale pe pământ, care Îl reprezintă pe Domnul și acționează sub directa supraveghere a Domnului Isus Cristos. Altfel, lucrarea Domnului pe pământ ar fi fără ordine. Interesele sau „bunurile” văzute ale Regatului Său trebuie să fie încredințate unor reprezentanți. Acum se ridică întrebarea: Cine este acel reprezentant văzut care stă în același loc sau poziție cu cel ocupat și urmat de Timotei și de Tit, și care este investit cu o anumită autoritate de a acționa? Răspunsul trebuie să fie găsit în Scripturi, și nu în simpla părere a oamenilor. Isus a declarat, după cum este scris, că odată cu venirea Sa la Templu, El va încredința toate bunurile și interesele Regatului de pe pământ „slujitorului credincios și prudent”, care este format din toți acei unși de pe
pământ care sunt aduși la templu în unitate în Cristos, acționând în completă unitate sub conducerea Domnului Isus Cristos. (Matei 24:45-47) Pavel, ca reprezentant a lui Isus Cristos, le-a acordat lui Timotei și lui Tit autoritatea să acționeze în anumite cazuri pentru numirea servilor în biserică. Domnul Isus, acum în templu și în deplină supraveghere a fiecărei părți a organizației Sale, în conformitate cu propriul Său cuvânt, acordă reprezentanților Săi pământești anumite sarcini pentru a fi îndeplinite în organizația Sa văzută, sarcini care, de necesitate, trebuie să includă și alegerea servilor. Rămășița unsă de pe pământ la templu, pentru comoditate, este desemnată ca „Societatea”. Aceasta nu înseamnă Watch Tower Bible & Tract Society ca și asociație, deoarece acea asociație a fost organizată pentru a satisface anumite cerințe legale. „Societatea”, după cum acest termen este acum folosit, înseamnă poporul lui Dumnezeu de pe pământ în completă unitate, organizați corespunzător și îndeplinind lucrarea de punere a mărturiei despre numele lui Iehova Dumnezeu în armonie cu voința Sa, „mărturia lui Isus Cristos” care le este încredințată, toți aceștia fiind copiii lui Dumnezeu prin organizația Sa, Sion. (Apocalipsa 12:17; Isaia 54:13) Scrisorile apostolului Pavel adresate lui Timotei și lui Tit aplicându-se în „zilele din urmă”, se aplică acum Societății, iar lucrurile încredințate lui Timotei și Tit și însărcinarea specială dată lor sunt realizate de Societate, care acționează sub directa supraveghere a Domnului Isus Cristos din Templu.
32 Timotei a fost însărcinat cu învățătura despre voința lui Dumnezeu. (1 Timotei 1:3, 4, 18; 2:12; 3:11; 2 Timotei 2:14) El a fost instruit cu privire la recunoașterea „Autorităților Superioare” și sprijinirea Lor în mod credincios și cu rugăciune. (1 Timotei 2:1-3) Autoritățile Superioare sunt acum în plină activitate, iar acesta este timpul Lor de război. (2 Timotei 2:3) Datorită puterii lui de a numi, Timotei a fost instruit cu privire la calificările servilor în biserică sau grupe. - 1 Timotei 3:1-13.
33 Nu a fost făcută nici o prevedere pentru funcția de „bătrân” sau „preot”. De fapt, episkopos sau supraveghetor trebuie să fie mai întâi un bătrân, după cum este arătat la Fapte 20.17, 28; adică, el trebuie să fie matur în Cristos. Astfel de supraveghetori nu erau doar unul într-o provincie, pus peste toți ceilalți în acel teritoriu, după cum procedează sistemul romano-catolic. Supraveghetorul era unul numit să se îngrijească de interesele grupei sau adunării. Timotei a fost instruit să aibă o conduită potrivită în organizația sau casa lui Dumnezeu. (1 Timotei 3:14, 15) Tot la fel, în toate aceste lucruri, „Societatea” este instruită să se poarte în armonie cu voința lui Dumnezeu, așa cum este arătat în Scripturi.
34 Lui Timotei i s-a poruncit să-i îndemne pe frați și să le reamintească aceste lucruri prin atenționări repetate. El era tânăr, dar i s-a spus să nu permită nimănui să-l disprețuiască datorită tinereții. (1 Timotei 4:12)
170
TURNUL DE VEGHERE
BROOKLYN, N. Y.
La fel și „Societatea” este o organizație relativ tânără, existând astfel doar de la venirea Domnului Isus la templu. Totuși, aceasta nu trebuie să fie disprețuită din acest motiv, ci trebuie să acționeze în armonie cu voința lui Dumnezeu și a Domnului Isus.
35 Când Domnul Isus a venit la templu în 1918, El nu a ales o persoană individuală ca reprezentant sau serv al Său, ci a ales un grup de bărbați și femei credincioase ca servi ai Săi și i-a unit într-o organizație care să reprezinte interesele Regatului Său pe pământ și a făcut acel corp „slujitorul credincios și prudent” al Său, căruia i-a încredințat toate interesele regatului de pe pământ, desemnate ca „toate averile Sale”. El l-a zidit pe acest „slujitor credincios și prudent” în Sion ca o parte a organizației Sale capitale. (Psalmi 132:12, 13; 78:68-70) Prin urmare, așa cum apostolul Pavel nu a avut nevoie de „scrisori de recomandare” (2 Corinteni 3:1-3; 1:1), tot așa „Societatea” care activează legal sub numele de Watch Tower Bible & Tract Society, nu are nevoie de scrisori de recomandare de la vreo persoană sau alta, deoarece aceasta este o parte a organizației lui Dumnezeu. Lucrările ei, împreună cu rezultatele acestora, prin harul Domnului, privite în lumina profeției, sunt în sine „scrisori de recomandare” de la Domnul Însuși.
36 Timotei a avut „darul... profeției”. (1 Timotei 4:14) Fie că a fost un dar al profeției pentru el sau o menționare favorabilă anterioară despre el făcută de Pavel, cel puțin „Societatea” a avut o menționare favorabilă anterioară sau s-a profețit despre aceasta în Scripturi, iar Domnul Isus, Marele Bătrân, și-a pus mâinile peste „Societate”, așa cum Pavel și-a pus mâinile peste Timotei (2 Timotei 1:6), și astfel se face de cunoscut adevărul în împlinirea profețiilor. De asemenea, „mustrările” nu sunt acum prerogativa persoanelor individuale la plăcerea sau alegerea acestora, ci asemenea mustrare este prerogativa „Societății” împotriva celor cărora li s-au încredințat sarcini și responsabilități și care s-au dovedit nedemni de încredere și necredincioși. (1 Timotei 5:1, 2, 20) „Societatea” acționează prin servii săi numiți corespunzător, recunoscând marele adevăr că „Dumnezeu a pus mădularele în corp, pe fiecare așa cum a voit El” (1 Corinteni 12:18), prin Oficiarul Său Principal, Isus Cristos. Trebuie să fie recunoscut de către toți cei care Îl iubesc pe Domnul, că El Și-a desăvârșit și Își conduce propria organizație.
37 Isus Cristos este la templu pentru Iehova și ca reprezentant al Său, iar acolo este însoțit de sfinții Săi îngeri. Acolo, i-a strâns la El pe cei credincioși care au fost înviați și pe rămășița credincioasă care este încă pe pământ, iar peste toți aceștia este Iehova Dumnezeu. Cu siguranță, Domnul Isus Cristos Își are propria cale bună și eficientă de comunicare și instruire a clasei templului, prin organizația Sa de pe pământ în modul prevăzut de El. Așadar, „Societatea” remarcă pe cei maturi din organizație (care sunt, de fapt, bătrâni, prin harul lui Dumnezeu) „care cârmuiesc [conduc] bine” lucrurile încredințate lor. (1 Timotei 5:17, 18) „Societatea”, prin urmare, este
instrumentul potrivit folosit pentru numirea servilor în diferite grupe, datorie care nu revine persoanelor individuale sau adunărilor care acționează independent și democratic. (1 Timotei 5:22) Aceasta este făcută după o cercetare sârguincioasă și în rugăciune a voinței Domnului, recunoscându-L și primind îndrumarea Lui așa cum El a promis. (Proverbe 3:5, 6) „Societatea” execută îndatoririle încredințate ei de către Isus Cristos, Regele și Conducătorul.
38 Isus Cristos, Marele Apostol sau Trimis al lui Iehova, care este la templu, și-a „pus mâinile” peste „Societate”, ca fiind „slujitorul credincios și prudent” și reprezentantul Său văzut. (2 Timotei 1:6) „Societatea” a fost și este un „părtaș la suferințele evangheliei” și nu s-a rușinat de lanțuri și închisoare din pricina Lui, bucurându-se să aibă parte de ocările care au căzut asupra lui Dumnezeu și Isus Cristos. (2 Timotei 1:8; Romani 15:3) „Societatea”, acționând ca servul și reprezentantul Domnului, încredințează lucrarea de mărturie martorilor credincioși ai Domnului de pe pământ. (2 Timotei 2:2) La rândul lor, ei trebuie să studieze pentru a îndeplini și vesti în mod potrivit voința lui Dumnezeu cu privire la poporul Său. (2 Timotei 2:15) Metoda „Societății” este în conformitate cu instrucțiunile date lui Timotei, de a se feri de „vorbăriile goale și lumești; ...Ferește-te de întrebările nebune și nefolositoare, căci știi că dau naștere la certuri.” (2 Timotei 2:16, 23) Ca și în cazul lui Timotei, misiunea „Societății” este: „propovăduiește Cuvântul, stăruie asupra lui la timp și ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândețea și învățătura. ...Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferințele, fă lucrul unui evanghelist și împlinește-ți bine slujba.” - 2 Timotei 4:2-5.
39 După cum Tit a fost instruit și autorizat să numească servi, tot așa este și „Societatea”. „Te-am lăsat în Creta, ca să pui în rânduială ce mai rămâne de rânduit, și să așezi prezbiteri în fiecare cetate, după cum ți-am poruncit.” (Tit 1:5) Cei care urmează să fie numiți sunt, în primul rând, analizați cu grijă, având în vedere să fie calificați așa cum arată Scripturile. (Tit 1:6-9) Exercitarea autorității ei nu trebuie să fie contestată, deoarece este făcută la porunca Domnului. - Tit 2:15.
40 Aceasta trebuie să îndemne și îndeamnă pe cei consacrați Domnului să fie supuși „Autorităților Superioare”, care sunt rânduite de Iehova Dumnezeu. (Romani 13:1-4) Pentru acest motiv, „Societatea” ar fi necredincioasă Domnului și ar acționa încălcând porunca Sa dacă ar îndemna și ar învăța poporul lui Dumnezeu să salute oameni sau drapelul vreunei țări sau națiuni, sau să arate supunere față de vreun lucru pământesc, presupunând astfel că protecția sau mântuirea vine de la vreo creatură sau lucru, și nu de la Domnul. (Tit 3:1) Așa cum Tit a fost instruit: „Dar de întrebările nebune, de înșirările de neamuri, de certuri și ciorovăieli privitoare la Lege, ferește-te, căci sunt nefolositoare și zadarnice.
1 IUNIE, 1938
TURNUL DE VEGHERE
171
După întâia și a doua mustrare, depărtează-te de cel ce aduce dezbinări. (Tit 3:9, 10), la fel trebuie să facă și „Societatea”. Domnul va avea grijă de acești dezbinatori.
41 În deplin acord cu cele menționate anterior, cei care acționează ca servi în diferite grupe de vestitori sunt reprezentanții Societății prin numire. În timp ce grupele au posibilitatea să recomande anumite persoane, este prerogativa Societății să ignore astfel de recomandări și să numească pe cei care se prezintă a fi cei mai potriviți pentru acel post sau posturi. În zilele apostolilor, supraveghetorii erau numiți în serviciu pe viață atât timp cât serveau în mod credincios. O ecclesia (grupă) nu putea scoate din serviciu pe cineva numit, pentru a satisface capriciile egoiste ale unora, ci doar apostolul sau cei cărora acesta le-a dat autoritate îi înlăturau pe cei numiți, din cauza necredincioșiei sau eșecului de a îndeplini sarcinile încredințate. - 1 Corinteni 5:3-5; Tit 3:10.
42 Oricare ar fi fost motivul pentru care Domnul a permis să predomine forma democratică de conducere în adunări sau grupe în timpul perioadei Ilie și ignorând faptul dacă acest lucru a fost corect sau greșit, Scripturile și realitățile prezente arată că, atunci când Domnul vine la templu, o schimbare este făcută, schimbare cauzată de Domnul, care Își informează rămășița despre relația lor adevărată cu El. Este timpul înțelegerii, iar rămășița trebuie acum „cu tot ce are să dobândească priceperea”. Motivul pentru o astfel de lumină și înțelegere mai clară și pentru o astfel de schimbare în mai bine este discutat în următorul număr al Turnului de veghere.
(Va urma)
Întrebări pentru studiu
AVERTISMENT
Spiritul lui Iehova a venit asupra profetului Său, Ezechiel, care a avut atunci o vedenie a lucrătorilor fărădelegii, care controlează și asupresc poporul la sfârșitul lumii, în care suntem acum. Apoi Ezechiel a profețit împotriva acestor prinți, sau favorizați. El le-a dat un avertisment făcându-le de cunoscut propria lor răutate și că acum Iehova se va întoarce împotriva lor. Necruțătorii și asupritorii conducători ai „creștinătății” au făcut și continuă să facă mult mai rău decât au făcut cei asemenea lor în Israel.
Cei din „creștinătate” sunt mai de condamnat, deoarece, în plus față de cuvintele profeților pe care cei din Israel le-au avut, ei i-au avut pe Isus și pe apostoli și au trăit într-un timp al luminării. „Prinții creștinătății” au cauzat suferințe nespuse și crime nenumărate între oameni pentru ca scopurile lor egoiste să fie împlinite. Prin urmare, Iehova Dumnezeu l-a îndrumat pe Ezechiel să proorocească împotriva lor în aceste cuvinte de avertizare:
172
TURNUL DE VEGHERE
BROOKLYN, N. Y.
„Ați făcut o mulțime de omoruri în cetatea aceasta și ați umplut ulițele cu cei uciși. De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: 'Morții voștri pe care i-ați întins în mijlocul cetății acesteia, sunt carnea și ea este cazanul; dar voi veți fi scoși afară din ea. Vă temeți de sabie, dar Eu voi aduce sabia peste voi, zice DOMNUL Dumnezeu. Vă voi scoate din cetatea aceasta, vă voi da în mâinile străinilor și voi împlini judecățile Mele împotriva voastră! Veți cădea loviți de sabie, vă voi judeca la hotarul lui Israel și veți ști că EU sunt DOMNUL. Cetatea aceasta nu va fi cazanul vostru și voi nu veți fi carnea din el; ci la hotarul lui Israel vă voi judeca!'” - Ezechiel 11:6-11.
Prinții și conducătorii poporului „creștinătății” s-au temut de sabie, iar când nenorocirea a venit asupra lor, s-au așezat într-un loc de siguranță și i-au împins pe „oamenii de rând” pe liniile frontului pentru a fi uciși. Dar acum, Iehova declară că va răsturna situația și că prinții și conducătorii vor cădea prin sabie, pe care însuși Iehova o va mânui. În conformitate cu aceasta, El l-a făcut pe profetul Ieremia să zică:
„Gemeți, păstori, și strigați! Tăvăliți-vă în cenușă, povățuitori ai turmelor! Căci au venit zilele junghierii și împrăștierii voastre. Vă voi zdrobi și veți cădea la pământ ca un vas de preț. Nu mai este nici un loc de adăpost pentru păstorii! Nu mai este nici o scăpare pentru povățuitorii turmelor!” - Ieremia 25:34, 35.
Conducătorii „creștinătății” nu au nici o scuză pentru calea lor de acțiune. Izraeliții au fost poporul ales al lui Dumnezeu și ar fi trebuit să umble după legile Sale, dar ei s-au asemănat națiunilor păgâne. Națiunile care nu ridică nici o pretenție de „Creștinism" practică religia Diavolului. Liderii „creștinătății” susțin că sunt copiii lui Dumnezeu și poporul Său de legământ, dar ei ignoră legile Sale și acționează în felul națiunilor păgâne, adică practică religia Diavolului. Ei preamăresc creaturi, se preamăresc pe ei înșiși și își folosesc puterea pentru a-i asupri pe săraci; dar Dumnezeu declară că își va vărsa mânia îndreptățită asupra lor și că va face așa pentru ca toți să știe că Iehova este Dumnezeu și pentru ca numele Său să fie justificat.
În ziua când profetul proorocea, deoarece unul dintre acești conducători a murit, Ezechiel a căzut cu fața la pământ și a strigat: „Ah! DOAMNE Dumnezeule, vrei să nimicești Tu și ce a mai rămas din Israel?” (Ezechiel 11:13) Acesta nu a fost un strigăt pentru milă, ci mai degrabă pentru a determina o manifestare a mâniei îndreptățite a lui Dumnezeu, arătând că judecata ce a căzut asupra lor este dreaptă. Apoi, Iehova atrage atenția asupra lăcomiei și aroganței de care au dat dovadă conducătorii, și la persecuția pe care au adus-o asupra săracilor. „Fiul omului, frații tăi, da, frații tăi, cei din robie, și toată casa lui Israel, sunt cei despre care zic locuitorii Ierusalimului: ’Ei sunt departe de DOMNUL, țara ne-a fost dată nouă în stăpânire!’” - Ezechiel 11:15.
La fel este și în ziua de astăzi, când conducătorii „creștinătății” spun prin cuvintele și faptele lor: „Pământul ne aparține și vom face cu el ce vom vrea. Îi vom înghesui pe oamenii de rând în case cu chirie, vom face din lucrătorii pământului iobagi, și vom trăi fără griji.” Prin urmare, Iehova spune despre ei: 'Frații tăi [cei din biserici care sunt umili și temători, care sunt ținuți prizonieri și spre care conducătorii turmei se uită cu dispreț] sunt cei despre care [conducătorii turmei] au spus (și spun): Ei sunt departe de Domnul [adică, tu nu ești în favoarea Lui; noi suntem favoriții Lui]; țara ne-a fost dată nouă în stăpânire [noi suntem cei care avem totul].' Iehova îi va nimici pe acești asupritori nelegiuiți, exact așa cum a văzut profetul Ezechiel în vedenie și a proorocit.
Apoi, Iehova rostește către poporul de rând cuvinte de consolare, care susțin puternic concluzia că, printre cei care au fost marginalizați și asupriți de prinții și conducătorii „creștinătății”, vor fi și sunt milioane care vor intra în favoarea lui Iehova, care vor auzi adevărul, se vor întoarce la Iehova, vor obține favoarea Sa și nu vor muri niciodată. Sub Regatul Mesianic, inima și mintea lor vor fi curățite și vor locui în siguranță „în țară”, (vezi Ezechiel 11:16-21) Dumnezeu îi va cruța pe cei care își întorc inima către El și caută dreptatea, trecându-i prin timpul de necaz. Astfel sunt cei smeriți și ascultători, care vor avea binecuvântarea Lui. „Căutați dreptatea, căutați smerenia! Poate ca veți fi cruțați în ziua mâniei DOMNULUI.” -Țefania 2:3.
Muntele Măslinilor este situat chiar în partea de est a cetății Ierusalim și simbolizează în mod potrivit Regatului lui Dumnezeu, a păcii și binecuvântărilor. Odată cu nimicirea organizației lui Satan, regatul lui Iehova va aduce oamenilor de pe pământ pace și binecuvântări, întocmai după cum Iehova a promis. Ezechiel a avut o vedenie despre aceasta și a scris: „Slava DOMNULUI s-a înălțat din mijlocul cetății și s-a așezat pe muntele de la răsăritul cetății.” (Ezechiel 11:23) În sprijinul acestui fapt, un alt profet a descris bătălia Armaghedonului și, apoi, a adăugat: „Picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe Muntele Măslinilor, care este în fața Ierusalimului, spre răsărit.” (Zaharia 14:4) Atunci pe pământ va fi stabilită pacea printre oamenii cu bunăvoință, și aceasta se va realiza prin autoritatea Regatului lui Dumnezeu.
În versetele 24 și 25 ale capitolului 11 din cartea lui Ezechiel, profetul ne spune că a fost dus înapoi, prin spiritul lui Dumnezeu, în locul unde se găseau captivii în Babilon, și le-a vorbit despre lucrurile pe care Iehova i le arătase. Aceasta înseamnă clar că „prinșilor de război” din „creștinătate” trebuie să li se spună acum adevărul despre organizația lui Satan, și mai ales că ea este o parte a acelei organizații nelegiuite.
1 IUNIE, 1938
TURNUL DE VEGHERE
173
Rămășița credincioasă trebuie să ducă această mărturie pentru numele lui Iehova Dumnezeu și să-i informeze pe „prinșii de război” despre Iehova, despre marea Sa organizație și că El va nimici organizația lui Satan. Această lucrare pe care rămășița o face de ani de zile continuă și acum, și trebuie să continue până ce mărturia despre adevăr va fi încheiată și „creștinătatea” va cădea. „Prinșii de război” trebuie să aibă și vor avea ocazia să cunoască faptul că doctrina principală a Bibliei este aceea a Regatului lui Dumnezeu, deoarece acel Regat va justifica numele lui Iehova.
