Drama justificării (Partea 3): Diferență între versiuni

De la Ro JW United
Jump to navigation Jump to search
(Pagină nouă: <div class='publication-firstpage'> <pages index="Drama-of-vindication-part-III-1939.djvu" from=1 to=16 header=1 /> </div>)
 
m (Administrator a redenumit pagina Drama justificării - partea III în Drama justificării (Partea 3) fără a lăsa o redirecționare în loc)
 
(Nicio diferență)

Versiunea curentă din 13 noiembrie 2020 05:01

 


Pagină:Drama-of-vindication-part-III-1939.djvu/1


Pagină:Drama-of-vindication-part-III-1939.djvu/2

67



TURNUL DE VEGHE

ANUNȚÂND REGATUL LUI IEHOVA

VOL. LX
1 MARTIE 1939
No.5

DRAMA JUSTIFICĂRII

Partea a 3-a


„Nu te teme; căci te-am răscumpărat [eliberat], te-am chemat după numele tău; tu ești al meu.” – Isaia 43:1


1 IEHOVA și-a exprimat scopul său de a face ca numele său să fie vestit pe întreg pământul înainte de a-și arăta puterea de a distruge dușmanul. (Exod. 9:16). Scopul său trebuie îndeplinit în timp util. Este de așteptat ca Iehova să își aleagă martorii, și să-i folosească pentru a-și declara numele pe întreg pământul, și această alegere să se facă; iar martorilor li se va da un nume propriu de către Iehova înainte de a începe ultima mărturie, care va avea loc chiar înainte de căderea organizației lui Satan. În drama justificării, la râul Iordan s-a realizat o reală minune, arătând că Iehova își alege proprii martori, le dă un nume nou, doar pentru ei făcut, îi însărcinează să își facă lucrarea și îi trimite să îndeplinească această lucrare menită dinainte de către el. După ce s-a făcut acest lucru, revelarea acestor mari adevăruri către poporul său reprezintă un alt mijloc de a le da putere și arată în continuare că „tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem speranță." (Rom. 15:4). Aceste mari adevăruri revelate acum rămășiței nu numai că le aduc un mare confort și bucurie, dar le și oferă Ionadabilor hrană de la masa Domnului, aceștia fiind cei ce vor alcătui „marea mulțime” și cu care hrană trebuie să se hrănească acum în timp ce ei cântă laude Celui Preaînalt și Regelui său. Ionadabii văd și apreciază acum aceste adevăruri și se bucură foarte mult. Toată lucrarea de mărturie trebuie făcută fără a se teme de oameni sau de orice alte creaturi.
2 Izraeliții, în obediență față de porunca Domnului, transmisă lor prin liderul lor vizibil, Iosua, și-au părăsit corturile și s-au aliniat pentru a mărșălui spre apele învolburate ale Iordanului. Era vremea recoltei, iar Iordanul era plin. Israeliții trebuie să fie foarte curajoși și să respecte cu credincioșie instrucțiunile. ”Și s-a întâmplat, când oamenii s-au îndepărtat de corturile lor, să treacă peste Iordan și preoții care duceau chivotul legământului înaintea poporului.” - Ios. 3: 14.
3 Referindu-ne acum la împlinirea acestei părți a
dramei: A fost in anul 1922 când o astfel de împlinire a început. Înainte de acel moment, poporul de legământ al lui Dumnezeu se afla într-o stare de inactivitate comparativă în serviciul Domnului, iar aceasta a fost ilustrată prin oamenii tipici ai lui Dumnezeu care se odihneau în corturile lor chiar înainte de a primi porunca de a ieși din corturile lor și de a se îndrepta către Iordan. Părăsirea corturilor „pentru a traversa Iordanul” a prezis faptul că slujitorii lui Iehova din epoca modernă trebuie să își ia în primire moștenirea lăsată lor, adică trebuie să promoveze interesele regatului și să urmărească pe dușmanii Domnului și să nimicească dominația religioasă din regatul promis, pe care instituțiile religioase îl revendică pe nedrept; că trebuie să întâmpine întrea opoziție, exercitând deplină credință și încredere în Domnul Iehova și în Regele său. În anul 1922, la Cedar Point, Ohio, a avut loc un congres al poporului de legământ al lui Dumnezeu, fapt care marchează începutul activității pline de energie a celor pe deplin devotați lui Dumnezeu și Regelui său și care marchează începutul marșului către Iordanul antitipic.
4 Preoții lui Israel, îndeplinind rolul lor în dramă, au purtat chivotul legământului pe umerii lor la Iordan. Ei au înaintat până la acel punct de pe malul Iordanului în care fără îndoială și Elisei, mai târziu, folosindu-se de mantia lui Ilie, a lovit apele acelui râu și apoi a fost trecut în mod miraculos peste râu. Când israeliții s-au îndreptat spre Iordan, era vremea recoltei și apele râului erau foarte crescute, așa cum se întâmplă de obicei în acel moment al anului. Apele sale curgeau nebunește spre Marea Moartă. ”Când preoţii care duceau chivotul au ajuns la Iordan şi când li s-au scufundat picioarele în marginea apei (căci Iordanul se varsă peste toate malurile lui în tot timpul secerişului)”. – Ios. 3:15.
5 În împlinirea acestei părți a dramei, așa cum reiese din faptele binecunoscute, punctul de interes deosebit a fost atins la data de 8 septembrie 1922, când s-a anunțat public pentru prima dată că Domnul Cristos Isus se afla la templul său și că venise momentul în care slujitorii săi trebuiau să facă publicitate

68



68
TURNUL DE VEGHE
BROOKLYN, N.Y.


regelui și regatului. (Mal. 3:1. Isa. 6:1-8) A fost un moment de mare bucurie și de mult entuziasm din partea celor adunați acolo. A fost un moment de cotitură în evenimentele marșului lor către regat.
6 Ilustrația dramatică îi înfățișează pe preoții lui Israel purtând chivotul legământului pe umerii lor și acolo, la râu, picioarele lor goale „li s-au înmuiat în marginea apei”. Împlinirea acestei părți a ilustrației a avut loc atunci când poporul lui Dumnezeu, adunați la congres, așa cum s-a menționat mai sus, a răspuns la chemarea de a face publicitate Regelui și regatului său, cu un strigăt, a spus, de fapt, „Iată-mă. Trimite-mă.”—Isa. 6:8.
7 Imediat după aceea, cei zeloși au mers înainte printre oameni (ilustrați de apele râului) și, în calitate de vestitori ai regatului lui Iehova prin Cristos Isus, au început lucrarea de publicitate a regatului și a Regelui său. Atunci a fost adoptat acel mesaj, care s-a dovedit a fi primul dintre „cele șapte ultime plăgi”, sub forma unei proclamații cunoscute sub numele de „Provocarea”. Faptul că râul Iordan a fost plin până aproape de a-și ieși din matcă sau atingea deja culmile malurilor sale este semnificativ. Apele erau rapide și adânci, ceea ce ar face să pară imposibilă trecerea râului în acel punct, neexistând niciun pod sau bac. Adăugând la toate acestea fiorul pe care avea să îl producă această situație, trebuie să avem în vedere că paznicii de pe zidurile Ierihonului puteau vedea foarte clar pe Israeliții care se apropiau și, prin urmare, inamicul, văzând râul înalt dintre ei și Israeliți, s-ar fi putut simți în siguranță față de orice posibil atac ce ar fi putut avea loc. Acea parte a ilustrației dramatice, pe care faptele o arată cu claritate, a fost, de asemenea, îndeplinită la timp. În anul 1922, Ratti a devenit papa Pius al XI-lea; fascismul deținea controlul în Italia; Uniunea Republicilor Sovietice Bolșevice era în curs de finalizare; democrațiile dispăreau de pe pământ; iar condițiile economice continuau să se înrăutățească; a fost momentul în care clasa „slujitorului rău” a devenit activă împotriva slujitorilor credincioși ai Domnului; și toate aceste elemente enumerate aici erau împotriva martorilor lui Iehova. Toți acești oameni, precum apele furioase ale Iordanului, s-au confruntat cu poporul lui Dumnezeu. Era timpul să mergem printre oameni și să oferim cu îndrăzneală mărturia regatului. Deși o astfel de lucrare părea a fi practic imposibilă, era un moment special pentru a merge la oameni cu „cele șapte ultime plăgi” ale Domnului conținute în „cele șapte potire de aur pline de mânia lui Dumnezeu”. (Rev. 15:1,7,8) Era momentul cuvenit al lui Dumnezeu pentru ca lucrarea să fie făcută și trebuie făcută în mijlocul multor opoziții și piedici. Iehova prezisese acest moment în ilustrația profetică și slujitorii săi credincioși trebuiau să acționeze, bazându-se în întregime pe Domnul. Astfel, se vede că Israeliților li se cerea să aibă mare credință pentru
a mărșălui spre Iordan și tot așa li se cere și slujitorilor credincioși, să aibă toată credința și încrederea în Iehova și în Regele său în împlinirea acestei părți a dramei, în a merge printre oameni ducând mesajul regatului căreia îi venise timpul. Acolo, Israeliții nu au putut ști că Iehova era pe cale să facă o minune, ducându-i peste apele furioase ale Iordanului. La fel, în împlinire, slujitorii credincioși ai lui Dumnezeu nu au putut ști care avea să fie rezultatul acestei campanii atunci când s-au angajau să o ducă împotriva dușmanului întărit, în special a elementelor religioase cuprinse de furie împotriva lor, o furie susținută și tolerată de elementele politice a lumii. Iehova îi spusese lui Iosua să fie „foarte curajos”, iar Iosua spusese poporului: „Domnul va face minuni printre voi”. Tot așa și Cristos Isus le spusese imitatorilor săi, referindu-se la dușmani: „Nu vă temeți de ei”. Liga Națiunilor fusese formată, iar Diavolul profita de frica oamenilor pentru a-și crea propria ligă. Dumnezeu spusese poporului său: „nu vă temeți de ce se tem ei, nici nu vă speriați. Sfințiți însă pe Domnul oştirilor. De El să vă temeţi şi să vă înfricoşaţi”. (Isaia 8:12, 13). În 1922 a început marșul antitipic către Iordanul antitipic și din 1922 până în zilele noastre cei care au avut încredere deplină în Domnul au mers înainte fără teamă de om sau de diavol, temându-se numai de Dumnezeu și încrezându-se implicit în el și în Mai Marele Iosua.
8 Preoții Israeliților cu chivotul legământului se aflau în partea de est a Iordanului, iar apele care curgeau în avale veneau dinspre nord sau din dreapta preoților. „Și s-a întâmplat ... că apele care se coboară din sus s-au oprit şi s-au înălţat grămadă, la o foarte mare depărtare de lângă cetatea Adam, care este lângă Zaretan: iar cele ce se coborau spre marea câmpiei, care este Marea Sărată, s-au scurs de tot. Iar poporul a trecut direct împotriva Ierihonului.”- Ios. 3:14, 16.
9 Atunci și acolo, Iehova a făcut un mare miracol, ținând pe loc apele rapide ale Iordanului, astfel încât apa de deasupra preoților să se ridice lângă Zaretan, care era la aproximativ două mii de coți sau mai mult de o jumătate de milă la nord sau la dreapta preoților, lăsând astfel un spațiu foarte larg și liber pentru ca poporul lui Israel să treacă și să traverseze albia râului, care acum era uscată. Apele care coborau dinspre nord, oprite de Domnul și ridicate ca un zid, îi simbolizau pe oamenii cu bunăvoință care aud și țin seama de ceea ce face Domnul. De asemenea, în împlinirea acestei părți a dramei profetice, Iehova înfăptuiește un miracol. Războiul a început în cer și pe pământ în 1914. (Apocalipsa 11:17, 18; 12:1-12). Iehova a scurtat acele zile

69



1 Martie, 1939
TURNUL DE VEGHE
BROOKLYN, 69


de necaz printr-o perioadă de pace impusă în mijloculu necazului. Niciuna dintre națiuni nu știa de ce Domnul a oprit războiul, în 1918, dar Domnul știa. El făcea un miracol ce a fost prefigurat de miracolul înfăptuit la Iordan. În acea perioadă de pace sau de încetare a ostilităților, Domnul, trimițând mesajul său de avertizare către oamenii cu bunăvoință, i-a ridicat deasupra sau i-a oprit și ținut la distanță de goana omenirii disperate către Marea Moartă a Armaghedonului. Dacă nu ar fi fost acest mare miracol, așa cum a afirmat Isus, „nimeni n-ar scăpa; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi [au fost] scurtate.” - Mat. 24:22.
10 Miracolul a fost înfăptuit pentru ca rămășița credincioasă să poată duce mai departe mesajul lui Iehova către oamenii cu bunăvoință, singurii care vor supraviețui Armaghedonului. Astfel, Iehova a săvârșit acel miracol „de dragul celor aleși”, pentru ca aceștia să își poată dovedi integritatea, ducând mesajul Său către „celelalte oi” ale Domnului. Celor cu bunăvoință față de Dumnezeu li s-a oferit ocazia de a se îndepărta și de a nu fi înghițiți de marea distrugerii, ilustrată prin Marea Moartă, care simbolizează Armaghedonul. Preoții purtau chivotul legământului pe umeri. Apele Iordanului (ilustrând oamenii) erau separate la nord sau în dreapta preoților și a chivotului legământului, care reprezenta prezența lui Iehova. Acel chivot al legământului a fost tronul pentru „lumina Shekinah” a lui Iehova, când se afla în tabernacol sau în templu. Dus acum pe umerii preoților din albia râului Iordan, ilustra favorurile pentru „celelalte oi” ale Domnului, care vor alcătui „mulțimea mare”. (Apoc. 7: 9-17). Prezența Domnului s-a manifestat acolo atât pentru binele lor, cât și pentru cei aleși.
11 Miracolul arată în continuare că numai cei cu bunăvoință și care vor alcătui „mulțimea mare” vor supraviețui Armaghedonului, așa cum este scris: „Și acele [ape, ilustrând oameni] care coborau spre marea câmpiei, chiar și marea sărată [Moartă], au eșuat și s-au scurs de tot”; ilustrând astfel clasa „caprelor”, despre care Isus a spus că vor merge în pedeapsa veșnică la Armaghedon. (Mat. 25: 46, Diaglott). Apele, care stând la nord și formând un zid mare de protecție, arată spre oamenii cu bunăvoință care sunt cruțați la Armaghedon; în timp ce apele care stau în partea de sud a preoților, care au dispărut și au fost înghițite complet de Marea Moartă, arată că cei care cad la Armaghedon merg într-un loc unde nu există viață. Astfel, se arată că marea masă a omenirii se grăbește nestingherită și necontrolată și ignorând în totalitate orice avertizare pe drumul cel mare și lat
la al cărui capăt este pedeapsa veșnică, soarta anunțată mai înainte de Domnul pentru clasa „caprelor”. Ierarhia Romano-Catolică, instituția conducătoare sub soare, este prezentată în mod special aici.
12 Punctul de trecere a Iordanului este de mare interes pentru cei care îl iubesc pe Dumnezeu. Locația a fost numită Beth-Barah (Jud. 7:24) și înseamnă „Casa Vadului sau Trecătoarea”. În acest loc, pe partea de est a Iordanului, Ioan i-a botezat pe izraeliţii care se căiau. „Aceste lucruri s-au petrecut în Beth-abara, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan”. (Ioan 1:28). Acolo, în timp ce boteza, l-a văzut el pe Isus venind și a spus: „Iată, Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii”. Fără îndoială că acela este locul unde Isus a fost botezat și unde duhul sfânt s-a pogorât asupra lui sub forma unui porumbel și o voce din cer l-a anunțat ca fiind plăcut lui Iehova. (Matei 3:16, 17) Acolo botezul lui Isus a spus în mod simbolic că, pentru justificarea numelui lui Iehova și pentru răscumpărarea celor obedienți dintre oameni, el a sacrificat orice lucru sau interes uman, iar cei cu bunăvoință față de Tatăl Iehova s-ar putea să găsească viață veșnică; și cei care vor refuza să acorde atenție avertismentului și care au respins binecuvântările pline de har ale lui Iehova nu vor vedea niciodată viața. - Ioan 3:36.
13 Numele de Beth-barah sau „Casa Vadului sau Trecătoarea” înseamnă, în mod evident, că uneori râul Iordan, la acest punct, putea fi trecut cu piciorul. Poate că acest lucru indică faptul că, din vremea apostolilor până la venirea lui Cristos Isus, Regele, cei credincioși până la moarte ar trece nestingheriți Iordanul, scăpând de distrugere și, ca și Pavel, așteaptă venirea Domnului, când va primi coroana vieții. (2 Tim. 4: 8) Dar la venirea Domnului la templu, apele Iordanului (adică oamenii), pline până aproape de maluri, s-ar fi năpustit nebunește, ignorând și sfidând pe Iehova Dumnezeu și îngrijirile sale pentru ei; că acolo și atunci rămășița credincioasă va trece Iordanul în condițiile regatului numai prin harul miraculos al lui Iehova Dumnezeu și că „mulțimea mare”, alcătuită din cei cu bunăvoință față de Dumnezeu, având încredere deplină în sângele vărsat al Cristos Isus și devotându-se lui Dumnezeu și Regelui său, vor fi adăpostiți și protejați și vor găsi viață, în timp ce ceilalți din rasa umană s-au repezit către Armaghedon, marea morților și a distrugerii.
14 Cetatea Ierihon, locuința fortificată a inamicului, se afla la doar aproximativ 6 mile vest de malurile Iordanului. Cei de pe zidurile orașului, privind spre est, puteau, fără îndoială, să vadă peste câmpie și să observe traversarea miraculoasă a râului de către Israeliți. Ei au cunoscut faptul că numai

70



70
TURNUL DE VEGHE
BROOKLYN, N.Y.


prin puterea Atotputernicului Dumnezeu a fost posibil ca izraeliţii să treacă pe uscat prin albia râului. Această minune a semănat teroarea în inimile inamicului în timp ce privea de pe ziduri, iar frica sa a fost transmisă oamenilor dincolo de ziduri care așteptau atacul iminent. Tot așa, în împlinirea acestei părți a dramei din 1922, binecuvântările miraculoase acordate de Domnul martorilor credincioși și îndrăzneala și neînfricarea clasei slujitorului credincios în a merge mai departe ducând mesajul regatului au uimit foarte mult dușmanul întărit, mai ales ierarhia Romano-Catolică, și le-au umplut inimile de teroare. Niciodată nu au făcut oamenii o mărturie mai hotărâtă și neîntreruptă împotriva acelei rele organizații religioase cum a fost cea din 1922 împotriva reprezentantului principal al diavolului pe pământ, ierarhia Romano-Catolică. Cuvintele apostolului par deosebit de juste aici, și anume: „Niciodată să nu vă lăsaţi înspăimântaţi de potrivnici. Neînfricarea voastră este pentru ei o dovadă de distrugere iminentă, dar pentru pentru voi va fi un semn sigur al salvării voastre - un semn care vine de la Dumnezeu.”- Fil. 1:28 Weymouth.
15 Rahav, datorită credinței ei în Dumnezeu și a înțelegerii pe care a făcut-o cu spionii, privea din casa ei de pe zidurile Ierihonului, sperând că venirea poporului de legământ al lui Iehova va însemna eliberare și salvare pentru ea și pentru cei din gospodăria ei. Speranța ei s-a împlinit. Rahav i-a prefigurat pe acei oameni cu bunăvoință care suspină și plâng din cauza urâciunilor pe care le-au observat de mult în organizațiile religioase, în special în instituția Romano-Catolică, și care au căutat cu speranță după eliberare și salvare odată cu venirea unsului lui Iehova.-Ezec. 9:4.
16 Mai mult, în ceea ce privește împlinirea dramei profetice, traversarea Iordanului antitipic de către slujitorii credincioși ai lui Iehova Dumnezeu, care a început în 1922 cu congresul de la Cedar Point, Ohio, a fost și momentul în care a fost turnat duhul ungerii al lui Iehova peste toată carnea. (Ioel 2: 28) Acolo, cei unși au fost însărcinați de Domnul drept martori ai săi, să înceapă revărsarea „celor șapte ultime plăgi” asupra inamicului, mesaje care au speriat şi neliniştit duşmanul, în special elementul religios, de la acel timp, aceasta fiind pentru ei un semn de distrugere iminentă, în legătură cu care au urlat și au strigat: „Șochează toate susceptibilitățile noastre religioase”. Condițiile existente între conducătorii religioși și politici ai pământului susțin pe deplin concluziile de mai sus; și aici este interesantă o declarație publicată la acea vreme de presa publică: „Cu Mustafa Kemal bătând la porțile Constantinopolului, cerând cedarea
controlului asupra strâmtoarei Dardanele către Turcia, în timp ce leul britanic își îndeamnă rasa războinică spre Cornul de Aur, cu spiritul revoluționar al Rusiei „roșii”, amenințând să bolșevicizeze întreaga Europă, cu publicul american revoltându-se cu înverșunare împotriva prețurilor odios de ridicate ale cărbunelui și a altor necesități, cauzate parțial de două greve naționale costisitoare, este interesant de observat ceea ce una dintre cele mai mari și mai active organizații creștine din lume gândește cu privire la această criză istorică. Peste 20000 de credincioși înflăcăraţi au participat la întâlnirile Asociației Internaționale a Studenților în Biblie la Cedar Point, Ohio, în timpul recentului congres. Faptul că sunt dezgustați de morala și spiritul lumii noastre, de oamenii de stat și chiar de căile Ligii Națiunilor este evident în rezoluția lor unanimă referitoare la ceea ce se întâmplă la nivel mondial. Susținem că, indiferent de ceea ce ar putea gândi cititorul despre filozofia acesteia, rezoluția care urmează merită integrată în istorie ca o reflectare vie a ceea ce mulți dintre clericii noștri gândesc cu privire la aceste vremuri. Ce studiu documentar oferă psihologilor - acest discurs modern despre duelul veșnic dintre Dumnezeu și Satan! Cât de mult ne-am dori să vedem expresiile de pe fețele lui Lloyd George, Clemenceau, Venizelos, Lenin, Hughes sau Root, dacă numai ar citi această rezoluție. ”(The Bridgeport, Connecticut, Herald). Deși religioșii, precum și alții din Connecticut, au fost avertizați în mod corespunzător, se grăbesc și mai înnebuniți către Armaghedon, tolerând acțiuni și mai pline de mânie împotriva slujitorilor lui Iehova Dumnezeu.
17 Israeliții erau poporul de legământ al lui Dumnezeu, iar preoții care slujeau erau slujitorii lui Iehova prin numirea sa. (Lev. 7: 35) Purtând chivotul legământului pe umeri, ei au reprezentat prezența lui Iehova Dumnezeu în rândul poporului său de legământ. Pentru a fi credincioși, trebuie să aibă încredere în Iehova în mod implicit și să asculte porunca Lui dată prin Iosua și trebuie deci să meargă în mijlocul râului sau direct în albia sa și acolo să se oprească. „Și preoţii care duceau chivotul legământului Domnului au stat ferm pe pământ uscat în mijlocul Iordanului, în timp ce tot Israelul trecea pe pământ uscat, până a isprăvit tot poporul de trecut Iordanul.” - Ios. 3:17.
18 După ce preoții au ajuns la râu și și-au scufundat picioarele în apă (râul era atunci învolburat și nu îl puteau străbate), Iehova a despărțit apele și preoții au intrat și au stat ferm în mijlocul râului pe pământ uscat, în timp ce se afla deasupra lor un mare zid de apă ținut acolo de puterea miraculoasă a lui Iehova. Acolo ei trebuiau să fie credincioşi. Exercitând credinţă deplină în puterea continuă a lui Iehova de a opri apele, ei trebuiau să știe faptul că

71



1 Martie, 1939
TURNUL DE VEGHE
71


apele inundabile ale râului Iordan nu ar putea acoperi niciodată chivotul prezenței lui Dumnezeu și, crezând și știind acest lucru, au stat ferm în timp ce oștirile lui Israel mărșăluiau prin albia râului care printre ei și peretele de apă. Toți Israeliții, traversând Iordanul în acele condiții, trebuie să exercite credința deplină în puterea lui Iehova Dumnezeu. Valea Iordanului, cu apele sale deasupra stând într-un zid mare, ilustrează foarte bine valea umbrelor morții prin care poporul de legământ al lui Dumnezeu trebuie să treacă după aceea: „Da, deși merg prin valea umbrei morții [de către Satan și slujitorii săi], nu mă voi teme de rău; căci ești cu mine; toiagul și nuiaua ta mă consolează.” –Ps. 23: 4.


MARTORII SĂI
19 În împlinirea dramei profetice din acest moment, observați slujitorii credincioși ai lui Iehova începând marșul peste albia râului în antitip și care a început în anul 1922. Cât de adevărat li se aplică cuvintele lui Iehova în acest moment! "Nu te teme; căci te-am răscumpărat. Te-am chemat după numele tău; tu ești al meu. Când vei trece prin ape, voi fi cu tine; și prin râuri, nu te vor înceca; când vei merge prin foc, nu vei fi ars; nici flacăra nu te va aprinde. Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău.”. – Isa. 43 :1,3.
20 În împlinire, Iehova își aducea poporul de legământ peste Iordan în condițiile regatului, acolo unde să fie martorii săi și să-și declare numele și regatul înaintea Armaghedonului; iar lor le spune mai departe: „Voi sunteți martorii mei, zice DOMNUL, și robul meu, pe care l-am ales; ca să mă cunoașteți și să mă credeți, și înțelegeți că eu sunt el; înaintea mea nu era niciun Dumnezeu format și nici nu va fi după mine. Eu, chiar eu, sunt Domnul; și în afară de mine nu există salvator. Am declarat și am salvat și am arătat când nu era niciun zeu străin printre voi; de aceea voi sunteți martorii mei, zice DOMUNUL, că eu sunt Dumnezeu.”-Isa. 43:10-12.
21 Eliberarea miraculoasă a israeliților din apele potopului Iordanului i-au făcut un nume lui Iehova, iar pentru ei numele lui, prin urmare, era faimos. De asemenea, aducerea clasei sale a „slujitorului credincios” peste Iordanul antitipic în condițiile regatului și ungerea lor ca martori ai săi, a făcut faimos numele lui Iehova printre cei care cred în el. Slujitorilor săi credincioși le-a dat un „nume nou”, așa cum el a promis: „Și neamurile vor vedea dreptatea Ta și toți regii gloria ta; și vei fi chemat după un nou nume, pe care îl va numi gura Domnului. "(Is. 62: 2) Și acest nume este „martorii lui Iehova".
Astfel, Iehova „îşi face un Nume veşnic”. --Isaia 63:12.
22 Se pare că, practic, întreaga zi a fost ocupată pentru a duce mulțimea Israeliților peste râu; precum este scris: „Și toți israeliții au trecut pe pământ uscat, până când tot poporul a fost trecut peste Iordan”. Aceasta ar include „mulțimea mixtă” (Exodul 12: 37, 38), pe care Dumnezeu i-a trecut peste sau prin Iordan, înainte de apusul soarelui, în ziua a zecea a lui Nisan. În împlinirea acestei părți a ilustrației profetice, acea „zi” a acoperit o perioadă de timp mult mai lungă. Acea perioadă de timp în împlinire a început în 1922 și a continuat până la sfârșitul anului 1931 inclusiv, până când toți slujitorii credincioși ai Domnului, adică „lucrătorii” în „via” Domnului, fuseseră aduși în serviciu printre oameni (ilustrați de apele Iordanului), iar aceștor slujitori li s-au plătit acolo „banul” primind din mâinile Domnului "numele nou". (Matei 20: 1-16; Isaia 62: 2) Experimentând protecția miraculoasă a lui Iehova prin aducerea lor prin ape, vii, ei au fost atunci martorii lui Iehova și lor Iehova le-a spus și încă spune: „Voi sunteți martorii mei ... că eu sunt Dumnezeu.” De atunci, ei trebuie să-și îndeplinească misiunea dând mărturie altora despre și cu privire la Iehova, numele, scopul, Regele și regatul său.
23 „Mulțimea mixtă” mărșăluise cu Israeliții, care îi includeau pe madianiți, socrul lui Moise și alții. (Numeri 10: 29-32; 11: 4) Această „mulțime mixtă” trebuie să fi fost cu Israeliții la Iordan, deoarece este scris că „tot poporul a trecut peste Iordan”. „Mulțimea mixtă” trebuie să fi trecut odată cu ceilalți. Acea „mulțime mixtă” a ilustrat pe cei care compun „marea mulțime”, care a început să fie făcută cunoscută pentru prima oară în 1931. În acel an, la convenția de la Londra și la convenția de la Columbus (Ohio) din același an, Domnul a făcut ca oamenii săi cu bunăvoință să fie identificați ca cei descriși în capitolul al nouălea din Ezechiel ca fiind cei care trebuie să fie marcați în frunte ca să poată fi cruțați la Armaghedon, marcare care trebuie făcută de rămășiță. Acest lucru pare să indice clar, în ceea ce privește împlinirea, că rămășița Israelului spiritual trecuse Iordanul liberă și în siguranță până în ultima parte a anului 1931 dovedindu-se credincioși lui Iehova până în acel moment și acest lucru l-au făcut prin serviciul lor credincios, adevărat și zelos pentru Rege și regat. Semnul aprobării lor a fost descoperirea pentru ei a „noului nume”, adică plata „bănuțului” pe care Iehova le-a dat-o. (Vezi Turnul de veghe 1931, pagina 279.) Toți aceștia acum, care trecuseră peste Iordanul antitipic, trebuie să fie martori pentru numele lui Iehova.

72



72
TURNUL DE VEGHE
BROOKLYN, N.Y.


După cum resultă din Iosua 3:12, Iosua, sub îndrumarea Domnului, a selectat doisprezece bărbați pentru a îndeplini anumite îndatoriri, iar în timp ce oștirea lui Israel trecea peste Iordan acei doisprezece oamenii, împreună cu preoții care purtau chivotul legământului, stăteau în mijlocul albiei, cei doisprezece bărbați stând la o distanță considerabilă în spatele preoților. Preoții trebuiau să stea ferm pe pământ uscat în mijlocul albiei, iar cei doisprezece bărbați aflați la poziția lor așteptau ordinele lui Iosua. Și acum venise momentul ca aceste ordine să fie date și executate. „Și s-a întâmplat, când tot poporul trecuse peste Iordan, că Domnul a vorbit către Iosua, zicând: Selectează doisprezece bărbați din popor, din fiecare trib un om ". - Ios. 4:1,2.
25 Erau doisprezece triburi ale israeliților, iar cei doisprezece bărbați selectați acolo pentru serviciu special reprezentau cele douăsprezece triburi; de aceea toate triburile israeliților erau reprezentate. La porunca Domnului Iosua trebuia să dea ordinul: „Și porunciți-le, zicând: Luați de aici din mijlocul Iordanului, din locul unde picioarele preoților stăteau ferme, douăsprezece pietre; și le veți duce cu voi și le veți lăsa în locul unde veți caza în această noapte. "- Ios. 4: 3.
26 Minunea făcută de Iehova prin reținerea apelor și acolo unde albia râului a rămas uscată, a făcut posibil ca aceast ordin să fie executat ridicând din albia râului, în partea cea mai adâncă a acesteia, douăsprezece pietre mari. Un astfel de lucru ar fi fost imposibil atunci când apa curgea rapid la acel punct.Pentru a ridica acele pietre mari și a le scoate din albia râului, a fost nevoie de o muncă reală, care a ilustrat un anumit zel și muncă reală pe care trebuie să le facă martorii lui Iehova după ce au ajuns în starea moștenirii regatului lor. Acele douăsprezece pietre mari trebuiau duse și așezate într-un loc unde în acea noapte, israeliții au fost cazați, loc care s-a numit Ghilgal și pe care Iosua l-a folosit ulterior ca sediu central în timpul cuceririi Canaanului. Cele douăsprezece pietre arătate în această poruncă au avut o semnificație deosebită, lucru demonstrat de locul unde au fost așezate aceste pietre.
27 Deoarece întregul număr al fiecăruia dintre cele douăsprezece triburi a fost prezentat reprezentativ în cei doisprezece oameni, acest lucru arată că toți unșii Domnului trebuie să participe în lucrarea sa de mărturie: „Atunci Iosua a chemat pe cei doisprezece bărbați pe care i-a pregătit din copiii lui Israel, din fiecare seminție câte un om: și Iosua le-a spus, Treceți înaintea chivotului Domnului Dumnezeului vostru în mijlocul Iordanului și fiecare dintre voi să i-a o piatră pe umăr, după
numărul triburilor copiilor lui Israel.” - Ios. 4: 4, 5.
28 Faptul că fiecare bărbat trebuia să ducă o piatră pe umăr arată că erau pietre mari care necesitau o muncă reală. Dacă ar fi fost pietre mici le-ar fi purtat în mâini. Transportarea acestor pietre ilustrează activitatea sau lucrarea de mărturie care a fost realizată de către rămășiță în anii 1922-1931 inclusiv, și care lucrarea de mărturie a fost făcută la porunca Mai Marelui Iosua, Cristos Isus. Martorii credincioși și zeloși ai lui Dumnezeu din acea perioadă de timp pot da mărturie cu privire la faptul că lucrarea lor de mărturie a fost intensă, necesitând zel și energie; care este ilustrat de o piatră grea pe umăr.
29 Miracolul realizat de către Iehova care a permis trecerea Iordanului, fiind de mare importanță, nu trebuia lăsat fără o dovadă vizibilă a acestuia și prin urmare, trebuie să existe o înregistrare durabilă și autentică, făcută și păstrată; și, prin urmare, este prezentat scopul folosirii pietrelor în această ilustrație prin următoarele: „Pentru că acesta să poată fi un semn printre voi, că atunci când copiii voștri vă vor întreba în timpul ce are să vină, spunând: Ce înseamnă aceste pietre pentru voi? atunci le veți răspunde: Că apele Iordanului au fost despărțite înaintea chivotului legământului Domnului; când a trecut peste Iordan, apele Iordanului au fost despărțite; și aceste pietre vor fi o aducere aminte pentru copii lui Israel în veci.”- Ios. 4: 6, 7.
30 Regatul lui Dumnezeu este simbolizat de „Piatra”, Cristos Isus Regele. Rămășița este în linie pentru regat și, prin Cuvântul lui Dumnezeu, sunt desemnați ca pietre vii. (1 Petru 2: 5) Mormanul de douăsprezece pietre luate din albia râului și îngrămădite la Ghilgal constituia „un semn printre voi”, adică, în implinire, pentru rămășița, pentru a intelege, (1) mărturisind despre angajarea lor în serviciu activ în anii 1922 spre 1931, serviciu care a necesitat mare zel și care a fost plin de pericol; și faptul că Domnul i-a adus pe acești credincioși în viață și că ei sunt încă credincioși este o mărturie spre a numelui său. Prin urmare, martorii lui Iehova, rămășița credincioasă, sunt ei înșiși, în mod colectiv, un semn sau monument vizibil, tangibil și incontestabil a lucrării miraculoase a lui Iehova în protejarea și păstrarea lor dincolo de Iordan, potopul antitipic, în timp ce martorii s-au angajat în revărsarea „ultimelor șapte plăgi” ale Domnului, fiecare dintre ele au fost făcute în anul lor corespunzător și apoi revărsarea tuturor într-o formă compactă prin expunerea acestora în cele două cărți Lumina, publicată în 1930 și care au fost distribuite pe scară largă în și după 1931. În plus față de acele proclamații, rămășița, în anul 1929, a luat ferm poziție și

73



1 Martie, 1939
TURNUL DE VEGHE
73


În plus față de acele proclamații, rămășița, în anul 1929, și-au luat poziția fermă și sau declarat în mod public în totalitate pentru Iehova Dumnezeu și Cristos Isus ca fiind „autorități superioare” și prin proclamație, au făcut să apară clar că conducătorii politici și religioși ai acestei lumi nu sunt „autoritățile superioare” menționate în Romani 13:1. Acea mărturie, dată de martorii lui Iehova, i-a pus în mod clar pentru Dumnezeu și regatul său și împotriva stăpânirii Diavolului și nu a lăsat nicio îndoială cu privire la poziția lor. În plus, activitatea lor, de asemenea, a crescut în anul 1927, prin începerea lucrării de mărturie din casă în casă în zilele de Duminică, lucrare care pe mai departe a înfuriat apele Iordanului împotriva lor. În acel an arestarea martorilor lui Iehova pentru predicarea „acestei evanghelii a regatului” s-a generalizat în Germania. În anul umător, 1928, arestarea și persecuția martorilor lui Iehova la instanța religioaselor „ape” furioase au început în Statele Unite, în special în New Jersey și au continuat de atunci. Toate aceste lucruri îi fac pe martorii lui Iehova, ilustrați de grămada de pietre, o înregistrare și un monument pentru numele lui Iehova. Și (2) martorii lui Iehova, nu numai că au ieșit din persecuția care a fost îngrămădită peste ei de apele religioase furioase, ei sunt încă în viață și merg mai departe în 1931 și după, dar au și scos cu ei „doisprezece pietre”, adică, înregistrările făcute de ei împotriva dușmanului în instanțele și corpurile legislative și în ziarele publice, înregistrări care vor rămâne pentru totdeauna împotriva dușmanilor lui Dumnezeu și ai regatului său. (Marcu, 13: 9) Domnul a manevrat inamicul, astfel încât aceștia au făcut dosare penale împotriva martorilor săi credincioși, iar aceste dosare stau ca un monument împotriva inamicului. Publicarea Cărțiilor Anuale ale martorilor lui Iehova au început în 1926 și, de atunci, conține înregistrări despre activitatea martorilor lui Iehova, persecuția și suferința lor de dragul dreptății. Toată aceste informații au servit ca un „semn” sau o înregistrare de durată, ilustrată de cele douăspreseze pietre aduse din râu și adunate, iar aceste înregistrări publice pot fi văzute în antitip și consultate în orice moment și pe care dușmanul nu mai poate acum să le șteargă. Să nu se înșele nimeni de faptul că Domnul va ține o evidență a persecuției poporului său care va sta împotriva persecutorilor.
31 Așa cum copiii Israeliților au menținut în viața generația acelei națiuni, la fel, cât timp martorii lui Iehova își continuă activitățile pe pământ, înregistrarea activităților lor sub adversitate și condiții crude alcătuiesc o amintire constantă pentru ei că sunt slujitorii Domnului. Acea înregistrare durabilă, ca o grămadă de pietre, publicată de și cu privire la martorii lui Iehova este studiată în mod repetat și examinată de poporul lui Iehova și Domnul îi face să treacă din când în
când peste aceste fapte dezvăluindu-le în mod repetat profețiile sale, arătând că li s-a permis să participe la împlinirea acestora. S-a observat și se observă că multe dintre profețiile care sunt acum dezvăluite poporului credincios al lui Dumnezeu prevestesc experiențele prin care au trecut și trec cei consacrați în timp ce sunt angajați în lucrarea de mărturie care le-a fost atribuită. Prin urmare, se vede că dramele profetice interpretate și înregistrate cu mult timp înainte sunt acum dezvăluite poporului Celui Preaînalt ca să li se poată reaminti în mod constant de bunătatea Domnului, de protecția sa miraculoasă și de eliberarea celor care îl iubesc și slujesc.
32 Din când în când, cei nou interesați de Cuvântul Domnului ajung la cunoașterea adevărului și întreabă despre persecuția martorilor lui Iehova. Domnul a prezis acest lucru și a îndrumat ce ar trebui să li se răspundă, adică (Ios. 4: 7): „Că apele Iordanului [oamenii furioși] au fost despicate înaintea chivotului legământului Domnului”. Acei oameni furioși, conduși de religioniști și fanatici, au fost reținuți să distrugă poporul lui Dumnezeu până când se face lucrarea de mărturie, în timp ce printre acele ape reținute se află cei de bunăvoință care găsesc calea spre protecție și viață. Acea înregistrare va fi o mărturie până la și în timpul Armaghedonului că Dumnezeu i-a păstrat miraculos și i-a salvat pentru el însuși pe oamenii care își mențin integritatea față de el. Minunile atât în drama profetică, cât și în împlinirea ei au fost săvârșite, nu pentru a înălța vreo creatură, ci pentru numele lui Iehova. Nici o creatură nu poate șterge vreodată înregistrarea memorială spre onoarea și numele lui Iehova Dumnezeu. Aceasta rezistă îndiferent de eforturile dușmanului.
33 Deoarece fiecare trib trebuie să fie reprezentat în cei doisprezece bărbați menționați mai sus, fiecare persoană care este martor pentru Iehova trebuie să aibă o parte în lucrare și acest lucru este subliniat de ceea ce s-a făcut: „Și copiii lui Israel a făcut așa cum poruncise Iosua și au luat doisprezece pietre din mijlocul Iordanului, așa cum a vorbit Domnul lui Iosua, după numărul triburilor copiilor lui Israel și le-au purtat cu ei până la locul unde au poposit și le-au așezat acolo. "- Ios. 4: 8.
34 Au luat aceste pietre cu ei și le-au îngrămădit la Gilgal, care nume înseamnă „un cerc”, care este nesfârșit, și sugerează că mărturia numelui lui Iehova nu are un sfârșit și că acest monument mărturisește și servește drept garanție de la Iehova că poporul său încă se bucură de prosperitate prin harul lui Dumnezeu. Înregistrarea publică făcută de activitatea poporului credincios al lui Dumnezeu, care a culminat cu acordarea de către Iehova a „noului lor nume” și dezvăluirea acestui lucru lor în 1931, este o dovadă clară și pozitivă că acum rămășița credincioasă

74



74
TURNUL DE VEGHE
BROOKLYN, N.Y.


a lui Dumnezeu se află în pământul sau starea regatului și că regatul este aici și că dușmanii lui vor fi puși ca un așternut al picioarelor și că Domnul va triumfa.-Ps. 110: 1, 2.
O ALTĂ MĂRTURIE
35 Înregistrarea divină dezvăluie că Iosua, reprezentându-l pe Cristos Isus, a făcut o altă înregistrare în mijlocul râului Iordan și, făcând acest lucru, fără îndoială, a folosit aceiași doisprezece oameni ca reprezentanți ai celor douăsprezece triburi ale lui Israel; și despre aceasta este scris: „Și Iosua a ridicat douăsprezece pietre în mijlocul Iordanului, în locul în care stăteau picioarele preoților care purtau chivotul legământului și acestea sunt acolo până în ziua de azi.” - Ios. 4: 9.
36 Iosua a făcut ca acele pietre să fie îngrămădite chiar în mijlocul albiei râului Iordan. Trebuie să fi fost pietre mari și, fără îndoială, prea grele pentru a fi purtate. Când râul se afla în stadiul normal, acel morman de pietre din mijlocul râului, fără îndoială că putea fi văzut ridicând partea sa superioară deasupra suprafeței apei. Au fost doi martori ai minunii lui Iehova în trecerea Israeliților peste Iordan: o grămadă de pietre la Ghilgal și una chiar în mijlocul albiei. Acest lucru susține în plus anunțul lui Iehova Dumnezeu că o dispută va fi stabilită prin gura a doi martori. (Deut. 19:15) Această din urmă mărturie, ilustrată de grămada de pietre din albia râului, spune în mod simbolic că în acest loc în care stăteau picioarele preoților, chiar în mijlocul și adâncurile omenirii torturate, prezența și numele lui Iehova Dumnezeu sunt declarate de către aceia pe care El îi însărcinează să depună mărturie pentru numele său. În implinirea acelei părti particulare din dramă, mărturisind astfel, este marea grămadă sau munte de literatură pe care slujitorii credincioși ai lui Dumnezeu le-au îngrămădit și le-au llivrat oamenilor de-a lungul anilor când au trecut Iordanul antitipic. Ei au lăsat în urma lor o grămadă vastă de literatură care declară numele Celui Preaînalt, iar aceasta chiar în mijlocul oamenilor, iar oamenii cu bunăvoință față de Dumnezeu profită de aceasta atunci când văd că lucrarea de mărturie nu se face în scopuri egoiste, ci spre onoarea și gloria numelui lui Iehova. Anuarul din 1932, paginile 36 și 37, arată că în anii 1921-1931 martorii lui Iehova au acumulat o grămadă mare ajungând la numărul de 110.565.401 cărți mici și mari, prin plasarea lor în mâinile oamenilor; și acest număr mare nu ia în considerare milioanele de tratate și reviste gratuite publicate și plasate în mâinile oamenilor. Acea grămadă de literatură care poartă mesajul regatului, precum pietrele din albia râului Iordan, este „acolo până în zilele noastre”, deși ierarhia romano-catolică și alți
așa-ziși „predicatori” au avut în mod repetat campanii publice de ars cărți, iar Hitler, dictatorul fanatic, a provocat, odată, ca cincizeci de mii de volume de cărți ale lui Iehova să fie arse public dintr-o dată. În ciuda tuturor eforturilor inamicului de a distruge acest monument al literaturii, acesta se află chiar în mijlocul oamenilor. Pe măsură ce apele Iordanului au scăzut mai jos de malurile sale, grămada de pietre din mijlocul râului a fost vizibilă și apele râului au trebuit să curgă în jurul ei și nu au putut să o scoată din cale; iar acest martor sau grămadă de literatură continuă să fie o mărturie. Întrucât acest lucru este în curs de pregătire pentru publicare în Turnul de veghe, cărți, mici și mari, ale publicațiilor Turnului de veghe aflate acum în mâinile oamenilor și care conțin eseul lui Dumnezeu, Regele și regatul Său, sunt mai mult de două sute și șaptezeci de milioane, în 78 de limbi diferite. Acele cărți, puse în mâinile oamenilor, nu sunt acolo pentru a onora creaturile, ci de dragul marelui nume al lui Iehova. Prin urmare, religioșii nu pot spune niciodată că nu au avut ocazia să afle că religia este o falsă și o cursă a Diavolului și că guvernul teocratic al lui Dumnezeu este singura speranță a lumii. Astfel se arată cel puțin un motiv, pentru care Iehova a permis o distribuție atât de largă a literaturii publicate de TURNUL DE VEGHE în ultimii ani. Acea grămadă, ilustrată de pietrele din mijlocul râului, continuă să-și înalțe capul și să proclame onoarea, numele și puterea lui Iehova Dumnezeu și a Regelui său. Același lucru ar trebui să fie și este o mare încurajare și confort, atât pentru rămășiță, cât și pentru Ionadabi.
37 Iehova a arătat clar că el este puterea care i-a salvat pe Israeliți. Nici o putere umană nu ar fi putut face ca acel zid al râului să stea acolo până când au traversat, iar acest lucru este arătat de următoarele: „Căci preoții care purtau chivotul au stat în mijlocul Iordanului, până când s-a terminat fiecare lucru pe care Domnul i-a poruncit lui Iosua să vorbească poporului, așa cum a poruncit Moise lui Iosua; iar oamenii s-au grăbit și au trecut. "- Josh. 4: 10.
38 Preoții au rămas în picioare în albia râului, cu chivotul legământului pe umăr, până când toți oamenii au trecut liber peste râu. Chivotul legământului a mărturisit prezența lui Iehova Dumnezeu și că el era Cel care reținea forțele distructive până când poporul său de legământ ar fi fost trecut în siguranță: „Și s-a întâmplat, când tot poporul a trecut Iordanul, că chivotul Domnului și preoții, au trecut în prezența poporului.” --Iosua 4:11
39 Când oamenii trecuseră în siguranță, atunci arca a fost scoasă din albia râului de către preoți, arătând că Iehova și Cristos Regele său au servit drept protecție poporului lui Dumnezeu, atât în

75



1 Martie, 1939
TURNUL DE VEGHE
75


față, cât și în spate: „Căci Domnul va merge înaintea voastră și Dumnezeul lui Israel va fi spatele vostru”. (Isa. 52: 12) Aceasta înseamnă că Domnul Dumnezeu împiedică inamicul, dar păzește și protejează poporul său din spate, precum și din față; că ei sunt sub umbra mâinii Lui și că îl reprezintă, și nici o putere nu-i poate rezista sau smulge pe robii săi de sub protecția sa.
40 O divizie înarmată a Israeliților a trecut mai întâi: „Și copiii lui Ruben, copiii lui Gad și jumătate din tribul lui Manase au trecut înarmați înaintea copiilor lui Israel, așa cum le-a vorbit Moise”. (Ios. 4: 12) Țara situată imediat la est de Iordan a fost teritoriu cucerit și acolo bărbații „înarmați” și-au lăsat în urmă soțiile și micuții în timp ce constituiau avangarda forțelor care treceau Iordanul. Cele două triburi și jumătate menționate trebuiau să lupte alături de frații lor până când Dumnezeu le dădea odihnă tuturor triburilor și nu trebuia să se odihnească până atunci. În împlinirea acestei părți a ilustrației, lupta poporului lui Dumnezeu trebuie să continue până la sfârșit; așa cum este scris: Să nu-ți fie mâinile slabe. "- Țef. 3:16.
41 Slujitorilor săi, Isus, Mai Marele Iosua, le spune acum: „Cine va răbda până la sfârșit, acela va fi salvat”. (Mat. 24:13; 10: 22) Tot Israelul era atunci în unitate și la fel trebuie să fie acum cu Israeliții spirituali. "Aproximativ patruzeci de mii de bărbați pregătiți pentru război au trecut înaintea Domnului la luptă, la câmpiile Ierihonului. "(Ios. 4: 13) În timp ce faptele arată că, în împlinirea trecerii copiilor antitipici, acest lucru a fost realizat în 1931, an care marchează cu adevărat începutul luptei care a început într-un grad mai marcant în 1933. În acel an, papalitatea și naziștii, acționând împreună, au preluat conducerea Germaniei și au început o persecuție cruntă a poporului credincios al lui Dumnezeu, martorii lui Iehova. În acel an, papa a proclamat „anul sfânt”, iar în același an Roosevelt a devenit președintele Statelor Unite și, în ceea ce privește poziția sa oficială, s-a anunțat că acționează cu Vaticanul grăbind lucrurile spre o dictatură în America, cea ce este acum mai aproape ca niciodată, chiar dacă Ierarhia, în eforturile sale de a înșela poporul și de a-l adormi, anunță că este pentru democrație. La fel ca tatăl lor, ei continuă să fie cei mai mari mincinoși de pe pământ. Nu a existat niciodată, în ultimii 1500 de ani, vreun act al Ierarhiei care să fi avut cea mai mică aparență de a favoriza principiile democratice. Leopardul nu își schimbă petele. (Ier. 13:23) Înregistrările de secole despre Ierarhie sunt scrise cu sânge uman, persecuție și cruzime extremă, care regimentează oamenii și le refuză toată libertatea.
42 În timpul trecerii Iordanului, Iehova dădea dovezi
pentru a-și convinge pe deplin poporul de legământ că este Dumnezeul Atotputernic; iar alții, privind și văzând miralolul, dacă erau cu bunăvoință, ar fi fost, de asemenea, convinși de acest fapt. Venise timpul ca înălțarea oamenilor să înceteze , iar acest lucru a fost demonstrat de Domnul. „În ziua aceea, Domnul l-a mărit pe Iosua în fața întregului Israel; și s-au temut de el, așa cum se temeau de Moise, în toate zilele vieții sale”. (Ios. 4:14) Din nou în împlinire, Dumnezeu folosește Turnul de veghe pentru a informa oamenii în acest sens. Ediția din 15 februarie 1927 a publicației respective a evidențiat în mod clar dovezile biblice care demonstrează că „slujitorul credincios și înțelept”, căruia Domnul îi încredințează toate bunurile și îl face conducător, nu este niciun om individual de pe pământ și niciodată nu a fost, dar că Cristos Isus însuși, ilustrat de Iosua, este capul clasei „slujitorului credincios și înțelept”. (Mat. 24: 45-47) Apoi, în numărul din Turnul de veghe din 15 mai 1933, sunt prezentate dovezile biblice conform cărora Isus singur este marele profet tipificat de Moise, pe care tot Israelul spiritual trebuie să-l audă și să-l asculte dacă vor să continue să trăiască. (Fapte 3: 20-23) Înălțarea oamenilor este de natură religioasă și este în întregime anti-Dumnezeu și anti-regatul lui Dumnezeu.
43 Anul 1931 pare acum a fi un an marcat de importanță. În acel an, Domnul a chemat și a scos din mijlocul apelor tulburi (oamenii înfuriați) rămășița preoțească credincioasă și le-a plătit „banul” lor ca recunoaștere a devoțiunii lor credincioase față de el, care a fost plătită prin dezvăluirea lor a „noului nume”. La porunca lui Iehova, Mai Marele Iosua și-a chemat poporul afară (Ios. 4: 15-17), spunând: „Ieșiți din Iordan”. Aceasta a fost o poruncă de a intra în țara făgăduită, moștenirea poporului lui Dumnezeu, luând „noul nume” și, de acum înainte, lăsând toate celelalte nume în urmă, să poarte în mod deschis, public și cu bucurie numele „Martorii lui Iehova” .- Isa. 43: 10-12; 62: 2; 65: 15.
44 O altă ilustrație profetică a fost împlinită în acel an 1931, anume, Iosif se face cunoscut tânărului său frate Beniamin și celor zece frați vitregi ai săi. (Gen. 45: 1-15) În acel an, drama profetică „Mardoheu și Estera” a fost făcută clară poporului Domnului, arătând că martorii lui Iehova trebuie să „i-a poziție pentru viața lor și să lupte”. (Estera 8: 11) Bariera Iordanului antitipic fiind trecută, unsii au ajuns acum față în față cu dușmanii lor. Scoaterea chivotului legământului din Iordan la porunca lui Dumnezeu către Iosua a servit pentru a prezice porunca lui Iehova dată poporului său de a fi „gata și împotriva dușmanului”, care au încercat și încă încearcă în mod greșit să țină în posesie ceea ce nu este al lor, adică dreptul de a conduce lumea și stând acolo unde nu ar trebui să stea și astfel să constituie (așa

76



76
TURNUL DE VEGHE
Brooklyn, N.Y.


cum este dușmanul) „urâciunea care pustiește” .- Marcu 13: 14.
45 Preoții lui Israel au ieșit din albia Iordanului până pe pământul uscat al Canaanului, purtând chivotul pe umerii lor, iar acest lucru era un simbol sau o ilustrație arătând faptul că Iehova Dumnezeu a intrat acum cu poporul său de legământ în țara promisă și că apoi va fi alături de el în lupta împotriva inamicului și o astfel de asigurare îl va face pe poporul său foarte curajos. Dumnezeu îi promisese lui Avraam că îi va da țara, lui și seminței lui după el; și acea ilustrație profetică s-a împlinit astfel în 1931, când poporul lui Dumnezeu era pe deplin conștient că era complet separat și distinct de lume și devotați în întregime și inalterabil lui Iehova, slujindu-i Lui în război. Ilustrația continuă: „Și s-a întâmplat, când preoții care purtau chivotul legământului Domnului au ieșit din mijlocul Iordanului și tălpile picioarelor preoților au ajuns în pământul uscat, că apele Iordanului s-au întors la locul lor și au curs peste toate malurile lui, așa cum au făcut-o înainte. " - Josh. 4: 18.
46 Apele tulburi s-au repezit spre Marea Moartă. Când Ștefan a ținut ultimul său discurs în fața acelui grup de ucigași religioși, le-a spus (și acest lucru este coroborat cu ceea ce se afirmă în versetul optsprezece menționat anterior): „Părinții noștri aveau tabernacolul mărturiei în pustie, așa cum a poruncit el, vorbindu-i lui Moise, ca să îl facă după modelul pe care îl văzuse. Pe care de asemenea, părinții noștri care au venit după, l-au adus cu Iisus [Iosua] în posesia neamurilor, pe care Dumnezeu le-a alungat dinaintea părinților noștri, până în zilele lui David. "- Fapte 7: 44, 45.
47 Dușmanii lui Dumnezeu care locuiau atunci în Canaan erau practicanți ai religiei Diavolului, iar Iosua era acolo pentru a-i alunga. Chiar și așa astăzi, practicanții religiei Diavolului, care pretind dreptul de a conduce lumea, sunt acolo unde nu au dreptul să fie și Domnul Iisus Cristos, Mai Marele Iosua, a dat porunca de a-i elimina complet. De la început și până acum, ucigașii au fost religioși, așa cum le-a spus Ștefan clerului sau conducătorilor religioși, când le-a spus: „Pe care dintre profeți nu i-au persecutat părinții voștri? Și i-au omorât pe cei ceu au anunțat dinainte venirea celui Drept; ai cărui trădători și ucigași sunteți voi acumș care ați primit legea prin dispoziția îngerilor și nu ați păstrat-o. "- Fapte 7: 52, 53.
48 Iehova și-a eliberat puterea asupra Iordanului, iar apele sale s-au scurs până la Marea Moartă, ilustrând masa oamenilor lumii care se năpustesc cu nebunie spre distrugere. Dar marcați acest lucru, pe măsură ce acele ape ale Iordanului curgeau în jos, au trebuit să
curgă pe lângă sau în jurul acelei grămezi de pietre pe care Iosua le adunase în albia râului. Tot așa, acum, goana nebună a oamenilor trebuie să ocolească mormanul sau grămada mesajului lui Dumnezeu sub forma literaturii adunată printre ei ca martor pentru numele lui Iehova și ca martor împotriva inamicilor lui Dumnezeu. Clerul și aliații lor din lume nu mai pot spune că nu au avut niciun aviz de avertizare din partea lui Iehova înainte de a se grăbi nebunește în marea Armaghedonului, unde existența lor încetează. Acum Domnul le permite națiunilor să se grăbească nebunește spre Armaghedon, ca și cum ar fi eliberat brusc. La 14 septembrie 1931, elementul conducător oficial al națiunilor a primit notificarea că regatul lui Dumnezeu este singura speranță a lumii. În acea zi a început distribuirea broșurii Regatul, Speranța Lumii și conducătorii lumii vorbitoare de limbă engleză, precum și alte națiuni, au fost înștiințate. După aceea, națiunile au fost lăsate de Domnul pentru a continua cursul lor descendent. „Lucrarea ciudată” a lui Iehova începuse, avertizându-i clar. Apoi, la 26 iunie 1932, discursul pe această temă, „Poate guvernul american să reziste?” a fost difuzat prin radio de la Brooklyn, New York, printr-o rețea de posturi radio, iar răspunsul scriptural la acea vreme la întrebarea propusă a fost „Nu”.
49 Au fost actele săvârșite și experiențele pe care le-au avut martorii lui Iehova din 1922 până în 1931, așa cum s-a relatat mai sus, aranjate în prealabil de către om? și semnificația acesteia a fost cunoscută de vreun om la acel timp? Cu siguranta nu. Iehova i-a promis demult poporului său că îi va îndruma în judecată și faptele arată că el a făcut chiar acest lucru și continuă să facă la fel. (Ps. 25: 9) Semnificația dramei profetice interpretate de israeliți sub Iosua este acum făcută cunoscută de Domnul și înțeleasă de poporul său pentru prima dată. Toate acestea sunt spre lauda numelui lui Iehova și nu pentru vreun om. Rămășița se bucură să ia act de aceste fapte astăzi. Oamenii cu bună-voință, văzând cum Domnul și-a protejat, îndrumat și salvat poporul într-un mod atât de minunat , se bucură de asemenea și credința lor în Dumnezeu este întărită. Acești oameni cu bunăvoință vor vedea clar acum că religia este a Diavolului și numai aceia vor primi binecuvântare de durată care fug de religie și se dedică lui Iehova și lui Cristos Isus, Regele și ascultă poruncile Domnului. Acum se discerne că aceste mari adevăruri ale lui Iehova au fost consemnate cu mult timp în urmă pentru confortul acelora de pe pământ, care acum îl iubesc și îl slujesc, așa că Jonadabii se alătură rămășiței pentru a se bucura de aceste adevăruri revelate și zelul lor pentru Domnul este sporit.
50 Ziua a zecea a lui Nisan a fost o zi minunată și memorabilă

77



76
TURNUL DE VEGHE
Brooklyn, N.Y.


pentru Israeliți. La sfârșitul zilei, toți se aflau în țara Canaanului, dar mai aveau ceva de făcut înainte ca ziua să se încheie complet. „Și oamenii au ieșit din Iordan în ziua a zecea a primei luni [Nisan] și au campat la Ghilgal, la granița de est a Ierihonului. "- Ios. 4: 19.
51 Au trecut exact 40 de ani de la momentul în care Israeliții și-au ales primul miel de Paște în Egipt, pentru celebrarea primei cine de Paște, imediat înainte de marșul lor din Egipt, până au ajuns acum la Gilgal. Acum ei erau campați lângă Ierihon, unde dușmanul era ascuns în spatele zidurilor. Imediat după ce au așezat tabăra la Gilgal și înainte de apusul soarelui în acea zi de zece Nisan, în conformitate cu porunca dată de Iehova Dumnezeu anterior (Exod. 12: 1-6), fiecare familie a ales din turmele lor un miel de Paște, ceea ce nu făcuseră, după cum se pare, de treizeci și nouă de ani, ultima celebrare anterioară a Paștelui, după cum este înregistrat, fiind în al doilea an după ce au părăsit Egiptul. (Num. 9: 1-5) Iehova a programat mișcările Israeliților pentru a ajunge exact la timp la Gilgal. El programează acum mișcările martorilor săi credincioși cu aceeași certitudine. Poporul uns al lui Dumnezeu ieșind și trecând Iordanul antitipic în 1931, a fost potrivit ca Domnul să aranjeze pentru ei un congres, la Colnmbus, Ohio, în același an, și acolo să le dezvăluie pentru prima dată „numele nou”, pe care El îl dăduse. La acel congres a fost pronunțată o cuvântare publică, difuzată de o rețea de 163 de posturi de radio, cu subiectul „Speranța lumii”, iar a doua zi după aceea, publicarea broșurii care conținea discursul a fost lansată pentru o largă distribuție și distribuția a continuat.
52 Se subliniază din nou faptul că scopul dramei profetice a fost să prevestească justificarea numelui lui Iehova; prin urmare, este o dramă a justificării. Ținând întotdeauna cont de faptul că justificarea numelui lui Iehova este chestiunea importantă, Scripturile au pentru noi un sens mai clar. La Gilgal, moment din care Iosua avea să acționeze ulterior, trebuie să existe un monument construit în memoria lui Iehova: „Și acele doisprezece pietre,
​pe care le-au scos din Iordan, Iosua le-a adunat la Gilgal.” - Ios. 4:20.
53 Acea grămadă de pietre trebuie să fie, ulterior, o mărturie a numelui Dumnezeului Atotputernic și să rămână și trebuie explicată altora. „Și El le-a vorbit copiilor lui Israel, spunând: Când copiii voștri își vor întreba părinții în timpul ce va veni, spunând: Ce înseamnă aceste pietre?Atunci le veți spune copiilor voștri, zicând: Israel a trecut peste Iordan ca pe uscat. Căci Domnul, Dumnezeul tău, a secat apele Iordanului de dinaintea ta, până când ai fost trecut, așa cum a făcut Domnul, Dumnezeul tău, la Marea Roșie, pe care a uscat-o dinaintea noastră, până când am trecut. ”-Ios. 4: 21-23.
54 Copiilor trebuie să li se spună semnificația acestor lucruri. De asemenea, oamenilor de bunăvoință trebuie să li se spună acum motivul, iar celor de bunăvoință față de Dumnezeu vor profita de aceste informații și vor găsi calea spre siguranță și spre viață. Lumea trebuie să aibă și o avertizare: „Pentru ca toți oamenii pământului să cunoască mâna Domnului, care este puternică; ca să vă temeți de Domnul, Dumnezeul vostru, pentru totdeauna.” - Ios. 4:24.
55 Drama profetică la acest punct a fost împlinită și explică de ce Dumnezeu și-a adus martorii credincioși prin Iordanul antitipic și i-a păstrat până în 1931. Același lucru este o mărturie pentru ei, că credința lor trebuie să fie neschimbabilă și că speranța lor trebuie să fie puternică și, din acest motiv, ei trebuie să continue să-și reamintească aceste fapte, iar printre ei trebuie să vorbească despre ele precum și celor cu bunăvoință prezenți printre ei; că, de asemenea, aceștia trebuie să continue să fie martori credincioși popoarelor lumii, pentru ca acestea să fie avertizați despre scopul lui Dumnezeu de a distruge pe toți dușmanii de la Amageddon. Iehova a dat poporului său numele său, „numele nou” și aceasta „ca voi [toți consacrați să faceți voia lui Dumnezeu] să vă temeți de Domnul Dumnezeul vostru în veci”. Cei care se tem astfel de El vor fi diligenți să se supună poruncilor Celui Preaînalt. Toți aceștia vor continua cu credință să depună mărturie cu privire la numele lui Iehova și la regatul său. Drama profetică arată că mai sunt multe de făcut înainte de Armaghedon.

78



Pagină:Drama-of-vindication-part-III-1939.djvu/14

79



Pagină:Drama-of-vindication-part-III-1939.djvu/15

80



Pagină:Drama-of-vindication-part-III-1939.djvu/16